Sunteți pe pagina 1din 8

Mecanismul financiar - componenta de baza

mecanismului de functionare a economiei nationale

Potentialul economic al unei tari, posibilitatile acesteia de a satisface


nevoile sociale, locul pe care l ocupa n economia mondiala si masura
participarii la diviziunea internationala a muncii, ca si independenta tarii,
depind de modul n care resursele materiale, umane si financiare sunt
atrase si folosite n circuitul economic, de modul de organizare si
conducere a proceselor economice, de mecanismul de functionare a
economiei nationale.
Fiecare economie nationala are propriul sau mecanism de
functionare, care poate sa prezinte att similitudini, ct si deosebiri fata de
mecanismele altor economii, astfel:
1. conditionari istorice comune sau obiective politice, sociale,
economice sau de alta naturaasemanatoare sau foarte apropiate, cum
sunt:
forma de proprietate dominanta;
sistemul de conducere a economiei nationale (pe baza legilor
si principiilor specifice economiei de piata sau a planului de stat
cu caracter imperativ);
sistemul de repartizare a rezultatelor muncii (n functie de
gradul de participare la capitalul social, de munca depusa sau
o forma mixta);
regimul politico-ideologic (democratic, totalitar);
participarea la aliante politice, militare sau la uniuni
economice, constituite dupa criterii regionale, de interese etc.
2. deosebirile dintre mecanismele economice sunt determinate, n
principal, de:
potentialul de resurse de care dispune economia nationala;
structura sociala, gradul de maturizare a relatiilor sociale de
productie, a suprastructurii si a democratismului economic;
gradul de independenta a economiei fata de strainatate
(respectiv proportia de acoperire a necesarului de materii

prime, resurse energetice, specialisti, tehnologii si capital din


surse interne);
obiectivele de politica economica urmarite pe termen mediu si
lung.
Mecanismul economic reprezinta ansamblul metodelor si
instrumentelor de conducere si/sau reglare, de catre factorii de conducere
societali a functionarii economiei nationale, mpreuna cu obiectivele ce
guverneaza aceasta conducere si/sau reglare si ntregul sistem
organizational prin intermediul caruia o efectueaza.
n tarile cu economie de piata, si cu att mai mult n cele aflate n
perioada de tranzitie catre economia de piata, statul, prin institutiile si
organele sale, are un rol foarte important, actionnd,pe de o parte, ca
autoritate publica, iar pe de alta parte, ca producator si consumator de
bunuri si servicii.
Nu toate modalitatile de influentare a activitatii economice de catre
stat au caracter financiar sau produc efecte financiare, ci numai:
constituirea si repartizarea fondurilor de resurse financiare
publice;
participarea statului la activitati economico-financiare n
calitate de agent economic, de asigurator, bancher etc.;
folosirea prghiilor financiare, a normelor si normativelor
financiare.
Prin urmare, mecanismul de functionare a economiei nationale
cuprinde o serie de componente de natura financiara, care mpreuna
formeaza mecanismul financiar.
Mecanismul financiar cuprinde ansamblul structurilor, formelor,
metodelor, principiilor si prghiilor economico-financiare prin intermediul
carora se constituie, repartizeaza si utilizeaza fondurile financiare publice
necesare ndeplinirii functiilor si sarcinilor statului.
n
structura
sa,
urmatoarele componente:

mecanismul

financiar

cuprinde

a) sistemul financiar;
b) prghiile financiare utilizate de stat pentru influentarea activitatii
economice;

c) metodele administrative, de conducere folosite n domeniul


finantelor;
d) cadrul institutional, alcatuit din institutii si organe cu atributii n
domeniul finantelor;
e) cadrul juridic, format din legi, ordonante, hotarri de guvern si
alte reglementari cu caracter normativ n domeniul finantelor.
Sub aspect notional, termenul de mecanism este adaptat la sfera
activitatii economice prin preluare din fizica mecanica, atribuindu-i-se o
semnificatie de angrenaj menit sa serveascaderularii normale a proceselor
economice. n plan economic, incluznd si componenta financiara,
aceasta notiune semnifica, ntr-un sens larg, un cadru organizatoric de
conducere si derulare a proceselor economice si sociale, ntre care si cele
financiar-monetare.
Considerat distinct, mecanismul financiar vizeaza ansamblul fluxurilor
banesti din economia nationala, dar el poate fi abordat la niveluri diferite de
functionare a acesteia. Un asemenea "angrenaj" este compus din procese,
tehnici si instrumente de nfaptuire si reglare a fluxurilor banesti, urmarind
sa raspunda cerintelor desfasurarii normale a fluxurilor si proceselor reale.
O
expresie
directa a
functionarii
sale
este
activitatea
financiara concretizata prin operatiuni si fluxuri banesti exprimate ntr-o
moneda sau alta ce se deruleaza ntre participantii la producerea,
repartitia si consumul de utilitati. Bazate pe relatiile dintre participantii la
procesul reproductiei, asemenea operatiuni si fluxuri banesti sunt, n
acelasi timp, financiar-monetare, iar mecanismul respectiv poate fi numit
financiar-monetar. Rolul major ndeplinit de acesta marcheaza pregnant
viata economica si societatea moderna, facnd din mecanismul financiarmonetar o componentade prim plan a mecanismelor economico-sociale.
Indiferent de nivelul organizatoric la care functioneaza, acest mecanism
reflecta folosirea banilor n functiile ce revin acestora, inclusiv miscarea
valorii sub forma sumelor de bani, n baza relatiilor financiare, pentru
constituirea si distribuirea (utilizarea) fondurilor banesti-financiare.
ntr-o acceptiune simplificatoare, mai pragmatica, mecanismul
financiar poate fi definit si ca un mod de organizare si conducere a
fluxurilor banesti-financiare, n corespondenta cu fluxurile reale ce se
realizeaza ntr-o economie.
Dar, n aceasta optica, mecanismul financiar-monetar ofera cadrul
organizatoric-functional al derularii fluxurilor financiar-monetare, punnd n
prim plan caracterul subiectiv al "constructiei" sale, fara a se putea nega
nsa suportul sau obiectiv, ce decurge din interdependenta fluxurilor n
forma baneasca, cu cele natural-materiale. Din aceasta perspectiva,

"constructia"
mecanismului
financiar
echivaleaza cu
componentelor de structura necesare functionarii sale normale.

crearea

Totodata nsa, mecanismul financiar poate fi abordat, att la nivel


macroeconomic, ca un mecanism global, ct si la alte niveluri de
organizare si desfasurare a activitatii financiare, inclusiv la nivel
microeconomic. Astfel, pentru nivelul macroeconomic, mecanismul
financiar se reprezintaprin ansamblul de relatii si tehnici, cu principii,
forme si instrumente specifice de organizare si conducere a ntregii
activitatii financiare, implicit a fluxurilor financiar-monetare, ce se
deruleaza n ntreaga economie.
Conceput global, ca ansamblu al proceselor si instrumentelor de
conducere si reglare a fluxurilor banesti, la nivel macro, mecanismul
financiar-monetar poarta amprenta sistemului social-economic n care
functioneaza, iar "constructia" sa se afla sub incidenta politicii generale
promovate de catre grupurile care detin puterea n stat. n acest sens, se
impune observatiei constatarea ca un asemenea mecanism poate fi privit si
ca un rezultat al deciziilor de politicafinanciar-monetara, care, la rndul lor,
ar trebui sa se fundamenteze pe cerinte ale legitatilor economice si pe
criterii de optimizare adecvate. n mod obisnuit, aceste decizii
mbraca forme ale reglementarilor privind activitatea financiara.
n raport cu mutatiile ce au loc n politica economica si financiara,
mecanismul
financiar
nregistreaza modificari
structurale,
ce
vizeaza adaptarea la noul cadru al activitatii economice, fie din mers, prin
eliminarea unor elemente sau adaugarea altora, sau chiar, n cazul unor
schimbari radicale, prin nlocuirea mecanismului financiar cu altul adecvat
noilor conditii. Astfel, transformarile presupuse de tranzitia la economia de
piata au nsemnat si o nlocuire a mecanismului economic si financiar
specific economiei socialiste cu un mecanism ce tinde sa se adapteze la
economia de piata.
Crearea si adaptarea mecanismului financiar la conditiile concrete
impuse de necesitatea functionarii normale a economiei necesita un
complex de decizii ce vizeaza fie unele laturi ale activitatii financiare, fie
ntreaga activitate financiara. Scopul principal ce trebuie urmarit este
favorizarea derularii normale a fluxurilor reale din economie, n
concordanta cu obiectivele dezvoltarii generale a societatii si cu cele proprii
entitatilor de la nivel microeconomic.
Abordat la acest nivel mecanismul financiar-monetar se constituie ca
o componenta a mecanismului economic global, care, la rndul sau,
prezinta particularitati generate de tipul de economie existent n timp si
spatiu. Din acest punct de vedere, chiar n societatea moderna, se pot

distinge cel putin doua variante; una este caracteristica economiei de


piata libera, bazata, principial, pe procesele de autoreglare (ca
trasatura definitorie), iar cea de a doua corespunde fostelor economii de tip
etatist - socialist, reglate administrativ prin plan.
Privit retrospectiv, mecanismul economic, inclusiv cel financiarmonetar specific economiei etatiste (socialiste), era conceput ca un
ansamblu de procese, tehnici si instrumente de reglare centralizata (de
catre stat) a ntregii activitati. El a fost axat pe structurarea si
dimensionarea acesteia prin prevederi obligatorii de ndeplinit, folosind ca
instrument fundamental de reglare a tuturor fluxurilor reale si financiare, un
sistem de planuri, cu corolarul sau - planul national unic. Contestarea
rolului reglator al pietei libere, n acest tip de economie, a statuat
obligativitatea conducerii ntregii activitati, inclusiv financiare, prin balante si
planuri aprobate de organisme de stat si menite sa dimensioneze si
sa regleze toate fluxurile reale, respectiv cele financiar-monetare, de
constituire si distribuire (utilizare) a fondurilor banesti.
Comparativ, n conditiile unei autentice economii de piata,
mecanismul economic este bazat pe procesele de autoreglare ce decurg
din legitatile acesteia, conditionnd modul de concepere si functionare ale
mecanismului financiar-monetar. Elemente ale acestuia, aflate ntr-un
eventual dezacord cu cerintele de derulare normala a activitatii financiare,
se pot corecta prin masuri de influentare a economiei, crendu-se cadrul
organizatoric favorabil autoreglarii fluxurilor banesti.
Totusi, chiar n limitele acestui tip de economie, crearea cadrului
adecvat derularii fluxurilor financiar-monetare, care echivaleaza cu nsasi
"constructia" mecanismului financiar, se afla si sub impactul doctrinei
economice ce sta la baza guvernarii n fiecare tara. Sub acest aspect, este
relevanta diferentierea ce decurge din cele doua mari curente ale doctrinei
economice moderne: keynesismul si monetarismul. Primul, orientat spre un
interventionism statal mai pronuntat, presupune adoptarea unui mecanism
mai complex, cu elemente de implicare mai profunda a statului n reglarea
fluxurilor financiar-monetare. Al doilea, axat pe doctrina neoliberala a
ofertei privilegiaza initiativa privata si promoveaza un mecanism mai
simplu, axat pe autoreglarea fluxurilor financiar-monetare, limitnd
reglementarile presupuse de interventia statului.
La nivel microeconomic, cel mai reprezentativ este mecanismul
financiar al ntreprinderii, prin care se realizeaza procesele de procurare,
alocare si utilizare a resurselor banesti, corespunzator activitatii specifice
fiecarei entitati de acest fel. Mecanismul financiar al ntreprinderii se
defineste, la rndul sau, ca un ansamblu al proceselor de conducere si
reglare a activitatii financiare a ntreprinderii, respectiv a fluxurilor financiare

la care participa aceasta. El se concretizeaza n metode, forme,


instrumente si procedee tehnice de formare si utilizare a capitalurilor, de
constituire si utilizare a altor fonduri banesti administrate de ntreprindere,
corespunzator obiectivelor acesteia.
Mecanismul financiar prezinta diferite grade de complexitate
determinate de procesele constituirii, distribuirii si utilizarii fondurilor
banesti-financiare
la
diverse
nivele si
structuri
la
care
se
administreaza asemenea fonduri. Sub acest aspect, este de admis
necesitatea conceperii si functionarii unor mecanisme de mai
mica complexitate, corespunzatoare fiecarui tip de fondfinanciar
administrat, dar asamblate n mecanismul financiar global. n acest sens,
mecanismul financiar global reprezinta un ansamblu de mecanisme
individuale corespunzatoare diferitelor tipuri de fonduri banesti existente n
economie sau segmentelor activitatii financiare a ntreprinderii (al fondului
bugetar, al fondului de rulment, al autofinantarii, al fondurilor pentru
investitii, etc.).
Astfel, mecanismul financiar-monetar de nivel macroeconomic
asambleaza mecanismele
tuturor
tipurilor
de
fonduri
banesti
corespunzatoare relatiilor financiare ce se manifesta, la acest nivel,
distingndu-se: mecanismul bugetului de stat, mecanismul creditului,
mecanismul asigurarilor etc.
Potrivit fiecarui tip de fond financiar, mecanismul respectiv
asigura conducerea si reglarea fluxurilor de constituire si distribuire a
resurselor, respectiv a celor de intrare si iesire la si de la fondul financiar
respectiv. n aceste sens este de admis ca, indiferent de nivelul la care este
privit mecanismul financiar, un principiu fundamental ce trebuie respectat n
organizarea si conducerea fluxurilor financiar-monetare consta n
asigurarea echilibrarii fluxurilor de intrare cu cele de iesire de la fondul
respectiv.
Privit din acest unghi, mecanismul financiar-monetar global se poate
defini si ca un ansamblu de mecanisme financiare interconectate, de
complexitate mai redusa. n mod implicit, trebuie admis, de asemenea,
ca modul de functionare a fiecarui mecanism interconectat se integreaza n
functionarea mecanismului financiar global si, in acelasi timp,
influenteazaperformantele de functionalitate obtenabile pe ansamblu.
Baza obiectiva pentru constructia si functionarea mecanismului
financiar o constituie fluxurile reale, care sunt determinante pentru
desfasurarea fluxurilor financiare. Mutatiile produse n derularea fluxurilor
reale influenteaza direct asupra functionarii si adesea impun modificari
adecvate n mecanismul financiar-monetar. Dar n cadrul acestor raporturi

de conditionare nu este exclusa nici relatia inversa, n sensul influentarii


conditiilor de realizare a fluxurilor reale prin caracteristicile functionarii
mecanismului financiar-monetar. Deficientele de concepere si functionare
ale mecanismului financiar antreneaza perturbari ale fluxurilor reale, de
unde decurge necesitatea unei mbunatatiri continue a mecanismului
financiar.
Este deosebit de importanta, n acest sens, cunoasterea structurii
fluxurilor financiarmonetare, deoarece diferitele componente ale acestora
repercuteaza diferit n modul de functionare a mecanismului financiar.
Avnd n vedere particularitatile acestor fluxuri financiare, inclusiv sub
aspectul interconditionarilor cu fluxurile reale, pentru functionarea
mecanismului financiar este revelatoare diferentierea celor dinti pe
urmatoarele tipuri: de contrapartida; decalate; multiple; autonome.
Primul tip de fluxuri financiar-monetare se interconditioneaza, n mod
direct si imediat, cu realizarea fluxurilor reale corespondente; cele
doua categorii de fluxuri avnd loc concomitent, n sensuri opuse si la
dimensiuni valorice egale, ceea ce favorizeaza derularea lor continua.
Al doilea tip de fluxuri financiar-monetare presupun un ecart temporal
fata de fluxurile reale (produse n prealabil). n acest caz, are loc un decalaj
ntre momentele de realizare ale celor doua fluxuri si implicit crearea de
datorii si de creante pentru participantii la relatiile de schimb. n anumite
conditii, ruptura ce se produce ntre fluxurile reale si cele financiare poate
deveni o premisa nefavorabila functionarii mecanismelor economiei,
antrennd ntrzieri n derularea celor din urma, si putnd conduce la
aparitia fenomenului de blocaj financiar.
La rndul lor, fluxurile financiar-monetare multiple sunt caracterizate
prin participarea unor intermediari financiari, care preiau creantele
(rezultate prin aparitia decalajului dintre ele si fluxurile reale), transfernd
sumele cuvenite vnzatorilor si urmnd a le recupera de la datornici, la o
dataulterioara. n aceste conditii, are loc o multiplicare a fluxurilor financiare
n raport cu cele reale si o redistribuire a resurselor banesti ntre mai multi
participanti, cu posibile efecte benefice asupra functionarii mecanismului
economic, inclusiv a celui financiar-monetar.
n
fine,
fluxurile
autonome
se
caracterizeaza printr-o
anumita independenta de cele reale si sunt specifice operatiunilor de
mprumut, presupunnd momente si sensuri specifice de derulare, de la
creditor la debitor (n momentul acordarii sumei mprumutate) si invers (cu
prilejul rambursarii ei).
Avnd ca obiect organizarea si reglarea fluxurilor financiar-monetare,
mecanismul financiar reprezinta un ansamblu de structuri si forme de

nfaptuire a activitatii financiare, cu relatii, principii, metode, instrumente,


organe decizionale, modele si tehnici de dimensionare si dirijare a
acestor fluxuri, incluznd si reglementarile referitoare la efectuarea
operatiunilor banesti.