CAPITOLUL 1

ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND FINANȚELE PUBLICE

1.1. CONCEPTUL DESPRE FINANȚELE PUBLICE
1.2. FINANȚELE CA ȘTIINȚĂ ȘI DISCIPLINĂ DE STUDIU

1.1. Conceptul despre finanțele publice.

Apariția și funcționarea finanțelor publice sunt rezultatul diviziunii sociale a muncii și

își au originea legată de apariția și funcționarea statului.
Stratificarea societății pe clase sociale și interese diferite a determinat odată cu
apariţia statului, instituţie supremă a guvernării sociale şi apariţia unor instituţii sub
coordonarea acestuia ca de exemplu: armata, justiţia, poliție, parlamentul, instituții
sociale.
Apar astfel membri ai colectivităţii umane care părăsesc sfera producţiei de bunuri
materiale şi se ocupă cu apărare, instruire, sănătate, existența acestora fiind
condiționată de redistribuirea veniturilor din sfera productivă.
Separarea statului şi a instituţiilor sale de societate în sfera relaţiilor economice,
obligă statul la asigurarea veniturilor, cheltuielilor şi împrumuturilor sale proprii.
Procurarea resurselor necesare îndeplinirii funcţiilor şi sarcinilor sale se face pe calea
constrângerii pe care o exercită asupra membrilor societăţii ce realizează venituri.
Astfel în procesul procurării şi repartizării resurselor de care are nevoie statul pentru
îndeplinirea funcţiilor şi sarcinile sale apar anumite relaţii sociale.
Acestea sunt de natură economică şi exprimă repartizarea unei părţi din produsul
intern brut, prin intermediul statului între diferite categorii sociale. Relaţiile acestea,
apărute în procesul de formare şi repartizare a resurselor necesare statului în formă
bănească sunt relaţii financiare sau pe scurt finanţe.
Existenţa finanţelor este indisolubil legată de existenţa statului şi de folosirea banilor
şi a formelor valorice în repartizarea produsului intern brut. În toate orânduirile social
- economice finanţele au îmbrăcat fără excepţie forma valorică bănească dar în
fiecare dintre acestea ele au îndeplinit un anumit rol, corespunzător condiţiilor
economice, politice şi sociale în care au funcționat, caracterizându-se prin câteva
trăsături economice:
a) Resursele mobilizate la dispoziţia statului sunt produsul muncii celor ocupaţi în
sfera producţiei materiale şi a serviciilor şi care sunt cedate în folosul statului;
b) Prelevările (preluările) de resurse la dispoziţia statului, au caracter
obligatoriu şi nu benevol, iar neîndeplinirea acestor obligaţii atrage sancţiunea legii
celor ce nu le respectă;
c) De pe urma cheltuielilor publice, există un beneficiu direct al celor implicaţi
(funcţionarii, medicii, profesorii etc sub formă de salarii) dar şi un beneficiu indirect
general (starea de sănătate, cultură, ordine publică, drumuri etc.)
Cu timpul cuvântul finanţe a căpătat un sens foarte larg incluzând în momentul de
faţă noţiuni ca: bugetul statului, creditul, operaţiile bancare şi de bursă, relaţiile şi
operaţiunile băneşti, creanţe şi obligaţii de plată în bani indiferent de subiectul
acestora.
Concepţiile specialiştilor despre finanţe nu sunt unitare, înţelesurile folosite de
economişti fiind diferite ca de exemplu :
− Fonduri băneşti la dispoziţia statului;
− Mijloace de intervenţie a statului în economie;
− Metode de gestionare a banului public;
− Act juridic între stat şi membrii societăţii;
− Relaţii sociale, de natură economică care apar în procesul constituirii fondurilor
publice de resurse băneşti şi repartizării acestora în scopul satisfacerii nevoilor
generale ale societăţii.
Literatura de specialitate face distincție între finanțele publice și finanțele private.
Finanțele publice sunt asociate cu statul, cu unitățile administrativ – teritoriale, cu
instituții publice, în legătură cu resursele și cheltuielile acestora.
Pe de altă parte, finanțele private se referă la întreprinerile economice, cu
societățile bancare și de asigurări, în legătură cu resursele și cheltuielile acestora, cu
creanțele de încasat și obligațiile de plată, cu asigurările și reasigurările de bunuri,
persoane și răspundere civilă.
Între finanţele publice şi finanţele private există unele asemănări și deosebiri.
ASEMĂNĂRI:
1. Finanţele publice şi cele private trebuie să asigure un echilibru financiar pentru a
garanta funcţionarea normală a sectoarelor de activitate pe care le coordonează;
2. Finanţele publice şi finanţele private au un cadru organizatoric bine definit;
3. Finanţele publice şi finanţele private funcţionează în baza reglementărilor legale;
DEOSEBIRI :
1. Privind modul de colectare a resurselor
− Resursele necesare realizării funcţiilor şi sarcinilor statului (finanţele publice), se
procură de la persoane fizice şi juridice în principal prin măsuri de constrângere şi
într-o mică parte prin împrumuturi şi relaţii contractuale.
− Resursele necesare întreprinderilor (finanţele private), pe lângă disponibilităţile
proprii, se procură pe baze contractuale în condiţiile rezultate din confruntarea cererii
şi ofertei de capital de împrumut.
2. Privind posibilităţile de executare silită
− Împotriva statului şi instituţiilor sale (finanţe publice) nu poate fi urmată calea
executării silite în cazul neîndeplinirii obligațiilor.
− Împotriva finanţelor private (întreprinderi, societăţi) calea principală este aceea a
executării silite dacă nu-şi onorează obligaţiile sau nu-şi onorează angajamentele
contractuale,.
3. Privind efectul utilizării resurselor
− Efectul utilizării resurselor colectate de finanţele publice este satisfacerea nevoilor
generale ale societăţii.
− Efectul utilizării resurselor colectate (formate) de finanţele private este în slujba
unui grup restrâns respectiv întreprinzătorul în cauză.
4. Privind gestiunea resurselor
− Gestiunea finanţelor publice este supusă dreptului public (prevederi în lege)
− Gestiunea finanţelor private (întreprinderi, societăţi) este supusă dreptului
comercial (contracte).
Trebuie făcută precizarea că noţiunile de finanţe publice şi finanţe private sunt
specifice ţărilor cu economie de piaţă, în care se impune o delimitare clară între
sectorul public şi cel privat.
În economiile socialiste (comuniste), noţiunea de finanţe private este privată de
obiect, deoarece proprietatea este colectivă de stat sau de grup. Se utilizează
noțiunea de finanțe socialiste, care cuprinde finanțele statului și a unităților sale,
finanțele organizațiilor cooperatiste.

Finanțele reprezintă o ramură a științelor economice care au ca obiect de studiu :

1. relațiile economice care apar în procesul constituirii și repartizării fondurilor
bugetare și extrabugetare ale autorităților publice centrale și locale, ale altor
instituții publice denumite generic fonduri de resurse financiare publice
2. metodele de gestionare folosite în sectorul public
3. modalitățile de stabilire, percepere și urmărire a impozitelor, taxelor,
contribuțiilor și veniturilor nefiscale
4. metodele de dimensionare și repartizare a cheltuielilor publice pe obiective,
beneficiari și acțiuni
5. modalitățile de angajare,lichidare, ordonanțare și efectuare a cheltuielilor
publice
6. modalitățile de echilibrare a diferitelor bugete, de acoperire a golurilor de casă
temporare și de finanțare a deficitelor bugetare
7. organizarea și efectuarea controlului financiar ( preventiv, operativ curent, post
factum) la toate nivelurile organizatorice
8. gestionarea datoriei publice
9. metodele de planificare, proiectare și prognoză financiară
10. politica financiară a statului
11. criteriile de aprobare și finanțare a cheltuielilor publice, întocmite de
organismele de decizie
12. metodele de determinare a eficienței și eficacității utilizării fondurilor publice.
13. probleme de natură economică , socială, etc cu implicații financiare.