Universitatea ‘‘Dunărea de Jos’’ din Galați

Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor

Specializarea Contabilitate și Informatică de Gestiune

MECANISMUL FINANCIAR,
SISTEMUL FINANCIAR ȘI
POLITICA FINANCIARĂ

Coordonator,
Conf. Univ. Dr. Ioana Lăzărescu Studente anul I:
Mihalcea Dana-Georgiana
Nesterenco Corina
Prosi Antonella
Shkeopu Oleksandryna

Galați
2021
 CUPRINS
Introducere
Capitolul 1. Mecanismul economic. Mecanismul financiar
Capitolul 2. Sistemul financiar Sistemul financiar public și sistemul financiar privat
2.1. Bugetul de stat și bugetele locale
2.2. Asigurările sociale de stat
2.3. Fondurile speciale
2.4. Creditul public și creditul bancar
2.5. Asigurările de bunuri, persoane și răspundere civilă.
Capitolul 3. Organe cu atribuții și răspunderi în domeniul finanțelor publice
3.1. Planificarea financiară .
3.2. Parghiile economico-financiare .
Capitolul 4. Politica economică - oblective, componente .
4.1.Politica financiară - concept, componente, rol. Comparație politica financiară-
politica monetară .
Bibliografie
INTRODUCERE
În această lucrare eu și colegele mele avem drept scop să vă aprofundăm
cunoștințele obținute anterior în cursurile de finanțe. Mai exact dorim să vă
comunicăm îndetaliat despre mecanismul financiar, care este o componentă de
bază a mecanismului de funcționare a economiei naționale. De asemenea nu vor
rămâne nedezvăluiți așa termeni ca sistemul financiar și politica financiară.
Astăzi, alături de noi, veți revizui tipurile de organe cu atribuții în domeniul
finanțelor publice și funcțiile acestora, cât și pârghiile economico-financiare.
Documentul dat este structurat în 4 capitole și bibliografia, în care noi am
expus scurt și clar informația care am cules-o din sursele menționate la sfârșit.
Pe lângă obiectivul inițial menționat mai sus, în timul redactării acestei
prezentări noi am elaborat un still și o maneră deosebită pe care sperăm să o
remarcați. Considerăm că un proiect de notă maximă este 60% conținut și 40%
creativitate. În 46 de slide-uri am concentrat informația a 24 de pagini în care
am tins să ne ținem strict de subiect și să abordăm principalele subpuncte la
capitolul politico-financiar.
Acum vă sfătuim să vă așezați cât mai confortabil și vă dorim o audiere
plăcută!
MECANISMUL FINANCIAR – COMPONENTĂ
DE BAZĂ A MECANISMULUI DE
FUNCȚIONARE A ECONOMIEI NAȚIONALE
 Mecanismul economic reprezintă ansamblu de  Mecanismul financiar cuprinde
procese, tehnici şi instrumente de reglare a ansamblul structurilor, formelor,
activităţii economico – sociale.
metodelor, principiilor și pârghiilor
 Mecanismul financiar reprezintă modul de
economico-financiare prin
organizare a fluxurilor financiar-monetare şi
modul de constituire, distribuire, utilizare a intermediul cărora se constituie,
fondurilor băneşti. repartizează și utilizează fondurile
financiare publice necesare
îndeplinirii funcțiilor și sarcinilor
statului.
 Fiecare economie nationala are propriul sau mecanism de functionare, care
poate sa prezinte atât similitudini, cât si deosebiri fata de mecanismele altor
economii, astfel:
conditionari istorice comune sau obiective politice, sociale, economice
sau de alta natura asemanatoare sau foarte apropiate, cum sunt:
 forma de proprietate dominanta;

 sistemul de conducere a economiei nationale (pe baza legilor si principiilor

specifice economiei de piata sau a planului de stat cu caracter imperativ);
 sistemul de repartizare a rezultatelor muncii (în functie de gradul de
participare la capitalul social, de  munca depusa sau o forma mixta);
 regimul politico-ideologic (democratic, totalitar);

 participarea la aliante politice, militare sau la uniuni economice, constituite

dupa criterii regionale, de interese etc.
 deosebirile dintre mecanismele economice sunt
determinate, în principal, de:
 potentialul de resurse de care dispune economia nationala;

 structura sociala, gradul de maturizare a relatiilor sociale de

productie, a suprastructurii si a democratismului economic;
 gradul de independenta a economiei fata de strainatate
(respectiv proportia de acoperire a necesarului de materii
prime, resurse energetice, specialisti, tehnologii si capital din
surse interne);
 obiectivele de politica economica urmarite pe termen mediu
si lung.
 MECANISMUL FINANCIAR DEPINDE DE TIPUL SOCIETĂŢII
CARE POATE FI:
 economia centralizată,
socialistă.
Mecanismul economic şi financiar presupun în
principal procese, tehnici şi instrumente de
reglare de la centru  de către stat. Componenţa
iniţială pentru acest tip de mecanism îl prezintă
–planul unic cu caracter obligatoriu în execuţie.
Pentru mecanismul financiar elementul
fundamental reprezintă planul financiar şi
formele specifice de planificare financiară în
particular: planificarea fluxurilor de
constituirea fondurilor; de distribuire şi de
utilizarea lor.
 economia de piaţă
Care se bazează pe aşa numite procese de
autoreglare, presupune un mecanism bazat pe
adaptabilitatea la condiţiile de derulare a fluxurilor
financiar-monetare.
În condiţiile creşterii rolului statului în economia
de piaţă în conformitate cu doctrinele economice
care acceptă şi argumentează necesitatea
intervenţiei statului în economie, se presupune
utilizarea tot mai frecventă a instrumentelor
financiar – monetare pentru reglarea activităţii
social – economice.
Deci, mecanismul financiar reprezintă mod de
organizare a fluxurilor financiar – monetare, şi
mod de constituire, distribuire, utilizare a
fondurilor băneşti financiare.
 Cadrul juridic
ELEMENTELE STRUCTURALE ALE MECANISMULUI FINANCIAR:

Cadrul instituțional
Metodele administrative
Parghiile
financiare
Sistemul financiar
SISTEMUL FINANCIAR
 Sistemul financiar reprezintă un set de instituții care facilitează circulația
pe piețele financiare a instrumentelor financiare. Altfel spus, sistemul
financiar intermediază circulația banilor de la cei care acumulează
economii (creditori) către cei care fac cheltuieli (debitori) pentru
realizarea unor proiecte și pentru aceasta sunt gata să achite un anumit
preț.
Ca sistem , finantele pot fi private dintru- un împătrit punct de vedere si
anume:
 1) ca un sistem de relații economice în expresie valorică, bănească și care
exprimă un transfer de resurse financiare, fiind format din sistemul
financiar public și sistemul financiar privat
 2) ca un sistem de institutii care participa la organizarea relatiilor, la
constituirea si distribuirea fondurilor, precum si la elaborarea, executarea
si controlul planurilor financiare.
 3) ca un sistem de fonduri de resurse financiare ce se constituie în
economie la anumite esaloane si se utilizeaza în scopuri precis
determinate;
 4) ca un sistem de planuri financiare (instrumente de conducere si
reglare), care reflecta anumite procese prevazute a se produce în
economie, în cursul unei perioade de timp determinate;
COMPONENTELE SISTEMULUI
FINANCIAR
SISTEMUL FINANCIAR PUBLIC
 - subsistemul financiar public , care reprezinta ansamblul relatiilor
financiare prin care se constituie, distribuie si utilizeaza fondurile banesti
publice. Prin prisma componentelor principale pe care le înglobeaza,
subsistemul financiar public se structureaza pe urmatoarele subsisteme
principale:

 -         bugetul de stat;

 -         bugetele locale;
 -         asigurarile sociale de stat
 -         creditul (cu participarea unor entitati publice);
 -         asigurarile de bunuri, persoane si raspundere civila (prin
societati cu capital de stat);
 -         finantele întreprinderilor si altor entitati publice;
SISTEMUL FINANCIAR PRIVAT
 - subsistemul financiar privat, considerat ca ansamblu de relații financiare prin
care se constituie, distribuie si utilizează fondurile financiare private, având în
prim plan, ca participanți, entitățile si persoanele private ce administreaza în
interes privat fondurile respective

 Subsistemul financiar privat înglobeaza relatiile financiare de constituire,

distribuire si utilizare a fondurilor banesti în cadrul proprietatii private. Ca
sistemul financiar privat, acesta se structureaza pe urmatoarele subsisteme:

 -         finantele întreprinderilor si altor entitati sau firmelor private;

 -         creditul bancar (privat);
 -         asigurarile sociale private si asigurarile de bunuri, persoane si
raspundere civila (private);
 -         finantele gospodariilor (menajelor).
BUGETUL DE STAT ȘI BUGETELE
LOCALE
 Bugetul local reprezinta un document prin care sunt prevazute si aprobate in
fiecare an veniturile si cheltuielile unitatilor administrativ teritoriale. Bugetele
locale sunt organizate in conformitate cu organizarea administrativ-teritoriala a
tarii in bugete pe judete, municipii, orase si comune. Fiecare unitate
administrativ-teritoriala isi intocmeste bugetul propriu in conditii de autonomie.

 Bugetul de stat este veriga centrala a sistemului financiar pentru ca relatiile

economice ce reprezinta continutul bugetului de stat mijlocesc constituirea si
repartizarea principalului fond de resurse banesti ale statului.

 Bugetul de stat impreuna cu fondurile speciale extrabugetare

si cu bugetele locale alcatuiesc bugetul public national.

 Intre bugetul de stat ca veriga centrala a sistemului financiar

si celelalte verigi exista legaturi de interconditionare in sensul ca resursele
bugetului de stat se formeaza pe seama valorii nou create de catre agentii economici
si se utilizeaza pentru indeplinirea functiilor si sarcinilor statului si pentru
satisfacerea altor nevoi ale societatii.
ASIGURĂRI SOCIALE DE STAT
 Asigurarile sociale exprima relatiile prin care se constituie, distribuie si utilizeaza, în
principiu, fondurile destinate protectiei celor ce îsi pierd capacitatea de munca.
Prestaţiile de asigurări sociale se prezintă sub forme multiple, cum sunt:
• pensiile:
• pentru munca depusă şi limita de vârstă;
• pentru pierderea totală a capacităţii de muncă;
• de urmaş, etc.
• îndemnizaţiile:
• pentru prevenirea îmbolnăvirilor;
• pentru refacerea şi întărirea sănătăţii;
• pentru pierderea temporară a capacităţii de muncă;
• de maternitate;
• de naştere şi pentru creşterea copilului.
• ajutoarele:
• de şomaj;
• de integrare profesională;
• de sprijin;
• de deces.
• acoperirea (parţială sau totală) a:
• costului medicamentelor achiziţionate din farmacii;
• cheltuielilor de spitalizare;
• trimiterilor la tratament balneoclimateric şi la odihnă, etc.
FONDURILE SPECIALE
 Tot ca o componenta a subsistemului financiar public, poate fi considerata
si cea a bugetelor fondurilor speciale. Desi prin continutul economic
acestea se integreaza în bugetul public consolidat, ele se particularizeaza ca
relatii financiare de constituire, distribuire si utilizare a fiecarui fond
special, cu reflectare într-un buget distinct. Participantii la relatiile
financiare respective se diferentiaza, de la un fond la altul, în raport cu
scopul distinct urmarit în administrarea acelui fond ( de exemplu, se pot
constitui fonduri speciale pentru risc si accident, modernizarea punctelor de
control si trecere a frontierei, pentru modernizarea drumurilor publice etc.)
Tot ca o particularitate a acestor relatii financiare apare modul specific de
reprezentare a caracterului public, la administrarea fiecarui fond participând
o anumita institutie publica (de exemplu, un minister care
administreaza distinct un anumit fond special).
CREDITUL PUBLIC ȘI CREDITUL
BANCAR
 Creditul exprima relatii de repartitie ce iau nastere pentru constituirea unor fonduri
prin atragerea disponibilitatilor banesti temporar libere ale agentilor economici si
populatiei si repartizarea acestora avand la baza principiul rambursabilitatii pentru
satisfacerea unor necesitati cu caracter temporar ale statului, ale altor agenti
economici si ale populatiei. Categoria economica de credit apare sub forma creditului
bancar, a creditului cooperatist si a creditului public.

 In cadrul relatiilor de credit bancar, bancile acorda credite agentilor economici si

populatiei folosind fondurile lor proprii si resursele temporare libere mobilizate de la
persoane juridice si fizice.

 Creditul cooperatist se deruleaza prin intermediul cooperativelor de credit (care mai

sunt cunoscute si sub numele de banci populare).

 Creditul public este acea forma a creditului in care statul sau institutiile sale
contracteaza, de la persoane fizice, persoane juridice sau de la organisme financiar
bancare internationale, imprumuturi pentru acoperirea cheltuielilor ordinare care
depasesc incasarile din veniturile ordinare.
ASIGURĂRILE DE BUNURI , PERSOANE
ȘI RESPUNDERE CIVILĂ
 Asigurarile de bunuri, persoane si raspundere civila, se considera ca
subsistem financiar, particularizat prin specificul relatiilor de constituire,
distribuire si utilizare a unui fond specific numit de asigurare.
ORGANE CU ATRIBUȚII ȘI RĂSPUNDERI ÎN DOMENIUL
FINANȚELOR PUBLICE

Aceste instituţii se implică în activitatea financiară în modul cel mai direct îndeplinind
atribuţiuni privitoare la derularea operaţiunilor financiare monetare, începînd de la derularea şi
încheind cu controlul efectuărilor. Instituţiile pot fi divizate în două mari categorii:

• legislative: parlamentul, consiliile municipale judeţene,

Nespecializate săteşti.
• executive: preşedintele, guvernul, diferite ministere,
primăriile.
• la nivel macroeconomic: Banca naţională, bănci comerciale, companii de
asigurare.Ministerul finanţelor cu toate elementele structurale la nivel central şi în
Specializate plan teritorial, organe de control financiar şi în primul rând Curtea de Conturi,
Inspectoratele fiscale, Centru pentru combaterea corupţiei.
• la nivel microeconomic: compartimentele financiare din structura
organizatorică a întreprinderilor şi instituţiilor private şi de stat.
 Atribuţiunile financiare ce revin diferitelor instituţii şi organe pot fi:
Atribuţiunile Parlamentului:
• dezbaterea şi aprobarea programelor de guvernare ,
incluzând şi componenta financiară a acestor
programe.
• legiferarea activităţii financiare începând cu
aprobarea legii finanţelor publice.
• Reglementarea prin legi a diferitelor laturi ale
activităţii financiare publice
Atribuţiunile financiare ale organelor locale:
• elaborarea, aprobarea şi execuţia bugetelor locale.
Aribuţiunile guvernului:
• Elaborarea proiectului bugetului administraţiei centrale şi
definitivarea proiectului de buget prezentat guvernului de
Ministerul Finanţelor.
• Bugetul asigurărilor sociale de stat
• Obligaţia de a prezenta Parlamentului atât proiectul de buget
în faza supunerii spre aprobare, cât şi a contului de
închidere.
• Organizarea şi răspunderea de desfăşurarea execuţiei
prevederilor bugetare, prezentând propuneri de revizuire a
prevederilor bugetare.
• Analiza periodică a situaţiei financiare a ţării şi luarea de
măsuri pentru asigurarea echilibrului financiar la nivel
macroeconomic.
 Norme reglementative juridice privind activitatea financiară
Funcţionarea mecanismului financiar presupune în mod obiectiv existenţa unui cadru reglementativ privitor la
organizarea şi efectuarea operaţiunilor băneşti financiare. Reglementările de acest fel au ca scop să asigure un cadru
unitar de ordin tehnic obligatorii de respectat de către participanţii la fluxurile financiar monetare.
Se concretizează prin legi, ordonanţe şi ordine emise de organe ale puterii administrative de stat sau prin
hotărâri, decizii, regulamente emise de alte structuri economice şi sociale pentru domeniul lor de activitate.
Existenţa lor asigură derularea fluxurilor financiar monetare în echilibrul cunoscut de participanţii la
aceste fluxuri, constituind o premiză a corelării şi armonizării lor. Asemenea norme şi reglementări vizează:

 Instituirea şi realizarea veniturilor, cheltuielilor bugetare.

 Organizarea şi funcţionarea instituţiilor de control financiar şi modul de funcţionare a acestora.
 Regimul creditelor bancare şi gestiunea datoriilor publice.
 Sistemul de pârghii economico financiare.
 Regimul dobânzii.
 Relaţiile valutare la care participă agenţi economici sau statul.

În plan microeconomic, operează norme şi reglementări a căror aplicabilitate trebuie să ţină seama de
specificul activităţilor fiecărei întreprinderi integrându - se în reglementările care asigură cadrul general obligatoriu
pentru derularea operaţiunilor financiar monetare.
O condiţie indespensabilă este asigurarea concordanţei dintre reglementările din activitatea financiară emise la
diferite niveluri de decizie, evitând contradicţiile posibile cu efecte negative.
 Planificarea financiară
analiza critică a mediului intern și
Din momentul în care firma are extern în care acționează firma
o strategie, ea are nevoie de
un plan, în particular un plan
strategic. Care este un set de
acțiuni ale firmei destinate să
pună în aplicare această identificarea și stabilirea
strategie. Oportunitățile de Planificarea obiectivelor firmei
investiții care permit firmei financiară stabilește
punerea în aplicare a acestei liniile directoare care
strategii constituie strategia privesc schimbările ce analiza diferenței dintre aceste
investițională a firmei. vor avea loc în firmă. obiective și situatia financiară
Managerii financiari trebuie să Ea trebuie să includă: curentă a firmei
se asigure că firma are
suficiente fonduri pentru a face
față nevoilor activității de
exploatare ca și celor de
investiții. Pentru aceasta este
nevoie de o strategie
financiară a firmei. În acest elaborarea unor documente în care
caz este necesară planificarea. să se sintetizeze acțiunile necesare
a fi întreprinse pentru ca firma să
atingă obiectivele financiare
propuse
Planificarea financiară formulează căile și metodele prin care obiectivele financiare ale
firmei vor fi realizate. Ea se concentrează pe identificarea oportunităților de investiții
cu valoare netă pozitivă și pe strategii de finanțare care crează valoare pentru firmă.

Planificarea financiară are două dimensiuni: o schemă temporală, care arată durata
procesului de planificare și orizontul de timp pentru care se planifică și un nivel de
agregare, care implică faptul că unele planuri se bazează pe agregarea altora de la nivele
ierarhice inferioare sau de la același nivel ierarhic.

Procesul de planificare are drept rezultat planul financiar al firmei, care include atât considerații financiare,
cât și considerații strategice. Planul financiar este un document care arată ceea ce se va întâmpla în timp cu
obiectivele firmei. El realizează analiza alocării capitalului pentru fiecare proiect al firmei. Propunerile de
investiții mai mici pentru fiecare unitate operațională din cadrul firmei sunt adunate (procesul agregarii) și
tratate ca parte integrantă a planului financiar de la nivelul firmei.

Pentru a fi întocmite planurile financiare este nevoie de existența mai multor alternative și scenarii.
De exemplu, firma poate pregăti trei seturi de alternative: pentru o situație pesimistă, pentru una
normală și pentru una optimistă în ce privește previzionarea evenimentelor viitoare. Deoarece
firma va cheltui un anumit fond de timp pentru pregătirea propunerilor pentru diferite scenarii care
vor sta la baza planului financiar al firmei, este util să fie cunoscut procesul de planificare care
trebuie urmat.
 Elementele ce trebuie avute in vedere în procesul de planificare sunt:

1. Interacțiunile. Planul financiar trebuie să 2. Opțiunile. Planul financiar se bazează pe

exploateze legăturile dintre propunerile de oportunitățile pe care le are firma, în cadrul
investiții pentru diferite activități activității sale, de a alege din mai multe
operaționale ale firmei și alegerea finanțării variante de investire și finanțare.
disponibile pentru firmă.

3.Fezabilitatea. Diferitele variante de 4. Evitarea surprizelor. Planificarea financiară

planuri elaborate în cadrul firmei trebuie trebuie să identifice ce se poate întampla în
articulate la obiectivul general al firmei de viitor cu firma, dacă anumite evenimente au
maximizare a averii acționarilor. loc. Astfel, unul din scopurile planificării
financiare este să evite surprizele.

5. Prezumțiile economice. Planul trebuie să expliciteze

starea mediului economic în care firma speră să
activeze în perioada planului. Printre aceste prezumții
se numară rata dobânzii și rata inflației.
 Planul financiar trebuie să cuprindă urmatoarele
elemente:

previzionarea vânzărilor (întocmirea bugetelor)

documentele proforme (contul de profit și

pierderi, bilațul contabil și documentul fluxului de
fonduri)

necesarul de active; planul va descrie cheltuielile de capital (de

investiții) proiectate sau planificate și va prezenta utilizările ce se
propun pentru capitalul de lucru net

necesarul de finanțat; planul va include o secțiune a aranjamentelor

(intelegerilor, contractelor) privind finanțarea. Această parte a planului trebuie să
discute politica privind dividendele și pe cea privitoare la datorii. În cazul în care
se impune creșterea capitalului propriu prin vânzarea de noi acțiuni , planul
trebuie să ia în considerare ce feluri de acțiuni trebuie vândute și ce metode de
emisiune sunt cele mai corespunzatoare
Planul financiar este un document complex alcătuit din mai multe planuri sau bugete, din
situații și documente care descriu elementele aratate mai sus. Planificarea financiară cuprinde
deci, efectuarea de proiecții privitoare la vânzari (cifra de afaceri), active și profit, bazate pe
alternative de producție și strategii de marketing și luarea, în final, a deciziei în privința
acoperirii cheltuielilor de capital solicitate cu sursele de finanțare cele mai corespunzătoare.
PÂRGHIILE ECONOMICO – FINANCIARE
NOŢIUNEA DE PÂRGHIE FINANCIARĂ ARE LA ORIGINE SEMNIFICAŢIILE PÎRGHIEI DIN FIZICA MECANICĂ(FORŢA
CARE DĂ IMPULS).

Pârghia economico – financiară este instrument de natură

economică sau financiară, cu ajutorul căreia statul acţionează
asupra interesului economic al unei colectivităţi determinate sau
al membrelor acesteia luaţi în mod individual pentru realizarea
unui obiectiv anumit, sau stimulînd evoluţia în direcţiile dorite.
În cadrul mecanismului de autoreglare caracteristic
economiei de piaţă pârghiile financiare contribuie pe baze la
rezolvarea unor probleme ce nu se pot soluţiona cu funcţionarea
obişnuită a mecanismului respectiv.
ÎN ŢĂRILE ÎN CURS DE DEZVOLTARE, PREZINTĂ INTERES PREOCUPĂRI PENTRU REFORMELE FISCALE ORIENTATE ÎN DIRECŢIA CREŞTERII
CAPACITĂŢII DE INFLUENŢARE A DEZVOLTĂRII ECONOMICE PRIN PÂRGHII ECONOMICO FINANCIARE. ÎN ACEST SCOP SE APELEAZĂ:

 la variante de impunere care  Măsuri şi practica amortizării

presupun o folosire mai accelerate a capitalului fix
intensivă a resurselor, stimulînd procesul de
inclusiv stimularea capitalizare ca şi scutirea de
întreprinzătorilor autohtoni impozite pe profit a părţii de
în realizarea de investiţii, sau profit destinat investiţiilor.
atragerea de capital străin.
Pârghiile financiare pot fi:
1. Pârghiile financiare ce se bazează pe categoriile specifice finanţelor publice se
are în vedere folosirea tehnicilor de prelevarea a resurselor financiare la
dispoziţia statului şi tehnicilor de alocare spre utilizare a resurselor financiare
ale statului. Sau elaborat variante numeroase de ajustare macroeconomică cu
aplicabilitate în numeroase ţări bogate în principal pe aceste pârghii cu suportul
în prelevările de către stat şi finanţate de către stat:
Impozitele şi taxele se adaptează în raport cu obiectivele de stimulare
economică atît în plan intern, cît şi în plan extern.
Tehnicile de impozitare, inclusiv de amînare a încasării impozitelor sau de
restituirea lor au devenit un suport important în realizarea obiectivului de creştere
economică şi de restructurare şi modernizare a economiei şi creştere a volumului
exportului, stimularea importului de materii prime pentru produse destinate
exportului, taxe vamale specifice.
PÂRGHIILE DE ACEST FEL AU CA SUPORT
RAŢIONAL NECESITATEA ARMONIZĂRII
INTERESELOR INDIVIDUALE CU CELE
NAŢIONALE.

împrumuturi.

Subvenţii, investiţii,
transferuri

Burse, pensii, indemnizaţii

 Pîrghiile ce se manifestă la nivelul întreprinderilor:

Profitul Curs valutar

Cursul hîrtiilor de
Rentabilitatea
valoare

Preț, tarif, cost Amenzi.Penalități

Rata dobînzii Amortizare

Sisteme de fonduri
 POLITICA ECONOMICĂ

Conceptul de politică economică

 Politica economică a statului reprezintă o acţiune generală a puterii

publice centrale (guvernului), coerente şi finalizate care se exercită
în domeniul economiei adică influenţează producţia, schimbul,
consumul bunurilor şi serviciilor şi constituirea capitalului.
 Are un caracter obiectiv, dinamic, naţional și urmăreşte organizarea
vieţii economice pe principiul maximizării eficienţei.
 Prin ansamblul de obiective şi instrumente care mai întâi au fost
ierarhizate în funcţie de priorităţi, statul acţionează asupra
variabilelor economice în scopul menţinerii, restabilirii sau
modificării climatului economic şi social.
COMPONENTELE POLITICII ECONOMICE

Politica economică a statului are următoarele componente:

 Politica financiară include politica bugetar-fiscală şi monetar–creditară,
politica valutară şi cea a cursului de schimb
 Politica preţurilor reglementează costurile şi dobânzile
 Politica de venituri salariale stabileşte modul de formare a salariului din
sectorul public, salariul minim, ca raportul dintre venituri salariale din diferite
ramuri, în scopul menţinerii ratei inflaţiei sub controlul statului
 Politica comercială reglementează activitatea de comerţ extern
 Politica industrială reglementează activitatea în domeniul industrial
 Politica agrară
 Politica în domeniul învăţământului
 Politica ocupării forţei de muncă
 În timp ce finanțele fac parte din baza economică, politica financiară
este un element de suprastructură ce influențează activ baza
economică a societății si, la rândul său, evoluează, se perfecționează
sub imboldul dezvoltării bazei economice.

Schema simplificată a politicilor statului

OBIECTIVELE POLITICII ECONOMICE
Obiectivele esențiale ale politicilor economice sunt:
 creşterea economică

 ocuparea deplină a forţei de muncă

 echilibrul extern

 stabilitatea preţurilor

 controlul deficitului bugetar (controlul datoriei publice)

 protecţia mediului înconjurător
 POLITICA FINANCIARĂ
Conceptul de politică financiară
 Politica financiară reprezintă activitatea pe care statul, prin
totalitatea normelor, metodelor şi structurilor organizaţionale create
asigură constituirea, repartizarea şi utilizarea fondurilor bănești care
îi sunt necesare pentru a-şi îndeplini obiectivele, funcţiile şi sarcinile
sale.
Aceasta trebuie să aibă:
 un obiectiv
 un sistem restricţional în care se acţionează pentru atingerea acestui
obiectiv
 metode corespunzătoare de realizare = tehnici fiscale -> o varietate
de taxe și impozite
 Sistemul restricţional în constituirea şi utilizarea fondurilor e
reprezentat, pe de o parte, de capacitatea economiei de a oferi
venituri statului, iar pe de altă parte, de nivelul nevoilor reale.
 Politica financiară acționează nemijlocit în sfera repartiției
(formarea și dirijarea fondurilor publice și satisfacerea nevoilor
sociale) dar ea influențează puternic și celelalte faze ale reproducției
sociale: producția, schimbul și consumul.
 Politica financiară, ca regulă generală, se elaborează de către guvern
şi se aprobă de către puterea supremă în stat.

 Politica financiară cuprinde la rândul ei mai multe politici

dintre care se detașează: politica bugetar-fiscală
politica monetar-creditară
 Politica bugetar-fiscală reprezintă activitatea de influenţare a
proceselor social-economice prin venituri şi cheltuieli publice, în
vederea realizării principalelor scopuri macroeconomice şi obţinerea
echilibrului general.
 Politicile monetare şi de credit reprezintă un ansamblu de acţiuni
exercitate de stat şi de Banca Centrală destinate controlului asupra
ofertei de monedă şi utilizate ca un instrument de realizare a
obiectivelor generale ale politicii economice (instrumente- rata
dobânzii, condiţiile de creditare, şi masa monetară în circulaţie).
 Atât din punct de vedere strategic, cât şi în ceea ce priveşte conduita
sa, politica monetară în România urmăreşte asigurarea continuităţii
şi sustenabilităţii pe termen mediu a decelerării inflaţiei.
Obiectivele esențiale ale politicii financiare sunt:
Asigurarea creșterii economice
Reducerea șomajului
Reducerea inflației
Creșterea nivelului de trai al populației

Principalele domenii de manifestare a politicii financiare a statului

sunt:
Într-o accepțiune limitativă, conceptul de politică financiară este
folosit în sensul de politica finanțelor publice pentru a desemna
fenomenele care dau naștere unor sarcini publice la baza căreia
se află factorul financiar.
În acest sens, existența sarcinii financiare antrenează punerea în
aplicare a unor tehnici politico-juridice și a unor mecanisme de
acțiune specifice domeniului finanțelor publice.
Această politică presupune în acelaşi timp decizii strategice şi
tactice şi chiar decizii operaţionale. Astfel, merită amintită opinia
lui Cornel Iuga care spunea că “în cadrul politicii financiare se
cer îmbinate armonios orientările şi măsurile cu caracter strategic
- cele ce definesc coordonatele activităţii financiare, cu cele de
ordin tactic - cu actele şi măsurile financiare curente”.
 Fiind parte integrată a politicii generale a statului, politica
financiară are un rol important în realizarea programelor de:

 Dezvoltare economică,
 Promovare a progresului tehnic și științific,
 Formare profesională,
 Recalificare și reîncadrare în muncă a șomerilor,
 Ocrotire a sănătății populației,
 Protecție socială,
 Dezvoltare a culturii,
 Apărare națională etc.
POLITICA FINANCIARĂ ÎN DOMENIUL
RESURSELOR FINANCIARE PUBLICE
 Politica fiscală - reprezintă politica în domeniul stabilirii resurselor
financiare publice.
Ea stabileşte:
volumul şi provenienţa resurselor ce pot fi procurate de stat de la fondurile
sale
metode de preluare ce se utilizează în procesul de constituire a fondurilor
financiare, deci stabilirea sistemului şi instrumentelor fiscale
obiectivele ce trebuie atinse de instrumentele fiscale folosite în procesul de
constituire a fondurilor financiare
Volumul şi provenienţa resurselor financiare se determină în dependenţă de:
1. cheltuielile publice care sunt redate de necesarul de resurse financiare
2. produsul intern brut
3. nivelul şi progresivitatea impozitelor
POLITICA FINANCIARĂ ÎN DOMENIUL
CHELTUIELILOR PUBLICE
 Politica bugetară – reprezintă politica în domeniul cheltuielilor
publice.
Ea stabileşte:
mărimea, destinaţia, structura optimală a cheltuielilor
obiectivele ce trebuie atinse în efectuarea diferitelor cheltuieli
căile şi metodele ce se realizează pentru atingerea scopurilor
reieşind din faptul ca eforturile să fie minime
Dimensionarea cheltuielilor publice poate fi stabilită prin două mărimi:
1. mărimi absolute, mărimea cheltuielilor în valuta naţională
2. mărimi relative: a) cheltuielile publice absolute se raportează la
produsul intern brut
b) cheltuielile publice pe locuitor = cheltuielile
publice absolute/ numărul populaţiei
 COMPARAȚIE POLITICA FINANCIARĂ-POLITICA
MONETARĂ

Deosebiri
Deosebiri Asemănări
Politica financiară poate fi
modificată greu fiind nevoie de Ambele sunt componente ale
un timp mai îndelungat pentru a fi politicii economice.
aprobată.
Au ca obiective reducerea
Politica monetară poate fi inflației, creșterea economică și
modificată rapid. ocuparea forței de muncă.
Efectele în urma schimbării Politica financiară se
politicii financiare au un impact întrepătrunde cu politica
imediat, iar politica monetară are monetară.
urmări întârziate și difuze.
Politica monetară afectează
întreaga societate, iar politica
financiară influențează anumite
sectoare ale economiei naționale.
 BIBLIOGRAFIE
Văcărel I. coordonator, Finanțe publice, Ediția a V-a, ED. Didactică şi Pedagogică Bucuresti, 2006;
Moșteanu T. coordonator, Finanțe publice, ED. Universitară, București, 2005;
Susanu M., Finanţe publice: Concepte, principii, politici, Editura Europlus, Galaţi, 2008;l
https

://www.rasfoiesc.com/business/economie/finante-banci/PLANIFICAREA-FINANCIARA-Bugete93.php
https://www.oamr.ro/wp-content/uploads/2019/12/Manual-de-lucru-Sesiunea-de-instruire-cu-privire-la-

Politici-Publice.pdf

https://www.scritub.com/economie/finante/Organele-statului-cu-atributii712024159.php

https://www.scritub.com/economie/finante/Parghiile-financiare-si-rolul-15241199.php

https://administrare.info/economie/10124-mecanismul-financiar,-structura-%C5%9Fi-func%C5%A3ion

alitatea-acestuia?cookie_a363add3aec4983e7e692a1bdd206b26=accepted

https://www.scritub.com/economie/finante/Mecanismul-financiar-component204171216.php

https://www.scritub.com/economie/finante/Sistemul-financiar133183614.php

https://www.stiucum.com/finante/finate-publice/Mecanismul-financiar-sistemul-94487.php

https://www.scritub.com/economie/asigurari/asigurari-sociale-Notiunea-de-175312818.php
 VĂ MULȚUMIM
PENTRU ATENȚIE!