Tema 3. Mecanismul financiar.

(4 ore)
3.1. Definirea mecanismului financiar.
3.2. Sistemul resurselor financiare.
3.3. Metodele administrative de gestiune
financiară.
3.4. Pârghiile economico-financiare.
3.5. Instituţii şi organe cu atribuţii în
sfera activităţii financiare
3.6. Normele reglementării juridice
privind activitatea financiară.
3.1. Definirea mecanismului financiar.

 Mecanismul financiar reprezintă

procesele, tehnicile şi instrumentele
de reglare a activităţii financiare, care
se manifestă prin operaţiuni şi fluxuri
financiar-monetare, ce se derulează în
contextul activităţii economico-sociale
în ansamblu.
 Din punct de vedere structural
mecanismul financiar reprezintă un
ansamblu de metode şi instrumente
de natură financiară, reglementate
prin dreptul financiar şi aplicate în
practică de organe şi instituţii cu funcţii
în domeniul finanţelor pentru
influenţarea proceselor social-
economice.
Mecanismul financiar depinde de tipul
societăţii, care poate fi:
 Economie centralizată (socialistă) -
mecanismul economic şi financiar
presupun procese, tehnici şi instrumente
de reglare de la nivel central de către
stat.
 Economie de piaţă, care se bazează pe
procese de autoreglare, presupune un
mecanism financiar bazat pe
adaptabilitatea la condiţiile de derulare a
proceselor financiar-monetare şi de
orientare a fluxurilor financiare.
Structura mecanismului
financiar
 Sistemul resurselor financiare;
 Pârghiile economico-financiare;
 Metodele administrative de gestiune
financiară;
 Organele şi instituţiile cu funcţii în
domeniul finanţelor;
 Dreptul financiar sau cadrul juridic al
activităţii financiare a statului.
 3.2. Sistemul resurselor financiare.

 Sistemul resurselor financiare

reprezintă totalitatea mijloacelor
financiare, ce se constituie la nivelul
economiei naţionale şi între care se
manifestă legături de intercondiţionare
directe şi indirecte.
Dupa nivelul la care se constituie
1. fonduri constituite la nivel central
(macroeconomic):
 fondul bugetar de stat;
 fondurile asigurărilor sociale;
 diverse fonduri cu destinație specială;
 fondurile asigurărilor de bunuri, persoane și
răspundere civilă;
 fondurile de creditare etc.
 fonduri constituite la nivel mediu (fondurile
bugetare, municipiilor, orașelor și comunelor);
2. fonduri constituite la nivel microeconomic
 Dupa destinația primită

 fonduri de înlocuire și de dezvoltare;

 fonduri de consum;
 fonduri de rezervă;
 fonduri de asigurare.
Dupa forma de proprietate, se disting

fonduri financiare aflate în proprietate

publică;
fonduri financiare aflate în proprietate
privata;
Statul apare în calitate de:
 Autoritate publică;
 Agent economic;
 Asigurator;
 Bancher (împrumutator).
 După titlul cu care se constituie

a. prelevari cu titlu definitiv și caracter

obligatoriu (impozite, taxe, contributii);
b. prelevări cu titlu rambursabil și
caracter facultativ;
c. transferuri externe rambursabile
(împrumuturi din străinatate) sau
nerambursabile (granturi, donatii,
ajutoare, etc.).
 3.3. Metodele administrative
de gestiune financiară
Metodele administrative de gestiune
financiară includ:
 previziunea financiară,
 procesul bugetar,
 elaborarea actelor normative şi
instructive,
 evidenţa contabilă şi bugetară,
controlul financiar,
 organizarea financiară, etc
 Previziunea financiară reprezintă
activitatea de elaborare a planurilor
financiare prin:
 determinarea volumului resurselor
financiare,
 formelor şi metodelor de mobilizare a
lor,
 stabilirea indicatorilor financiari,
 proporţiilor şi volumului fondurilor de
mijloace băneşti, surselor de formare
şi obiectivelor de utilizare.
Metodele de previziune financiară
includ:
 Metode de balanţă, care se referă la
întocmirea planului financiar sub
formă de bilanţ, în care sunt reflectate
veniturile şi cheltuielile, adică bugetul;
 Metode bazate pe normative – care
reprezintă determinarea cheltuielilor
rezultînd din normele şi normativele
de cheltuieli, adică devizele de
cheltuieli.
Instrumentele de previziune financiară
includ:
 proiectele tehnice,
 normele de stoc,
 normele de asigurare,
 normative de eficienţă,
 norme de cheltuieli, etc.
 Controlul financiar este activitatea de
verificare a respectării şi aplicării
corecte a normelor juridice ce
reglementează activităţile financiare.
Formele controlului
 După modul de cuprindere: total şi
parţial;
 După apartenenţa organelor de
control: propriu şi extern;
 După momentul de timp vizat:
preventiv, curent şi posterior.
3.4. Pârghiile economico-financiare.

 Pârghiile economico-financiare
reprezintă instrumentele cu ajutorul
cărora statul acţionează asupra
interesului economic al unei
colectivităţi determinate sau al
membrilor acestuia luaţi în mod
individual pentru realizarea unui
obiectiv anumit sau pentru stimularea
evoluţiei în direcţiile dorite.
Pârghii financiare specifice finanţelor
publice
 impozitele,
 taxele,
 împrumuturile,
 subvenţiile,
 investiţiile,
 transferurile, burse, pensii,
îndemnizaţii, etc.
Pîrghiile de la nivelul întreprinderilor

 profitul,
 rentabilitatea,
 preţul,
 tarifele,
 costul,
 rata dobânzii,
 cursul valutar,
 amenzile,
 penalităţile.
3.5. Instituţii şi organe cu atribuţii în
sfera activităţii financiare
A. Nespecializate. Legislative
Parlamentul, care are următoarele atribuţii:
 Dezbaterea şi aprobarea programelor de
guvernare, incluzînd şi aspectele financiare
ale acestor programe şi programele ce se
referă la activitatea economică, financiară şi
monetară;
 Examinarea şi aprobarea anuală a bugetului
de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat,
bugetului asigurării obligatorii de asistenţă
medicală, bugetele fondurilor speciale şi
conturile de execuţie ale respectivelor
bugete.
B. Nespecializate. Executive:
Guvernul, responsabil de:
 elaborarea proiectului bugetului
administraţiei centrale, bugetului
asigurărilor sociale de stat;
 după aprobarea bugetelor este
responsabil de execuţia prevederilor
bugetare;
 este organul suprem executiv şi
responsabil de analiza periodică a
situaţiei financiare a ţării şi luarea de
măsuri pentru asigurarea echilibrului
A. Specializate, La nivel
macroeconomic:
 Ministerul Finanţelor.
 Curtea de Conturi
 Banca Naţională.
 Băncile comerciale
 Companiile de asigurări.
 Inspectoratele fiscale;
 Centrul Național Anticorupție.
B. Specializate, La nivel
microeconomic,
sunt compartimentele financiare din
structura organizatorică a
întreprinderilor şi instituţiilor private.
3.6. Normele reglementării juridice privind
activitatea financiară.

Normele juridice se exprimă prin:

 legi, ordonanţe şi ordine emise de
organele puterii administrative de stat
 hotărîri, decizii, regulamente emise de
alte structuri economice şi sociale
pentru domeniul concret de activitate.
Cadrul juridic al activităţii financiare
vizează:
 Instituirea şi realizarea veniturilor şi
efectuarea cheltuielilor bugetare;
 Organizarea şi funcţionarea instituţiilor
de control financiar şi modul de
funcţionare a acestora;
 Regimul creditelor bancare şi gestiunea
datoriilor publice;
 Sistemul pîrghiilor economico-financiare;
 Relaţiile valutare la care participă agenţii
economici sau statul;
 Evoluţia ratei dobânzii.
 Probleme ce necesită intervenţia
statului:
 Formarea sau controlul unor categorii
de preţuri;
 piaţa forţei de muncă, stabilirea unui
salariu minim, acordarea ajutorului de
şomaj;
 piaţa monetară, piaţa capitalului de
împrumut (acordarea creditelor din
fonduri publice, garantarea unor
credite, etc.).