TEMA NR.

Pentru ca norma juridica sa devina obligatorie, ea trebuie sa imbrace o anumita

forma de exprimare.
Izvoarele dreptului sunt acela surse complexe de natura directiva si subiectiva,
individuala sau sociala care duc la aparitia normei juridice. Izvoarele dreptulului sunt
modalitati specifice de exprimare a continutului dreptului. Ele reprezinta formele,
procedeele de exprimare ale normelor juridice, respectiv actul normativ in care sunt
cuprinse aceste norme.
Izvorul de drept este considerat a fi expresia creatiei in

drept, el constituie originea,

sursa, factorul de creare si determinare a dreptului.

Conceptul de lege poate fi intrepretat in doua sensuri. In sensul larg, legea reprezinta
orice act normativ juridic emis de un organ de stat competent, conform
unei proceduri prestabilite. Actele normative cuprind toate formele sub care sunt
experimentate formele juridice editate de organele statului, legi, decrete, hotarari, ordonante
ale guvernului, ordine si regulamente ministeriale, etc.
In sens strict, prin lege se intelege acel act normativ care este elaborat de puterea
legislativa, dupa o procedura special stabilita.
Locul central in sistemul actelor normative il ocupa Legea, ca emanatie directa a
autoritatilor statului, ca act constient al puterii legiuitoare, care exprima vointa si interesele
alegatorilor. Deoarece legea reglementeaza cele mai importante relatii sociale si datorita
faptului ca aceasta reglementare este primara, originara, (nu are nici o ingradire sau nu
reclama nici o autorizare derivand din alte acte normative, altele decat legea ), ea
reprezinta pricipalul izvor de drept.Toate celelalte acte normative se subordoneaza legii,
ele fiind elaborate in vederea executarii legilor.

Forta juridica suprema a legii reprezinta dezideratul statului de drept si tine de

exigentele democratice, iar legea este - expresia vointei generale si toti cetatenii au
dreptul sa concureze personal sau prin reprezentantii lor la elaborarea sa, -conform
Declaratiei drepturilor omului din 1789.
Raporturile juridice sunt relatii sociale reglementate sau instituite de normele juridice
si in care participantii apar ca titulari de drepturi si obligatii, garantate de forma
coercitiva a puterii publice.
La incheierea unui raport juridic sunt necesare cel putin doua persoane, care se
numesc subiecte ale raportului de drept. Unele dintre ele sunt in cadrul aceluiasi raport,
titulari de drepturi, altele de obligatii. Natura unui raport juridic isi pune pecetea pe
determinarea concreta, individuala a subiectelor sale.
Subiectele raportului juridic se clasifica in subiecte individuale ( persoane fizice ) si
subiecte colective ale raportului de drept care sunt reprezentate de stat,organe de stat si
persoane juridice. Statul actioneaza in cadrul raporturilor juridice de putere, raporturi
specifice dreptului public in virtutea carora se definesc relatiile dintre popor si stat, dintre
stat si partidele politice. Marea majoritate a acestor raporturi este supusa normelor
dreptului constitutional.
Organele de stat ( autoritatile publice ) sunt subiecte ale raportului juridic in masura in
care legea le confera atributii, respectiv obligatii pe care ele trebuie sa le aduca la
indeplinire sau intra in raporturi juridice cu alte subiecte de drept. Autoritatile publice pot
fi si persoane juridice, respectiv ele pot actiona in nume propriu in raporturile juridice de
drept civil sau drept comercial, in conditiile prevazute de lege.
Persoanele juridice reprezinta acel subiect colectiv de drept, care poate actiona in
raporturile juridice si comerciale.
Daca in cazul subiectui individual de drept vorbim strict de o persoana fizica, cetatean
al tarii, in cazul subiectelor juridice colective ele reprezinta interesele mai multor categorii
de persoane.

Continutul si obiectul raportului juridic constituie elemente structurale ale raportului

juridic. Continutul raportului juridic este format din drepturile si obligatiile partilor,
respectiv ale subiectilor de drept. Notiunea obiect al raportului juridic desemneaza pe langa
altele si actiunea si inactiunea subiectelor raportului de drept. Subiectul activ al raportului
juridic poate sa intreprinda diverse actiuni sau sa solicite celuilalt subiect astfel de actiuni
in procesul derularii raportului juridic. Se poate aprecia astfel ca obiectul raportului juridic
il reprezinta pe lanaga latura materiala si conduita subiectilor acestuia in vederea
materializarii drepturilor si obligatiilor stabilite.
Concluzionand, obiectul raportului juridic permite precizarea modului in care partile isi
indeplinesc obligatiile si isi realizeaza drepturile, obligatii si drepturi care sunt prevazute
de catre continutul raportului juridic.
Actul juridic consta in manifestarea de vointa care are ca intentie producerea, prin
respectarea legii, a efectelor juridice. In functie de amploarea efectelor pe care le produc,
actele juridice se clasifica in acte juridice normative si acte juridice individuale. Actul
juridic normativ cuprinde reguli generale de conduita si de aplicabilitate la un numar
repetat de subiecti. Actul juridic individual reprezinta o manifestare de vointa care creeaza
modificari sau stinge drepturi si obligatii in beneficiul sau in sarcina unei persoane
determinate.
Actul juridic individual este valabil numai daca respecta actul normativ dupa care se
desfasoara, el fiind dependendent de actul juridic normativ. Actul juridic normativ nu este
conditionat de actul juridic individual. Diferenta dintre cele doua categorii de manifestari
de vointa producatoare de efecte juridice, explica de ce acelasi act juridic nu poate intruni
atat prevedei normative cat si dispozitii individuale.
Relatia dintre legalitate, ordine de drept si raspunderea juridica este de
interconditionalitate,deoarece pentru a asigura ordinea de drept trebuie respectata
legalitatea, iar atunci cand aceasta nu este respectata, intervine atragerea raspunderii
juridice care sanctioneaza abaterile si nerespectarea celor doua.

Analizand conexiunea dintre legalitate, ordine de drept si raspunderea juridica, ajungem

la concluzia ca primele doua sunt fara forta si pentru a le da aceasta forta se aplica
raspunderea juridica.