Mecanismul și politica financiară a statului

1. Noţiunea, esenţa, elementele principale şi rolul mecanismului financiar.

2. Sistemul financiar al Republicii Moldova.
3. Politica social-economică a statului. Conceptul, sarcinile şi tipurile politicii financiare.
4. Direcţii esenţiale ale politicii financiare în Republica Moldova.(individual)

1. Noţiunea, esenţa, elementele principale şi rolul mecanismului financiar

Mecanismul economic reprezintă ansamblu de procese tehnice şi instrumente de reglare a activităţii
economico-sociale.
Mecanismul financiar este o componentă de structură funcţională a mecanismului economic.
Mecanismul financiar concentrează procesele, tehnicile şi instrumentele de reglare a activităţii
financiare ce se concretizează prin operaţiuni şi fluxuri financiar-monetare ce se derulează în contextul
activităţii economico–sociale de ansamblu.
Mecanismul financiar este un sistem complex, constituit din ansamblul conexiunilor şi legăturilor,
din totalitatea formelor, metodelor, principiilor, instrumentelor financiare şi bancare, verigilor şi
celulelor interdependente de organizare, previziune, gestiune şi conducere a activităţii financiare şi
bancare, de înfăptuire a gestiunii economico-financiare
Mecanismul financiar reprezintă un sistem complex şi dinamic de gestionare, organizare şi utilizare
eficientă a resurselor materiale, de muncă şi monetare.
Într-o accepţiune mai simplificatoare mecanismul financiar poate fi definit şi ca un mod de
organizare şi conducere a fluxurilor băneşti-financiare, în corespondenţă cu fluxurile reale ce se
realizează într-o economie.
Mecanismului financiar are o structură complexă care cuprinde: • sistemul financiar; • pârghiile
economico-financiare utilizate de stat pentru influenţarea activităţii economice; • metodele
administrative de conducere folosite în domeniul finanţelor • cadrul instituţional alcătuit din instituţii şi
organe cu atribuţii în domeniul finanţelor (organe democratic alese, organe ale administraţiei centrale
şi locale,organe specializate ale statului în domeniul financiar); • cadrul juridic format din ansamblul
actelor normative (legi, decrete, hotărîri şialte reglementări cu caracter normativ), care reglementează
domeniul financiar atît în faza de repartiţie, cît şi în cea de prelevare.
Mecanismul financiar este determinat de:
1. Natura economică a relaţiilor de producţie
2. Complexitatea relaţiilor de producţie
3. Nivelul de dezvoltare a factorilor de producţie
4. Condiţiile în care se desfăşoară procesul reproducţiei sociale
5. Instrumentele economice, financiare şi bancare
6. Factorii moral-politici care acţionează în societatea noastră
Principiile mecanismului financiar
• realizarea gestiunii economico-financiare şi a autofinanţării;
• creşterea activităţii economice;
• participarea într-o măsură crescândă la constituirea fondurilor de resurse financiare ale statului;
• organizarea activităţii economicofinanciare pe baza bugetului etc
Mecanismul financiar reprezintă unitatea organică a următoarelor mecanisme: Organizarea şi
gestiunea economiei naţionale
Stimularea şi răspunderea materială, precum şi instrumente economice, financiare şi bancare de
reglementare
Cadrul instituţional format din instituţii şi organe cu atribuţii în domeniul financiar-bancar
Normele juridice şi metodologice în domeniul financiar-bancar
Metodele de gestiune în sfera finanţelor, monedei şi creditului

MECANISMUL FINANCIAR DEPINDE DE TIPUL SOCIETĂŢII:

1. economia centralizată, socialistă: Mecanismul economic şi financiar presupun în principal procese,
tehnici, instrumente de reglare de la centru de către stat. Componenta iniţială pentru acest tip de
mecanism a prezentat – planul unic cu caracter obligatoriu în execuţie.
2. economia de piaţă care se bazează pe aşa numite procese de autoreglare presupune un mecanism
bazat pe adaptabilitatea la condiţiile de derulare a fluxurilor financiar monetare. Instrumentele
financiare şi bancare constituie expresia valorică generalizată a unor relaţii economice prin mijlocirea
cărora are loc repartizarea şi utilizarea eficientă a PNB – cu titlu definitiv şi temporar – în vederea
dezvoltării economiei şi satisfacerii cerinţelor materiale şi spirituale ale populaţiei
Instrumentele financiare:Profitul Impozitul pe venit Taxele Impozitele Taxa pe valoarea adăugată
Taxele vamale Împrumuturile de stat Cheltuielile bugetare Subvenţiile Alocaţiile Primele de asigurare
Contribuţiile pentru asigurările sociale Pensiile Împrumuturile bancare pe termen scurt.

2. Sistemul financiar al Republicii Moldova.

Sistemul fondurilor financiare - reprezintă componenta de bază a oricărui mecanism financiar
considerat la nivelul unei ţări, semnifică totalitatea fondurilor băneşti financiare ce se constituie la
scara economiei naţionale şi între care se manifestă legături de condiţionare directe şi indirecte.
Structura sistemului de fonduri financiare stă la baza derulării fluxurilor băneşti-financiare în orice
economie.
SISTEM FINANCIAR:
-Sistem de fonduri financiare
- Sistem de instituții financiare
- Sistem de relații financiare
- Sistem de fluxuri financiare
Sistemul financiar
Fondurile financiare se clasifică după următoarele criterii:
– După forma de proprietate • Publice • Private
– După titlul cu care se constituie • Fonduri cu titlu definitiv şi caracter obligatoriu • Fonduri cu titlu
rambursabil şi caracter facultativ
– După destinaţie • Fonduri de consum • Fonduri de rezervă • Fonduri de asigurare • Fonduri de
înlocuire şi dezvoltare
– După nivelul la care se constituie: • La nivel central • La nivel mediu • La nivel microeconomic
Sistemul financiar public • Bugetul de stat • Bugetul asigurărilor sociale de stat • Bugetele locale •
Bugetele fondurilor speciale • Bugetul Trezoreriei statului • Bugetele instituţiilor publice autonome •
Bugetele instituţiilor publice finanţate parţial sau total de la BS, BASS, BL, BFS • Bugetele
instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii • Bugetul fondurilor externe nerambursabile •
Bugetul creditelor externe rambursabile.
1. După nivelul organizatoric la care se constituie şi administrează fondurile • fonduri de nivel
central (macroeconomice, centralizate), care se constituie şi se administrează de către
autorităţile/instituţiile centrale, presupunând realizarea unor obiective de interes
macroeconomic/social: fondul bugetului de stat, fondul de creditare, fondul de asigurare. • fonduri de
nivel mediu-economic - sunt constituite şi administrate de structuri funcţionale existente la nivelul
mediu de organizare (ministerele şi unităţile administrativ-teritoriale coordonatoare de tipul judeţelor)
• fonduri de nivel microeconomic (descentralizate) - se constituie şi administrează de către
întreprinderi, instituţii şi entităţi economice şi sociale operative, având drept scop satisfacerea nevoilor
de funcţionare şi dezvoltare a acestora.
2. După destinaţiea resurselor din fondurile financiare: • fonduri de înlocuire şi dezvoltare, printre
care se regăsesc fondurile proprii ale întreprinderilor destinate activităţii de producţie, de comerţ,
investiţii, precum şi fondurile împrumutate pentru activităţile curente sau de investiţii, părţi din
fondurile bugetare destinate creării sau dezvoltării bazei materiale a întreprinderilor sau instituţiilor
publice, fondurile speciale extrabugetare folosite pentru lucrări cu caracter de investiţii etc. • fonduri
de asigurare, care sunt destinate, în principal, asigurărilor sociale, asigurărilor de bunuri, persoane şi
răspundere civilă, fie pentru consumul curent, fie pentru activităţi de investiţii. • fonduri de consum,
din care fac parte: fondurile bugetare şi extrabugetare pentru consumul curent, fondurile de asigurări
sociale, anumite părţi din fondurile proprii ale întreprinderilor destinate acţiunilor cu caracter social
sau stimulării materiale a salariaţilor, precum şi partea din resursele băneşti ale populaţiei destinată
consumului curent. • fonduri de rezervă, care se constituie la dispoziţia anumitor entităţi economice şi
sociale şi sunt destinate finanţării unor nevoi imprevizibile.
3. După forma de proprietate în care sunt administrate fondurile financiare: • fonduri financiare
publice, care corespund sistemului financiar public considerat prin prisma relaţiilor, incluzând toate
fondurile bugetar, dar şi fonduri ale instituţiilor publice; • fonduri financiare private, care corespund
sistemului financiar privat considerat prin prisma relaţiilor, concretizate în capitaluri şi fonduri băneşti
proprii entităţilor private, inclusiv ale populaţiei
Mai este clasificare in prezentare
4. După caracterul definitiv sau temporar al constituirii şi utilizării resurselor financiare: •
fonduri constituite din prelevări cu caracter definitiv şi obligatoriu (fonduri bugetare publice, fonduri
ale asigurărilor sociale de stat) • fonduri financiare constituite cu titlu rambursabil (fondurile de
creditare şi unele fonduri din asigurări)

Pârghiile financiare
Pârghia economico - financiară este instrument de natură economică sau financiară, cu ajutorul căreia
statul acţionează asupra interesului economic al unei colectivităţi determinate sau al membrelor
acesteia luaţi în mod individual pentru realizarea unui obiectiv anumit, sau stimulând evoluţia în
directive dorite.
Pârghiile financiare ce se bazează pe categoriile specifice finanţelor publice:
mprumuturi subvenţii investiţii transferuri burse pensii indemnizaţii
Pârghiile ce se manifestă la nivelul întreprinderilor:
profit rentabilitate preţ tarif cost rata dobânzii curs valutar cursul hârtiilor de valoare amenzi penalităţi
Pot fi evidenţiate următoarele cerinţe ale îndeplinirii rolului ce revine pârghiilor financiare:
1.se cere ca pârghiile financiare să se încadreze organic în sistemul categoriilor economice existente,
precum şi o îmbinare organică a pârghiilor financiare cu normele şi normativele economico-financiare,
iar acţiunea lor să fie circumscrisă îndeplinirii obiectivelor de politică economico-socială, în
concordanţă cu sarcinile stabilite.
2.este necesară armonizarea acţiunii tuturor pârghiilor financiare pentru a se completa şi a nu se anihila
reciproc.
3.acţiunea pârghiilor financiare trebuie să aibă un caracter diferenţiat în raport cu specificul ramurilor
şi subramurilor de activitate şi cu condiţiile existente în fiecare etapă a dezvoltării.
4.este necesar ca în conceperea şi folosirea pârghiilor financiare să fie luate în considerare conexiunile
ce se realizează între acestea şi diferitele componente ale mecanismului economico-financiar.
Dreptul financiar reprezintă ansamblul normelor juridice prin care se reglementează legislativ
instrumentele financiare ale statului, metodele şi tehnicile de aplicare a lor, drepturile, obligaţiile si
funcţiile organelor cu atribuţii şi răspunderi în domeniul finanţelor.
Principalele aspecte financiare ce necesită reglementare legislativă sunt: • veniturile şi cheltuielile
publice, • procesul bugetar, • impozitele şi taxele, • sancţiunile financiare, • împrumuturile de stat, •
asigurările sociale de stat, • drepturile şi obligaţiunile organelor cu funcţii în domeniul finanţelor
publice, • alte aspecte.

3. Politica social-economică a statului. Conceptul, sarcinile şi tipurile

politicii financiare.
Politica financiară este o componentă a politicii generale care reprezintă o formă de organizare şi
conducere a unei colectivităţi umane pentru satisfacerea intereselor sale. Politica economică a statului
reprezintă o acţiune generală a puterii publice centrale, conştiente, coerente şi finalizate care se
exercită în domeniul economiei adică influenţează producţia, schimbul, consumul bunurilor şi
serviciilor şi constituirea capitalului.

Politica economică cuprinde

- Politica financiară
- Politica bugetară
- Politica fiscală
- Politica monetară
- Ansamblul intervenţiilor autorităţii monetare asupra lichidităţii economiei
Sarcinile politicii social economice sunt: • Asigurarea libertăţii economice • Asigurarea ocupării
complete a forţei de muncă • Asigurarea creşterii economice • Asigurarea stabilităţii preţurilor •
Protecţia mediului înconjurător • Crearea condiţiilor pentru cei care nu pot găsi de lucru sau nu pot
lucra • Introducerea înlesnirilor fiscale pentru păturile populaţiei cu venituri scăzute.
Politica social-economică a statului are următoarele componente: Politica financiară Politica
preţurilor Politica de venituri salariale Politica comercială Politica industrială Politica agrară Politica în
domeniul învăţământului Politica ocupării forţei de muncă Politica financiară – exprimă totalitatea
metodelor, mijloacelor, instrumentelor, instituţiilor privind procurarea şi dirijarea resurselor
financiare utilizate de stat pentru influenţarea proceselor economice şi a relaţiilor sociale în vederea
realizării scopurilor macroeconomice şi obţinerea echilibrului general adecvat în economie.

Obiectivele de bază ale politicii financiare: stabilirea, dezvoltarea şi creşterea economică

reducerea şomajului reducerea inflaţiei creşterea nivelului de trai al populaţiei
Politica financiară a statului diferă în funcţie de interesele păturilor sociale pe care le exprimă
partidele de la putere:
potenţialul fiecărei ţări, orânduire socială , metoda de conducere
Principiile generale de asigurare a politicii financiare eficiente sunt:
- acţiunile legilor economice obiective
- condiţiile istorice concrete
 - experienţa proprie din anii anteriori şi experienţa mondială
Principiile specifice:
asigurarea structurii raţionale a sistemului financiar din societate
• asigurarea constituirii unui mecanism financiarraţional
• echilibrarea cheltuielilor şi veniturilor în toate compartimentele a sistemului financiar • crearea
rezervelor financiare
• concentrarea resurselor financiare pentru realizarea obiectivelor sociale economice principale ale
statului prin elaborarea politicii fiscale rationale
• concentrarea resurselor financiare importante în mâinile statului
• echilibrarea politicii financiare şi monetar-creditar
PRINCIPALE DOMENII DE MANIFESTARE A POLITICII FINANCIARE
- domeniul cheltuielilor publice
- domeniul asigurărilor de bunuri şi personae
- domeniul resurselor financiare publice
- domeniul creditului bancar
POLITICA FINANCIARĂ INCLUDE:
1). Politica bugetar-fiscală reprezintă activitatea de influenţare a proceselor social-economice prin
venituri şi cheltuieli publice, în vederea realizării principalilor scopuri macroeconomice şi obţinerea
echilibrului general.
Instrumentele politicii bugetar-fiscale: • impozitul, care reprezintă instrument de preluare a unei
părţi din veniturile sau averii persoanelor fizice şi juridice la dispoziţia statului • taxa care reprezintă
plata efectuată de persoanele fizice, juridice pentru serviciile prestate acestora de către instituţiile
publice • transferul-plăţi guvernamentale fără rambursare cetăţenilor • achiziţii guvernamentale,
cheltuieli băneşti pentru procurarea de bunuri şi servicii necesare statului
2).Politica monetar-creditară – reprezintă activitatea de influenţare a proceselor social-economice
prin oferta de bani în vederea realizării principalelor scopuri macroeconomice.
Instrumentele politicii monetar-creditare: operaţiuni pe piaţa deschisă cu hârtii de valori
modificarea ratei dobânzii modificarea cotei rezervelor obligatorii intervenţia pe piaţa valutară
3) politica în domeniul asigurărilor