1.

Dreptul muncii poate fi definit ca fiind acea ramură a sistemului de drept alcătuită din
ansamblul normelor juridice care reglementează relaţiile individuale şi colective de muncă
dintre angajatori şi salariaţi.
• Prin Dreptul muncii înţelegem atât totalitatea normelor ce reglementează relaţiile de
muncă, dar şi ştiinţa, ideile, concepţiile şi teoriile despre aceste norme.
• Prin obiect al dreptului muncii se înţelege totalitatea relaţiilor sociale de muncă care
fiind reglementate prin norme juridice devin raporturi juridice de muncă.
• MUNCĂ – specifică oamenilor (manuală sau intelectuală) prin care ei utilizează
aptitudinile fizice şi psihice cu care sunt înzestraţi, în scopul producerii bunurilor cerute
de viaţa lor.
• Munca sub aspect social poate fi efectuată în 2 forme:
- Sub formă organizată / pentru o altă persoană (reglementată de lege);
- Sub formă neorganizată / pentru sine (nereglementată de lege).
• Metoda dreptului muncii reprezintă modalitatea procedeelor şi mijloacele de
reglementare a relaţiilor sociale de muncă dintre angajator şi salariaţi care i-au naştere în
urma încheierii contractului de muncă.
Metoda modernă a dreptului muncii poate fi caracterizată prin următoarele trăsături
principale:
- caracterul contractual de stabilire a raporturilor juridice de muncă;
- procedeul specific de apărare a drepturilor de muncă ale salariaţilor;
- îmbinarea reglementării centralizate şi locale, normative şi contractuale a condiţiilor de
muncă ;
- modul extrajudiciar de aplicare a sancţiunilor disciplinare;
- participarea salariaţilor (prin intermediul organizaţiilor sindicale) la crearea, aplicarea şi
controlul asupra respectării legislaţiei muncii;
- unitatea şi diferenţierea reglementării juridice a condiţiilor de muncă.
 Sistemul dreptului muncii reprezintă în sine totalitatea de norme juridice relativ
separate care se disting printr-o unitate a structurii interne şi o legătură organică a
elementelor
Dreptul muncii al Republicii Moldova are două componente de bază (subramuri ale
dreptului muncii):
 dreptul colectiv al muncii care se pronunţă, în special, asupra următoarelor
probleme:
parteneriatul social în sfera muncii; statutul legal al organizaţiilor sindicale şi al
celor patronale;
- modul de negociere şi încheiere a contractului colectiv de muncă şi a convenţiei
colective;
- procedura de declanşare şi de soluţionare a conflictului colectiv de muncă;
concedierea colectivă;
 dreptul individual al muncii care se axează, în principal, pe instituţia contractului
individual de muncă. În cadrul acestei subramuri, se supun analizei principalele
aspecte referitoare la
încheierea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractului individual de muncă.
Metoda dreptului reptul muncii în calitate de disciplină juridică, este divizat în
două părţi: generală şi specială :

 În cadrul Părţii generale a dreptului muncii sânt stipulate dispoziţii generale privind:
obiectul şi metoda de reglementare juridică, izvoarele dreptului muncii, principiile
 dreptului muncii, raporturile juridice de muncă, parteneriatul social, contractul
colectiv de muncă şi convenţia colectivă
 În cadrul Părţii speciale a dreptului muncii sunt regăsite următoarele instituţii de
bază: contractual individual de muncă, timpul de muncă şi de odihnă, salarizarea,
răspunderea materială şi disciplinară, organizarea şi asigurarea securităţii şi sănătăţii
muncii, jurisdicţia muncii etc.

2. Izvoarele dreptului reprezintă modalități de exprimare a regulilor juridice sau o sursa de

informare.
Cu privire la izvoarele a dreptului muncii înțelegem rezultatele activității legiuitoare ale
organelor împuternicite competente de a reglementa sfera relațiilor de munca.
Noțiunea de izvor de drept poate fi examinata sub 2 aspecte: material și formal(juridic).
Din punct de vedere material prin izvoare de drept sunt desemnați acei factori
economici,politici sau sociali ce au condiționat apariția unui act normativ.
Sub aspect formal izvoarele de drept reprezintă acele forme specifice, rolul cărora este de
organizare a vieții sociale. Normele juridice fiind exprimate în următoarele forme: acte
normative( legi, hotărâri ale Guvernului) și contracte normative.
Izvoarele dreptului muncii pot fi Clasificate în 2 categorii:
- Izvoarele comune cu cele ale altor ramuri de dreptt(Constituție, legi, hoyarari)
- legi specifice dreptului muncii (regulamente interne, contracte colective)
Izvoarele dreptului muncii comune:
-Constituția este un Izvoar important și pentru dr muncii pentru ca unele drepturi fundamentale
a cetățenilor sunt legate de munca. Principiile fundamentale ale dr muncii au texte
Constituționale( interzicerea muncii forțate)
- Codul muncii- reglementează totalitatea raporturilor individuale și colective de munca,
controlul aplicării reglementarilor cuprinzând într-un sistem unitar cele mai importante norme
juridice din ramura dr muncii.
Raporturile juridice de munca sunt reglementate și de alte acte juridice:
-Legea securității și sănătății în munca2008;
- Legea salarizării 2002;
- Legea privind ocuparea forței de munca și protecția sociala a persoanelor aflate în
căutarea unui loc de munca 2003.