1. Noțiunea de finanțe publice. Concepte introductive ale finanțelor publice.

Noțiunea de finanțe provine de la cuvintele latinești fiare sau finis, care semnifică a termina, a încheia a
acțiune juridică în legătură cu plata unei sume e bani.

Finanțele pubice reprezintă o formă bănească a relațiilor economice în procesul repartiției produsului
social și a venitului national în cadrul îndeplinirii funcțiilor statului.

Piere Lalumiere spune că finanțele publice sunt definite ca știința ce studiază activitatea statului în
calitatea sa de utilizator a unor tehnici speciale, așa numite financiare: taxe, impozite, cheltuieli,
împrumuturi, bugete.

Maurice Duverger, afirmă că finanțele publice se referă la statul modern din secolul nostrum, el apune că
nu se mărginește la sarcinile militare și tradiționale. El intervine în viața social pentru a stimula producția
în perioada de crisză, pentru a împiedica creșterea prețurilor, pentru a asigura o mai bună utilizarea a
bogățiilor țării și pentru repartizarea venitului național.

Dreptul financiar¸ reprezinntă o ramură de drept formată din totalitatea normelor și actelor normative care
reglementează relațiile de repartizare și utilizare a fondurilor bănești ale statului și ale instituțiilro publice
destinate satisfacerii necesităților social-economice al societății.

Prin finanțele pubice se asigură constituirea, reapartizarea și utilizarea bunului public, pentru sporirea
producției de mărfuri: domeniul învățământului, ocrotirea sănătății cultura și sportul.

2. Structura și trăsăturile caracteristice finanțelor publice.

Trăsăturile finanțelor publice:

 Sunt niște relații cu caracter economic, întrucât apar în procesul formării, repartiției și repartizării
produsului social;
 Apar în formă bănească, deoarece apar în cadrul producției;
 Are caracter de relații fără echivalent;
 Mijloacele bănești repartizate și utilizate de subiecții benficiari, nu se rambursează.

De la mijloacel ebănești se efctuiază plăți cu titlu nerambursabil, acele instituții publice care prestează
serviciu pentru populație, pensii, alocații de stat și burse.

Funțiile finanțelor publice:

 Funcția de repartiție- constituirea fondurilor resurselor financiare;

 Funcția de control- distribuirea, utilizarea și repartizarea resurselor financiare publie
o Tehnic- intern și extern;
o Financiar- intern, instituție publică ierarhic superioară, Curtea de Conturi.

Constituirea fondurilor de resurse financiare publice se formeaă din impozite, taxe, contribuții, asigurări
sociale, vărsăminte de venit, încheieri ale bunurilor statului.

Fondurile financiare ale statului se formează între persoane fizice și juridice și de stat.
 3. Activitatea financiară a statului. Obiectul dreptului financiar. Principiile dreptului
financiar.
Obiectul dreptului financiarîn constituie reglementările juridice privind bugetul public, procedura
bugetară, impozite, creditul public și controlul financiar de stat, adică toate relațiile financiare care i-au
naștere în procesul de formare și utilizare a fondurilor bănești ale statului în vederea satisfacerii neboilor
publice.

Principalul rol al finanțelor publice e de a asigura statului resurse financiare publice pentru satisfacerea și
pentru sucținerea activității publice.

Economia Republicii Moldova e conomie de piață, de orientare social, bazată pe proprietatea private și
proprietatea publică. Statul trebuie să asigure proteharea intereselor naționale în activitatea economică,
financiară și voluntară.

Formarea, administratea, utilizarea și controlul resurselor financiare ale statuluim ale Unității Administrativ
Teritoriale și ale instiutțiilro publice sunt reglementate prin lege.

Finanțele publice cuprind totalitatea resurselor financiare accumulate în numele statului și distribuite de
către stat pentru îndeplinirea funcțiilor și sarcinilor sale. În funcție de nivelul e administrare finanțele
publice se impart în: Finanțe administrative de Guvern¸ Finanțe administrative ale APL și APC, și asigură
finanțe publice în conformitate cu principiul bunei guvernări stabilite în legea cu privire la controlul
financiar public intern.

4. Principiile generale ale dreptului financiar,

Principiile generale ale dreptului financiar sunt:

 Legalitatea- informarea, administrarea, întrebuințarea și controlul resurselor financiare ale statului, ale
autorităților și ale instituțiilor publice.
 Planificarea financiară- nu este posibilă administrarea finanțelor publice ale unui stat, înafara unei
planificări financiare, întrucât în procesul de formare, administrare și utilizarea a bunului public sunt
implicate oate instituțiile statului.
 Verificarea legalității modului de utilizarea a bunului- modul de formare, administrare și utilizarea a
resurselor financiare ale statului și ale sectorului public se realizează de către Curtea de Conturi.

5. Norma juridică a dreptului financiar. Raportul juridic de drept financiar.

Norma juridică este regulă de conduită socială cu caracter social impersonal, tipic, obligatoriu în vederea
reglementării relațiilor. Norma juridică este o normă socială adoptată și asigurată e stat, în vederea
reglementăii unui tip de relații sociale. Norma juridică este un element necesar al sistemului dreptului.

Structura normei juridice: ipoteza- condițiile în care se implimentează; dispoziția- conduita destinatarului¸
sancțiunea- consecințele legale.

Trăsăturile normei juridice:

 Caracter social- statul adoptă norm juridice;

 Caracter general- norma juridică este adresată tuturor;
 Caracter impersonal- rezulată din generaliate, nu se referă la o persoană concretă;
 Caracter special- se adresează unei persoane concrete:
 Caracter tipic- reglementează un anumit tip sau modalitate de conduită la care vizează membrii
societății;
 Caracter volitiv- voința statului;
 Caracter obligatoriu- sunt cerințe exigente ale statului;
 Caracter formal- sunt exprimate în formă scrisă și publicate în legislație.

Clasificarea normelor juridice:

 După forța juridică: norme juridice din legi și norme juridice din acte subordonate legii;
 După diviziunea dreptului public și privat: norme juridice de drept public și de drept privat;
 După distincția de norme dreptului internațional și intern: norme internaționale și interne;
 După distincția de norme de drept procesual și mteriale: norme procesuale și norme materiale;
 După modul de reglementare a conduitei: norme imperative (operative și prohibitive) și norme
dispozitive (permisive și de recomandare).

6. Apariția, dezvoltarea și natura juridică a bugetului public național.

Bugetul public național se divizează în două părți: buget central (Buget de stat, Fonduri de Asigurare Obligatorii) și
buget local (Unități Administrativ Teritoriale, sate, raioane).

Buget- totalitatea veniturilor, cheltuielilor și resurselor de finanțare destinate pentru realizarea funcțiilor
APL și APC.

Buget de stat- totalitatea veniturilor, cheltuielilor și resurselor de finanțare destinate pentru realizarea
funcțiilor APC, cu excepția funcțiilro proprii sistemului public de asigurări sociale și obligatorii.

Buget public național- o sinteză a bugetelor, constituie în cadrul sistemului bugetar cu excluderea
transferurilor bugetare.

Buget local- totalitatea veniturilor, cheltuielilor și resurselor de finanțare destinate pentru realizarea
funcțiilor APL de toate nivelele.

BASS (Buget de Asigurări Sociale de Stat)- totalitatea veniturilor, cheltuielilor și resurselor de finanțare
destinate pentru realizarea funcțiilor și gestionarea sistemului public de asigurări.

Fonduri ale Asigurării Obligatorii- totalitatea veniturilor, cheltuielilor și resurselor de finanțare destinate
pentru realizarea funcțiilor și gestionarea sistemului de asigurări obligatorii de asistență medicală.

Apariția bugetului public național. Locul cel mai important în cadrul sistemului bugetar al Republicii
Moldova îl ocupă Bugetul de Stat.

Etimologic cuvântul „buget” își are originea din latinescu „bulgo” (o pungă de bani), din Franța „bouge”
(săculeț), din Anglia „bouget” (o mapă de piele a cancelarului trezorăriei în care erau aduse documentele ci
referire la veniturile și cheltuielile statului).

În Republica Moldova odată cu stabilirea suveranității și independenței, a apărut necesitatea de a avea un

buget propriu. Bazele sistemului bugetar au fost puse prin Legea privind sistemul bugetar din 29.11.1990.
Odată cu adoptarea Constituției Republicii Moldova, art. 131 a fost introdusă o nouă noțiune „buget public
național”, conform căreia reglementarea actuală a sistemului bugetar este organizată într-o concepție nouă
impusă de economia de piață renunțându-se la formula bugetului de stat centralizat și trecerea la un sistem
de 3 bugete distincte.

Bugetul- este un act administrativ-legislativ, se consideră că bugetul este o lege în partea creatoare de
dispoziții generale și este act administrativ în partea creatoare de dispoziții individuale. Are natură juridică
de lege, fiindcă bugetul este adoptat printr-o lege care poartă denumirea de Lege bugetară anuală.

7. Dreptul bugetar. Raporturi juridice bugetare. Procedura bugetară. Principiile

procedurii bugetare.
Dreptul bugetar al Republicii Moldova poate fi determinat ca totalitatea normelor financiar-juridice care
reglementeaă relațiile sociale financiare, ce apar în legătură cu constituirea, repartizarea și utilizarea
bugetului public.

Raporturile juridice bugetare- relațiile sociale care apar în legătură cu constituirea, repartizarea și
utilizarea resurselor bugetului public național și care sunt reglementate de normele dreptului bugetar.

Particularitățile raportului juridici bugetar:

 Izvorul apariției lor este întotdeauna legea.

 Ele apar în procesul activității bugetare ale statlui și Unității Administratvi Teritoriale.
 Cercul specific al subiecțilot RJB în raport cu componența altor RJB.
 Aceste raporturi nu pot dura mai mult de un an.

Principiile procedurii bugetare:

 Principiul anualității- bugetul se aprobă pentru o perioadă de un an bugetar. Anul bugetar pe teritoriul
Repubicii Moldova începe pe 1 ianuarie și se finisează la 31 degembrie al fiecărui an.
 Principiul unității bugetare- toate încasările și operațiunile se exprimă în moneda națională.
 Principiul universalității- permite cunoașterea cât mai exactă a volumului total de venituri și cheltuieli
publice.
 Principiul unității- tot resursele și cheltuielile ar trebui să fie cuprinse într-un singur buget după o
schemă unitară de clasificare e veniturilor și cheltuielilor.
 Principiul echilibrului bugetar- cheltuielile trebuie să egale cu veniturile plus sursele bugetare,
 Principiul previzibilității și sustenabilității- poitica bugetară fiscală și prognoza macrobugetară pe un
termen mediu în baza cărora se fundamentează bugetul anual se elaborează în conformitate cu regulile
bugetar-fiscale stabilite în prezenta lege.
 Principiul performanței- se fundamentează pe alte 3 principii: principiul economiei- resursele utilizate
de instituție pentru desfășurarea activității sle trebuie să fie puse în timp util, în cantitate și calitate
adecvate și la un preț bun; princpiul eficienței- visează cea mai bună relației între resursele utilizate și
rezultatele obținute; principiul eficacității- vizează îndeplinirea obiectivelor sabilite și obțonerea
rezulatelor mari.
 Principiul transparenței- informarea publicului referitor la toate acțiunile, activități și procsele din
domneiul bugetar.
 Principiul specializării- permite alăturarea la țările înalt dezvoltate din punct de vedere economic.
 8. Etapele ptocedurii bugetare.
În cadrul procesului bugetar conceput ca ansamblul al actelor și operațiunilor care se succed anual și
privesc elaborarea, adoptarea și executarea bugetului statului, precum și încheierea exercițiului bugetar
anual, trebuie să se ajungă adoptarea de către Parlament a bugetului elaborat de organele executive de Stat.

Procedura bugetară:

 Elaborarea proiectului bugetului de stat- ca prima etapă a procedurii bugetare de stat, comportă
îndrumări metodologice de specilitate financiară operațiunii de estimare și calculul veniturilor și
cheltuielilor bugetare de către toate instituțiile și organele de stat ce au relații cu bugetul de stat.
Autoritățile Publice prezintă Ministerului Finanțelor propunerile proprii de bugete ce includ:
o Veniturile și cheltuielile realizate în anul bugetar precedent.
o Veniturile și cheltuielile estiate pentru anul bugetar curent.
o Veniturile și cheltuielile estiate pentru anul bugetar viitor.
 Aprobarea de către Guvern- a proiectului legii bugetare anuale, care cuprinde anexele Ministerului
Finanțelor îl prezintă Guvernului împreună cu nota explicatică.
o Anexele legii bugetare: Veniturile și cheltuielile estiate pentru anul bugetar viitor și Veniturile și
cheltuielile estiate pentru cel puțin un an după anul bugetar viitor.
o Nota explicativă, include: strategiile de dezvoltare socială și economică; strategiile datoriei de stat;
strategiile de sprijin financiar; strategiile relațiilor biugetare de stat cu bugete Unității Administrativ
Teritoriale.

Guvernul examinează proiectul legii bugetare anuale și nota explicativă înaintea adoptarii, hotărârii. După
includerea amendamentele dacă acestea există Guvernul aprobă proiectul legii bugetare anuale.

 Examinarea și adoptarea legii- se efectuiază în 3 lecturi:

I. Prima lectură- Parlamentul audiază raportul Guvernului și coraportul Comisiei Economiei Buget și
Finanțe asupta proiectului legii bugetare anuale: * direcțiiel principale ale legii bugetare anuale; *
concepțiile de baă ale proiectului. Parlamentul adoptă proiectul și în remite Comisiei Economiei
Buget și Finanțe pentru pregătirea de examinare în a doua lectură.
II. A doua lectură- Parlamentul la prezentarea Comisiei examinează: *veniturile estimate sub formă de
calcule și structura lor; * cheltuielile estimate, structura și destinația lor;* dificitul sau excedentul
bugetului de stat.
III. A treia lectură- Parlamentul la prezentarea Comisiei, analizază: *alocațiile detaliate pentru
autoritățile publice; *stabilește locațiile care vor fi finanțate prioritar; * examinează alte detalieri din
legea bugetară anuală.

Până la 5 decembrie Parlamntul adoptă legea bugetară anuală, promulgată de președinte, apoi publicată și
intră în vigoare la 1 ianuarie.

9. Bugetul asigurării sociale de stat.

Bugetul asigurării sociale de stat-planul financiar anual care arată constituirea, repartizarea și utilizarea
fondurilor bănești necesare orânduirii pensionarilor, salariaților asigurați și a membrilor lor de familie.
Conținutul economic al bugetului asigurării soaciale de stat este determinat de structura și trăsăturile
orânduirii social-economice de necesitatea realizării cerințelor legilor economice care acționează în
economia noastr, de prerogativele și funcțiile statului.

Sistemul contemporan de asigurare socialăa Republicii Moldova este fundamentattă pe următoarele

principii:

 Principiul unicității- statul organizează și garantează sistemul public de asigurări sociale bazate pe
norme de drept.
 Principiul egalității- se asigură tuturor participanților (contribuabili și beneficiari) un tratament
nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile.
 Princiiul solidarității- participanții își asumă conștient și reciproc obligațiile și beneficiază de
drepturi pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor sociale prevăzute de lege.
 Principiul obligativității- persoanele fizice și juridice conform legii au obligația de a participa la
sistemul public de asigurări sociale.
 Principiul contributivității- fonduril ede asigurare socială se constituie pe baza contribuțiilor
datorate de persoanele fizice și juridice ăarticipante la sistemul public de asigurări soiale.
 Principiul repartiției- fondurile de asigurare socială realizate se distribuie pentru plata obligațiilor
ce revin sistemului public de asigurări sociale conform legii.
 Principiul autonomiei- sisteul public de asigurări sociale se administrează de sine stătător în baza
legii.

CNAS (Casa Națională de Asigurări Sociale), este o instituție publică de interes național cu personalitate
juridică ce administrează și gestionează sistemul de asigurări sociale.

Activitatea CNAS este supravegheată de către Consiliul de Administrație compus din 12 persoane.
Președintele Consiliului Administrației este Ministrul muncii și protecției sociale. Consiliul Administrației
este format din reprezentanți ai Guvernului, Parlamentului, sindicatelor etc.

Atribuțiile CNAS:

 Exercită îndrumre și control;

 Furnizează date;
 Prezintă Guvernului și partenerilor sociali rapoarte;
 Publică anual rapoarte;
 Controleaă veridicitatea dărilor de seamă referitore la bugetul asigurărilor sociale de stat;
 Asigură evidența drepturilor;
 Organizează selecția;
 Asigură reprezntarea;
 Îndeplinește alte atribuții.

10.Bugetele locale.
Bugetele locale- totalitatea veniturilor, cheltuielilor și surselor de finanțare pentru realizarea funcțiilor APL
de toate nivelele.

Formarea și utilizarea resurselor financiare publice, sunt supuse Curții de Conturi tinând seama de larga
autonomie juridică locală.
La baza elaborării, executării și aprobării bugetului public și local stau o serie de principii:

 Principiul universalității;
 Principiul publicității;
 Principiul unității monetare;
 Principiul anualității;
 Principiul specializării;
 Principiul echilibrului.

Veniturile BASS Chelruielile BASS

Pensiile, pensiile de urmaș Contribuții
Indemnizații Dobânzi
Indemnizații de maternitate Majorări de întârziere
Indemnizații pentru creșterea copiilor Amenzile
Îngrijirea copiilor bolnavi Fondul de salarii contributiv
Ajutorul de șomaj
Jutorul de deces

Veniturile bugetului local Cheiltuielile bugetului local

Impozite Acordarea asistenței sociale
Vărsăminte de profit Construcția, întreținerea sis. de alimentare cu apă
Venituri de capital Construcția, întreținerea drumurilor
Contribuții sociale Amenajarea teritoriului
Taxe Întreținerea instituțiilor de învățământ
Accizele Întreținerea bibliotecilor
Amenzile Asigurarea ordinii publice

11.Considerații generale privin veniturile bugetare.

Venitul bugetar reprezintă totalitatea veniturilor care alimentează bugetul statului, bugetele locale, bugetul
asigurărilor sociale ale statului și bugetul fondurilor speciale.

Veniturile generale ale statului sunt formate din totalitatea resurselor bănești instituite prin lege, ce
alcătuiesc sistemul veniturilor bugetare.

Veniturile bugetare realizate de la persoane fizice (agenții economici și instituțiile publice) și persoanele
fizice se grupează în:

 Veniturile fiscale- provine din impozite directe (impozite de profit, impozite pe salarii) și impozite
indirecte (taxe de timbru, penalități, taxe vamale);
 Veniturile nefiscale- vărsăminte de venituri din instituțiile publice, taxe pentru folosirea
drumurilor.

Elementele componente comune și definitorii ale venitului bugetar:

 Debitorul sau subiectul impunerii;

 Obiectul impozabil;
 Termenul de plată;
 Înlesnirile și facilitățile;
  Acordarea contribuabililor;
 Perceperea sau încasarea veniturilor;
 Baza impozabilă;
 Cota de impunere;
 Unitatea de impunere;
 Denumire venitului bugetar.
 Denumirea venitului bugetar-stabilește natura economico-financiară și juridică a venitului
respectiv: impozit, taxă, încasări și contribuție.
 Subiectul impunerii sau debitorul- este acea persoană fizică sau juridică care datorează, potrivit
legii, un impozit, o taxă ori este obligată la efectuarea unei anumite prelevări la bugetul public național.
 Obiectului impozabil- reprezintă veniturile sau bunurile impozabile sau taxabile specificate prin
dispozițiile legilor în vigoare.
 Baza impozabilă- este noțiune utilizată pentru a desemna suma venitului, valoarea bonului, volumul
mărfurilor, valoarea serviciilor prestate asupra căruia se aplică cotele impozitelor, taxelor pentru
determinarea volumului obligațiilor bănești ale subiecților impunerii.
 Cota de impunere- se împarte în: cote fixe, care sunt stabilite în sume fixe; cote procentuale,
prezintă un anumit procent de venitul sau valoarea bunului impozabil.
 Unitatea de impunere- unitatea de măsură în care se evoluează obiectului impozabil spre exemplu:
în cazul venitului- leul, în cazul bunurilor imobiliare- metrul pătrat.
 Perceperea- are loc prin mai multe metode:
 Prin metoda plății directe- agenții au obligația de a achita singuri la timp impozitul datorat statului;
 Prin metoda reținerii- constă în aceea că atunci când un agent economic plătește salarii, dobânzi
are obligația să calculeze și să rețină sumele datorate statului.
 Termenul de plată-termenul este fixat fie sub forma unui interval de timp- un an, trimestru, lună în
cadrul căruia sumele datorate trebuie vărsate la buget.
 Înlesnirile acordate contribuabililor- înlesnirile prevăzute de legislația în vigoare cuprind: scutiri,
eșalonări la plata impozitelor și taxelor.