Într-un colț liniștit al unui mic bistro, undeva între străzi pietruite și clădiri vechi, se desfășura o poveste

plină de farmec și amiciție. Bistro-ul, numit "Melodia Vinului", era locul preferat al unui grup eclectic de
prieteni care se adunau acolo în fiecare vineri seară pentru a împărtăși povești, râsete și, desigur, pentru
a sărbători prietenia cu un pahar de vin.

Într-o seară de toamnă, lumina caldă a lămpilor cu abajururi îmbrățișa masa lor rotundă, unde răsuna
vocea prietenului lor cel mai vechi, Alex. Cu un pahar de vin roșu în mână, Alex spunea povești
nesfârșite, amintiri despre zilele lor de studenție și aventuri trecute.

Cu fiecare poveste, rând pe rând, ceilalți prieteni își ridicau paharele și spuneau cu un zâmbet cald: "Mai
toarnă un pahar!" A devenit o tradiție neoficială a grupului, un strigăt de bucurie și camaraderie.

În spatele tejghelei, proprietarul bistro-ului, un bărbat blajin numit Luca, observa cu plăcere cum
atmosfera se încălzea în jurul grupului de prieteni. El știa că secretul unui bistro de succes nu era doar în
vinul excelent pe care îl servea, ci și în legăturile create între oameni.

Cu trecerea timpului, "Mai toarnă un pahar!" devenise un strigăt devenit celebru în întregul bistro.
Oamenii care intrau pentru prima dată simțeau că fac parte din ceva special. Fiecare pahar turnat era un
toast pentru prietenie, pentru amintiri și pentru bucuriile simple ale vieții.

În final, bistro-ul "Melodia Vinului" nu era doar un loc pentru a savura băuturi fine, ci și un sanctuar al
prieteniei. Și în fiecare vineri seară, strigătul vesel "Mai toarnă un pahar!" răsuna în acel mic colț de
lume, amintindu-le tuturor că bucuriile vieții sunt de multe ori ascunse în clipele petrecute împreună.