09 Nedeia Revista de Cultura Traditionala Resita An 5 NR 1 2017

Nedeia ISSN 2344 – 0716
ISSN-L 2344 – 0716
revistã de culturã tradiþionalã
Reºiþa Anul V, nr. 1 (9) / iunie 2017
CUPRINSUL
Pledoarie pentru identitate .................................................... 3

Nicolae Irimia, De la Patricia Kaas, la Iosif Ciocloda ........... 3
Petru Berbentia, Lansarea revistei „Nedeia“ ........................... 6
Ancheta revistei ...................................................................... 9
Angelica Herac, FESTIVAL / FESTIVALURI ........................ 9
Nicolae Irimia, Nevoia de festivaluri .................................... 10
Ada D. Cruceanu, Festivaluri…(cîteva rãzleþe gînduri) ......... 16
Gheorghe Secheºan, Festivaluri, târguri ºi tradiþii ............. 19
Ionel Bota, O opinie ºi câteva argumente ............................. 25
Simona Sandu, Câteva însemnãri despre Festivalurile din Banat
28
Maria Mândroane, Condeieri plugari din Banat ................. 34
Valentina Fiºtea-Homescu, Asociaþii ºi cenacluri ale creatorilor
în grai bãnãþean ............................................................... 39
Eufrozina Greoneanþ, Zilele de teatru ale românilor din
Voivodina, Serbia ............................................................. 44
Lada cu zestre ....................................................................... 55
Marius Matei, Ia/spãcelul ºi ciupagul/ºiupagul în arealul
Banatului ......................................................................... 55
Portul popular de pe Valea Bistrei ......................................... 60
Convieþuiri ............................................................................. 63
Daniela Barbulov Popov, Cãtrinþe din Uzdin - analizã
1
https://biblioteca-digitala.ro
morfologicã ºi stilisticã .................................................... 63
Oana Florea, Româncele din Ungaria ................................. 70
Cuina bãnãþeanã ................................................................... 71
Gheorghe Secheºan, De Sãrbãtoarea Paºtilor ........................ 71
Mit ºi mitologie ...................................................................... 75
Mircea Taban, SIMBOLISMUL SOLAR IV. Mituri, ritualuri ºi
reprezentãri plastice solare în cultura tradiþionalã
româneascã ....................................................................... 75
Carmen Neumann, O carte despre conceptul mitic al
destinului ......................................................................... 81
Rãdãcini ................................................................................. 83
Ionel Bota, Audienþa tradiþiilor culturii noastre, o problemã
veche-nouã ....................................................................... 83
Gheorghe Jurma, MIRCEA ELIADE 110 ............................ 89
Identitãþi ................................................................................. 91
Angelica Herac, O pleiadã de oameni pentru o lacrimã pe harta
þãrii „Almãjul de ieri, de azi ºi de mâine“ ........................ 91
Memoria locurilor .................................................................. 95
Angelica Herac, Povestea unui loc: ªopotu Nou .................. 95
Tradiþii, obiceiuri ................................................................... 99
Ghiorghiþa Fercea, Tradiþii în perioada interbelicã ............ 99
Eduard Magiar, Nicolae Magiar, Culturã ºi tradiþie la Soceni
106
Nicolae Danciu Petniceanu, O sãrbãtoare uitatã: Sân Petru de
Iarnã ............................................................................... 112
Sânzienele de la Marga .......................................................... 114
Oameni ºi locuri .................................................................... 115
Ana Kremm, CASTELUL ATANASIEVICI-RIESZ ............. 115
Ada D. Cruceanu, CRAINA ................................................. 123
Rostul vorbei ......................................................................... 125
Vasile Ioniþã, Câteva clarificãri ........................................... 125
Iosif Badescu, MÂTCA... ..................................................... 131
Lia Ciocârlie, „Stricãtorii“ de... folclor .................................. 133
Raftul cu cãrþi ........................................................................ 135
Evenimente ............................................................................ 149
Culegere texte: Geta Havei ºi autorii
N
Pledoarie pentru
identitate
De la Patricia Kaas,
la Iosif Ciocloda
Cu mulþi ani în urmã, în biroul pe care-l avea la
Casa de Culturã a Sindicatelor din Reºiþa (mai tot
timpul încuiat), regretatul meºter de „giocuri“ Afilon
Laþcu mã „culege“ din secretariat la o aºa-zisã ceaºcã
de cafea, umplutã evident „cu rãchie gea uitatã ge
vreme, trimisã de nana Florea“, cunoscutul trompetist
din Armeniº. Acolo, laolaltã cu un un alt prieten comun
– Adrian (Dik) Stepan – Afilon, sosit de curând din
Olanda, ne-a povestit, cu verva ºi harul sãu proverbial,
cum înfiinþase în þara lalelelor (unde tradiþia e un
cuvânt aproape necunoscut) un ansamblu folcloric de
jocuri româneºti, care ºi evoluase într-un „show“ alãturi
de o stea a muzicii ce fãcea (ºi încã mai face) furori pe
mapamond, Patricia Kaas. La un moment dat coregraful,
extrem de îngrijorat, ne întreba ce soluþii existã pentru
menþinerea jocurilor noastre lãsate din bãtrâni, din
moment ce strãmoºeasca horã se mutase din mijlocul
satului, pe „binã“ ºi doar în cele mai fericite cazuri, la
„nigei“, când vremea e bunã, instrumentiºtii, însoþiþi de
unul sau doi „guriºti“ cântã suiþi în remorci de tractor,
împodobite cu ponevi scoase din cine ºtie ce lãzi de
zestre.
Numai cã urcat într-un spaþiu limitat, pe „binã“,
în joc nu se mai puteau prinde ºi privitorii de rând,
„lumea de pe margini“ care simþea nevoia, bucuria sã se
manifeste. Se produsese deci o rupturã definitivã între
jocul, care era al tuturor, ºi aºa-zisa echipã de
„profesioniºti“ de pe scenã. Pentru cã intervenise
„spectacolul“, unde doar unii jucau ºi restul lumii se
mulþumea sã batã din palme. Dupã ce am gãtat cu
rãchia am ajuns toþi trei la concluzia cã subiectul rãmâne
în continuare deschis, cã ne mai gândim, deºi ºtiam, tot
de la cei bãtrâni, cã timpul le rezolvã, de obicei, pe
toate.
Sar peste rolul pe care l-a avut Festivalul Naþional
„Cântarea României“ în menþinerea unor tradiþii ºi
chiar a identitãþii noastre, peste încercarea aproape
criminalã de privatizare a cântecului ºi jocului „poporal“,
produsã, încet dar sigur, de „fãcãtorii“ de texte ºi linii
melodice dupã evenimentele din 1989, peste „manelizarea“
ºi rolul nefast al televiziunilor în acest demers, ºi mã
opresc în þinutul încã mirific al Vãii Almãjului, în satul
Pãtaº din comuna Prigor.
Mai exact, mã întorc în urmã cu un deceniu, în
14 septembrie 2007, atunci când, la iniþiativa profesorului
Pavel Panduru, foºtii consãteni ºi prieteni hotãrâserã
sã-l sãrbãtoreascã pe rapsodul Iosif Ciocloda, trãitor în
comuna Mehadica, la împlinirea vârstei de 70 de ani.
Sosit în sat, oaspetele a fost întâmpinat de fanfara de
copii (proaspãt înfiinþatã, la Pãtaº, de prof. dr. de religie
Petricã Zamela) ºi de tizul sãu din Petnic, Iosif Puºchiþã,
ºi el neîntrecut într-ale cântecului necontrafãcut. ªi
Iosif Ciocloda lãcrima de bucurie. De altfel, la simpozionul
de la ºcoalã ne povestea cã auzindu-l „trãgãnând“, un
mare folclorist i-a spus, în tinereþe, la Bucureºti: „Mãi
copile, dupã cum doineºti, tu trebuie sã fii de prin
pãrþile Almãjului“.
La rândul sãu, prof. Gheorghe Þunea, directorul
Centrului Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea
Culturii Tradiþionale Caraº-Severin ºi director al revistei
Nedeia din Reºiþa, ne mãrturisea cã „sãrbãtoritul a
refuzat sã se îmbogãþeascã de pe urma cântecului, aºa
cum o fac mulþi interpreþi în ziua de astãzi, care nu
mai cântã pe note, ci pe bancnote!“. Despre Patricia
Kaas nu ºtiu prea multe lucruri (cã n-am internet),
poate o ridica lumea în picioare pe note, dar pe euro,
pe dolari ºi lire sterline sunt sigur cã da. Cântã, cred,
ºi pe lei noi pentru cã, aud din presã, vine pentru a
doua sau a treia oarã ºi la noi, în România. Drum bun
ºi cale bãtutã!
Nicolae IRIMIA
februarie 2017
Lansarea revistei „Nedeia“
Unul dintre cele mai înãlþãtoare ºi tulburãtoare scrieri
din cultura umanitãþii este psalmul 136 „La râul Babilonului
am ºezut ºi am plâns, când ne-am adus aminte de Sion...“ Vã
rog sã-l citiþi ºi sã încercaþi sã-l înþelegeþi!
„Super flumina Babylonis“ (La râul Babilonului) a
intrat în zestrea de expresii ºi locuþiuni a celor ce vor sã
înþeleagã câte ceva din cultura universalã, referindu-se la
soarta tristã a celor exilaþi.
Mã gândesc de multe ori la acest psalm ºi la durerea
cu care evreii exilaþi au promis cã nu vor uita de locurile
natale ºi de credinþa într-un singur Dumnezeu. ªi nu au
uitat!
ªi, ca sã fiu sincer, de vreme ce vãd ºi simt cum trec
anii, psalmul acesta îl simt mult mai aplicat înþelegerii mele
asupra obligaþiei de a nu uita locul de baºtinã ºi de a pãstra
tradiþia. ªi asta mã marcheazã!
Dupã pãrerea mea este foarte important sã cunoaºtem
ºi sã ne pãstrãm datinile ºi obiceiurile strãmoºeºti, deoarece
consider cã acestea ne reprezintã ca popor. Nimic nu ne
poate defini mai bine. Atunci când respecþi o tradiþie simþi
puterea ei, simþi cã e drept ce faci ºi eºti fericit cã ai dus ºi
tu mai departe ceea ce au fãcut ceilalþi. ªi asta îmi dã ºi mie
putere!
De ce am spus toate acestea? Pentru cã în aceastã
cheie înþeleg revista „Nedeia“, din care lansãm azi cel mai
recent numãr.
Redactorul-ºef, adicã doamna Angelica Herac, scria
pe copertã cã: Revista „Nedeia“ – o revistã de culturã tradiþionalã
– a luat fiinþã din dorina expresã de a se contura în paginile ei
identitatea tradiþionalã a acestui colþ de Rai numit Banatul de
Munte, ºi vãd cã nu face rabat de la acest deziderat. ªi asta
mã bucurã!
Sfântul Vasile cel Mare spunea cã „Nu din vorbe, ci
din fapte se cunoaºte omul virtuos“. Munca dumneavoastrã,
a celor ce trudiþi ca noi sã nu uitãm de Banat ºi de tradiþiile
noastre, E O VIRTUTE SFÂNTÃ! ªi de aceea vã felicit!
Revista „Nedeia“ este o publicaþie de care avem nevoie
în Caraº-Severin pentru cã trebuie sã nu uitãm ce avem mai
de preþ, mai sfânt, mai aproape de suflet – TRADIÞIA – ºi
oamenii care au sfinþit aceste locuri. Toate acestea trebuie
promovate, valorificate la maximum pentru a menþine
identitatea localã.
ªi pentru cã ieri a început Sfântul ºi Marele Post al
Paºtilor, prilej de înstrãinare dãruit de Bisericã, pentru a ne
întãri amintirea Sionului de care ne-am îndepãrtat atât de
mult, ne meritãm aceastã înstrãinare, ºi, de altfel, avem
nevoie de el datoritã pãcatelor noastre. Doar prin nevoinþa
înstrãinãrii, pe care o realizãm prin rugãciune, post, pocãinþã,
tocmai în aceastã perioadã, putem cugeta la Sionul nostru.
Citind revista „Nedeia“, putem cugeta la Banatul nostru!
ªi, ca sã parafrazez: „Înainte de a te întreba ce face Banatul
pentru tine, întreabã-te ce faci tu pentru Banat“.
Mãcar de acum înainte!
Doresc mult succes celor ce nu ne lasã sã uitãm de
Banat!
Sã dea Dumnezeu sã ne mai întâlnim la asemenea
evenimente de culturã. Dar nu oricum, ci „pe picioare ºi
cu mintea întreagã“!
Reºiþa, la 28 februarie 2017
Pr. Petru BERBENTIA
În imaginile de sus: lansarea revistei Nedeia, nr. 2-2016;
jos: Colocviile revistei Nedeia - 2016

Ancheta revistei
FESTIVAL / FESTIVALURI
Am repornit o anchetã însã de data aceasta

având tema Festivalul/Festivaluri. Singularul nu ne
avantajeazã deºi creeazã unicitate ºi într-adevãr, o
asemenea manifestare ar trebui sã demonstreze în
primul rând acest lucru - fiecare ediþie sã fie altfel,
sã aducã ceva nou ºi benefic. Pluralul e binevenit
pentru cã acest gen de acþiuni culturale, cel puþin
în judeþul nostru, sunt numeroase. Faptul cã sunt
multe la numãr e îmbucurãtor, calitatea lor însã, în
zilele noastre în special, uneori, nu mereu, e pusã la
încercare. Despre ce a însemnat Festivalul de-a lungul
timpului, cum a devenit el o tradiþie în acest spaþiu,
despre cum a evoluat pânã astãzi acest concept de
festival ºi despre cum va fi aceastã sãrbãtoare
culturalã peste timp ne vor vorbi specialiºti, oameni
preocupaþi de fenomenul cultural atât de la noi cât
ºi de pretutindeni... cºci festivalurile au pãtruns
atât în mediul rural cât ºi în cel urban colorând
peisajul cultural al comunitãþii unde se desfãºoarã.
Angelica HERAC
NEVOIA DE FESTIVALURI
Poate cã n-aº fi scris aceste rânduri dacã în
Numãrul 2 (8), din decembrie 2016, al revistei noastre
n-aº fi citit unul dintre cele mai bune ºi la obiect
interviuri pe care l-a dat prof. Gheorghe Þunea (director
al Centrului Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea
Culturii Tradiþionale), colegei noastre Angelica Herac,
despre festivalurile organizate anual la noi în judeþ,
înscrise pe agenda instituþiei pe care o conduce.
„Mitraliat“ cu întrebãri scurte, puse fãrã menajament,
de parcã prietenul Gicã Þunea i-ar fi tãiat – mi-am zis
în gând – cinci la sutã din salariu pentru cã nu or fi
„ieºit“ cum trebuie „colocviile internaþionale“ din
noiembrie 2016 de la Bãile Herculane. Rãspunsurile
date „la fix“, cu acelaºi nerv, m-au uns la inimã. Drept
pentru care îmi voi permite sã exprim ºi eu câteva
gânduri în legãturã cu aceste manifestãri încã actuale,
cu atât mai mult cu cât, în calitate de gazetar, am
participat la zeci ºi zeci de festivaluri, în diverse zone
ale judeþului, inclusiv la una sau douã ediþii „de teatru
nescris“, organizate cu ani în urmã pe Valea Bistrei ori,
mai nou, la aºa numitele „baluri ale izmenelor“.
Înainte însã nu pot sã nu-i adresez câteva vorbe
universitarului ºi prietenului timiºorean Gheorghe
Secheºan, el însuºi scriitor preocupat de fenomen, cãruia
nu-i contest pãrerile în legãturã cu existenþa tradiþiei
muncitoreºti în aceastã parte de þarã. În schimb, observ
cã admite cu oarecare reticenþã rostul „nigeilor“ rurale,
ce stau sub semnul unui sfânt ocrotitor al comunitãþii,
(vezi articolul din Nedeia, Nr. 7 din 2016, pag. 8) dar
omite faptul cã astãzi în satele cãrãºene se mai practicã
10
încã ºi mai cunoscutele „praznice“, adicã hramurile de
familie (unde participã neamuri apropiate, unii vecini
ºi, desigur, preotul care sfinþeºte bucatele), ce se desfãºoarã
tot sub tutela binefãcãtoare a unui sfânt/sãrbãtori, în
preajma cãreia s-a pus piatra de temelie a casei. Praznicul
e, prin urmare, o ofrandã adusã „duhurilor“ moºilor ºi
strãmoºilor din vechime. ªi-apoi, am mai susþinut ºi
altãdatã cã, la întemeiere, oraºul trebuie sã fi fost ºi el
tot un fel de sat. Las la o parte teoria despre mãmãliga
de mei (vezi articolul din Nedeia Nr. 8 din 2016, pag.
124), pe care ar fi consumat-o dacii când se luau la
trântã cu romanii, deºi Herodot, „pãrintele istoriei“,
dacã nu mã înºel, parcã susþinea altceva. Un lucru e
sigur: ei nu mâncau pâine coaptã din aluat congelat
adus de prin cele hrube ale Europei de vest. Dar m-am
tot întrebat de ce incrimineazã Gigi Secheºan cu atâta
mânie festivalurile de astãzi dedicate rãchiei ºi vinului?
Mai ales pe cel al vinului pe care „tata“ Burebista – se
zice – l-a eliminat... din rãdãcini, ca mai târziu sã
devinã simbol hristic?
Dar sã revin la „oile“ noastre, adicã la festivalurile
folclorice, cã tot am fost noi, românii, neam de pãstori.
ªi mã refer mai pe larg la douã dintre ele. La cel din
Rãcãºdia, ce are loc cu ocazia nigeii de Sfântã Mãrie
Mare, precedat la fiecare ediþie, în prima zi, de diverse
întreceri sportive, iar în cea de-a doua, de un simpozion
unde sunt prezentate comunicãri despre istoria ºi
obiceiurile acestui areal, au loc lansãri ºi dezbateri pe
marginea celor mai noi apariþii editoriale, semnate de
autori locali precum Costel Simedrea, dar ºi de scriitori
din întreg Banatul, de la care nu lipsesc românii din
Grebenaþ (Serbia), cu care comuna s-a înfrãþit cu ani în
urmã. Tot în preajma unor ediþii s-au pus bazele Muzeului
de etnografie ºi folclor, s-a reînfiinþat Asociaþia culturalã
Voinþa, fanfara tinerilor, s-a reeditat integral opera unei
11
mari personalitãþi – Emilian Novacoviciu –, care a ºi
fondat, printre alþii, Casa Culturalã. Tot festivalul de la
Rãcãºdia i-a determinat pe aceiaºi tineri sã-ºi scoatã
costumele populare moºtenite din bãtrâni ºi sã joace
acum într-un ansamblu folcloric. Mai mult, festivalul
organizat în „Parcul cu castani“ s-a constituit într-o
motivaþie beneficã ºi pentru alte formaþii din zonã ºi
chiar din judeþele limitrofe, care vin aici cu drag ºi nu
din obligaþie (ca pe vremea ailaltã), sã se laude cu
straiele populare, sã-ºi prezinte jocurile specifice. ªi, nu
în ultimul rând, datoritã unui neobosit universitar cu
suflet mare, prof. dr. Constantin Falcã, ºi a regretatului
profesor Petru Ciurea (decedat la 8 februarie 2013), tot
la serbarea din 2016 a fost pus la dispoziþia cititorilor
cel de-al XXXI-lea volum, parte dintr-un proiect unic în
þarã, care a debutat în 2009, – Cãrãºeni de neuitat –, ºi
continuã sã aparã revista Jurnal de Rãcãºdia. ªi alt
amãnunt nu lipsit de importanþã: încã de pe vremea
fostului primar Mirco Lechici senior (acum administraþia
localã e condusã de Ilie Mirco Lechici junior), la nigeia
de la Rãcãºdia nici o formaþie instrumentalã ºi nici
soliºtii vocali de muzicã popularã nu au voie sã cânte
manele. La toate acestea aº mai adãuga ºi pe cele douã
„târguri mari“ organizate aici toamna ºi primãvara, care
adunã mii de oameni, renumite ºi ele în toatã Þara
Caraºului ºi nu numai.
Despre Festivalul cultural-artistic al Vãii Almãjului,
ajuns la a XXIII-a ediþie, am scris anul trecut o modestã
carte – Despre Almãj, almãjeni ºi faptele lor –, apãrutã
la Editura TIM din Reºiþa, cu sprijinul Consiliului local
ºi al primarului Adrian Sergiu Stoicu, din Bozovici
(cãrora le mulþumesc ºi pe aceastã cale).
Pentru a-mi motiva titlul acestei intervenþii, aº
dori sã mã refer ºi la Festivalul „Geoge Motoia Craiu“,
a cãrui primã ediþie a fost organizatã la Oraviþa, în
12
zilele de 31 octombrie ºi 1 noiembrie 1990 (primul an
dupã evenimentele din 1989!) din iniþiativa înzestratului
cu har ºi cu autenticã simþire de interpret al „cântecului
poporal strãbun“, Traian Jurchela. Emulaþia, ce urma sã
se desfãºoare din doi în doi ani, a avut o evoluþie
sinuoasã deºi, la vremea respectivã, mai tânãrul dirijor
Gelu Stan din Timiºoara, membru al juriului, declara
cã „ideea organizãrii acestui festival e nemaipomenitã“.
De altminteri printre laureaþii primei ediþii îi întâlnim
pe cunoscuþii soliºti de muzicã popularã de astãzi Ramona
Viþa ºi Nicu Novac ºi pe instrumentiºtii Ionicuþ Butan,
Sorin Chiºãrãu ºi Ion Neagu.
În 2-3 iulie 1992, la cea de-a doua ediþie, Traian
Jurchela, sprijinit de forurile judeþene ºi locale, secondat
de gazetarul (pe atunci) Ionel Bota ºi de regretatul
prozator Mihai Moldovan (fost ani buni director al Casei
de Culturã Mihai Eminescu) au organizat în urbea din
Valea Caraºului ºi o dezbatere cu tema „Satul bãnãþean
actual ºi literatura provinciei“, cu participarea scriitorilor
Gheorghe Azap, Ion Marin Almãjan, Ada D. Cruceanu,
Mircea Cavadia, Laurenþiu Cerneþ, Octavian Doclin, Eugen
Dorcescu, Anghel Dumbrãveanu, Nicolae Irimia, Ion Jurca
Rovina, Aurel Turcuº, Gheorghe Zincescu. Tot cu aceastã
ocazie, pictorul reºiþean Iulian Vitalis Cojocariu le dãruia
orãviþenilor un portret al neîntrecutului clarinetist, iar
fiica acestuia, Georgeta Motoia (astãzi Leckie), trãitoare
în America, adresa spectatorilor ºi invitaþilor un prim
ºi emoþionant mesaj în care spunea printre altele: „Nu
l-am cunoscut pe tata, dar cântecele lui m-au ajutat sã
cresc ºi sã cred în oameni“.
Pânã la cea de-a ºaptea ediþie din 2002, festivalul-
concurs (devenit între timp de nivel naþional), s-a
desfãºurat cu aceeaºi periodicitate, oferind posibilitatea
unor tineri interpreþi vocali ºi instrumentiºti de a se
remarca devenind, odatã cu trecerea anilor, nume de
13
referinþã în folclorul românesc, iar vechile cântece specifice
Vãii Caraºului existente în repertoriul tarafurilor din
Oraviþa ºi Ciclova Montanã, din perioada antebelicã,
preluate/tezaurizate cu mãiestrie de inegalabilul clarinetist
George Motoia Craiu, sã fie readuse în actualitate. În
plus, cu ocazia fiecãrei ediþii, Mihai Moldovan edita
alãturi de cunoscuta revistã Confluenþe ºi suplimentul
cultural Confluenþe plus, unde cei care l-au cunoscut pe
acest „crai“ al cântecului (plecat în eternitate la doar
50 de ani), sã-ºi poatã exprima amintirile în scris. Nu
au lipsit ºi pelerinajele la mormântul artistului de la
Ciclova Românã.
Din nefericire, de la ediþia a ºaptea, din motive
financiare cred, festivalul de la Oraviþa s-a transformat
într-un anonim „spectacol omagial“ onorat, totuºi, de
nume importante ale melosului bãnãþean (Luca Novac,
Ana Pacatiuº, Traian Jurchela, Ramona Viþa, de foºti
elevi care au învãþat sã cânte sub îndrumarea sa, între
care ºi prof. Sorin Chiºãrãu, devenit între timp ºi
director al Casei de culturã).
Manifestarea a fost reluatã la iniþiativa aceluiaºi
Sorin Chiºãrãu abia în 2010 (sprijinit de organele locale
dar ºi de mai sus invocatul profesor Gh. Þunea, director
la CJPCCT Caraº-Severin) când, dupã doi ani de
documentare, am reuºit ºi eu sã reunesc între coperþile
unei cãrþi, apãrutã la Editura TIM din Reºiþa – Clarinetul
de aur al Banatului: George Motoia Craiu –, texte scrise
de autori orãviþeni, un interviu al subsemnatului cu
clarinetistul în 1967, dar ºi alte dialoguri cu prieteni
din renumita orchestrã de la Casa de Culturã, cu rude,
amãnunte de la ediþiile anterioare, date despre
înregistrãrile discografice, de la radio ºi televiziune,
titluri de cântece, fotografii ºi, în final, o scrisoare
expediatã din SUA de fiica sa, Georgeta etc. Dupã
festivitatea de lansare a cãrþii ºi dupã spectacolul de
14
galã susþinut de laureaþi, organizatorii anunþau cã
începând cu aceastã ediþie festivalul de la Oraviþa se va
desfãºura anual. ªi ei s-au þinut de cuvânt pânã în
2015, când s-a derulat ediþia a XVI-a ºi când, printr-o
„muncã de lãmurire“, nu uºoarã cu autoritãþile ºi cu
prejudecãþile unor „culturnici“ ai acestor vremuri,
directorul reuºise sã obþinã aprobarea ca aºezãmântul
(ce avea aceeaºi titulaturã cu Teatrul Vechi Mihai
Eminescu) sã poarte numele atât de iubit al celebrului
clarinetist George Motoia Craiu.
În 2016, dupã eliberarea din funcþie a lui Sorin
Chiºãrãu, ediþia mult aºteptatã nu a mai avut loc. O fi
bine? O fi rãu? Oricum fãrâma de þãran care a mai
rãmas în mine îmi spune cã mai avem încã nevoie de
festivaluri, de port popular autentic, de „cântecele
poporale“ încã neprivatizate, de transmiterea lor cãtre
generaþiile viitoare. Nu de alta dar recent, la o televiziune,
am vãzut titrat cã „textul ºi muzica“ interpretate de o
„guristã“ aparþineau unui ins poreclit „generalul“. ªi nu
m-aº mira ca, mâine-poimâine, acest general (nu se ºtie
cu câte stele) sã devinã membru al Uniunii Compozitorilor
ºi Muzicologilor ºi chiar al Uniunii Scriitorilor din
România!
Nicolae IRIMIA
februarie 2017
15
Festivaluri…
(cîteva rãzleþe gînduri)
Despre sãrbãtoare ºi sãrbãtoresc la români, s-au
pronunþat specialiºtii ºi, în bunã parte, au conchis cã
suntem ºi „apolinici“, pe cît de „dionisiaci“ suntem ºi, ca
atare, apreciem sãrbãtoarea pentru ceea ce ne
„însenineazã“ ºi, deopotrivã, pentru ceea ce „descãtuºeazã“
din noi, pînã la frenezie uneori, în pofida a tot ce ne
este, socialmente (ºi religios), interzis.
Instituþionalizat – ºi nu de ieri, de azi, ºi nu
numai la noi, desigur –, festivalul ar rãspunde „României
profunde“, indiferent de domeniul artistic pe care îl
vizeazã, de la cultura ruralã, la cea urbanã (de centru
ºi de mahala) ºi nu în ultimul rînd, la cultura „mare“,
a muzicii clasice, a filmului ori a teatrului profesionist.
Sigur, limitînd cît mai strict (atunci cînd este gîndit/
organizat de instituþii publice) circumstanþele dionisiace,
în favoarea recompunerii valenþelor estetice acolo unde
ele sunt parte din bagajul manifest sau latent al tradiþiei
de pildã, ori al „mesajului“ – acolo unde acesta este, de
la bun început, cheia organizãrii unei astfel de competiþii;
ºi spun „competiþii“, pentru cã, pe palier individual sau
de grup, festivalul antreneazã implicit („explicit“ doar
acolo unde el este „dotat“ cu premii/ recompense vizibile,
palpabile) spiritul concurenþial al participanþilor ºi, evident,
dorinþa lor de a „cîºtiga“, de a fi „cei mai buni“. Un
instrument de naturã educaþionalã, aºadar, ce poate fi
(ºi este adesea) substratul festivalurilor în aºa-numita
„educaþie permanentã“ (nu de noi inventatã, dar iden-
tificatã ºi pusã în act, la noi, de Spiru Haret, 1851-
16
1912), deloc de neglijat mai cu seamã cînd apar carenþe
în eficienþa sistemului ºcolar propriu-zis, ori breºe
consistente între elita unei comunitãþi (þãri?) ºi com-
ponenta largã, „masa“ acesteia.
Dacã, în faza sa „finalã“ (pe scenã, în piaþa publicã,
în spaþii mai mult sau mai puþin consacrate/ convenþionale/
neconvenþionale), festivalul îºi orienteazã datele specifice
(de gen, tematicã/ tehnicã artisticã, mesaj etc.) înspre
„consumator(i)“, înspre publicul asistent, importante ne
par a fi etapele preliminare ale acestuia, în bunã parte
þinînd de o sociologie sui-generis, capabilã sã identifice
„nevoia“ culturalã ºi actanþii care ar putea sã o asigure,
perioada de maximã audienþã ºi spaþiul/ perioada de
manifestare, disponibilitatea unei comunitãþi de a consacra
manifestarea în calendarul sãu cultural ºi de a-i asigura
suportul pentru viitor, implicit „efectul“ (educaþional în
fond) pe termen lung.
O „lecþie“ în acest sens ar putea fi (horribile
dictu!), pentru cei care nu au „complexe“ de varii naturi
atunci cînd analizeazã România culturalã de dinainte
de 1989 – ºi mai cu seamã dacã „trag cu ochiul“ la
dezbaterile actuale, din Europa apuseanã, privind nevoia
de democratizare a culturii, dar ºi de prezervare a
identitãþii culturale – mult hulita „Cîntarea României“.
Cel puþin din cîteva motive, strict relative la cultura
tradiþionalã: identificarea latenþelor de culturã ruralã
în medii izolate ºi în medii supuse procesului de
urbanizare, identificarea purtãtorilor acestor latenþe ºi
„persuadarea“ lor spre a deveni actanþi în forma
instituþionalizatã a festivalului, identificarea punctelor
„inedite“ (în raport cu ceea ce comunitatea considerã a
fi „obicei“) ºi a purtãtorilor acestora, susþinerea lor ca
factori ai dinamicii locului (dacã „obiectul“ produs de ei
sau „prestaþia“ lor culturalã prezintã, fie ºi in nuce,
elemente de valoare), asigurarea „circulaþiei“ valorilor
17
astfel identificate (pe „fazele“ teritoriale de prezentare),
configurarea elementelor de „prestigiu“/recunoaºtere pentru
actanþi – în comunitatea de origine, în cea zonalã, în
plan naþional, inventarierea ºi arhivarea (pe toate
suporturile posibile) valorilor astfel identificate ºi (re)puse
în acþiune.
Or, toate acestea înseamnã cercetare ºi iarãºi
cercetare, pe de o parte, cu instrumente din ce în ce
mai fidele înregistrãrii faptelor de culturã, cum, pe de
alta, o infinitã abnegaþie în a susþine (ºi financiar,
desigur, ceea ce – ºi azi, ca ºi ieri – constituie „punctul
slab“ al culturii noastre) proiecte pe termen lung ºi
interludiile „festive“ ale acestora (festivalurile aºadar,
în faza lor „de scenã“), nu mai puþin o capacitate
organizatoricã temeinicã ºi relaþii extrem de întinse ºi
tot atît de solide între diversele instituþii de gen ºi
între acestea ºi comunitãþile pentru care au fost create.
Ne aflãm într-o astfel de vreme? Paradoxal sau nu,
pentru o bunã parte din resorturile festivalului/
festivalurilor, da. Pentru o alta, îmi pare cã nu.
Ada D. CRUCEANU
18
Festivaluri, târguri ºi tradiþii
În societãþile primitive, arhaice, tradiþionale etc.
viaþa socialã era extrem de puternicã, funcþionalã ºi
complexã. Nici nu se putea altfel. Începând de la
necesitãþile vitale, cum ar fi asigurarea adãpostului,
apãrarea împotriva duºmanilor ºi a animalelor sãlbatice,
obþinerea unui minim de resurse necesare traiului zilnic,
totul era subordonat traiului în grup, colectivitãþii.
Individul izolat era inevitabil sortit pieirii, ºi aceasta
nu numai din punct de vedere fizic, ci ºi spiritual. Încã
de la începuturile omenirii, dovezile arheologice care
ne aratã obiecte, artefacte ori urme concrete ale vieþii
omului ilustreazã ºi o viaþã spiritualã. Omul a avut,
odatã cu apariþia sa pe Pãmânt, revelaþii de natura
conºtiinþei, mãrturie stând, deopotrivã, obiectele de cult,
templele etc., etc. Aceastã existenþã întru spirit era
reglementatã de o sumedenie de reguli, interdicþii, tabu-
uri etc. Încãlcate, ele aduceau dupã sine excluderea
individului din mijlocul societãþii (oricât de micã ori de
numeroasã ar fi fost ea), ceea ce atrãgea, la rându-i,
extincþia. Fizicã, fireºte, cãci nici un om nu ar fi putut
rezista singur în lupta cu o naturã ostilã ºi zgârcitã cu
secretele rodniciei sale, dar spiritualã, în primul rând.
Umanitatea este, astãzi, bolnavã de singurãtate,
grav. Nu cancerul, nu bolile de inimã, nu chimicalele ºi
nici toxinele din apã, aer ºi alimentaþie o vor da gata.
Nu, ci singurãtatea. Iar boala nu dateazã de azi, de
ieri, ci cam de aproximativ un secol ºi jumãtate, odatã
cu apariþia curentelor existenþialiste, am spune (ºi nu
noi, ci marii filosofi ºi gânditori ai lumii o afirmã).
19
Apariþia crizei de conºtiinþã universalã duce la o altã
afirmaþie cutremurãtoare, cu urmãri inimaginabile, atunci,
ºi pe care le trãim noi astãzi: Dumnezeu a murit, spune
Nietzsche, iar dictonul L´état c´est moi (Statul sunt eu –
Ludovic al XIV-lea) tinde sã devinã Dumnezeu sunt eu.
Fiecare religie dorea sã devinã cea mai importantã.
Asta, de altfel, a fost de când lumea, dar acum
„pretenþiile“ au cunoscut o agresivitate ne mai întâlnitã
vreodatã pe Pãmânt. Cine nu e cu noi e împotriva noastrã
a început sã devinã, în modernitate, spiritul omenirii,
chiar dacã litera acestei „legi“ a fost „scrisã“ (cu sânge,
cel mai adesea), de cãtre comuniºti. ªi, pentru cã o
nenorocire nu vine niciodatã singurã, alãturi de
„invenþiile“ tehnico-ºtiinþifice (omul nu a inventat nimic,
ci doar a descoperit, la începuturi tot mai greu, iar
astãzi tot mai lesnicios, „secrete“ ale naturii – cel mai
adesea din purã întâmplare –, principii care existau ca
atare, ºi pe care el le-a aplicat – prost ºi pãgubos, de
cele mai multe ori – la viaþa sa de zi cu zi), a apãrut
ºi ateismul. Trufia omului cã el este Dumnezeu, cã nu
existã nimic în afara minþii ºi a sufletului sãu, cã el
este creatorul Universului, cel puþin mental ºi spiritual,
dacã rolul de creator fizic nu poate fi încã pretins, a
avut drept urmare faptul cã tot mai mulþi semeni de ai
noºtri sunt atei, nu cred în nici un Dumnezeu ºi, mai
mult decât atât, se mândresc cu asta. Au apãrut tehnici
ºi tehnologii noi, care au scurtat distanþele fizice între
diferitele pãrþi ale globului pânã la cifre inimaginabile
acum un secol, chiar, iar pe cele virtuale, la zero.
Cãci despre asta vreau mai mult sã vorbesc, în
debutul temei, despre Mãria Sa, Computerul, cu toate
apanajele sale actuale (Internet, Messenger, Skype ºi,
mai ales, Facebook). Atunci când omul a „inventat“
modalitatea de a transmite vocea la distanþe tot mai
mari, de a imortaliza chipul cuiva ºi de a-l transmite
20
mai apoi tot pe cãile virtualului, la distanþe pe care,
vorba poetului „mintea nu putea sã le încapã“ el a
depãºit niºte graniþe ºi limite ale propriilor putinþe pe
care, în epocã, le-au reprezentat „descoperirea“ roþii,
„inventarea“ motorului cu aburi sau a celui cu combustie
internã, a zborului etc.
Cinematograful a reprezentat, fireºte, o mare
cotiturã în istoria culturalã a omenirii, el fiind numit,
de altfel, de la început, „a ºaptea artã“. Marile cãrþi ale
umanitãþii au început sã fie ecranizate, umanitatea
dobândea o conºtiinþã comunã. Televiziunea pãrea sã
accentueze acest uriaº câºtig, sã aducã în casa fiecãrui
om imagini ale spiritualitãþii umane.
Dar, ca aproape orice de-a lungul istoriei sale
(atunci când a uitat de Dumnezeu), omul a pervertit
aceastã epocalã invenþie. Aportul cultural a devenit tot
mai mic, ºtirile au dobândit o pondere tot mai mare
pentru ca, în cele din urmã, dintr-un „meºteºug de
tâmpenie“, aºa cum a fost definit, foarte aspru, la un
moment dat, el sã devinã un mijloc de manipulare a
umanitãþii, claustratã în propria sa suficienþã ºi co-
moditate.
Am avut, zilele trecute, o „revelaþie“ ucigãtoare.
Într-una din discuþiile cu studenþii mei (era vorba despre
ce ºi cât citesc ei, tinerii din ziua de azi), unul dintre
ei a ridicat mâna, mândru ºi victorios, afirmând cã el,
nici mai mult nici mai puþin, nu a citit nici o carte
(vorbim despre vârsta de 18–20 de ani) în viaþa lui. ªi
câþi ca el vor mai fi fiind, Dumnezeule, pe mapamond?
Internetul a oferit oamenilor ºansa enormã de a
afla în câteva secunde lucruri pentru care pânã mai ieri
ar fi scotocit sãptãmâni prin biblioteci, dar ºi pe aceea
de a nu afla nimic, de a nu te interesa de nimic, pe
principiul cã „este acolo, dacã am nevoie de informaþie,
o voi lua“. ªi iatã cã nu mai este nevoie, din (mare)
21
nenorocire. Pentru cã spaþiul virtual s-a umplut dintr-o
datã de ºtiri futile, lipsite de importanþã, ori chiar false (un
scandal media se desfãºoarã zilele acestea, în acest sens), ca
sã nu mai vorbim de jocuri, filme care nici nu pot fi numite
astfel, ori de pornografie. Mintea celor mai mulþi oameni,
astãzi (cea mai mare parte dintre ei, tineri) stã, vorba lui Ilie
Moromete, „la alte prostii“. Dar mãcar, pânã acum toate
aceste rele erau posibile. Dacã doreai, acþionai motorul de
cãutare, scriai sau primeai mesaje pe e-mail, dacã nu, nu. A
apãrut, în schimb, Facebook-ul (ºi alte reþele asemãnãtoare,
dupã aceea), care este agresiv, ºi nu doar metaforic vorbind.
Cazul recent al Balenei albastre ne aratã cât de vulnerabili
ne sunt tinerii, adolescenþii dar mai ales copiii în faþa tuturor
rãu intenþionaþilor, criminalilor ori perverºilor.
Iar noi le oferim, de ziua lor ori de sãrbãtori, tablete,
laptopuri, telefoane performante, cu care sã stea toatã ziua
ºi prin intermediul cãrora sã devinã tot mai singuri ºi mai...
autiºti.
Cãci boala începutului de mileniu III este autismul,
metaforic vorbind.
Dacã în societãþile de odinioarã, chiar ºi în cea
tradiþionalã româneascã, de care nu ne desparte nici mãcar
un secol, creºterea, educaþia ºi „integrarea în muncã ºi în
societate“ (pariu pe care noi l-am pierdut definitiv) se fãcea
în cadrul colectivitãþii tradiþionale, astãzi avem populaþii
masive de indivizi însinguraþi în propria lor celulã virtualã.
Nu mai comunicãm, ci doar credem cã o facem, ne-am
îndepãrtat prea mult (eu spun cã, vai, definitiv) de noi ºi de
Dumnezeu.
Relaþiile sociale erau reglementate, aºadar, în trecut,
prin intermediul colectivitãþii, în funcþie de tipul sãu. Copiii
erau puºi de mici sã munceascã, ºi trebuiau sã aibã mare
drag de carte ºi sã fie foarte dotaþi ºi silitori pentru ca
pãrinþii lor, þãrani care trudeau din greu pãmântul ºi fãceau
banii ºi mai greu, sã îi dea mai departe la învãþãturã.
Liceenii care veneau în vacanþe ºi purtau uniforma liceului
22
lor erau salutaþi de trecãtori pe stradã, atât de greu se
ajungea la studiile medii ºi superioare. Astãzi, chiar dacã voi
fi acuzat de ceea ce afirm acum, avem de-a face cu generaþia
nimicului; dacã, în vremea adolescenþei ºi tinereþii mele –
anii ’70 – intrarea la liceu era unul dintre cele mai grele
praguri ale vieþii, iar intrarea la facultate un vis, un ideal,
astãzi la liceu se intrã cu „media“ de 1,50, iar la facultate „pe
bazã de buletin“, asta în cazul în care ai reuºit sã îþi iei
Bacalaureatul.
Munca nu era vãzutã ca o condamnare, cãci a lucra
pãmântul nu era doar o meserie, ci un modus vivendi. În
mijlocul unui astfel de sistem, funcþional de mii de ani,
oamenii se nãºteau, se cãsãtoreau, trãiau o viaþã de muncã
ºi se sfârºeau, cu Dumnezeu la cãpãtâi.
În general, cãsãtoriile se oficiau în cadrul comunitãþii
sãteºti. Dar, pentru ca lucrurile sã nu devieze în planul
consanguinitãþii, nu erau rare cazurile când tinerii îºi cãutau
mirese din alt sat. Cum o fãceau, ne întrebãm, cãci suntem
departe de internet ºi de Facebook? Prin intermediul
târgurilor. Pe lângã funcþia (cea mai importantã, de altfel)
comercialã, târgurile aveau ºi una accentuat socialã. Târgurile
erau prilejul în care tinerii din sate diferite se cunoºteau ºi
apoi, dacã pãrinþii erau de acord, anul urmãtor (!) se
cãsãtoreau.
La târg, fireºte, se vindeau ºi se cumpãrau produse,
dar multã vreme târgurile au funcþionat (ºi) pe bazã de
schimb. Existau târguri anuale renumite, locale ori legate de
o anume sãrbãtoare (Sântã Mãrie Mare, Sântã Mãrie Micã
etc.). Funcþia lor era multiplã, aºadar, ºi am îndrãzni sã
spunem cã aceea de comunicare nu era dintre cele mai puþin
importante.
Avem ºi astãzi târguri, mi se va replica, imediat:
Târgul miresei, Târgul toamnei, Târgul de Crãciun etc.
„Varianta urbanã“ a denominaþiei este festivalul. Avem
festivaluri de tot soiul, plasate în oraºe, în mod exclusiv. De
ce? Pentru cã aici vin cumpãrãtori.
23
ªi asta deoarece un alt aspect al problematicii este
acela al banului. Dumnezeu a murit, aºa cum o spunea
Nietszsche, dar în locul lui a fost întronat un altul, dacã ne
putem permite o astfel de blasfemie, iar el se numeºte banul.
Lui i se închinã întreaga planetã, de la mic la mare, de la
atei la credincioºi (nici slujitorii diferitelor „credinþe“ nefiind
în întregime strãini de fenomen).
În trecut, banii reprezentau, pentru bunii ºi strãbunii
noºtri, mijlocul prin care îºi puteau cumpãra vite, unelte
agricole ºi cele strict necesare traiului de zi cu cu zi. Într-un
trecut mai îndepãrtat, totuºi, aproape nimic nu se cumpãra,
cãci ºi hainele, ºi produsele alimentare erau produse în
gospodãrie.
Astãzi am devenit sclavii propriei noastre lãcomii. „Ne
luãm“ câte trei-patru slujbe, pentru a putea obþine cât mai
mulþi bani, ºi pentru a colinda apoi de nebuni mall-urile,
supermarketurile ºi shop-urile, ca sã achiziþionãm produse de
care nu avem nevoie, în proporþie de 50%, celelalte
deteriorându-se (cele de „folosinþã îndelungatã“!) în cel mult
un an-doi.
Festivalurile nu sunt altceva decât niºte mall-uri
ambulante: Festivalul vinului, Festivalul micilor,
Festivalul þuicii etc., etc., etc. Pe lângã produsul propriu-
zis, vei vedea peste tot aceiaºi „producãtori autentici“ care
vor vinde aceleaºi produse, de cele mai multe ori cumpãrate
din supermarket ºi revândute apoi ca fiind „tradiþionale“. O
frenezie a cumpãrãturilor a cuprins întreaga þarã, continent,
planetã. Cumpãrãm pentru a cumpãra, pentru a avea cât
mai multe lucruri de care ne despãrþim cu nepãsare, câteva
ore, ori zile, ori sãptãmâni mai târziu.
Niciodatã târgurile (festivalurile) de azi nu vor mai
fi ceea ce au fost odinioarã. Aceasta pentru cã ele, târgurile,
reprezentau un mod de viaþã care, din nefericire, nu va mai
reveni niciodatã. Din pãcate pentru om ºi pentru Dumnezeu!
Gheorghe SECHEªAN
24
O opinie ºi câteva argumente
Ministerul Culturii ar trebui sã acorde mai multe
competenþe ºi forþã de decizie, Centrului pentru
Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale în fiecare
judeþ al þãrii.
Un festival e o carte deschisã, fiindcã un astfel
de eveniment, cu orice abordãri ºi tematicã ar reprezenta
specificul lui, are cântarul lui axiologic. ªi rezultatele,
bune ori mai puþin bune, se pot rãsfoi oricând e nevoie
(ºi e mereu nevoie dacã vrem calitate) de un bilanþ al
tuturor problemelor. Vreau sã las la o parte, acum,
nominalizarea strictã a unui astfel de eveniment ºi
recurg la generalizãri, dar trebuie sã spun, totuºi, cã
toate astea sunt evidenþe ale unei realitãþi cunoscute
ºi, vai, palpabile, cu situaþii ºi fapte ale unor factori –
persoane ºi instituþii – implicaþi, încât m-au pus serios
pe gânduri.
Cum iarãºi se ºtie, valori, vârfuri, lideri într-un
domeniu de exprimare al culturii, rãspund prezent
dorinþei organizatorilor ºi contribuie la succesul unei
ediþii a festivalului cutare. Dar nu întotdeauna orientarea
organizatorilor, coordonatorilor e una clarã sau cel puþin
una limpezitã de capriciul de a ne afla în trendul unei
mode a zilei. Mai ales atunci când cutare personaj (vârf,
lider, personalitate ºcl) are momente de riscantã
anonimizare, a intrat în desuetudine, nu mai e în formã,
ceea ce exprimase el cândva cu talent, cu inspiraþie, cu
pricepere, cu profesionalism nu mai are aderenþi. ªi
atunci intervine, din nefericire, o altã „tradiþie“, ivitã
din grija organizatorilor de a numerota ediþiile festivalului
25
cu orice chip. ªi anume, invitaþii aflaþi la un moment
dat sub marca anostului ºi a lipsei de conþinut în tot ce
fac ei de la o vreme încoace în culturã ºi artã sunt în
continuare poftiþi la festival fiindcã aºa e „tradiþia“.
Iatã, de pildã, în cazul promovãrii folclorului unde
se simte tot mai grav lipsa de constanþã în preocupãrile
organizatorilor unui festival de a fi atenþi la fenomenul
promovãrii valorilor tradiþiei ºi artei autentice. De partea
cealaltã, nu mai are importanþã cã hãuliturile lor,
tropotiturile lor, datul din gât ºi miºcatul din umeri, cu
gura lãbãrþaþã pânã la urechi ori dâc-dâcul bizareriei
melopeice îi apropie pe „invitaþii de galã“ (ºi de „falã“!)
de moda hilarei manelizãri, ei profitã de invitaþie ºi
participã la acest festival. Or, majoritatea nu refuzã ºi
vin din bunele relaþii de amiciþie cu organizatorii. Dar
alþii, destui, mai vin insistând sau chiar ameninþând,
direct ori prin persoane ºi instituþii conexe, pe or-
ganizatorii care, forþaþi de împrejurãri ºi alte „urgenþe“
administrative, n-au ce face ºi-i invitã. Astfel de „invitaþi
speciali“ mai vin, desigur, ca sã-ºi umfle portofelul
bugetului personal. Cã vedetismul, mde!, costã parale
multe ºi, în cãutare permanentã de aderenþi la idei
promise ºi niciodatã aplicate sau voturi întotdeauna
aºteptate sã cadã pleaºcã, din patru în patru ani,
administraþiile locale pun la bãtaie bugetul localitãþii
pe un an întreg, numai sã iasã festivalul ºi artiºtii
aflaþi în gustul vulgului sã vinã ºi sã mimeze pe scenele
patriei cã doar dvd-ul cu negativul melodiei „cântã“
oricum.
Am mai vãzut pe-aici, pe-aproape – nu spun unde,
am promis, doar! – lucruri ºi mai ºi. Tineri îmbrãcaþi,
cicã, în costume poporale urcând pe scenã sã prezinte
un spectacol. Dar era o împestriþare vestimentarã vechi-
nou, tradiþie-modernitate, dichiseli de costumare la marea
nimerealã. ªi mai erau dansurile, acelea pretins „poporale“
26
care deja s-au înmulþit nefericit peste tot, un amalgam
de stângãcii jignind tradiþia folclorului nostru, cu miºcãri
specifice nu ºtiu cãror culturi tradiþionale (greu de
distins chiar ºi asta) dar nicidecum nouã, românilor.
Apoi sã amintim „interpreþii“ vocali, cei care promovând
pe scenã o lãrmuialã totalã, voce peste orchestrã, orchestrã
peste voce, mai au ºi tupeul unor versuri atât de
grobiene în esenþa lor ºi cu trimiteri erotomane directe
încât dacã ai prieteni de departe, fie din altã þarã dar
rupând-o cumva pe româneºte, ajungi sã te ruºinezi în
faþa lor fiindcã i-ai adus sã vadã astfel de jalnice
evenimente „culturale“. Cât despre „interprete“, bâþâiala,
datul din gât ºi din umeri, fandarea ºoldului ºi zvâcul
– scuzaþi – fundului, ca la pregãtirea exerciþiului pentru...
bara (!) din tavernã, acestea toate n-au nici o legãturã,
nici una mãcar, cu folclorul autentic.
Dar ceea ce mã îngrozeºte cel mai mult pe mine
în astfel de situaþii sunt ropotele de aplauze ale sãlii,
ba chiar entuziasmul aproape de delir al unor membri
ai juriului. Chiar nimeni nu sesizeazã ruptura crasã
între ce s-a prezentat pe scenã ºi ceea ce ne-a lãsat, ca
reguli intrinseci, aceastã mult batjocoritã tradiþie? Mã
doare sufletul cã nu pot comenta un festival adevãrat,
aºa cum ºtim cã trebuie sã fie, sã se desfãºoare. Mai
multe rezolvãri s-ar impune. Dar una cred cã este
urgenþa urgenþelor în România: Ministerul Culturii
trebuie sã ia în seamã toate semnalele negative din
teritoriu ºi sã decidã imediat, operând chiar ºi legislativ,
reabilitarea forþei de decizie ºi a competenþelor de care
trebuie sã dispunã Centrul Judeþean pentru Conservarea
ºi Promovarea Culturii Tradiþionale în fiecare judeþ al
þãrii. Rezolvarea altor urgenþe în domeniu cred cã ar
veni de la sine.
Ionel BOTA
27
Câteva însemnãri despre
Festivalurile din Banat
Tradiþii, sãrbãtori, port, muzicã autenticã ºi jocurile
bãtrâneºti, unele vechi de sute de ani, sunt în pericol
de a dispãrea sau chiar au dispãrut, ºi-au întrerupt
manifestarea. Autoritãþile de astãzi, printre care Centrele
Judeþene pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii
Tradiþionale, Consiliile Locale sau Judeþene încearcã sã
împiedice dispariþia lor, sã le reanime sau chiar sã le
reînvie, uneori prin metode artificiale.
De pildã, pentru pãstrarea portului popular se
organizeazã anual, începând cu anul 2000, Festivalul
Comunitãþilor Etnice din Banat, manifestare promovatã
de Consiliul Judeþean Caraº-Severin ºi Centrul Judeþean
pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale
Caraº-Severin. Banatul este un spaþiu multietnic,
multilingvistic, multiconfesional ºi implicit multicultural,
în care o astfel de manifestare este vãzutã ca un prilej
de celebrare a bunei convieþuiri de-a lungul istoriei, a
„unitãþii în diversitate“ avant la lettre.
Festivalul Comunitãþilor Etnice din Banat a marcat
a XVI-a ediþie, el desfãºurându-se în fiecare an în altã
localitate din Banatul de munte unde existã mai multe
etnii. Prin el se promoveazã portul popular, muzica ºi
dansul din Banatul de munte, urmãrindu-se bineînþeles
ºi conservarea obiceiurilor ºi costumelor populare pentru
generaþiile viitoare. În 2006 manifestarea s-a desfãºurat
la Oraviþa, în 2007, 2009 ºi 2014 la Bãile Herculane, în
2010, la Carºova, în 2011, la Bocºa, în 2012, din nou la
Oraviþa, în 2013, în 2015 ºi 2016 la Caransebeº, în
Parcul Teiuº.
28
ªi în Banatul de câmpie, la Timiºoara, gãzduit de
Muzeul Satului Bãnãþean, are loc o manifestare ase-
mãnãtoare ºi de aceeaºi vechime: Festivalul Etniilor.
Manifestarea începe întotdeauna cu parada formaþiilor
participante, care porneºte de la poarta muzeului pe
aleile-uliþe ale „satului” multietnic bãnãþean, unde fiecare
etnie deþine o casã a sa. Fiind o manifestare desfãºuratã
într-un muzeu etnografic este de la sine înþeles cã
portul, dansul ºi muzica sunt cât se poate de autentice,
recreând atmosfera popularã de altãdatã. Astfel poþi
vedea sumane bãnãþene, poale ºvãbeºti, înfoiate ºi
apretate, fuste creþe ºi cizme ungureºti, costume þigãneºti,
port bulgãresc, sârbesc, ucrainean, cehesc sau aromân ºi
poþi apoi urmãri spectacolul oferit de ansamblurile ºi
formaþiile participante. În fiecare an o altã etnie este
„gazdã“ a Festivalului, pregãtind pentru ceilalþi ºi bucate
specifice. Atmosfera e una de voie bunã, entuziasm,
dinamism. Tinerii reprezentanþi ai numeroaselor etnii
bãnãþene doresc sã arate individualitatea ºi specificul
fiecãrei comunitãþi, pãstrând cu sfinþenie portul propriu,
muzica ºi dansul lor, de care sunt mândri. Recenta
ediþie a acestui Festival, cea de anul trecut, a fost
descrisã ca fiind „de vis“ de cãtre Codruþa Mãgurean –
coordonatorul Festivalului, director ªcoala de Artã din
cadrul Centrului de Culturã ºi Artã al judeþului Timiº.1
Un festival, deja cu tradiþie îndelungatã în Banat,
ajuns la ediþia cu numãrul XXIII, este Festivalul bocºean
„Aurelia Fãtu-Rãduþu”, festival-concurs de interpretare
ce poartã numele unei celebre interprete de muzicã
popularã de obârºie bocºeanã (nãscutã în Vasiova, azi
Bocºa). Festivalul are o mare popularitate, având rezonanþã
naþionalã, el reunind concurenþi din mai multe zone
folclorice (Oltenia, Ardeal ºi bineînþeles Banat), dar ºi
interpreþi consacraþi, nume de notorietate care susþin
spectacolul final. Manifestarea are printre obiective
29
promovarea muzicii populare autentice, descoperirea de
noi talente, dar ºi omagierea Aureliei Fãtu-Rãduþu,
prima solistã profesionistã din Banat. Sute de amatori
de muzicã popularã urmãresc evoluþiile soliºtilor din
cele douã zile de Festival, situate de obicei în jurul
datei de 12 iunie, data de naºtere a Aureliei Fãtu-
Rãduþu.
Un alt Festival care urmãreºte prezervarea
identitãþii locale este Festivalul Cultural-Artistic al Vãii
Almãjului, ajuns la ediþia a XXI-a. ªi aici are loc o
paradã a portului popular din zonã, urmat de un spectacol
artistic la care participã formaþii din toate cele ºapte
localitãþi din Valea Almãjului: Dalboºeþ, Bãnia, Eftimie
Murgu (Rudãria), ªopotu Nou, Prigor, Lãpuºnicu Mare
ºi bineînþeles Bozovici. Tradiþia se vrea vie, continuatã,
pãstratã, pentru a nu fi nevoie de „reanimare”, de
reconstituire incompletã, parþialã, ca orice reconstituire
a trecutului. Acest Festival afirmã voinþa organizatorilor
de menþinere a identitãþii ºi personalitãþii almãjenilor,
a rostului lor din vechime, prelungit firesc în prezent.
Nu e uºor însã sã realizezi asta, timpurile noi au venit
cu haine noi, mai comode, mai practice. Costumele
tradiþionale nu mai fac parte din cotidian, ele sunt
pãstrate cu grijã în dulapuri ºi scoase doar de sãrbãtori,
de câteva ori pe an. Chiar ºi atunci bãrbaþii, mai ales,
le poartã descompletate, îmbrãcând în partea de sus
cãmaºa tradiþionalã, dar renunþând la izmene, în favoarea
hainelor „nemþeºti“, cum li s-a spus hainelor de oraº,
europene, în Banatul secolului al XIX-lea. De fapt costumul
care se purta zi de zi, la muncã, mult mai simplu, din
materiale þesute în casã, a fost abandonat, treptat, de
mai multe decenii. A rãmas doar cel de sãrbãtoare, dar
ºi în acest caz adaosurile ºi abundenþa decorului, precum
ºi amestecul materialelor (pânzã finã, industrialã, mãtase)
ºi accesoriilor moderne (pietre, paiete, mãrgeluþe, fire
30
metalice) au alterat, în mai micã sau mai mare mãsurã
originalul. Opinci nu mai poartã nimeni, demult. Au
fost înlocuite cu pantofi ºi cizme. Asemenea concesii
fãcute autenticului sunt privite cu îngãduinþã, deoarece
se crede cã important e ca portul tradiþional, constituit
din piesele de bazã, sã nu fie uitat de tot, sã nu iasã
complet din viaþa satului almãjan, bãnãþean.
Festivaluri asemãnãtoare, care au ca obiectiv
promovarea costumului, cântecului ºi jocului popular,
sunt destul de numeroase la nivel judeþean. O astfel de
manifestare este ºi Festivalul Cultural-Artistic al Vãii
Caraºului, ajuns la a X-a ediþie anul acesta, la care
participã formaþii din aceastã zonã, sau mai cunoscutul
Festival Internaþional de Folclor „Hercules“, ajuns la
ediþia cu numãrul 47. Mai amintesc ºi Festivalul
Cântecului ºi Dansului Popular „Varã Cãrãºanã“, care
va avea în acest an ediþia a VIII-a sau mai tânãrul
Festival Internaþional de Folclor „Ghiþã Copãceanu Moºu“,
ediþia a III-a. Tot în acest gen de manifestãri se înscriu
ºi acele „Baluri ale izmenelor“, sãrbãtori ale portului
popular organizate în numeroase localitãþi ale judeþului,
când sãtenii, ºi mai ales cei tineri, nu de puþine ori
mutaþi la oraº cu rosturile, sunt provocaþi sã se îmbrace
în hainele moºtenite de la pãrinþi sau bunici ºi sã intre
în rolul unui bãnãþean fãlos (c-aºa îi ºade bine bãnã-
þeanului).
ªi dacã tot am ajuns aici voi aminti de douã
manifestãri deosebite: Festivalul creatorilor ºi interpreþilor
de poezie în grai „Tata Oancea“, din Bocºa (10 octombrie),
ºi Festivalul „Drag mi-i graiul bãnãþean“ (anul acesta,
programat la Reºiþa), care prilejuiesc întâlnirea cu creaþiile
populare literare în grai bãnãþean. Graiul locului ºi
literatura în acest grai meritã promovate ºi prezervate,
pentru cã nu trebuie sã uitãm cã „Banatul a fost cea
dintâi provincie care a dat o literaturã scrisã de þãrani.
31
Mulþi dintre ei au ajuns la nivelul de gândire al unor
cãrturari de seamã, cu potenþial dinamic de creaþie, iar
temperamentul lor viguros a îmbrãcat tot mai frumoase
forme de exteriorizare, datoritã condeiului, care alãturi
de plug, a devenit al doilea instrument de muncã...“2.
Þãranii condeieri, o categorie deosebitã de iubitori de
carte, care din diferite motive n-au absolvit decât ºcoala
primarã, autodidacþi dãruiþi cu talent, au reuºit prin
consecvenþã sã aducã în literaturã o creaþie aparte,
care în arealul cultural românesc este înregistratã ca
un fenomen unic. Este de o deosebitã valoare pentru un
cercetãtor al mentalitãþilor informaþia pe care ne-o dã
Camil Petrescu, trãitor pentru o perioadã, în tinereþe,
în Banat: „Este un lucru neîndoios cã dintre toþi þãranii
români de pretutindeni, bãnãþenii sunt cei mai citiþi ºi
mai cunoscãtori de carte. Aici în Banat se desfãceau cu
sutele ºi miile revistele româneºti ºi broºurile diferitelor
biblioteci. Dar nu numai atât. Þãrãnimea bãnãþeanã dã
dovadã de un extraordinar simþ artistic. Nu vorbim
numai de arta casnicã, ci mai ales ne gândim la talentul
cu care cei mai mulþi din ei joacã piese de teatru, de ai
crede de multe ori cã ai în faþa ta actori adevãraþi. Nu
mai vorbim de asemenea, de atâtea coruri – cãci nu
este sat sã nu aibã un cor sau douã; dirijate de multe
ori chiar de þãrani înºiºi. Ba, cele mai multe sate au ºi
fanfarã proprie, de te fac sã te mândreºti cã eºti român.
Ceea ce vrem sã ºtie cititorii noºtri este marele numãr
de scriitori þãrani, pe care îl dau satele bãnãþene. Am
auzit de multe ori, poeþi de aceºtia de þarã declamând
la diferite ocazii poezii întregi compuse de dânºii. Banatul,
care tot el e «fruncea», are nu numai compozitori þãrani,
dar ºi þãrani ziariºti, þãrani scriitori.“3
Literatura în grai popular poate fi privitã ca un
adevãrat document istoric, redând vorbirea vie a þãranilor
bãnãþeni ºi odatã cu ea mentalitatea „paorilor“, imaginea
32
lor faþã de chestiunile importante ale vieþii, faþã de ei
ºi de ceilalþi.
Putem concluziona cã satul bãnãþean nu îºi reneagã
experienþa ancestralã, ba dimpotrivã, o exploateazã, dar
mentalitatea modernã, urbanã s-a insinuat treptat, de
multã vreme ºi a condus la metamorfoze, care, la rândul
lor au provocat alterãri sau, poate, inovãri ale tradiþiei
populare. El, Banatul, a evoluat în timp, printr-o originalã
sintezã între vechi ºi nou, între multiplele etnii, spre o
individualitate generatoare de o pãtrunzãtoare identitate.
prof. Simona SANDU
Note
1
http://www.ziarultimisoara.ro/actualitate/2485-etniile-
din-banat-s-au-reunit-la-muzeul-satului-banatean-intr-un-
spectacol-extraordinar
2
Aurel Cosma, în „Orizont“, Timiºoara, decembrie
1971.
3
Camil Petrescu ºi-a început activitatea jurnalisticã la
ziarul „Banatul“ din Lugoj, în calitate de redactor-ºef, în mai
1919. Din august 1919, gazeta a fost mutatã la Timiºoara ºi
o datã cu ea ºi redactorul ºef. Va activa ca profesor la liceul
real din Timiºoara ºi ca publicist, pânã în primãvara lui
1921; (cf. Aurel Cosma, Prin Timiºoara de altãdatã, Timiºoara,
Ed. Facla, 1977, p. 9-19).
33
Condeieri plugari din Banat
Motto: „Banatul a fost cea dintâi provincie care a
dat o literaturã scrisã de þãrani. Mulþi dintre ei au ajuns
la nivelul de gândire al unor cãrturari de seamã, cu
potenþial dinamic de creaþie, iar temperamentul lor viguros
a îmbrãcat tot mai frumoase forme de exteriorizare,
datoritã condeiului, care alãturi de plug, a devenit al doilea
instrument de muncã...“1.
(Aurel Cosma)
Banatul se poate lãuda cu þãranul sãu reprezentativ

sau cu toþi þãranii lui care s-au ridicat în faþa istoriei pentru
a face istorie, fiindcã, mai mult decât în oricare parte de
þarã, aici s-a desfãºurat o luptã, necurmatã, întru rezistenþa
ºi afirmarea neamului. Poziþia sa de „poartã europeanã“ ca ºi
zestrea naturalã, inconfundabilã, a transformat întreaga
regiune într-un „loc de disputã al altor naþiuni, într-un
bastion european contra incursiunilor“2.
Þãranii condeieri, iubitori de carte, care din diferite
motive n-au absolvit decât ºcoala primarã, buni autodidacþi,
dãruiþi cu talent, reuºesc, prin consecvenþã, sã aducã în
literaturã, pe lângã alte acte de implicare socialã, o creaþie
aparte, care în arealul cultural, românesc, ajunge sã fie
perceputã ca un fenomen unic. Om luminat, condeierul
plugar citea ziare, la care cel mai adesea avea abonament,
cumpãra cãrþi, în multe cazuri înjghebându-ºi o bibliotecã
solidã, mergea la teatru, nu lipsea mai niciodatã de la
evenimentele majore, culturale sau politice ale satului. În
foarte multe cazuri acest „înþelept“, chiar primarul sau notarul
localitãþii, era un mesager cultural sau politic, fiindcã se
pricepea la toate ºi dobândise încrederea ºi recunoºtinþa
comunitãþii. Era animator cultural, publicist la ziare locale,
cunoscute, dar era ºi un bun revoluþionar, fiindcã era un
34
bun român. Avea conºtiinþa apartenenþei ºi dorinþa de libertate.
Fãrã a se fi desprins de pãmântul strãmoºilor, el îmbina
mirific puterea „peanei“ cu a sapei ºi a coasei, care-i asigurau
existenþa.
Înainte de Unire, manifestãrile fruntaºilor plugari
imprimau un climat spiritual naþional, prin ºtiinþa lor de
carte ºi prin talentul de gazetari în presa româneascã a
vremii, mai cu seamã la gazeta „Poporul Român“, de la
Budapesta, unde lupta românismului împotriva dominaþiei
strãine creea o motivaþie în plus; intelectuali, muncitori ºi
þãrani, într-o unitate de suflet, formau un corpus românesc
în apãrarea ºi consolidarea naþionalismului ºi luminarea
acelora care fuseserã robi de veacuri în propria lor þarã ºi pe
propriile lor pãmânturi.
Categoria plugarilor, ºtiutori de carte ºi apãrãtori de
neam era numeroasã ºi se manifesta sub diferite acþiuni: prin
cântec, mai cu seamã în cântecul coral, dar ºi cel popular,
bãtrânesc sau prin literaturã, îndeosebi gazetãrie, cea mai
puternicã armã a lor fiind Cuvântul.
Prin contactul cu etniile conlocuitoare mulþi plugari
cunoºteau pe lângã istoria româneascã, istoria celorlalþi
concetãþeni, mai ales istoria acelora care tindeau sã ne
acapareze pãmânturile ºi naþiunea. ªi pe lângã istorie, au
ajuns sã le cunoascã chiar ºi limba3. Într-un cuvânt erau
oameni iluminaþi. Nu întâmplãtor din Banat se ivesc cei mai
mulþi gazetari în presa de la Budapesta ºi în publicaþiile
româneºti din Oraviþa ºi din þarã. În rezistenþa lui, contra
acaparatorilor, plugarul român purta pretutindeni cu el, pe
lângã credinþa ortodoxã, tricolorul, simbolul românesc, arborat
în orice împrejurare în lupta acerbã, mai cu seamã faþã de
dominaþia maghiarã sau abuzul sârbesc. Acelaºi tricolor care
se regãsea în port, în scris, în cântec º. a.
În începuturile sale ªcoala condeierilor plugari avea
ca suport de bazã lupta pentru unitate naþionalã, ideea
identitãþii româneºti: credinþa, cântecul patriotic, poezia ºi
gazetãria.
Istoria luptãtorilor plugari îi reþine ºi îi consolideazã pe
35
pionierii Fenomenului (identificat mult mai târziu ca fenomen
cultural): Teodor Roºu, I. Crãciunel, V. Secãºan, Tata Oancea,
Dumitru Brânzei º. a.
Condeieri „in nuce”
Neconstituitã într-o acþiune organizatã, miºcarea þãranilor

condeieri porneºte „in facto“, alãturi de intelectuali ºi într-o
oarecare mãsurã alãturi de muncitorimea centrelor economice,
dintr-o dorinþã cât se poate de justificatã, într-un spaþiu
mereu încãlcat când de o stãpânire, când de alta, prin
dorinþa de a domina ºi de a acumula valori materiale.
Într-o epocã a Luminilor când arma nu mai putea fi o
soluþie de viaþã, lupta se dã pe cale paºnicã, concretizatã în
cântec ºi cuvânt ºi denotã o maturizare a poporului, ca
formã de reordonare, nerecunoscând ca fiind viabile, decât
valorile care îþi aparþin.
Nediferenþiaþi ºi neimplicaþi într-o miºcare ca atare,
þãranii condeieri sunt întâmpinaþi prin manifestãri similare ºi
încurajaþi sã participe, întâi alãturi de intelectualii timpului,
pentru ca treptat acþiunile lor sã primeascã o notã personalã,
credinþa cã pot ºi trebuie sã-ºi aducã propriul lor aport pe
tãrâmul social, cultural.
Un prim pas se face, în acest sens, prin revista lui
Birãuþiu, din Budapesta, care înainte de Unire îi primeºte ºi
le încurajeazã scrisul, cu patosul lor înviorãtor ºi sincer, cu
dorinþa lor a se alãtura unei cauze comune. Scrisul stângaci,
nesigur se perfecþioneazã prin exerciþiu, prin lecturã, apoi se
naºte dorinþa de mai mult, aºa cum vor dovedi pe parcursul
unui veac de continuitate.
În revista sa, „Poporul Român“, din Budapesta, Birãuþiu
vorbeºte de mulþimea condeielor þãrãneºti, venite mai ales
din Banat, în special din Caraº, zona Oraviþa, ca ºi de alte
condeie venite din þarã. Mai mult într-un numãr de revistã
se vorbeºte sumar despre condeierii intraþi în anonimat,
pentru o perioadã în care fenomenul, la el acasã îºi intrã în
propria-ºi „legitimaþie“ dar nu reuºeºte sã ºi-o ºi pãstreze4.
36
Astfel în „Cãlindarul Poporului Român“, pe anul 19135
sunt amintiþi ºi alþi colaboratori „þerani“ ai „Foii Poporului
Român“, decât cei cunoscuþi, (I. Crãciunel, V. Secãºan, Dumitru
Brânzei, Tata Oancea) precum:
Ioan Vãºii din Satul Mic (actualul Banat Sârbesc),
orator, publicist.
Ioan Sfetea, econom în fruntaºa comunã din Banat,
Jebel, este „un zelos colaborator þeran ºi publicist scriind articole,
din cari apare o judecatã sãnãtoasã ºi nesfârºitã dragoste de
neam“.
Dochin Raºa este primar sãtesc în Ohaba Forgaci
(lângã Lugoj), cel care „cu multã însufleþire transmite dorul
de cultivare în popor“.
Dimitrie Goicu, econom fruntaº în Berliºte, din Banat,
„publicist ºi un înflãcãrat naþionalist ºi mare iubitor a tot ceea
ce este românesc“.
Ioan Cucu Murgu este un harnic þeran din Berliºte,
fruntaºa comunã bãnãþeanã, aparþine noii generaþii care „a
reuºit pe urma seminþei aruncate în popor de ziarul nostru,
întemeiat anume pentru folosul þerãnimei noastre, care înainte
cu 10-12 ani se afla într-o stare foarte neglijatã, a prins undeva
rãdãcini ºi a produs efectul dorit (...) locul acesta este Berliºte,
Rãcãjdia ºi celelalte sate din jurul Orãviþii“.
Costa Scânteie, din Moldova-Nouã, Constantin
Puºchiþã, Domaºnea º.a, cu date sumare despre fiecare6.
Semnãtura sub pseudonim este legitimã, dacã ne gândim
la problemele ºi confuzia creatã de diriguitorii þãrii, imediat
dupã Unire, din pãcate pentru cercetãrile contemporane,
investigaþia asupra unora sau altora dintre aceºti discipoli ai
scrisului þãrãnesc, sub pseudonim este foarte greu de
autentificat. Din aceastã cauzã foarte mulþi dintre ei se pierd
sub propriul pseudonim ºi intrã astfel în anonimat.
Un factor extrem de important în conturarea ºi
identitatea Miºcãrii din Banat, dupã Unire râmâne lupta,
dublatã de voinþa ºi perseverenþa acestor condeieri, uniþi
strâns în jurul gazetelor, mai cu seamã cele scoase de ei
înºiºi, sub deviza: „Unul pentru toþi ºi toþi pentru unul“.
37
Experienþa acumultã prin corespondenþa cu gazeta de la
Budapesta ºi cu puþinele existente în acea vreme în þarã, le-
a consolidat credinþa cã se poate. ªi ei chiar au dovedit asta,
indiferent cã vorbim de prima gazetã, desfiinþatã de sistem,
încã de la primele numere (Þãranul) sau de gazetele care
apar imediat, spre a o înlocui, unele ºi ele cu viaþã scurtã,
altele rezistând eroic sub presiunea timpului. În numãr mai
mic, sau mai mare (Cuvântul Satelor este revista fondatã de
12 condeieri plugari din Caraº) condeierii sunt fondatori de
revistã, colaboratori permanenþi, mai ales iubitori de condei.
Aceste gazete sunt conduse de cei mai buni dintre condeieri:
I. Ciucurel, cu „Poporul românesc“ ºi „Cuvântul Satelor“; Tata
Oancea, cu „Vasiova“ sau P. Târbãþiu cu „Zorile Banatului“, fapt
pentru care adunã în jurul lor pleiada numeroasã de condeieri
plugari, care apar mai ales dupã Unire, înmulþindu-se rândurile
în perioada interbelicã sau postbelicã.
dr. etnolog Maria MÂNDROANE,

Timiºoara
(Fragment din volumul în curs de apariþie Fenomenul

unic din Caraº: condeierii plugari, þãrani inventatori. Lãutari, coriºti,
dirijori, compozitori þãrani)
Note
1
A. Cosma, Revista „Orizont”, dec. 1979.
2
I. Veverca, Destin românesc în Banat, în R.I.S.B.C, Anul
X, Mai-August, 1942, p. 305-309.
3
V.V. Teodorescu Musta, Pleoarie pentru oameni ºi locuri:
Oraviþa-Ciclova-Timiºoara. Memorii, Ed Eubeea, 2015, p.17
4
Documentul „Calendarul Poporului Român“ se aflã în
Arhiva condeierilor plugari ºi a fost donat de Ion Albu, din
Rãcãjdia
5
Cãlindarul Poporului Român, Anul XI; Budapesta, 1913,
p. 92-95.
6
Ibidem.
38
Asociaþii ºi cenacluri ale
creatorilor în grai bãnãþean
Beneficiind mai ales de resuscitarea fãrã precedent
a acestui adevãrat fenomen de specificitate provincialã
– literatura în dialectul bãnãþean, este susþinutã printr-o
serie de activitãþi ºi manifestãri. Sub egida Asociaþiei
Scriitorilor în Grai Bãnãþean sunt planificate festivaluri
ºi concursuri periodice, ºezãtori literare, seri de poezie,
recitaluri, emisiuni radio ºi TV, mese rotunde, tabere
de creaþie, dezbateri, editãri de antologii etc. Se remarcã
un avânt fãrã precedent al literaturii dialectale bãnãþene,
în special al poeziei, dupã decembrie 1989. În ultimii
douãzeci de ani s-au fãcut paºi importanþi în cultivarea
graiului bãnãþean: tipãrirea de cãrþi ºi reviste, cenacluri
literare de profil, activitãþi ºi manifestãri specifice,
festivaluri ºi concursuri, antologii, culegeri, spectacole,
ºezãtori literare etc.
Se organizeazã recitaluri de poezie în grai bãnãþean,
se înmâneazã la acþiunile de bilanþ ale Asociaþiei
Scriitorilor în Grai Bãnãþean, în fiecare an, diplome de
onoare pentru cei care se strãduiesc sã exprime
profunzimea ideaticã în acest grai ales. Poetul Ion Ghera
ºi poetul Ion Cãliman dar ºi ceilalþi membri ai Asociaþiei
fac noi propuneri privind desfãºurarea manifestãrilor
din anul urmãtor.
La noi, în Banat, Ioan Ghera, Ion Cãliman, Ioan
Viorel Boldureanu, Pãtru Chira, Marius Munteanu º.a.
scriu, fiind conºtienþi de faptul cã aparþin colectivitãþii
„creatorilor dialectali“, spre a impune o stare colectivã,
spre a crea în dialectul lor.
39
Asociaþia Scriitorilor în Grai, prin poetul Ioan
Cãliman, prin profesorii Ioan Ghera ºi Doina Pãtruþ, a
extins aria de exprimare a acestor creatori, implicând
oameni talentaþi din Bocºa, Oraviþa, Bozovici ºi pânã la
ªiria. Toþi aceºtia ºi-au descoperit propriile lor modalitãþi
de expresie.
În anul 2000, la 1 aprilie, la Uzdin, la S.L.A
„Tibiscus“ a luat fiinþã Uniunea Scriitorilor în Grai
Bãnãþean, fiind ales în funcþia de preºedinte regretatul
ªtefan Pãtruþ, un iubitor al scrisului dialectal care a
ºtiut sã adune la un loc pe toþi aceia care au scris în
dulcele grai. Atunci la Uzdin s-au adunat scriitorii din
ambele pãrþi ale Banatului, din Caransebeº, Fãget,
Sinteºti, Bocºa, Uzdin, Torac, Vârºeþ, Panciova ºi au
promis cã vor continua pe calea, bãtãtoritã, dar veºnic
nouã, a afirmãrii ºi cercetãrii în continuare a specificului
bãnãþean în totalitatea lui. Ulterior, în urma unor
neînþelegeri, scriitorii din România ºi-au constituit la
Fãget, în anul 2002 – Asociaþia Scriitorilor în Grai
Bãnãþean. Conducerea U.S.G.B. a fost urmãtoarea: Vasile
Barbu (preºedinte), Teodor Groza Delacodru (vice-
preºedinte), Ionel Stoiþ din Novi Sad (secretar), Dãnuþ
Drãghici (casier).
Asociaþia Scriitorilor în Grai Bãnãþean este
constituitã cu statut ºi înscrisuri juridice legale ºi deþine
în comodat un sediu ºi o Casã de creaþie a scriitorilor
dialectali în localitatea Ohaba-Mâtnic, judeþul Caraº-
Severin. Manifestãrile acestei Asociaþii sunt organizate
în diferite localitãþi din Banatul istoric: Bocºa, Caransebeº,
Fãget, Lugoj, Margina, Mãnãºtiur. Prin multitudinea de
activitãþi organizate din 1990 încoace s-a impus creaþia
literarã dialectalã ca realitate bine conturatã în
spiritualitatea provinciei, fenomen de care critica ºi
istoria literarã trebuie sã þinã seama.
Asistãm la proliferarea cenaclurilor în grai ºi la
40
stimularea membrilor acestora: Ion Ghera, Petru Andraº,
Sorin Olariu, Ionuþ Jorz, Pãtru Fara-Rãcolþ, Dorina
ªovre (Caransebeº, Cenaclul „La Poºmândre“); Radu
Georgescu, Licã Lãzãrescu, Gelu Cîmpeanu, Ioan
Vodicean, Arcadie Chirºbaum (Fãget, Cenaclul „George
Gârda“); Gheorghe Vuia, Ioan Fãrcaº, Ionel Peia (Lugoj,
Cenaclul „La givan“); Ion Albu (Bocºa, Cenaclul „Paul
Târbãþiu“); Vasile Barbu, Ioþa Vinca, Teodor Groza
Delacodru, Gheorghe Lifa, Ionel Stoiþ, Ioviþã Dalea,
George Tibi Petrovici (Uzdin, Voivodina, Serbia, Cenaclul
„Cea Ventilã“).
Manifestãri, valori ºi perspective
Anul 1975 este important pentru istoria culturalã

a Bocºei, pentru cã el reprezintã debutul Festivalului
,,Tata Oancea“, de creaþie ºi interpretare de poezie în
grai, un moment de sãrbãtoare iniþiat de Casa de Culturã
a oraºului Bocºa. Ideea a fost aceea de stimulare a
creaþiei în graiul bãnãþean ºi de ducere mai departe a
muncii lui Tata Oancea. S-a urmãrit implicarea în acest
demers a iubitorilor de folclor de la sate din zona
Bocºa ºi din colþurile cele mai îndepãrtate ale Banatului
românesc, dar ºi din cel sârbesc.
De-a lungul anilor, în aceste ediþii organizate,
s-au reunit creatori ºi recitatori cu stiluri diferite. Ei
toþi au animat zile de adevãratã bucurie patronate de
spiritul lui Tata Oancea, mereu prezent în sufletul
iubitorilor de culturã ºi de grai bãnãþean de pretutindeni.
Un factor catalizator în istoria festivalului au reprezentat-o
mentorii acestuia: Marcu Mihail Deleanu, Octavian Doclin,
Iacob Roman, Ada Cruceanu, ªtefan Pãtruþ, Ion Cãliman,
Cãlin Chincea ºi alþii.
Banatul, „baroc al culturii româneºti“, aºa cum a
41
fost numit de Lucian Blaga, a fost, este ºi va fi un
leagãn al culturii, al pãstrãtorilor de tradiþii, dar mai
ales al vorbitorilor ºi creatorilor în grai bãnãþean. La
Bocºa se desfãºoarã acest Festival al creatorilor ºi
interpreþilor de poezie în grai „Tata Oancea“. Festivalul
se desfãºoarã pe douã secþiuni, cea pentru copii ºi cea
pentru adulþi.
În aceste zile Bocºa devine capitala tuturor
bãnãþenilor, dar mai ales capitala „graiului bãnãþean“.
Sunt din ce în ce mai mulþi participanþi la festivalul
„Tata Oancea“ de la Bocºa, de fapt sunt mai multe
festivaluri de acest gen – toate fac parte din acest
proiect nuanþat ºi susþinut, care constituie o insti-
tuþionalizare prin forþe proprii – nu impusã sau cerutã
de cineva, ci venind din însãºi fiinþarea fenomenului, ca
atare. Asociaþia Scriitorilor în Grai, prin poetul Ioan
Cãliman, prin profesorii Ioan Ghera ºi Doina Pãtruþ, au
extins aria de exprimare a acestor creatori, implicând
oameni talentaþi, inclusiv din Bocºa, Oraviþa, Bozovici
ºi pânã la ªiria. Toþi aceºtia ºi-au descoperit propriile
lor modalitãþi de expresie.
I. V. Boldureanu apreciazã cã este o miºcare care
a pornit ºi se susþine prin ea însãºi, fiind nevoie de
cultivarea ºi de încurajarea ei. Prin ridicarea continuã
a ºtachetei valorice, miºcarea devine credibilã atrãgând
dupã sine o percepþie tot mai înaltã a fenomenului.
O mândrie a bocºenilor este Festivalul de creaþie
ºi interpretare a poeziei în grai bãnãþean, care se
numeºte, cum am specificat mai sus: „Tata Oancea“.
Este cel mai mare ºi mai longeviv festival de gen din
România. Pornit iniþial de prof. Marcu Mihail Deleanu
ºi prof. Mioara Drãguþ, avea ca scop aducerea graiului
bãnãþean la nivel naþional. S-a încercat ºi chiar s-a
reuºit aducerea la Bocºa a creatorilor de poezie dialectalã
din întreg Banatul (la început, din Caraº-Severin, mai
42
apoi Timiº ºi, bineînþeles, din Serbia, întregind astfel
Banatul istoric, pe care Tata Oancea îl cunoºtea).
Poate cã nu toate ediþiile au fost la nivelul
aºteptãrilor celor care le-au organizat, dar au avut
continuitate, au reuºit sã pãstreze legãtura dintre creatori
ºi au menþinut fenomenul viu al creaþiei literare în
dialect.
Speranþe pentru o revigorare existã deja de vreo
cinci ani, pentru cã de la o ediþie la alta sunt tot mai
mulþi copii (recitatori), tot mai mulþi creatori dialectali,
tot mai mult public ºi, bineînþeles, o mai bunã mediatizare.
Amintim subzonele de unde au participat creatori
ºi recitatori: Valea Bârzavei, Valea Caraºului, Valea
Bistrei, Valea Almãjului, Valea Pogãniºului, Valea
Timiºului, zona de interferenþã Banat-Ardeal (Lipova,
ªiria, Fãget), pusta Banatului, dar numãrul celor prezenþi
este tot mai mare atât din mediul rural, cât ºi din
mediul urban. Copiii de la oraºe au început în ºcoli sã
organizeze manifestãri, unde, pe lângã practicarea
dansurilor populare, descoperim tot mai mulþi recitatori
de poezie în grai bãnãþean.
Valentina FIªTEA-HOMESCU
43
ZILELE DE TEATRU ALE
ROMÂNILOR DIN VOIVODINA,
SERBIA
Teatru de amatori din Nicolinþ pe
parcursul anilor
Cele 45 ediþii ale cunoscutei manifestãri culturale „Zilele
de Teatru ale Românilor din Voivodina“ au adus la lumina
rampei actori talentaþi, spectacole de excepþie, realizãri deosebite.
Un vis pe care românii din aceste spaþii, oameni simpli,
necunoscãtori ai artei teatrale, dar cu inimã mare, au reuºit sã
ºi-l trãiascã ºi sã-l ducã pânã la perfecþiune. Iar cei care au
reuºit sã intre în lumea lor mirificã, regizori profesioniºti din
România, tineri români din spaþii bãnãþene ºcoliþi la înalte
instituþii în arta actoriei ºi regiei din patria mamã, au confirmat
cã românul din aceste spaþii a ºtiut dintotdeauna sã-ºi etaleze
talentul ºi spiritualitatea.
Este foarte greu sã pui pe hârtie toate cele consemnate în
cei 45 de ani de viaþã teatralã la românii din Voivodina pentru
cã aceasta ar fi o întreagã istorie a unui popor. De aceastã datã,
mã voi opri doar la experienþa unei trupe de actori amatori din
localitatea Nicolinþ din Banatul Sârbesc pe care am cunoscut-o
din aproape, gustând, într-o perioadã de timp, din trãirile ºi
realizãrile lor.
Începuturile Teatrului de amatori din Nicolinþ se trag încã
de la sfârºitul veacului trecut ºi sunt strâns legate de unele
momente importante la nivel de comunitate, dar ºi de apariþia
unor persoane care au lãsat o considerabilã influenþã asuprã
dezvoltãrii vieþii teatrale din aceastã localitate.
În acest sens, putem distinge cinci perioade importante
care caracterizeazã acest gen de activitate în viaþa culturalã din
Nicolinþ, fiecare având propriile caracteristici.
44
Se poate vorbi despre o perioadã a începuturilor, despre
care, în presa vremurilor apuse. Se pot afla unele consemnãri.
Astfel, Gheorghe Bosioc, marele fiu al Nicolinþului, ziarist, om
de culturã ºi cercetãtor a gãsit consemnat în „Foaia Diecezanã“
din Caransebeº, nr. 4 din 17/25 februarie 1891 urmãtoarea
informaþie: „Reuniunea de cântãri greco-ortodoxã românã din
Nicolinþ a organizat la 13/25 februarie 1891 un concert la
Alibunar, în ospãtãria lui E. Bauer. La Alibunar a fost prezentat
un program de cântece corale, de dansuri româneºti ºi o piesã
de teatru. În piesa de teatru „Paraclisierul“ sau „Florin ºi
Florina“ ºi-au dat contribuþia Paul Farca în rolul lui Florin - un
tânãr þãran, Dimitrie Petcu, învãþãtor în rolul lui Colivescu-
paraclisier (þârcovnic) ºi domniºoara învãþãtoare Florica Cãiman,
în rolul Floricãi, o tânãrã orfanã“.1
Conform cercetãrilor profesorului dr. Mircea Mãran, se
vorbeºte despre un „concert ºi teatru la Nicolinþ. Tinerimea
românã din Nicolinþ, comitatul Timiº, va aranja la 12 nov 1905
Concert de coruri ºi declamaþiuni. Se vor juca ºi piesele „Pictorul
fãrã voie“, comedie într-un act de V. Pop ºi „Otrava femeiascã“
comedie într-un act de N. Þînþariu“.2
În baza altor informaþii, stã consemnat cã anul 1927, s-a
pregãtit ºi s-a prezentat pe scenã, piesa de teatru „Artista“: „O
altã laturã a vieþii culturale din Nicolinþ a fost activitatea
teatrului de amatori. S-a început cu spectacolul „Artista“, în
anul 1927, pentru ca odatã cu venirea Iconiei Cuzma • ivanoviæ
(fostã actriþã la Teatrul Român din Vârºeþ), succesele secþiei de
teatru sã devinã remarcabile“.3
Având experienþa obþinutã la Teatrul profesionist din Vârºeþ,
doamna Iconia Cuzma • ivanoviæ a început sã lucreze ºi sã
monteze spectacole, în primul rând cu elevii de la ºcoala
Generalã „2 Octombrie“ din Nicolinþ, unde era învãþãtoare
pentru ca, în acelaºi timp, sã lucreze cu un grup de tineri
talentaþi, montând spectacole pretenþioase. Astfel, un prim spectacol
de mare rãsunet este „Mãistoriþa la modã“ de Jovan Sterija
Popov• , în care Iconia Cuzma • ivanoviæ deþine unul din rolurile
principale ºi semneazã ºi regia spectacolului. Este vorba de anul
1973 ºi prima ediþie a Zilelor de Teatru ale Românilor din
Voivodina, când evoluþia pe scenã a spectacolelor este urmãritã
de un juriu de specialitate, cele mai reuºite realizãri, atât când
45
este vorba de spectacolele în sine, regie, scenografie ºi roluri
interpretate sunt apreciate ºi nominalizate. Spectacolul
nicolincenilor este clasat pe locul IV, iar Iconia Cuzma • ivanoviæ
este nominalizatã pe locul de frunte pentru rolul interpretat.
La urmãtoarele ediþii ale „Zilelor“, nicolincenii se prezintã
cu spectacolele „Omul de rând“ (1975) de Branislav Nušiæ, în
regia lui Ionel Corneanu. Spectacolul se plaseazã pe locul IV,
Ionel Corneanu primeºte premiu pentru regie iar Maria Marilã
primeºte premiul pentru interpretare. La ediþia din anul 1976,
actorii amatori din Nicolinþ se prezintã cu douã spectacole ºi
anume „Însurãtoare ºi mãritiº“ de J. Sterija Popoviæ ºi „Visul
unei nopþi de iarnã“ de Tudor Muºatescu, ambele în regia lui
Ionel Corneanu. De menþionat cã spectacolul „Visul unei nopþi
de iarnã“ se plaseazã pe locul V iar menþiuni pentru interpretare
au obþinut Elena Minda ºi Pavel Greoneanþ.
Urmãtoare ediþie a „Zilelor“ are o importanþã deosebitã
pentru trupa de actori amatori din Nicolinþ. Pe scenã urcã din
nou Iconia Cuzma • ivanoviæ, în rolul principal din „Doamna
ministru“ de Branislav Nušiæ în regia lui Zvonimir Jovèiæ.
Spectacolul se plaseazã pe locul II, Iconia Cuzma • ivanoviæ
obþine locul I pentru interpretarea rolului • ivka, iar Silvia
Mandreº obþine locul II pentru scenografie. Cu spectacolul
„Deputatul poporului“ de Branislav Nušiæ, montat de Zvonimir
Jovèiæ, considerat ca realizare mai puþin reuºitã a nicolincenilor
se încheia prima etapã de activitate a trupei de teatru din
Nicolinþ.
Urmãtorul moment important este prezenþa lui Iosif Maria
Bâta, regizor din România care a lucrat cu actorii din Nicolinþ
în perioada anilor 1980-’81ºi a montat trei spectacole deosebite.
În acest sens trebuie amintit spectacolul „Trandafiri roºii“ de
Zaharia Bârsan, spectacol care a adunat, în primul rând, un
foarte mare numãr de tineri ºi care a fost o adevãratã experienþã
pentru mai multe generaþii de actori amatori din Nicolinþ.
Spunem acest lucru pentru cã nu a fost vorba doar de actorii
amatori care au lãsat în urma lor o serioasã activitate teatralã,
ci ºi de o foarte serioasã mânã de tineri care vor avea posibilitatea
sã-ºi spunã cuvântul în anii ce urmeazã ºi sã confirme importanþa
strãduinþelor ºi bunelor intenþii ale regizorului Iosif Maria Bâta.
Iosif Maria Bâta ne-a învãþat dicþie, joc de scenã, ne-a
46
demonstrat cum sã intrãm în rolul personajului, cum sã-l trãim
ºi sã-l facem pe spectator sã trãiascã alãturi de noi. A fost
aceasta un lucru foarte important pentru noi pentru cã am
învãþat cum sã abordãm un rol, cum sã învãþãm textul propus,
ne-a învãþat miºcare scenicã, dar mai ales, ne-a învãþat limbã ºi
dicþie, fãrã de care nu se poate face actorie. Îmi amintesc de
efortul depus pentru montarea celor douã spectacole, „Kathlen“
ºi „Trandafirii roºii“, când contribuþia fiecãruia dintre noi era
preþioasã, începând cu jocul pe scenã ºi pânã la realizarea
scenografiei. A fost aceasta o extraordinarã muncã în echipã
coordonatã de domnul regizor, menþioneazã Ionel Turcoane,
deþinãtor de roluri în ambele spectacole, în prezent preºedintele
Societãþii Culturale „Nicolinþ“ din Nicolinþ ºi membru în Consiliul
de Administraþie al Uniunii Teatrelor de Amatori ale Românilor
din Voivodina – Serbia.
Începând cu cele douã spectacole amintite, prezentate la
ediþia „Zilelor“ din anul 1980, se poate constata cã activitatea
teatralã din Nicolinþ consemneazã o vertiginoasã linie ascendentã.
În anul respectiv, spectacol „Kathlen“ de Michael Sayers este
catalogat drept cel mai reuºit spectacol al ediþiei, iar „Trandafirii
roºii“ pe locul IV. Aurora Gaita obþine premiul I pentru rolurile
principale din ambele spectacole, Ionel Turcoane obþine locul III
pentru rolul interpretat, pentru rolurile interpretate fiind
menþionaþi ºi Traian Cãcina, Traian Minda Cârsta ºi Nicolae
Turcoane. Referitor la cele douã spectacole, Miodrag Miloº
consemneazã: „Sectacolul «Kathlen»…a fost una dintre cele mai
plãcute surprize a «Zilelor de Teatru»…Prin jocul câtorva actori
amatori (Aurora Gaita, Ionel Turcoane, Traian Cãcina) textul
comediei a apropiat de noi.“4 Acelaºi Miodrag Miloº, aduce
câteva aprecieri ºi despre al doilea spectacol prezentat de
nicolinceni: „Trandafirii roºii“ a fost un spectacol ce se impune
ºi care s-a distanþat de celelalte vizionate la „Zile“ prin tonalitate,
actorie ºi creaþie artisticã. Un spectacol întreg…Spectacol de
facturã nouã la „Zile“. ºi totuºi, juriul a fost de altã pãrere.
Poate din cauzã cã celãlalt spectacol al nicolincenilor a fost
plasat pe cel mai înalt loc. Indiferent de aceasta, dacã ºi cel
de-al doilea spectacol era calitativ, trebuia promovat la locul
cuvenit“.5
Nu putem vorbi de aceastã perioadã fãrã sã amintim
47
spectacolul „Gaiþele“ montat în anul viitor de acelaºi Iosif Maria
Bâta, plasat pe locul III la ediþia din anul 1981 a „Zilelor“, Iconia
Cuzma • ivanoviæ obþinând premiul III pentru rolul Anetei
Duduleanu.
Din anul urmãtor, actorii amatori din Nicolinþ încep sã
lucreze cu mai mulþi regizori profesioniºti din Serbia, cu tineri
regizori profesioniºti, care au absolvit Facultatea de Artã Teatralã
din Bucureºti, dar ºi cu regizori profesioniºti din România.
Astfel, pe scena de la Nicolinþ se monteazã: în anul 1982,
„Detaºamentul divin“, de Djordje Leboviæ, în regia lui Milan
Duškov, spectacol plasat pe locul III; în anul 1982, „Intrigã ºi
iubire“ de Fr. Schiller, plasat pe locul I ºi „Tinereþe fãrã
bãtrâneþe“ de Mihail Covali, plasat pe locul VI, ambele în regia
Virginiei Marina Guzina. Tânãra actriþã Silvia Pincu a obþinut
locul I pentru rolul Luizei. În anul 1985 se monteazã spectacolul
„Prohorisiþii“ de R. L. Djukiæ, în regia lui Miæa Stojanoviæ,
spectacol plasat pe locul I, iar Elena Minda obþine locul III
pentru rolul interpretat. În anul 1986 se monteazã „Matca“ de
Marin Sorescu, în regia Virginiei Marina Guzina. Spectacolul
obþine locul II, Silvia Pincu locul I pentru rolul principal iar
Aurel Dolinga premiul de frunte pentru scenografie.
Ediþia din anul 1987 a „Zilelor“ îl aduce la Nicolinþ pe
regizorul Mircea Pavel Mihai. Se monteazã spectacolul cu
piesa „Casa Zeng“ de Miloº Nikoliþ, spectacol care este clasificat
pe locul IV ºi se obþine ºi un premiu pentru scenografie. Dupã
acest insucces, actorii amatori din Nicolinþ se pun pe fapte
mari. Se monteazã spectacolul „Parvenita“ în regia lui Branko
Petkoviþ. Spectacolul este apreciat ca cel mai bun spectacol al
ediþiei iar în presa vremii se consemneazã urmãtoarele: „Având
în vedere faptul cã la ediþia din acest an a „Zilelor“ s-au putut
vedea realizãri cam slabe ºi cu actori amatori care nu s-au
prea distins pe scenã, putem afirma cu certitudine cã spectacolul
nicolincenilor s-a ridicat mult deasupra celor vãzute pânã în
prezent. Realizat ca un tot unitar, fãrã de cãderi, deseori
întâlnite la amatori, cu acþiunea bine interpretatã de la început
pânã la sfârºit, spectacolul s-a dovedit a fi bine temperat de la
început pânã la sfârºit… Pe lângã Iconia Cuzma • ivanoviæ,
(protagonista), la reuºita spectacolului ºi-au dat contribuþia
Maria Drãgãnici, Cornel Corneanu-Minu, Ghertruda Samoilã
48
etc.6 De amintit cã Iconia Cuzma • ivanoviæ a obþinut premiul
I pentru rolul principal iar Maria Drãgãnici locul II pentru
rolul interpretat, premiat fiind ºi Cornel Corneanu - Minu,
Ghertruda Samoilã ºi Traian Cãcina.
Primul spectacol al nicolincenilor montat de Branislav
Guzina este „Tangoul“ de Slavomir Mro• ek. Despre acest spectacol
stã consemnat: „…pânã acum la Nicolinþ nu s-a jucat teatrul
absurdului. Se pare cã încercarea a reuºit. Regizorul Branislav
Guzina a rupt bariera dintre public ºi actori, coborând spectacolul
în public…“7 Dupã aprecierea juriului, spectacolul este plasat pe
locul II, Maria Drãgãnici obþine premiul III pentru rolul Alei,
diplome obþinând Ghertruda Samoilã ºi Silvia Bosioc.
Odatã începutã, colaborarea cu Branislav Guzina continuã
ºi în anul urmãtor. Se monteazã „Domniºoara Iulia“ de August
Strindberg, rolul principal fiind deþinut de Silvia Pincu, fiind
aceastã interpretare lucrarea de licenþã la Academia de Arte
Teatrale din Novi Sad. Alãturi de ea, joacã Carmen Trocan,
membrã a Teatrului de Comedie din Bucureºti ºi Cornel Corneanu-
Minu. Spectacolul este apreciat ca cel mai reuºit spectacol,
Silvia Pincu obþine locul I pentru rolul interpretat, Carmen
Trocan, locul II iar Cornel Corneanu-Minu, locul III. Despre
acest spectacol stã consemnat: „Teatrul semiprofesionist din
Nicolinþ a pregãtit un spectacol minunat care a fãcut tangenþã
cu profesionismul actoricesc. Piesa a fost o piatrã de încercare
pe care au dus-o cu succes. Extraordinara Silvia Pincu, în rolul
Iuliei a avut o realizare actoriceascã ieºitã
din comun“.8
În anul 1991, actorii amatori din
Nicolinþ încep colaborarea cu Leontin
Laurean Oniga, oaspete din România. Se
monteazã spectacolul „ªase personaje în
cãutarea unui autor“ de Luigi Pirandello,
spectacol care se plaseazã pe locul III la
„Zile“, Trãian Cãcina obþine locul II pentru
rolul interpretat, premiatã fiind ºi Maria
Corneanu pentru rol episodic. În anul
„Nora“ de urmãtor, acelaºi regizor monteazã spec-
Henrik Ibsen tacolul „Casa cu pãpuºi“ („Nora“) de Henrik
(1991) Ibsen. Spectacolul se plaseazã pe locul III
49
iar premiaþi sunt: Maria Corneanu obþine locul III pentru rolul
„Nora“ iar Traian Minda Cârsta este premiat pentru rol episodic.
La ediþia din anul 1993 a „Zilelor“, actorii amatori lucreazã,
din nou, cu Branislav Guzina. Se monteazã spectacolul „Hangiþa“
sau „Mirandolina“, apreciat drept cel mai reuºit spectacol, Monica
Boldovinã obþinând locul I pentru rolul interpretat, Ionicã Cugia
de asemenea locul I, fiind premiatã ºi Manuela Turcoane pentru
rol episodic. În anul urmãtor, la Nicolinþ se monteazã „Azilul de
noapte“ de Maxim Gorki, în regia lui Branislav Guzina. Spectacolul
se plasezã pe locul II iar premiaþi sunt Ionel Cebzan, Traian
Minda-Cârsta, Livius Stefan ºi Stevan Musta. ºi în anul urmãtor,
nicolincenii lucreazã cu acelaºi Branislav Guzina. Se monteazã
spectacolul „Oximoron“ de Svetislav Basara ºi Matei Viºniec,
Stânga: „Mirandolina“ de Carlo Goldoni (1993); dreapta: „Azilul

de noapte“ de Maxim Gorki (1994)
spectacol clasat pe locul II la ediþia „Zilelor“. Este premiat
Livius Stefan ºi Milan Agadiºan pentru rolurile interpretate ºi
Pavel Greoneanþ pentru traducerea textului.
În anul 1996, nicolincenii îºi încep colaborarea cu regizorul
Iulian Ursulescu. Se monteazã spectacolul „Ivona principesa
Burgundiei“ de Witold Gombrowich. Într-o concurenþã de spectacole
foarte bune, spectacolul nicolincenilor este clasat pe locul doi,
Mãrioara Corneanu obþine premiul I pentru rolul Margaretei iar
regizorul obþine premiul pentru regie. Despre acest spectacol stã
consemnat: „Un contact profesionist susþinut pas cu pas timp de
peste trei luni, a rezultat un spectacol dens în metafore ºi cu o
interpretare inspiratã de procedeele teatrului carnavalesc ºi absurd.
În rolul cuplului regal - Livius Stefan (Regele) ºi Mãrioara
Corneanu (Regina) au construit cu complexitate personaje viabile…“9
50
În anul urmãtor, Iulian Ursulescu monteazã la Nicolinþ
spectacolul cu piesa „Deputatul poporului“ de Branislav Nušiæ,
spectacol plasat pe locul cinci la „Zile“ ºi cu o realizare deosebitã
a actorului amator Traian Minda-Cârsta. Ultimul spectacol ce
face parte din perioada marilor realizãri ale Trupei de Teatru
din Nicolinþ este spectacolul „Steaua fãrã nume“, de Mihail
Sebastian, regizat de Alexandru Baractari, regizor din România,
catalogat cu locul III la „Zile”.
De amintit cã în aceastã perioadã Trupa de Teatru din
Nicolinþ a participat la mai multe festivaluri în þarã ºi în
România ºi anume la Festivalul Internaþional de la Lugoj în
anul 1992 ºi 1993 ºi Tulcea în anul 1995 ºi 1998.
De asemenea, trebuie sã menþionãm cã aici ºi-a fãcut
debutul ºi a activat Silvia Pincu, prima actriþã profesionistã a
minoritãþii române cu studii fãcute la Novi Sad, care o perioadã
foarte îndelungatã a fost membrã a Teatrului de rromi „Pralipe”
din Skoplje, stabilit în Germania.
Urmeazã o perioadã de pauzã pentru ca în anul 2001 sã
vinã la Nicolinþ, actriþa Ecaterina Cita Cristea din Reºiþa.
Totodatã a început acum ºi cea de-a treia, ultima ºcoalã de
teatru fãcutã în aceastã localitate. Actorii amatori din Nicolinþ
au urcat din nou pe scena „Zilelor“. Cu o nouã trupã, alcãtuitã
din tineri, nicolincenii au optat pentru spectacolul „Profesorul
de francezã“ de Tudor Muºatescu, în regia Ecaterinei Cita
Cristea, actriþã la Teatrul de Stat „G. A. Petculescu“ din
Reºiþa, spectacol care a ocupat locul doi la „Zile“. Astfel, putem
sublinia cã în momentul când conducerea Cãminului Cultural
din Nicolinþ s-a confruntat cu evidente probleme financiare, un
grup de entuziaºti din localitate, în frunte cu Aurica Gherga,
directoarea Cãminului Cultural, au depus eforturi serioase
pentru a menþine vie ºi pe mai departe viaþa teatralã devenitã
tradiþie ºi simbol al acestei localitãþi. Din grupul tinerilor
actori au fãcut parte: Marin Turcoane, Dimitrie Turcoane,
Alexandru Danciu, Renata Gherga, Antonia Danciu, Daiana
Muþu, Gineta Gean, Valentina Liuba, Adriana Mãrilã, Daniel
Cojocar, Dorel Pãtraºcu, Mariana Cãzan ºi Mircea Ambruº. În
anul urmãtor, se monteazã spectacolul „Napoleon era fatã“, de
Margaret Mayo, spectacol apreciat ca ceea mai bunã realizare
la „Zile“, Alexandru Greoneanþ obþine locul III pentru rolul lui
51
William iar Daiana Muþu obþine locul I pentru rolul Maggie.
Dupã un an de pauzã, activitatea este reluatã în anul 2004
când urcã din nou pe scenã optându-se pentru spectacolul „Nota
zero la purtare“ de Virgil Stoenescu ºi Octavian Savu, regia fiind
semnatã de Alecu G. Croitoru. În anul 2006, Trupa de actori
amatori de pe lângã Cãminul Cultural din Nicolinþ s-a prezentat
cu spectacolul „Deputatul poporului“ de Branislav Nušiæ în regia
lui Traian Cãcina care ani în ºir a interpretat roluri reuºite pe
scena din localitate. Urmând ideea lansatã de cunoscutul regizor
Dejan Mijaæ, care a montat acest spectacol într-o manierã
ineditã, Traian Cãcina a reuºit, împreunã cu tinerii actori din
Nicolinþ sã realizeze un spectacol bun. Titlul de actorul serii a
revenit lui Alexandru Greonenaþ care a interpretat rolul lui
Jevrem Protiæ.
Urmeazã apoi un interval de câþiva ani când în viaþa
cultural amatoriceascã din Nicolinþ nu se întâmplã aproape
nimic, mai ales când este vorba de teatru. În sfârºit, în anul
2014, la iniþiativa Asociaþiei pensionarilor din localitate, în
frunte cu preºedintele Traina Mãrilã, fost membru al Trupei de
actori amatori, un grup de foºti actori, pensionari ºi tineri din
Nicolinþ au urcat din nou pe scenã. De aceastã datã au optat
pentru spectacolul în dialect local „La ºezãtoare”, un text semnat
de Eufrozina Greoneanþ, pus în scenã de Pavel Greoneanþ. La
realizarea spectacolului ºi-au dat contribuþia: Aurica Gherga
(Aurica), Livius Stefan (Livi), Alexandra Rankovici (Alexandra,
fiica lor), Ionel Danciu (Moº Pau, tatãl lui Livi), Daniela Ardelean
(Ana, sora lui Livi), Lavinica Danciu (Baba Mãriuþa), Aurelia
Crãiete (Liana), Ionel Turcoane (Ion), Amalia Mândruþ (Mãria),
Marcel Ambruº (Lisandru), Leonid Ardelean (Nelu), Steluþa
Samoilã (Stãluþa), Doina Pincu (Doina), Silvia Cãta (Silvia),
Pavel Greoneanþ (Vãsâlã), Dorel Pãtraºcu (Iosâm), Gabriel Gherga
(Gheorghe), Cristian Turcoane (Nicolae ºi Povestitorul), Emanuel
Ardelean (Trãian), Trifu Pincu (Trifu-vioarã), Tiberiu Brancovici
(Tibi-acordeon). Scenografia a fost semnatã de Ionel Danciu,
costumele au fost create de Steluþa Samoilã, lucrãrile tehnice
au fost executate de Ionel Danciu ºi Ilia Mândruþ, muzica a fost
semnatã de Trifu Pincu ºi Tiberiu Brancovici. Pe postul de
sufleori s-au aflat Catarina Cornea ºi Emina Samoilã. Diploma
„Actorul serii” a revenit Danielei Ardelean.
52
De altfel, spectacolul a adunat o seamã de premii ºi
menþiuni: premiul III a fost acordat Danielei Ardelean pentru
rolul Ana, premiul II Lavinicãi Danciu pentru rolul Baba Mãriuþa
din acelaºi spectacol, în categoria roluri masculine, premiul III
a revenit lui Livius Stefan pentru rolul Livi, Uniunea ºi
sãptãmânalul „Libertatea“ au acordat premiul pentru debut
Alexandrei Rankovici ºi lui Leonid Ardelean. S-a mai obþinut un
premiu pentru scenografie, premiul pentru text ºi premiul
special pentru adaptarea teatralã a unui obicei.
Referitor la acest spectacol, în sãptãmânalul „Libertatea“
stã consemnat: „A fost un spectacol interactiv în care actorii au
fost mereu în legãturã cu publicul. Lucrurile s-au petrecut exact
aºa cum le-am auzit de nenumãrate ori povestite de diferiþi
oameni din satele româneºti. Am recunoscut în intonaþia vocilor
actorilor felul de a se nara despre ceea ce s-a întâmplat nu cu
multã vreme în urmã în satele noastre. Am fost foarte bucuroasã
de faptul cã foarte mulþi tineri participanþi rostesc o frumoasã
limbã românã în grai regional“, a menþionat prof. univ. dr. Otilia
Hedeºan de la Universitatea de Vest din Timiºoara.10
Care ar fi o posibilã explicaþie pentru aceastã situaþie,
tristã dar realã. Un rãspuns ar fi ºi cele subliniate de Ionel
Turcoane, preºedintele Societãþii Culturale „Nicolinþ“ din localitate:
„Partea financiarã este un element foarte important pentru
pãstrarea activitãþilor culturale într-un mediu rural, indiferent
dacã este vorba de teatru de amatori, formaþie de dansatori sau
orchestrã. Dar, cel mai important este factorul uman. Trebuie
sã existe cineva care sã se ocupe de toate aceste activitãþi
culturale, sau mãcar unele dintre ele, indiferent despre care ar
fi vorba. ºi nu doar atât, persoana respectivã trebuie sã fie un
foarte bun manager în sensul cã, pe lângã sursele financiare
asigurate prin intermediul Uniunii Teatrelor de Amatori, de
altfel foarte modeste în ultimii ani, pentru buna funcþionare
este nevoie nu doar de o organizare bunã ci ºi de consistente
surse financiare. Un bun manager poate sã rezolve aceastã
problemã. Activitãþile culturale implicã spaþiu adecvat, o scenã,
un spaþiu pentru repetiþii, un loc unde omul tânãr, ºi nu numai,
sã se simtã bine. Sã vinã cu drag, sã întâlneascã tineri de
aceeaºi seamã, sã înveþe lucruri noi, utile. Din pãcate, aceastã
imagine idilicã o putem întâlni foarte rar, Cãminele noastre
53
Culturale fiind, în majoritatea localitãþilor, mai ales cele din
Comuna Alibunar, într-o stare jalnicã. Pe lângã cele amintite
mai sus, ar existã ºi alte momente pe zi ce trece avem tot mai
puþini copii în ºcolile noastre elementare, ceea ce influenþeazã
ºi viaþa culturalã din întreaga comunitate. Dar, dacã în ºcoala
generalã s-ar face ocazional spectacole de teatru, s-ar învãþa joc
de scenã, într-un cuvânt, copilul s-ar obiºnui cu acest gen de
activitate, ar fi mult mai uºor sã o continue cu un adevãrat
spirit competitiv la un nivel mai înalt, la nivel de localitate. Iar
dacã, ceea ce este tot mai puþin cazul în ultimul timp, ar avea
ºi norocul sã lucreze cu un regizor profesionist, cu certitudine
va fi atras de lumina rampei. Dar, mai ales este foarte important
sã existe o bunã colaborare între cele câteva instituþii de vârf
din localitate – ºcoalã, Cãmin Cultural ºi Comunitate localã.
Oricare ar fi motivele, totul este mult prea trist. Ne
adunãm, discutãm, ne spunem problemele ºi încercãm sã gãsim
soluþii.
Poate cã totuºi, ele sunt adânc cuibãrite în noi înºine.
Eufrozina GREONEANÞ
Note
1 Bosioc Gheorghe, Nicolinþ, Pagini de istorie culturalã, Editura
Fundaþiei, Biblioteca de albume, documente ºi monografii ALDOM,
Novi Sad, 1998, pp. 9-100.
2 Familia, 1905, p. 526, nr. 44, 30 octombrie-12 noiembrie
1905.
3 Eufrozina Greoneanþ, Tradiþie ºi memorie familialã. Editura
Libertatea, Panciova, 2004, p.22.
4 Miodrag Miloº, Fascinaþia scenei, Editura Libertatea, 1999, p.
44.
5 Ibidem p. 45.
6 Ibidem p. 74.
7 Ibidem. p. 77.
8 Ibidem. p. 84.
9 Ibidem, p.126.
10 Ion Mãrgan, „La ºezãtoare“, scenetã în grai bãnãþean,
„Libertatea”, 10 mai 2014, p. 9.
54

Nedeia
Lada cu zestre
Ia/spãcelul ºi ciupagul/
ºiupagul în arealul Banatului
Ia tradiþionalã româneascã a fost mereu apreciatã iar

pictori celebri precum: Theodor Aman, Nicolae Grigorescu,
Gheorghe Tãtãrescuºi Octavian Smigelschi au surprins-o în
operele lor, dealtfel a provocat ºi admiraþia multor cãlãtori
strãini pe meleagurile noastre precum: Carol Popp de
Szathmary, H. Trenck ºi Volkers, Rafael Dossault ºi Bouquet,
iar designeri de renume au inclus-o în colecþii pe care le
poartã ºi vedetele de la Hollywood.
Admiratã pentru coloritul ei rafinat, cu tonuri atent
asociate ºi pentru expresivitatea motivelor decorative, IA a
devenit astãzi mesager/ambasador al valorilor culturale
româneºti în întreaga lume.
În Banat ia se regãseºte sub denumirea de ciupag,
spãcel. Abordând aceºti termeni încercãm o interpretare
lingvisticã. Printr-o demonstraþie etnolingvisticã putem susþine
ºi argumenta unitatea, permanenþa ºi continuitatea costumului
tradiþional din zona Banatului. Ciupag- pectorale, saccus,
saculus; (Dicþionarul limbii române, Tom.I, partea a II-a,
Socec, Bucureºti, 1914), bg. cepuk, pieptul cãmãºii; spag-
buzunar. (A. Cihac, Dictionnaire d’etymologie daco-romane,
Frankfurt, 1870).
Etimologia multiplã la nivelul limbii, a generat mai
55
multe sensuri acestui nomen. Enumerãm: cãmaºã femeiascã,
partea superioarã a cãmãºii femeieºti, spatele mai îngust al
cãmãºii femeieºti, foile componente ale feþei ºi spatele cãmãºii
femeieºti, pieptul brodat al cãmãºii femeieºti, guler la cãmaºa
femeiascã. Semantica termenului este aºadar foarte largã, iar
sensul iniþial al cuvântului este de cãmaºã femeiascã (C.
Diaconovici, Enciclopedia Românã, Tom. I, A-Copenhaga,
editura Kraftt, Sibiu, 1898 „Ciupag - parte din cãmaºa
þãrãneascã“).
Spãcel – latinã – spatula, -ae, speteazã prin derivare.
Arealul: zona de câmpie a Banatului. Acceptãm etimologia
latineascã datã de Cihac. Îmbrãþiºatã ºi de Zamfira Mihail,
care puncteazã ideea cã denumirea piesei se realizeazã de la
numele unui detaliu al ei „spatele” (dialectal spate se pronunþã
space, precum: frate-frace, du-te-du-ce) provenit din spate
plus sufixul ie, -el, spãcel, a determinat apariþia unui fals
argumentativ spãtoi - prin analogie cu cãmeºoi.
Prima atestare scrisã a termenului apare în 1803,
când apare rokie cu spetsel (rokie- fustã; spetsel - cãmaºã,
bluzã). În cadrul aceleiaºi categorii gramaticale apar termenii:
speteazã, spetealã, spetele. Prin restricþie precum în cazul
substantivului ciupag, spãcelul apare cu sensul de parte a
cãmãºii femeieºti.
Ambii termeni sunt întâlniþi în graiul bãnãþean,
respectându-se arealul (Atlasul lingvistic pe regiuni - Banatul,
Ed. Academiei, Bucureºti, 1980). În cazul în care într-un sat
apar ambii termeni, înseamnã cã în acel sat s-a produs o
migrare de populaþie. Din punct de vedere etnografic arealul
este diferit dar subliniem, semantic, sensurile celor doi termeni
sunt aproximativ identici.
Cãmaºa se încadreazã prin morfologia ei în categoria
cãmãºii femeieºti de tip carpatic, iar dupã dispoziþia decorului
în tipul cu tablã pe mânecã, la care câmpurile ornamentale
sunt dispuse de-a lungul liniei croiului ºi compact, sau
îngrupuri decorative dispersate pe partea exterioarã a mânecii.
În evoluþia sa fireascã portul popular românesc a cunoscut
56
câteva etape, amintim pe cele care au strictã legãturã cu
cãmaºa.
În timp apare cãmaºa cu modificãri de croi; mâneca se
prinde de umãr, gulerul este drept, rotund, înãlþat, sau
cãmaºa este decoltatã. Piesa se deschide în faþã (complet sau
pânã la jumãtatea bustului), în spate sau lateral. Inovaþiile
au loc ºi la nivelul ornamenticii ºi cromaticii. Putem afirma
cã este perioada de sfârºit de secol al XIX-lea ºi începutul
secolului al XX-lea; reflectare cauzatã de multiplele schimbãri
economice, politice, sociologice.
Tehnica secolului al XX-lea determinã înlocuirea cãmãºii
cu bluza de facturã industrialã. Acest termen va concura
pânã la înlocuire cu cel de ciupag sau spãcel. Cele douã
sinonime (ciupagºispãcel) cunosc aceeaºi evoluþie care se
finalizeazã prin apariþia neologismului bluzã. Atât etnografic
cât ºi lingvistic cei doi termeni au un areal diferit. Putem
face o clasificare ºi o analizã concomitentã:
A. Ciupagul ºi spãcelul, de tip carpatic, croit din patru
sau cinci foi cu mâneca largã, pornitã de sub guler, terminatã
57
cu volan amplu, pieptul croit drept precum spatele, miºcarea
mâinii se realizeazã printr-un clin tringhiular sau pãtrat
introdus sub braþ.
B. Ciupagul ºispãcelul scurt pânã în talie, confecþionat
din patru foi, este încreþit în jurul gâtului pe un guler îngust
de 2-3 cm. mâneca porneºte de sub guler, este largã, terminatã
în volane strânse pe o bentiþã sau un ºnur. Lãrgimea pieptului
ºi miºcarea se realizeazã prin introducerea unui clin lateral
de lãþimi variabile de 5-25 cm. care se prelungeºte ºi pe
mânecã.
C. Ciupag ºi spãcel rãscroit în jurul gâtului,
mânecaporneºte de sub gulerºi se terminãdrept.Miºcarea se
realizeazã fie printr-un clinaºezat sub braþ, fie princlinilaterali.
Piesa se deschide în faþã, pe umãr sau în spate. Deschiderea
din faþã ºi spate poate fi parþialã sau totalã.
D. Ciupag ºi spãcel croit cu platcã. Mâneca se prinde
în umãr. Miºcarea se realizeazã tot printr-un clin cerut de
croiul drept al feþei ºi spatelui. Mâneca largã se terminã fie
drept, fie în volan. Platca cu rol funcþional de consolidare,
serveºte în acelaºi timp ºi la încreþireapieptului.
E. Ciupag ºi spãcel de influenþã orãºeneascã. Inovaþiile
sunt atât de remarcabile încât cei doi termeni vor fi înlocuiþi
de cel general de „bluzã“, indiferent de arealul acestora.
Cãmaºa poate avea sau nu guler, mâneca este prinsã de
umãr ºi e rãscroitã. Poate avea sau nu volan.
Materia primã. Pânza din care se confecþioneazã
ciupagul ºi spãcelul se þesea în gospodãrie, de cãtre femei la
rãzboiul orizontal în douã iþe.
1. Pânzã de fuior;
2. Pânzã de bumbac;
3. Material cumpãrat din comerþ.
1.1. Fuior urzit, fuior bãtut - pânzã de cânepã sau
pânzã de fuior - întregBanatul.
1.2. Urzeala din bumbac, bãteala din cânepã - pânzã
de drugãlãi (ªiria, Bata, Birchiº); pânzã de tramã (Toc, Valea
Mureºului, Saravale, Igriº, Secusigiu).
58
1.3. Urzit fuior, bãtut bumbac - urzeluþã (Poieni).
1.4. Urzit fuior, bãtut bumbac ºi fuior - pânzã suveicatã,
întreg Banatul.
2.1. Bumbac bãtut pânzã de bumbac.
2.2. Pânzã de cinari - cu dungirealizate din nãvãdit
(Saravale, Igriº, Secusigiu, Foieni, Hitiaº, Sârbova), cinari
mai gros (zona Fãgetului). I se mai spune – pânzã sârbeascã
(Jebel).
2.3. Pânzã suveicatã, pânzã învrâstatã din nãvãdit.
La aceasta firul de bumbac este mai gros (Fãget, Valea
Mureºului).
2.4. Pânzã de misir, bumbac foarte subþire pânzã creaþã-
firul de misir este încreþit prin diferite mijloace. Spãlare,
întindere forþatã, apretare prin înmuiere în fãinã de porumb
(întreg Banatul).
3.1. Materiale cumpãrate din comerþ: mãtase, grenadir,
vol, ogradin, georgette, crepe de chine etc.
Marius MATEI, muzeograf-etnograf

Muzeul Satului Bãnãþean Timiºoara
Bibliografie:
Dicþionarul limbii române, Tom.I, partea a-II-a, Socec,
Bucureºti, 1914
A. Cihac, Dictionnaire d’etymologie daco-romane, Frank-
furt, 1870
C. Diaconovici, Enciclopedia Românã, Tom. I, A-Copenhaga,
edituraKraftt, Sibiu, 1898
Atlasul lingvistic pe regiuni - Banatul, Ed. Academiei,
Bucureºti, 1980
59
Portul popular din Valea Bistrei
Sub semnãtura D-nei prof. ºi comparativã, vizând douã zone

Rozina Ghiorghioni a apãrut etno-folclorice: Þara Haþegului
volumul Asimilãri ºi iradieri ºi Valea Bistrei, cu insistenþe
în portul popular al femeilor ºi materiale iconografice
din zonele etnofolclorice convingãtoare din toate locali-
Valea Bistrei ºi Þara Haþe- tãþile Bistrei.
gului (Editura Tim, 2016). De altfel, ilustraþiile sunt
În ansamblu, bogate ºi bine
volumul este o con- aºezate în paginã,
tribuþie la studierea atât în ce priveºte
ºi promovarea por- costumul cât ºi alte
tului popular din aspecte ale artei
Valea Bistrei, în populare.
contextul altor rea- În concluziile
lizãri vizând muzeul sale, prefaþatorul
etnografic ºi alte sugereazã noi abor-
forme de studii dãri asupra acestei
implementate la teme: „Îndrãznim sã
Liceul din Oþelu credem cã autorul
Roºu. va gãsi timpul ne-
În prefaþa pe cesar pentru desã-
care o scrie prof. vârºirea studiului
univ. dr. Dumitru Jompan se sãu, prin extensie, asupra
precizeazã: „Profesia D-niei Sale cercetãrii sub acest aspect a
nu se logodeºte cu etnografia Þinutului Pãdurenilor, împreunã
decît pe douã coordonate: Etno- cu care, dupã conceptul cunos-
botanica ºi Etnoiatria (medicina cutului etnograf Romulus Vuia,
popularã). Cu toate acestea Valea Bistrei ºi Þara Haþegului
autorul studiului pe care îl au alcãtuit acel «Trium Con-
prefaþãm face dovada cunoaºterii finium» într-o zonã de inter-
amãnunþite a unui aspect im- ferenþã cu influenþe reciproce
portant al culturii materiale în domeniul: etnografiei,
þãrãneºti – Portul popular“. folclorului ºi nu numai“. Idee
Problema este tratatã, care meritã dezvoltatã, adãu-
deci, în perspectivã descriptivã gând astfel noi contribuþii.
60
Port popular de pe Valea Bistrei (din volumul semnat de
Rozina Ghiorghioni)
Lada cu zestre
61
Lada cu zestre
62

Convieþuiri
Cãtrinþe din Uzdin -

analizã morfologicã ºi stilisticã
Faptul cã pe un spaþiu relativ restrâns, cum este Banatul
Sârbesc, românii au trãit alãturi de etnia majoritarã sârbã ºi de
alte grupuri minoritare maghiari, germani, slovaci ºi alte etnii
explicã ºi influenþele reciproce pe plan cultural, spiritual ºi
lingvistic. Într-un astfel de areal geografic, al diversitãþii etnice,
comunitatea româneascã a continuat sã-ºi pãstreze valorile specifice
zonelor de provenienþã, ca embleme identitar-culturale.
Românii din aceastã parte a Banatului sunt cunoscuþi ca
fiind foarte loiali tradiþiei, dar cât s-a reuºit în acest demers,
depinde ºi de capacitatea lor de a comunica cu localitãþile
învecinate. Grupul de sate: Seleuº, Bariþe, Nicolinþi, Alibunar,
Vladimirovaþ, cu populaþie înruditã ca origine stabilitã în zona
învecinatã, cu condiþii relativ favorabile de comunicare, a determinat
rãspândirea aceluiaºi tip de costum, cu unele variante locale,
mai evidente la nivelul pieptãnãturii ºi al decoraþiei cãtrinþelor.
Românii stabiliþi la Uzdin au venit din diferite localitãþi
ale Banatului. În anul 1767 are loc colonizarea românilor din
pãrþile rãsãritene ale Banatului, în localitatea Padina de unde,
în anul 1779, se mutã în locul numit „Satul bãtrân“ pentru ca
în fine, sã se stabileascã în anul 1801 pe locul actualului sat.
Ulterior se stabilesc, ceva mai târziu ºi familii colonizate din
Obãd, Fizeº ºi alte localitãþi.1
La sfârºitul secolului al XIX-lea specialiºtii considerã cã
portul popular din Uzdin este similar celui din satele cu populaþie
63
bãnãþeanã. În prejma anilor ’50 ai secolului al XX-lea, costumul
de sãrbãtoare al fetelor ºi nevestelor din Uzdin este diferit de
costumul celorlalþi români din aceastã parte a Banatului,
reprezentând un fel de enclavã a costumului popular din grupul
de sate amintite, cu timpul ºi acest costum evoluazã spre forme
noi.2
Cauza acestui conservatorism al costumului trebuie cãutatã
în poziþia satului. Uzdinul nu a fost în contact direct cu nici o
localitate cu populaþie româneascã fiind înconjurat de localitãþi
cu populaþie care aparþine altor etnii (slovaci, maghiari, sârbi).
Probabil cã din aceastã cauzã, dar ºi datoritã faptului cã în
familii existau cantitãþi mari ºi preþioase de piese componente
ale costumului popular, timp îndelungat s-au putut pãstra formele
vechi ale portului românesc.
Ilustraþie 1,2
Cãtrinþele din Uzdin (cotrânþã) prezintã o mare varietate
ornamentalã. Aceastã piesã a costumului tradiþional a cunoscut
o interesantã ºi dinamicã evoluþie plastico-decorativã ºi semanticã,
ca urmare a nevoii de cuprindere într-un ansamblu coerent, a
relaþiei dintre schemele decorative îndãtinate ºi evoluþia gustului
artistic.
La sfârºitul secolului al XIX-lea, conform surselor fotografice
ºi mãrturiilor culese pe teren de la femeile vârstnice, se mai
purta cãtrinþã în faþã ºi opreg în spate. Dupã aceastã perioadã
însã, este frecvent portul cu douã cãtrinþe.
Fetele purtau doar cãtrinþa îngustã din faþã peste poale cu
rânduri în lat, compoziþiile ornamentale fiind formate din mo-
tive: ochi, omizi, litere, cromatica de culori deschise.3
Fetele mari logodite au purtat cãtrinþe late cu rânduri în
lung. Înainte de ceremonialul nunþii, la sãrbãtori mari purtau
opregul în spate. La nevestele tinere, costumul de ceremonial
include douã oprege, iar dupã nuntã, opregul din faþã este
înlocuit cu o cãtrinþã.
Cãtrinþele þesute, purtate în faþã sunt late, acoperã ºoldurile,
fiind confecþionate din douã foi de þesãturã, fiecare latã de
aproximativ 30 de cm, unite pe mijloc, iar cãtrinþele din spate
au lãþimea foii de þesãturã latã de aproximativ 20 de cm.
Piesele tradiþionale erau þesute în rãzboiul orizontal, în
64
65
douã, trei sau patru iþe, pe urzealã din pãr de lânã ºi bãtealã
din pãr de lânã ºi bumbac. Compoziþia ornamentalã este formatã
din motive: geometrice, geometrizate, florale stilizate, zoomorfe
(bâzon’i), alese cu lânicã (araz) multicolorã. Se purtau cãtrinþe
pereche, decorate cu aceleaºi motive dispuse în registre
ornamentale.
Ilustraþia 3
Ornamentaþia cãtrinþelor se extinde pe toatã suprafaþa
piesei ºi este ordonatã în registre verticale (rânduri în lung),
dispuse în succesiuni compuse unul din motive geometrice,
geometrizate sau florale iar celãlalt fãrã motive sau cu motive
geometrice mãrunte (scãluºe) care se repetã. Registre apar la
partea inferioarã (bordurã) ºi pe pãrþile laterale (urz’ari). La
unele cãtrinþe apar ºi rânduri dispuse orizontal cu motive
geometrizate (zãluicã).
Ilustraþia 4,5
Privind cromatica cãtrinþelor dozajul tonurilor este
condiþionat de exprimarea unor semne de vârstã, astfel culoarea
roºie (cãrmãjân) – expresie a tinereþii – se stinge treptat, odatã
cu înaintarea în vârstã a purtãtorilor. La vârsta de 30-40 ani
fondul cãtrinþelor apare în culoarea roºie de ton închis (mãcriºat),
violet (fumur bãtrân), viºiniu (fumur nou). Când se socoteºte cã
a venit bãtrâneþea, roºul trebuie sã disparã din cromatica
veºmintelor, lãsând loc dialogului dintre alb ºi negru.
Ornamentaþia ºi cromatica cãtrinþelor pe lângã semne de
vârstã, þinea cont de tradiþie ºi morala fiecãrei comunitãþi. De
exemplu, în vinerea Paºtilor se purtau cãtrinþe cu o cromaticã
dozatã de culori reci /tonuri închise indiferent de vârsta ºi
statutul purtãtoarei.
Costumul folosit zi de zi este mai simplu, cu decoraþie
redusã, în comparaþie cu þinuta de sãrbãtoare ºi ceremonial a
costumului popular, lucrat din þesãturi mai fine ºi bogat împodobit
cu ornamente. La Uzdin, de fiecare zi se purta în faþã cãtrinþã
þesutã din pãr de lânã cu ornamentaþie redusã, numitã poºovaicã.
Ilustraþia 6,7,8
Originea ºi evoluþia elementelor decorative constituie un
important capitol, nu numai al istoriei artei, ci ºi al ºtiinþelor
care se ocupã cu trecutul omenirii, în primul rând al etnografiei
66
67
ºi al antropologiei culturale. Din perspectiva acestor discipline,
compoziþiile ornamentale îºi gãsesc în artele plastice tradiþionale
o pregnantã motivaþie funcþional-esteticã, potenþatã vizual de
cromaticã. Fiecare cãtrinþã evocã universul fascinant al unei
lumi care a ºtiut sã pãstreze peste veacuri, nu numai meºteºugul
confecþionãrii hainelor, ci ºi arta de a le conferi o personalitate
inconfundabilã, prin ºtiinþa de a compune în limbaj plastic,
mesajul fiecãrei generaþii.
Daniela BARBULOV POPOV
Note
1
Mircea Mãran, Localitãþi bãnãþene: trecut istoric ºi
cultural Panciova, Libertatea, 2003, p.93.
2
Mirjana Maluckov, Narodna nošnja rumuna u
jugoslovenskom Banatu, Novi Sad, Vojvoðanski muzej u Novom
Sadu, 1973, p.25.
3
Interviu realizat la Uzdin cu Mãrioara Sârbu, aprilie
2015.
Bibliografie
1. Barbulov Popov, Daniela: Evoluþia interferenþelor stilistice
ale portului popular în zonele Banatului Românesc ºi Sârbesc
(1890-1930), Timiºoara, Editura Universitãþii de Vest, 2016.
2. Barbulov Popov, Daniela, Iºfãnoni, Doina, Cãtrinþe din
Banatul Sârbesc – catalog fotoetnografic, Zrenianin,Editura
ICVR,2015.
3 . M a l u c k o v M i r j a n a , Narodna nošnja rumuna u
jugoslovenskom Banatu, Novi Sad, Vojvoðanski muzej u Novom
Sadu, 1973.
4. Mãran Mircea, Localitãþi bãnãþene: trecut istoric ºi cul-
tural, Panciova, Libertatea, 2003.
5. Interviu realizat la Uzdin /aprilie 2015/ Mãrioara Sârbu
68
Ilustraþii
6. Barbu Elena Maria, Barbu Vasile, Uzdin Album monografic
ediþie revãzutã ºi adãugitã, ICRV.EDIT, Zrenianin, Tibiscus, Uzdin,
2014.
7. Ana Boieru, Uzdin, cãtrinþe ilustraþia 4,5.
8. Mãrioara Sârbu, Uzdin, cãtrinþe ilustraþia 6,7,8
69
Româncele din Ungaria
Volumul Doamnele românesc de
au vreme... – Povestirile pe teritoriul Un-
româncelor din Ungaria la gariei ºi, bucu-
începutul secolului XXI – rându-se de
apãrut la Editura Univer- avantajul unei
sitãþii de Vest, Timiºoara, priviri retro-
în 2017, este rezultatul spective ºi, im-
cercetãrilor ºi studiilor rea- plicit, a unei
lizate de o echipã alcãtuitã percepþii mai
din: Otilia Hedeºan (co- complexe, mai
ordonator), Mihaela Bucin (coor- mature, rescriu povestea acestor
donator), Nicoleta Muºat, Flo- oameni, al cãror destin i-a aºezat
rentina Leucuþia, Corina Popa, la o rãscruce de timpuri, spaþii
Monica Vlad ºi Oana Florea. ºi mentalitãþi.
Cartea împleteºte paispre- În paginile cãrþii sunt
zece voci feminine (ºapte autoare înfãþiºate, prin citate ample
ºi ºapte povestitoare) care îºi selectate din interviuri, dar ºi
propun sã reconstituie povestea prin analiza autoarelor, ºapte
comunitãþii istorice româneºti figuri feminine emblematice ale
din Ungaria, prin explorarea comunitãþii de români din Unga-
istoriilor private ale câtorva ria, cea mai în vârstã fiind
familii din patru sate româneºti, Vioara Oroian din Bãtania (92
aflate aproape de graniþa cu de ani la momentul interviului),
România: Micherechi, Chitighaz, iar cea mai tânãrã - Maria Pilan
Bãtania ºi Otlaca-Pustã. Kalcso (n. în 1960). Profilul comu-
Interviurile care au stat nitãþii se contureazã astfel
la baza acestei lucrãri au fost treptat, de la un discurs la altul,
realizate în anul 2006, în cadrul punând în luminã atât parti-
unui proiect la care a luat parte cularitãþi ale fiecãrei povestitoare
un grup de masteranzi de la în parte, cât ºi aspecte specifice
Universitatea de Vest din ale unei civilizaþii ºi culturi de
Timiºoara, coordonat de doamna frontierã, puþin cunoscute. Pro-
profesor Otilia Hedeºan. Dupã blema identitãþii acestor oameni,
10 ani de la primele incursiuni uneori doar intuitã, alteori con-
în universul populaþiei istorice ºtientizatã ºi asumatã, se consti-
româneºti din Ungaria, autoarele tuie ca o temã incitantã ºi
revin asupra materialelor de deschisã pentru cititorii acestui
atunci, unele dintre ele refac la volum.
propriu drumurile în acel spaþiu Oana FLOREA
70

Cuina bãnãþeanã
De Sãrbãtoarea Paºtilor
Sãrbãtoarea Paºtilor este cea mai mare sãrbãtoare
a creºtinãtãþii. Este manifestarea in actu a fundamentului
crez creºtin, Cred, Doamne, care se referã în primul
rând, la miracolul Reînvierii, ne mai întâlnit în întreaga
istorie a umanitãþii, nici atunci, dar nici dupã aceea.
De la acest crez absolut unic pleacã toate celelalte
„atribute“ ale religiei împãrãteºti care este creºtinismul:
mila, iubirea de aproape, lepãdarea de sine etc., etc.
Din punct de vedere culinar, Paºtele se celebreazã
prin ceea ce se numeºte, îndeobºte, Praznicul
Împãrãtesc. El vine dupã o perioadã de post sever, cel
mai aspru ºi mai îndelungat post al anului, ºi anume
Postul Paºtelui, ºi care nu cunoaºte decât douã dezlegãri,
cea de Bunavestire (25 martie), ºi de Florii, cu o
duminicã înaintea Sãrbãtorilor Pascale. Din aceastã
perspectivã, a bucatelor Paºtele începe cu ziua de....
Joimari (ziua de joi din Sãptãmâna Mare). În aceastã zi
se crede cã a avut loc Cina cea din urmã a lui Iisus cu
apostolii sãi (Cina cea de Tainã); tot acum s-ar fi rugat
Iisus în Grãdina Ghetsemani (Tatã, dacã poþi, ia acest
pahar al durerii de la mine), ºi tot acum i-a fost dat lui
Iisus Sãrutul lui Iuda, cel care, în acest fel, l-a trãdat,
arãtând romanilor cine este Iisus.
71
În aceastã zi, în Banatul de munte, se fac focuri
în curte, ºi se dau de pomanã olcuþe, pentru morþi. Se
dãruiesc copiilor fructe, biscuiþi, napolitane (de post, în
mod obligatoriu). Tot în aceastã zi se fãceau copturile:
cozonacii, colacii.
Dacã astãzi problema copturii este rezolvatã
simplu, printr-un drum la super-market ori prin comandã
la magazinul din colþ, în trecutul nu foarte îndepãrtat
frãmântarea aluatului pentru copturile de Paºte avea
o importanþã aparte: „Lungul drum al grãuntelui
însãmânþat pânã la transformarea lui în fãinã ºi apoi în
pâine se exprimã printr-un efort uman deosebit. Pentru
reuºita lui, în mentalitatea tradiþionalã, se încearcã
atragerea bunãvoinþei forþelor capabile sã ajute finalizarea
eforturilor unui întreg an de muncã. De aceea, prepararea
(aluatului, n.n.), ca ºi lucrãrile tradiþionale necesare
obþinerii grâului, cumuleazã, pe lângã actele tehnice
obiºnuite, gesturi ºi formule rituale, menite sã asigure
împlinirea finalã. Ele sporesc, totodatã, semnificaþiile be-
nefice ale pâinii, îi evidenþiazã sacralitatea, transformând
procesul tradiþional de preparare (...) într-un adevãrat
scenariu ritual (Ofelia Vãduva, 1996).
72
În Vinerea Mare (sau Vinerea Seacã) se roºesc
ouãle. Se spune cã, dacã ele se roºesc în aceastã zi, nu
se vor strica timp de ºase sãptãmâni. De ce este atât de
important oul? Deoarece, în afara ouãlor de ciocolatã
pe care „le face“ iepuraºul („tradiþie“ care ne vine din
Vest), nimic nu ar îndritui acest aliment sã participe cu
atâta cinste la masa de Paºti. Fireºte, existã numeroase
legende creºtine referitoare la ouãle roºii: ouãle s-au
roºit de sângele lui Iisus, apostolii au fost alungaþi cu
pietre de cãtre evrei, iar acestea s-au transformat în
ouã, la spusele Mariei Magdalena cã Iisus a înviat, o
precupeaþã ar fi spus: „când ouãle din coºul meu se vor
înroºi, atunci Iisus a înviat“, ºi îndatã acestea s-au fãcut
roºii. Dar oul, potrivit etnologiei, este „arhetip cosmo-
gonic, simbol universal al naºterii. (...) Simbol al
nemuririi , el face parte dintre simbolurile reânnoirii
naturii ºi vegetaþiei, reprezentând o epifanie a creaþiei ºi, în
cadrul experienþei hierofanice, un rezumat al cosmogoniei.
Soarele e dintr-un ou, spun strãvechi credinþe româneºti,
sintetizând evantaiul simbolic al acestui aliment cu funcþii
ritualice marcante în multe obiceiuri“ (Ofelia Vãduva, 1996).
De altfel rãdãcinile precreºtine ale oului sunt atestate
cu multã vreme înainte de apariþia creºtinismului, aºa
cum afirmã etnologii ºi arheologii. La marile sãrbãtori
de peste an, în cadrul colectivitãþilor tradiþionale se
fãceau daruri constând ºi în ouã colorate, lucrate artis-
tic sau „împistrite“, aºa cum se numesc ele, popular. Se
pare, chiar, cã ciocnitul ritual vine, la noi (el nu existã
la alte popoare) din vremuri imemoriale, scenariul imitând
moartea violentã a vechiului ºi renaºterea noului (an,
probabil). Caracterul ritual al ciocnirii ouãlor este ilustrat,
se pare, ºi de arta cu care, în anumite zone ale þãrii,
oul este împodobit (încrustat, desenat, împodobit, „scris“
etc.).
73
Oul pascal este simbolul absolut al noii creaþii a
omenirii, prin Iisus: Oul de Paºti îl închipuie pe Iisus în
groapã. Coaja oului înseamnã piatra mormântului, pe care
Mântuitorul a spart-o ºi a înviat, precum pasãrea sparge
coaja oului ºi iese la luminã. Culoarea roºie a oului de Paºti
închipuie sângele Mântuitorului, vãrsat pentru mântuirea
lumii, celelalte culori simbolizeazã primãvara cu pãmântul
înviorat ºi înfrumuseþat de flori (Victor Aga, 2005).
În tradiþia bãnãþeanã, oul are funcþii benefice ºi
apotropaice. Astfel, în cele trei zile ale Paºtelui, toþi
membrii familiei se spãlau pe faþã din acelaºi vas, în
care fusese pus un ou roºu. Se credea, chiar, mai mult,
cã aceastã apã avea ºi proprietãþi curative, menþinând
sãnãtatea, tinereþea ºi frumuseþea celor care o foloseau.
Alteori, apa care deþinea aceste proprietãþi magice era
cea în care au fost fierte ouãle. Puterile deosebite ale
oului de Paºti se vãdesc ºi în cazul altor tradiþii bãnãþene:
astfel, în unele locuri se punea un ou roºu în brazda
plugului, pentru ca astfel rodul sã fie îmbelºugat.
Gheorghe SECHEªAN
74
Nedeia
Mit ºi mitologie
SIMBOLISMUL SOLAR
IV
Mituri, ritualuri ºi reprezentãri plastice solare
în cultura tradiþionalã româneascã
Romulus Vulcãnescu, în a sa Mitologie... menþioneazã

faptul cã una dintre caracterele esenþiale ale mitologiei
este acela cã solarismul este o dominantã miticã, proprie
spiritualitãþii pre-, proto- ºi române. În viziunea omului
tradiþional (aparþinãtor al civilizaþiei sãteºti), soarele ºi
rosturile sale cosmice, terestre ºi lumeºti sunt esenþiale
pentru tot ceea ce înseamnã viaþã. Subiectul, în acest
caz, este imens, ºi ar suscita multe pagini pentru a-l
trata mãcar în liniile sale principale. De aceea, am
considerat cã este necesarã o alegere, care sã degaje
coordonatele simbolismului solar aºa cum se prezintã el
pe teren românesc.
ªi aici se au în vedere trei teme majore: 1. mitul
ca atare (etiologii, eroul soare, eroi solari, animale
solare, raporturile sale cu alte elemente mito-simbolice,
de pildã focul etc.); 2. ritualuri ºi tradiþii care au ca
suport mitul solar (de ex. focul viu); 3. reprezentãri
plastice în ceea ce astãzi este desemnat ca artã popularã,
respectiv funcþiile ºi modalitãþile de reprezentare a
75
motivelor ºi simbolurilor solare pe obiecte cu funcþie
utilitarã, dar cu valenþe estetice (port popular, arhitecturã
tradiþionalã, ceramicã, etc.).
1. Mitul solar. Autorul menþionat mai sus afirmã
cã poporul român este deþinãtorul mai multor mituri,
legende, balade ºi basme mitice cu referire la geneza
soarelui. Oprindu-se la prima categorie, sunt sistematizate
trei arhetipuri privind geneza soarelui: a) soarele creat
de la început ca astru ºi apoi personificat ca divinitate
cereascã; b) soarele creat dintr-un ou; c) soarele creat
din cremene ºi aur cu chip omenesc (antropomorfizare).
Primul caz este legat de imaginea arhetipalã a
arborelui cosmic, soarele fiind creat o datã cu luna ºi
stelele, ca podoabe intrinseci ale bradului – arbore
cosmic la români care s-a ridicat din apele primordiale,
în centrul lumii, aducând astfel lumina în lume, datã
de luminãtorii cerului.
În ceea ce priveºte soarele creat dintr-un ou,
lucrãrile ce trateazã problematica simbolului solar specificã
faptul cã existã o singurã legendã cu acest subiect,
consemnatã de Elena Niculiþã-Voronca. Conform
respectivei naraþiuni mitice, un om avea un ou, pe care
îl încuiase într-o ladã. Un altul, care ºtia de el, atunci
când stãpânul oului nu era acasã, i-a dat drumul ºi din
acel ou s-a fãcut soarele pe cer. Cercetãri ulterioare,
întreprinse în Bucovina, au relevat ºi o variantã în care
respectivul ou s-a spart de bolta din cleºtar a cerului,
din gãlbenuº rezultând soarele, iar din albuº norii.
Imaginea oului cosmic se regãseºte, de altfel, în sistemele
mito-cosmologice ale multor popoare, ºi aici menþionãm,
fãrã a detalia, acel hiranyagarbha (germenele de aur)
hindus, ou primordial, plutind pe apele primordiale, din
care a ieºit zeul Brahma, creatorul Universului.
Cea de-a treia imagine arhetipalã – soarele
antropomorfizat – este legatã de activitatea cosmocraticã
76
a Fârtatului, care a conceput astrul diurn ca o fãpturã
divinã menitã sã lumineze lumea ºi oamenii ce o locuiau,
dar care orbecãiau în întuneric cu trupurile murdare ºi
pline de rãni. Iatã, pe scurt, aceastã povestire etiologicã,
consemnatã de Elena Niculiþã-Voronca: ,,Fârtatul s-a
apucat sã facã soarele. A scãpãrat o datã cu cremenea
în piatra cea scumpã dar n-a putut face; a ieºit o sabie.
A scãpãrat a doua oarã ºi a ieºit o grãmãjoarã ca o
jemnã (jimblã – pâine albã) micã, rotundã...a suflat duh
sfânt ºi s-a fãcut soarele, mare ºi luminos, mai mare
decât pãmântul nostru, ºi l-a dat (l-a pus n.n.) sub
pãmânt. Când s-au sculat oamenii; acum era mai multã
luminã. Se uitau toþi cu mirare în toate pãrþile; zorile
roºeau cerul, întunericul din ce în ce mai tare se
ºtergea, ºi ziua tot mai mare se fãcea. Oamenii se uitau
cu uimire unii la alþii, dar erau cu toþii tare zgâriaþi ºi
loviþi pentru cã, pânã atunci trãiserã în întuneric. ªi
mai apoi într-un loc de pe cer o luminã tot mai mare
se arãta...era soarele ce rãsãrea. De spaimã ºi de bucurie,
toþi oamenii au cãzut cu faþa la pãmânt“.
O altã legendã, culeasã de Simion Florea Marian,
ne spune cã Soarele a fost pus de Dumnezeu sã lumineze
Pãmântul, dar acesta, îngrãzit de toate rãutãþile pe
care le vedea pe pãmânt ºi sãtul sã meargã tot pe
acelaºi drum, vrea sã fugã, pentru a nu mai vedea tot
rãul de acolo de jos. De aceea, Dumnezeu a pus de
strãjer pe Sf. Nicolae la miazãnoapte ºi la miazãzi pe
Sf. Toader, pentru a-l împiedica sã facã acel lucru.
Primãvara, în fuga lui, Soarele dã peste Sf. Toader ºi
atunci îºi ia cu el nouã babe rele, pe nouã cai, aducând
astfel ploi ºi vreme rea, doar-doar va scãpa de Sf.
Toader, dar acesta îºi ia de asemenea nouã cai încãlecaþi
de nouã moºi pricepuþi la mânatul cailor. ªi aºa pãmântul
stã amorþit opt zile de la plecarea lui Sân Toader, încât
opt cai cu opt moºi nu pot ºti încotro a luat-o soarele.
77
Doar Alexa, cel de-al nouãlea moº apucã pe drumul pe
care a apucat-o soarele ºi îl zãreºte. Astfel toþi moºii se
iau dupã Soare ºi din ziua aceea toatã firea se dezmorþeºte
anunþând venirea primãverii. Aceastã fugã dupã Soare
þine vreme de treisprezece sãptãmâni, ajungându-l departe
spre miazãzi, întorcându-l spre rãsãrit. Dar astrul zilei
o ia de aceastã datã spre miazãnoapte. Dar acum îi iese
în cale Sân-Nicoarã (numele popular al Sfântului Ierarh
Nicolae), care îl întoarce pe calea cea bunã.
Legenda de mai sus implicã atât un simbolism
echinocþial, cele douã personaje menite sã punã Soarele
pe drumul cel bun, regentând venirea primãverii (Sân-
Toaderul), respectiv a sezonului rece (Sân Nicoarã), cât
ºi unul numeric, prin numãrul babelor ºi al moºilor, ca
acoliþi mitologici ai actanþilor principali, dar care nu va
fi analizat aici. Pe de altã parte, avem aici aceeaºi
imagine a soarelui antropomorfizat, conducãtor al carului
ceresc cu nouã cai cereºti. Este interesant de reþinut
faptul cã Sân-Toaderul, cu atributele sale cabaline (a se
vedea sãrbãtoarea tabuizantã a sãptãmânii Sân-Toaderilor,
care va fi prezentatã într-un viitor material), este tot
un personaj de naturã solarã, calul fiind un animal
solar, dar în acest caz are rolul de a corija ,,rãtãcirile“
astrului diurn, fiind într-o anumitã mãsurã un fel de
veghetor la bunul mers al treburilor cereºti.
Soarele ocupã o poziþie privilegiatã în mitologia
româneascã, reprezentând simbolic cãldura, lumina, viaþa,
fertilitatea, nemurirea, în antitezã cu frigul, întunericul,
moartea, sterilitatea, perisabilul. Credinþa în venirea
zorilor, dupã întunericul nocturn, în apropiata ºi sigura
rãsãrire a soarelui, este un set de credinþe specific
româneºti, exprimate ca atare chiar ºi în textele funerare
ale Ziorilor, simbolizând nu doar renaºterea, dar ºi o
confuzie doritã între suflet ºi stihiile lumii. Pe de altã
parte, în consonanþã cu cele expuse mai sus, unele
78
legende afirmã cã Dumnezeu este aºezat în soare, care
ar fi „ochiul“ sãu atotvãzãtor, garant al omniscienþei
divinitãþii, altele spun cã soarele ar fi scaunul lui
Dumnezeu. În soare stau Dumnezeu ºi Maica Domnului,
coroanele lor luminând peste toatã lumea, sau cã suflarea
lui Dumnezeu a fãcut soarele ºi i-a dat viaþã.
Concluzionând, Soarele este stãpânul zilei, al verii
ºi al vieþii. În mito-sistemul românesc, soarele este
supus nu numai întineririi ºi îmbãtrânirii zilnice, ci ºi
naºterii ºi morþii anuale: se naºte la solstiþiul de iarnã,
când este mic ca ºi ziua, creºte ºi devine suficient de
puternic la echinocþiul de primãvarã, când ziua este
egalã cu noaptea, ajunge la plenitudinea forþelor la
solstiþiul de varã, când ziua este cea mai mare din
întregul an, dupã care ziua scade, soarele pierde din
puteri, forþele întunericului devin puternice ºi soarele
moare. Metamorfozele ºi vârstele simbolice ale soarelui,
exprimate în termeni antropomorfici (naºtere, tinereþe,
bãtrâneþe, moarte), sunt ritmurile fundamentale ale vieþii
pe pãmânt ºi punctele de reper ale calendarului popu-
lar.
Prestigiul astrului diurn a fost codificat într-o
pletorã de credinþe ºi ritualuri ce individualizeazã puternic
modul tradiþional de a trãi al poporului român, în
comparaþie cu acela al altor popoare europene.
dr. Mircea TABAN
REFERINÞE BIBLIOGRAFICE
Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român, Editura

Paideia, Bucureºti, 2001.
Artur Gorovei, Credinþi ºi superstiþii ale poporului Român,
Leipzig-Viena, 1915, existentã pe digibuc.ro
79
Romulus Antonescu, Dicþionar de simboluri ºi credinþe
tradiþionale româneºti, http://cimec.ro
Romulus Vulcãnescu, Mitologie românã, Editura Academiei
Republicii Socialiste România, 1987.
Motive solare pe uºi. Foto: Valentin Mandache
Un motiv solar: Hora
80
O carte despre conceptul mitic al
destinului
Viziunea destinului uman

în mitul ursitoarelor ºi alte
credinþe divinatorii (Editura
Dalami, Caransebeº - 2015) a
apãrut graþie efortului depus
de profesorul Vasile Pistolea.
Cartea constituie o introducere
accesibilã tuturor într-un subiect
foarte interesant, cel al
credinþelor religioase ºi al
astrologiei. Sub semnãtura
aceluiaºi autor au mai apãrut
Sãrbãtori religioase ºi datini la
români, Interferenþe, extrapolãri,
semnificaþii, Triptic pascal:
crucea, mielul, oul ºi simbo-
lismul lor.
Raportul între om ºi legile
implacabile firii, care nu se În primul capitol,
poate ocoli, au dus la conceptul Mitologia sorþii, ni se explicã
mitic al destinului atotputernic cã întreaga existenþã umanã,
cãruia i se supune orice de la naºtere ºi pânã la moarte,
existenþã ºi de la care nu se este pusã sub semnul Sorþii.
poate abate nimeni. Împotriva prezicerilor sorþii nu
Lucrarea Viziunea des- se poate interveni decât în micã
tinului uman în mitul ursi- mãsurã, prin descântece de
toarelor ºi alte credinþe divi- facere, desfacere ºi îmblânzire.
natorii, cuprinde trei mari Adoptând concepþii religioase
capitole ºi anume: Mitologia dintre cele mai diverse, omul
sorþii, Soarta sau destinul uman, ºi-a creat un sistem propriu de
Prevestirea ursitei umane. credinþe, concepând raporturile
81
cu divinitatea nu sub forma inclusiv asupra stabilitãþii
unei transcendenþe, a unei emoþionale.
exaltãri spirituale, ci în con- Un interes pentru formele
formitate cu un ansamblu de timpurii ale astrologiei a fost
practici de la care se aºteaptã comun multor civilizaþii
eficacitate ºi randament. (pp.11- strãvechi, nu doar în Orientul
29). Mijlociu, din Anatolia pânã în
Capitolul II, Soarta sau Persia, ci ºi în Extremul Ori-
destinul uman, este dedicat ent, unde acele planete care
credinþelor magico- religioase puteau fi vãzute cu ochiul liber
care agregã în jurul unor spirite erau identificate ca zei cu di-
malefice ºi benefice, intervin verse nume ºi unde miºcãrile
în favoarea sau în defavoarea lor pe cerul înstelat erau vãzute
omului, fiind invocate sau ca având semnificaþii evidente.
apelate în cadrul diverselor Prin tot ceea ce aduce
practici. O serie de credinþe ºi nou în domeniul studiat,
practici vizeazã modalitãþi con- lucrarea reprezintã o contribuþie
crete de intrare sau ieºire din ºtiinþificã foarte importantã. În
rãu, de provocare sau anihilare încheierea prezentului material,
a rãului, de protecþie împotriva o recomand cu toatã cãldura,
rãului. (pp.35-62). de a fi procuratã ºi cititã.
Capitolul III, Prevestirea
ursitei umane, în paginile acestui Carmen NEUMANN
capitol sunt prezentate practici Muzeul
magice premaritale, ursitele ºi
Judeþean de Etnografie
zodiacul, culorile ºi zodiile,
semnificaþia planetelor în
ºi al
astrologie. Cum, când ºi unde Regimentului de
a început omul sã creadã cã Graniþã Caransebeº
Soarele, Luna ºi planetele
vizibile îi influenþeazã caracterul
ºi viaþa, precum ºi orice aspect
al vieþii pe pãmânt, posibil
rãspuns: când a avut putinþã
sã observe ºi sã înþeleagã cã
Soarele ca sursã de cãldurã ºi
luminã, guverna toate lucrurile
vii ºi Luna, care afecta alte
cicluri naturale, având efect
82

Rãdãcini
Audienþa tradiþiilor culturii

noastre, o problemã veche-nouã.
O lucrare din 1969 ºi nevoia actualã de
revigorare a cercetãrii literaturii
noastre vechi
Militantismul istoriei culturii, ca recuperare a

informaþiei vechi ºi evidenþiere axiologicã, n-a fost numai
un capriciu al literaturilor est-europene postbelice. Dincolo
de un program, mult sau puþin oficial, cercetarea ºtiinþificã
arãta cã grupãrile erudite îºi asumau, sincer, voinþa de
a completa corect tabloul argumentelor locale pentru o
sintezã culturalã fireascã a continentului. Într-un atare
asamblaj conjunctural, scãpând dupã 1960-1965 de obsesiile
clasicizãrii formale a propriului efort, elita compara-
tismului românesc ºi specialiºtii în literaturi vechi au
fãcut demonstraþia cã accentele reflexivitãþii asupra unui
material imens al abordãrilor poate însoþi acurateþea
explorãrilor într-o dinamicã a culturii noastre care sã
genereze, într-un fel relaxativ faþã cu inhibiþiile ante-
rioare, sub dicteul propagandist-ideologic, noile orientãri.
Sigur cã dupã 1967, protocronismul, cu o definire concretã
a sa în 1974, a adus ºi el daune, dezechilibrând oarecum
83
balanþa evaluãrilor tradiþiei ºi trecutului cultural ºi
gonflând toate reperele. Dar lucrurile o luaserã pe o
cale bunã ºi eficientã, utilã atunci.
Literatura românã veche, 1402-1647 (introducere,
ediþie îngrijitã ºi note de..., Bucureºti, Editura Tineretului,
1969) sunt cele douã volume îngrijite de Gheorghe
Mihãilã ºi Dan Zamfirescu (cel care, altminteri, declanºase
prin studiul sãu din 1967 dedicat tradiþiei, exaltãrile de
tip protocronist), readuceau la cotele incisiv-riguroase
ale preocupãrii specializate, literatura veche în centrul
abordãrilor culturii româneºti. Efortul editorilor era
departe de a se împlini doar prin antologarea textelor
fundamentale dar lucrarea avea rostul de a anticipa
câteva din marile proiecte ale ºcolii filologice naþionale,
unele întrerupte brutal în 1990 ºi reluate sub semnul
fragmentarismului gregar, sporadic ºi mai ales izolat în
pretinse conclavuri ºtiinþifice ºi de pretinse instituþii
ori grupãri care aºteaptã aplauzele înainte de con-
cretizarea unor teme din întregul problematicii. Iatã de
ce experienþa de-atunci, purtând girul lui Gheorghe
Mihãilã ºi Dan Zamfirescu, trebuie sã ne oblige pe noi,
cei de-acum, sã nu rãmânem cantonaþi doar la capitolul
ideilor revelate.
Secolul XVI, de pildã, în opinia editorilor, a fost
unul determinant în raport cu evoluþiile culturale ºi
conturarea unui spirit românesc de extracþie europeanã
indiscutabilã, românii fiind descendenþii unor popoare
care au fundamentat civilizaþia continentului vechi, daco-
romanii. Secolul XVI este, deci, unul de sinteze necesare,
edificatoare ºi de maturitate cultural-spiritualã definitorie
pentru poporul român: „Secolul al XVI-lea vede îmbinarea
curentelor occidentale cu tradiþia rãsãriteanã, a
umanismului apusean cu cel bizantin, a Reformei cu
aspiraþiile ºi imperativele fãuririi unui instrument de
expresie naþional – limba românã literarã, în locul celei
84
tradiþionale, de împrumut, – slavona.“ (p. 9)
De altfel, miracolul medieval românesc, al
constructului statal ºi al convergenþelor cu tot ce se
întâmplã în restul Europei, în Est ºi Vest, în nord ºi în
sud-est, reprezintã în sine un fenomen al marilor ºi
necesarelor conexiuni. Axiologic, cultura e supusã
ansamblului operaþional de explorãri în propriile-i
semnificaþii, de evidenþiere a însuºirilor iar studiul
introductiv zãboveºte util asupra acestor interesante
experienþe româneºti. E vremea, citim aceste informaþii
corecte (la p. 8), când se constituie trãsãturile esenþiale,
originalitatea culturii române ca ºi capacitatea ei de a
exprima un ethos specific. Motiv pentru care larga audienþã
a culturii româneºti în zonã este abordatã de cei doi
specialiºti dintr-o perspectivã comparatistã.
Sunt eliminate prejudecãþile, devastatoare pânã
atunci în climatul cercetãrii ºi se insistã pe restaurarea
opiniei interbelice, acolo unde
aceasta a avut formulãri corecte,
cumva imprescriptibile. Dar
sunt reabilitate ºi lecþiunile
corecte în legãturã cu epoca
lui Neagoe Basarab ºi lucrãrile
sale despre români ºi pro-
vinciile istorice pe care le
locuiesc ei. În adevãr, sub zodia
marilor înfruntãri de idei,
Învãþãturile... lui Neagoe Ba-
sarab au o turnurã vag socio-
logizantã, intrã în incidenþa
ideilor de istorie a mentalului,
a mentalitãþilor individuale ºi
colective. Textul, cunoscut chiar
ºi în forma sa netipografiatã,
manuscrisã, a consolidat gradul
85
de acces al ideii culturale naþionale în respiraþia culturalã
continentalã. Neagoe Basarab, vom citi cu mândrie (tot
la p. 9), monumentalizeazã tradiþia bizantino-slavã sub
zodiile noi ale Europei moderne ºi, practic, textul atribuit
lui încheie o evoluþie culturalã ale cãrei începuturi
sunt puse în secolul X. Scrise între 1571-1521 în limba
slavonã, Învãþãturile... sunt traduse de Matei al Mirelor
în greaca bizantinã (teza lui Demostene Russo), editate
în 1942 de V. Grecu (cf. Capitolul Învãþãturile lui Neagoe
Basarab, p. 113-154). Comentariul aplicat al celor doi
avizaþi cercetãtori scoate în evidenþã, în mai multe
rânduri, statutul manuscrisului de a fi ºi de a reprezenta
un document de istoria mentalitãþilor timpului, citând
formula inauguralã a textului care ne include pe noi,
factorii perceptivi, în chiar experienþa trãitã de autorul
medieval: „O, fãtul meu Theodosie ºi voi, alþi domni ºi
fraþi toþi (...).”
În legãturã cu Nicolaus Olahus (p. 250-279) opinia
autorilor studiului ºi antologiei trimite spre acea serie
savantã a cercetãrii europene dedicatã marelui nostru
învãþat ºi anume cã umanistul anticipeazã structura
viitoare a culturii româneºti. Nicolaus Olahus dã, astfel,
mãsura progresului uman într-o societate europeanã
care-ºi definea, pe coridorul evoluþiilor renascentiste
din Occident, însuºi spiritul. Olahus a fost un fenomen
ºi de acest aspect se prevaleazã autorii antologiei, operând
sincronic într-o operã esenþialã ºi o biografie atât de
reprezentativã. Un fenomen al epocii sale, Nicolaus Olahus
a izbutit sã restituie, la nivel ideatic, desigur, prin
opera sa fundamentalã, conturul esenþial al unei Dacii
revendicate ca realitate, stare de fapt ºi idee sinergicã.
Umanistul discutã despre „moºtenitoarele” imperiului
cucerit de Roma ºi romanizate ca teritorii locuite de
populaþie romanicã adicã Valahia Mare, aºadar Þara
Româneascã a Olteniei, Transalpina, adicã Muntenia,
86
apoi Moldova, Transilvania,
Maramureºul, Þara Someºului,
Þara Criºurilor, Þara Ti-
miºului, Regiunea Nyir
(Olahus, astfel citat la p. 356).
Avem ºi recuperãri bibliografice
importante. Enciclopedismul
savant relevat în studiul din
1940, apãrut la Bratislava,
Mikulas Olah a jeho doba, 1454-
1562, semnat de V. Bucko dar
marile sale resurse de istoric
ºi etnolog dobândesc o notã
triumfalistã în lucrarea din
1938 a lui C. Eperjessi ºi L.
Juhász, de la Budapesta, Nicolaus Olahus, Hungaria –
Athila. Umanistul român a anulat, parþial, decalajele
dintre punctele cardinale din marea esenþã a europenitãþii:
Est-Vest. El a reuºit sã traverseze cu lumina ºtiinþei
sale teritorii ale opacitãþii iar interpretarea vastului
sãu epistolar, în studiul lui D. Roersch, La correspondance
de Nicolas Olahus, apãrut în numãrul 7 din 1903 (12
pagini) al publicaþiei belgiene „Bulletin de la Société
d’histoire et d’archeologie du Gand“, este reconsideratã
acum.
Nu doar aceastã antologie, obligând zãbava noastrã
asupra celor doi autori ºi operei lor are darul sã ne
reorienteze atenþia ºi interesul spre mesajele mai mult
decât evocatoare ale literaturii noastre medievale,
premoderne. Dar, lucrarea, apãrutã la crugul anilor ’70
din veacul XX premerge, în fapt, un incitant „festum
calendarium“ dintr-un excepþional program de restituiri,
reconsiderãri, reabilitãri pe care l-a asumat, atunci,
frontul filologiei naþionale. Modelul acelor mirabile iniþieri
trebuie astãzi reluat, urmat, augmentat. Din nefericire,
87
ºcoala filologicã se aflã, în raport cu propriile-i preocupãri,
într-o mare degringoladã, astãzi. Compilaþii sterile,
plagiate neruºinate, lipsa de originalitate în redactarea
unor studii ºi opinii, reluarea seacã a unor problematici
acum caduce, completeazã haosul iscat din zgomotul
unor pretinse preocupãri. ªi reactualizeazã întrebarea-
metaforã: mai e mult pânã când „floarea darurilor“ ne
va ajuta sã ieºim din poveste ºi sã reintrãm în realitate?
Ionel BOTA
Douã cãrþi de Gheorghe Jurma, dedicate unor dimensiuni

culturale reprezentative ale Reºiþei
88
MIRCEA ELIADE 110
La 110 ani de la naºtere, a II-a). Transcriem una din

Mircea Eliade (1907-1986) concluziile autorului: „Citindu-l
beneficiazã de o bibliografie astãzi pe Eliade, de orice parte
bogatã ºi profundã: cãrþi cu teme te-ai situa, nu poþi sã nu recu-
inedite, teze de doctorat, mani- noºti grandoarea personajului
festãri ºtiinþifice ºi artistice etc. ºi umanitatea profundã a acestei
Din mulþimea acestora, am încercãri. În ultimã instanþã
selectat doar cîteva titluri mitul eliadian este mitul culturii
apãrute la Editura Eikon din înseºi, mit al culturii care
Bucureºti, condusã de Valentin încearcã sã construiascã neînce-
Ajder, editurã interesatã de mari tat o poveste a omului, a
valori precum Mircea Eliade, sensului existenþei sale. Ultimul
Mircea Vulcãnescu º.a. Evident, Eliade ne orienteazã spre
în limita spaþiului, nu putem orizontul unei aºteptãri, al unei
face decît o simplã trecere în speranþe pentru care Dumnezeu
revistã a unor cãrþi pentru a este încã Cel care va veni, iar
marca cel puþin ideea actu- omul este fiinþarea pentru care
alitãþii operei lui Mircea Eliade. încã Dumnezeu poate veni.“
Un tom masiv, de aproape Un volum semnat de
900 de pagini publicã Mihai Bogdan Silion ºi intitulat Mircea
Gheorghiu: Reversul istoriei. Eliade ºi misterul totalitãþii
Eseu despre opera lui Mircea (Eikon, 2016) are în centru un
Eliade, Editura Eikon, Bucu- concept mult vehiculat de
reºti, 2016 (aceasta fiind ediþia Mircea Eliade: coincidentia
89
oppositorum, considerat un pleacã de la înseºi precizãrile
simbol al unitãþii-totalitãþii. lui Mircea Eliade: „Acest
Cristina Scarlat publicã simbolism este modelul oricãrei
teza de doctorat (susþinutã în existenþe care, trecând prin
2013), Transpunerea operei lui numeroase încercãri, înainteazã
Mircea Eliade în alte limbaje ale spre propriul sãu centru, spre
artei, Editura Eikon, Bucureºti, sine însuºi, Atman, ca sã
2016, precum ºi trei volume cu folosesc termenul indian. De
titlul Mircea Eliade - Hermene- mai multe ori am avut con-
utica spectacolului, 2008, 2011 ºtiinþa cã ies dintr-un labirint,
ºi 2016, ultima tipãritã la ci- cã am gãsit firul. Înainte mã
tata editurã Eikon, volumele simþeam disperat, oprimat,
conþinînd convorbiri cu diverse rãtãcit... Desigur, nu mi-am spus:
personalitãþi care au abordat «Sunt pierdut în labirint», dar,
opera lui Eliade. la sfârºit, am avut totuºi
În douã cãrþi regãsim impresia cã am ieºit biruitor
interesul pentru mitul labi- dintr-un labirint. Fiecare a
rintului, probabil simbolul cel cunoscut aceastã experienþã. Mai
mai percutant în secolul XX, trebuie spus cã viaþa nu e
dupã cum aprecia cîndva fãcutã dintr-un singur labirint:
Octavian Paler. încercarea se reînnoieºte.“
Mihaela Chiribãu-Albu, în (Mircea Eliade, Încercarea
volumul Mircea Eliade. Itinerare labirintului. Convorbiri cu
labirintice, E i k o n , 2 0 1 6 , Claude-Henri Rocquet).
analizeazã diferite tipuri de O altã carte este cea a
existenþã ºi manifestare ale lui Dorin David: Mircea Eliade.
labirintului. Substanþa analizei La marginea labirintului - cores-
pondenþe între opera
ºtiinþificã ºi proza
fantasticã, Eikon,
2015.
Am semnalat
cîteva apariþii re-
cente pentru a
argumenta cît de
variatã ºi solidã este
cercetarea actualã
dedicatã lui Mircea
Eliade.
Gh. JURMA
90
!
Identitãþi
O pleiadã de oameni pentru o
lacrimã pe harta þãrii „Almãjul
de ieri, de azi ºi de mâine“
La Timiºoara, Reºiþa ºi Bozovici a avut loc lansarea
unei importante cãrþi despre Almãjul de ieri, de azi ºi de mâine.
Cu prilejul lansãrii de la Universitatea „Eftimie Murgu“
de la Reºiþa, Academicianul Pãun
Ion Otiman a spus: „Cartee
este o monografie a Vaii
Almajului, realizatã de o
echipã formatã din 19 colegi,
care cuprinde mai multe pãrþi
care vizeazã istoria, geografia,
economia, cultura, învãþã-
mântul, civilizaþia, dar mai
cu seamã câteva proiecte cu
privire la dezvoltarea viitoare
a Almãjului. Am încercat ºi
mã bucur foarte mult cã am
dus la bun sfârºit acest
proiect, pentru cã Almajul e
o zonã relativ închisã din
punct de vedere geografic,
91
economic, informaþional. Este o zonã destul de bine
conservatã din mai multe perspective, dar ºi o zonã
rãmasã în urmã în principal la capitolele economic ºi
demografic. Noi credem cã e nevoie sã se introducã un
suflu nou într-o evoluþie care sã vizeze mai cu seamã
turismul sau agroturismul rural, pentru cã sunt puþine
zone în România ºi nu numai care au o ofertã peisagisticã
excepþionalã aºa cum are Almãjul, dar care din pãcate
nu este pusã în valoare, din multiple motive, dar mai
ales din cauza infrastructurii rutiere. Am încercat în
acest fel sã sensibilizãm autoritãþile locale, judeþene ºi
naþionale pentru a aduce un nou suflu despre care
vorbeam.“
Lansarea de la Bozovici, ce a avut loc în data de 25
aprilie 2017 la Muzeul „Almãjul“, a fost deschisã de cuvântarea
coordonatorului volumului, academicianul Pãun Ion Otiman,
originar din Rudãria/Eftimie Murgu. Formulei cãlduroase de
salut i-au urmat explicaþiile sintetizate cu privire la conþinutul
cãrþii însã interesant ºi benefic a fost faptul cã accentul a
fost pus nu numai pe neajunsurile actuale caracteristice
întregii societãþi româneºti (infrastructura deficitarã, starea
economicã precarã etc.) ci ºi pe trecutul glorios, cel care
desigur ar trebui sã fãureascã un azi mai bun ºi un viitor cel
puþin la fel de bun ca prezentul. ªi totuºi nu e aºa din multe
motive evocate în carte.
Chintesenþa publicaþiei, apãrutã la Editura Academiei
Române Bucureºti ºi Editura Artpress Timiºoara, ºi motto-ul
care ar trebui sã guverneze conºtiinþa comunitãþii din Almãj
dar cu precãdere a forurilor administrative este cã Almãjul
are în primul rând istorie, ºi nu una oarecare, ci una
zbuciumatã, cu mari sacrificii ºi tocmai de aceea ar trebui
acum dupã atâta vreme sã exploatãm acest trecut din punct
de vedere cultural ºi turistic.
Volumul „Almãjul de ieri, de azi ºi de mâine“ declara
prof. Pavel Panduru, unul din cei 15 autori almãjeni (în total
sunt 19 autori) este o Înviere a vieþii în Þara Almãjului nu
92
doar editorial vorbind pentru cã înglobeazã toate domeniile
prin „mãrturisitori ce au mãrturisit Învierea vieþii în Þara
Almãjului“. Tot în legãturã cu viaþa ce palpitã în fiecare colþ,
care pare a fi uitat uneori pânã ºi de Dumnezeu, a creat
minuni extraordinare, fapt încuviinþat ºi de prof. Gheorghe
Rancu: „Almãjul trãieºte, Almãjul e viu“, ca sã folosesc
expresia de la Colocviile revistei Nedeia – „Banatul viu“
(sintagma ce a „botezat“ Colocviile aparþine d-nei prof. Eliana
Popeþi de la Universitatea de Vest Timiºoara).
Un alt dascãl, poetul Iosif Bãcilã, susþine cu crezãmânt
un fapt real: „aceastã carte despre Almãj e o enciclopedie ºi
meritã cititã sau dacã nu, barem lãsatã moºtenire“, ca un
testament spiritual. Nuanþa aceasta o regãsim ºi în discursul
prof. dr. Criºu Dascãlu ce afirmã cã publicaþia e un „monu-
ment ºtiinþific remarcabil, un testament“.
Catalogatã ca o monografie foarte minuþios realizatã
de cãtre dr. Paul Purea, ea este mai mult chiar, „o casã de
pãstrare a demnitãþii de a fi almãjan ºi a datoriei de a fi
almãjan“ - cuvinte rostite de prof. dr. Criºu Dascãlu care a
ºi spus cã: „o datã ce a pãºit pe pãmânt almãjan, e almãjan“.
Cartea promoveazã în primul rând ideea de afirmare,
de fapte vizibile în ceea ce priveºte Þara Almãjului ºi aici nu
e vorba de culturã deoarece cultural vorbind, spunea prof.
dr. Vasile Goºa, nãscut la Lãpuºnicu Mare: „dacã s-ar numãra
faptele culturale, cãrþile scrise, oamenii de seamã ai acestui
spaþiu, am fi pe primul loc“. Din pãcate, a adãugat prof. dr.
V. Goºa ºi dumnealui autor, „trebuie sã facem fiecare dintre
noi mai mult pentru Almãj, pentru ca aici sã vinã lumea sã
se bucure de frumuseþile lui Dumnezeu“.
Prof. Dãnilã Oberºterescu, tot fiu al Lãpuºnicului ºi
unul din autori, modest, concluziona cã: „ce a avut de spus,
a scris, în rest, trebuie sã sperãm, sã ne mobilizãm, sã
credem în pãstrarea identitãþii locale ºi naþionale.“
În cele aproape o mie de pagini cât însumeazã lucrarea,
se pot gãsi nu doar o documentaþie serioasã cu privire la
aceastã zonã a Banatului de Munte cât mai ales propuneri,
93
metode de a spori vizibilitatea Almãjului ºi cãi de acces spre
aceastã „Vale a Miracolelor“ cum frumos o denumeºte poetul
Iosif Bãcilã, atât de plinã de oameni cu suflet ºi fapte de
valoare, a conchis ºi prof. univ. dr. Dumitru Popovici, almãjan
de la Eftimie Murgu/Rudãria ºi preºedintele Societãþii „Þara
Almãjului“ din Timiºoara.
Nu în ultimul rând, au fost elogiate locurile binecuvântate
de Dumnezeu ºi tradiþiile ce ne definesc identitatea de cãtre
pr. Petru Berbentia, de loc de la ªopotu Vechi, iar contribuþia
deosebitã în privinþa capitolului de turism ºi imaginilor oferite
de prof. univ. dr. Gheorghe Popovici de la Universitatea
„Eftimie Murgu“ din Reºiþa, cercetãtor al fenomenului turistic
bãnãþean ºi almãjan, fiind subliniatã ºi de coordonatorul
volumului, academicianul Pãun Ion Otiman.
Cu ocaziile citate, a fost lansatã,
de asemenea, ºi o carte care recupereazã
un important poet almãjan, profesorul
David Blidariu, cu primul volum de
versuri pe care le-a scris în perioada
1924-1946 („Scrieri – I. Versuri 1924-
1946“), care, din pãcate, nu au fost
publicate la vremea respectivã din di-
verse motive.
Manifestãrile au marcat ºi un
jubileu al Academiei Române: 150 de
ani în slujba naþiunii române a acestui for ºtiinþific ºi
totodatã 65 de ani de existenþã a Filialei Timiºoara a Academiei
Române.
Angelica HERAC
94
"#$#%&
Memoria locurilor
Povestea unui loc: ªopotu Nou

Comuna ªopotu Nou din judeþul Caraº pe timpuri,
aparþinând de plasa Bozovici (azi, judeþul Caraº-Severin) este,
din pãcate, singura localitate din Valea Almãjului care pânã la
acest moment nu are o monografie însã e în pregãtire,
semnatã de un fiu al satului, preot Trandafir Cosmin Brebu ºi
nãdãjduim, cu voia lui Dumnezeu, sã vadã lumina tiparului
curând. Aºezatã în Valea râului Nera, are multe locuri de o
frumuseþe peisagisticã extraordinarã, din nefericire, prea puþin
mediatizatã. Comuna ce provine din colonizarea a 56 de familii
de români din ªopotu Vechi în 1828 are locuri ce poartã cu ele
istorii trãite.
Despre povestea câtorva dintre aceste locuri voi face
vorbire dar nu înainte de a aminti alte câteva fapte demne de
luat în considerare despre aceastã aºezare care a trecut prin
multe intemperii istorice ºi geografice.
În anul 1910, un mare potop s-a abãtut asupra satului
împreunã cu o viiturã a Nerei, stricând o mare parte a comunei:
ªcoalã, Primãrie, singurã Biserica rezistând dezastrului. În acest
fel cele 56 de familii reuºesc sã rãmânã în zonã ºi sã fãureascã
o comunitate.
Actualmente, comuna ªopotu Nou are 10 sate aparþinãtoare:
ªopotu Nou (reºedinþa), Driºtie, Poienile Boinei, Ravensca, Rãchita,
Valea Rãchitei, Cârºa Roºie, Valea Roºie, Stancilova, Urcu.
Biserica e ziditã în 1850 sub preotul Câmpianu din Dalboºeþ
ºi s-a sfinþit la 1854. Hramul Bisericii este Sfântul Apostol
95
Toma, iar pictura s-a fãcut în anul 1854 de cãtre pictorul Turcu,
preot fiind atunci, Lazãr Goanþã.
ªcoalã confesionalã a fost la început, dar neputându-se
susþine, a luat-o statul ungar care mai construieºte o ºcoalã ºi
în cãtunul Stãncilova din apropiere.
Date relativ puþine se cunosc despre ªopotu Nou însã
sperãm cu ajutorul celor care mai sunt în viaþã ºi cercetãtorilor
sã reuºim o reconstituire a unor fapte care sã rãmânã zestre
culturalã generaþiilor viitoare. Pânã atunci însã, mã opresc cu
interes asupra unor poveºti despre locurile dragi copilãriei mele
din comuna ªopotu Nou.
Datoritã faptului cã pe întinderea acestei comune existã
multã pãdure, pãºune, livezi cu pomi fructiferi (în special, pruni)
ºi fâneþe, iar casele sunt cam rãspândite pe dealuri (fiind zonã
montanã), oamenii au deþinut generaþii la rând aceleaºi pãmânturi.
Prin urmare, atât s-au „înrãdãcinat“ aceste proprietãþi neamului
respectiv încât a rãmas denumirea locului dupã familia care l-
a tot moºtenit din tatã-n fiu. Astfel avem locul numit „Pãgina
Anghelonilor“, situatã cãtre Poienile Boinii (pãginã/PÁDINÃ,
Loc aproape plan sau u’or scobit, de obicei în vârful unui deal
sau al unui munte. f& Micã depresiune, circularã sau alungitã.
DEX), aceastã pãginã aparþinând familiei Anghel de patru generaþii.
La fel este ºi locul numit „Gealul lu’ Brumari“ aparþinând
neamului Brumãreºtilor, familia Brumariu deþinând o suprafaþa
de 30 ha livadã, fâneaþã, arabil ºi restul pãdure, aparþinând
fondului forestier Romsilva ºi Primãriei ªopotu Nou; acest deal
e deþinut de familia Brumariu de 5 generaþii.
Am amintit de Poienile Boinei/Boinii sunt poieni pitoreºti,
situate pe dealul aflat pe partea dreaptã a cursului pârâului
Boina. Pe aceste poieni se aflã ca un ºirag casele locuitorilor
Boinii, unul din cele 10 sate aparþinãtoare comunei ªopotu Nou.
Alte douã denumiri interesante: locul numit „La Logor“,
situat în cãtunul Stancilova de Sus, în drumul ce duce spre
Cãrbunari, a fost, de fapt, pe vremea lui Franz Joseph un fel de
lagãr, o puºcãrie destinatã atât rãufãcãtorilor cât ºi celor care
nu voiau sã se înroleze în armatã.
Apoi, locul numit „Groº“ are o poveste aparte: în timpul
celui de-al Doilea Rãzboi Mondial când s-au luptat ruºii cu
nemþii, cei dintâi le-au întins o capcanã nemþilor într-un loc atât
96
Tradiþii la ªopotu Nou
97
de îngust încât i-au omorât pe capete. Astfel, nemþii au pus
locului numele de Groß (în germanã fiind mare, referindu-se la
mulþimea sufletelor nimicite), -s final devenind – º, deci, Groº.
Datele despre locuri mi-au fost furnizate de Nicolae
Brumariu, 46 ani, originar din comuna ªopotu Nou dar trãitor
la Reºiþa ºi de bunicul acestuia, Pistrilã Nicolae, 91 ani.
De adãugat cã din cei 72,31 kmp cât are ªopotu Nou, 16,4
kmp sunt în Parcul Naþional.
Mulþumiri pentru informaþii deopotrivã domnului prof.
univ. dr. Alimpie Ignea.
Angelica HERAC
Bibliografie:
Ilieºiu, Nicolae, Monografia istoricã a Banatului: Judeþul
Caraº, Editura Mica Valahie, Bucureºti, 2011
Lotreanu, Ioan, Monografia Banatului, Institutul de Arte
Grafice „Þara”, Timiºoara, 1935
Varga, E., Statisticã recensãminte dupã limba maternã,
respectiv naþionalitate, jud. Caraº-Severin 1880 - 2002
Primãria din ªopotu Nou
98
'()(*+
Tradiþii, obiceiuri
Tradiþii în perioada interbelicã

Motto:
„Sub lumina cia ºiereascã
Pã largu pãmântului
În bãtaia vântului
Firie dulºie omeniascã
Graiu blând ºi cumpãtat
Ca în dulºiele Banat
Numai cred sã se gãseascã.“
(Vlad-Delamarina)
Bãnãþenii sunt în genere oameni chipeºi, de staturã comunã

1,60-1,80 metri, subþirei ºi mlãdioºi, la faþã „oacheºi“, profil
mobil ºi bine marcat, pãrul ºi ochii negri, „cei mai mulþi sunt
oameni frumoºi. De la fire sunt voioºi, prietenoºi ºi ospitalieri,
iubitori de petreceri, dar sunt ºi oameni avântaþi, nãvalnici, mai
îndrãzneþi ca toþi românii...“{1}
Între componentele culturii populare din aceastã zonã, se
disting atât caracteristici proprii regiunilor montane din întreaga
þarã, cât ºi accente specifice, dezvoltate în condiþii geografice ºi
socio-economice locale sau în strânsã legãturã cu influenþa
teritoriilor limitrofe.
Aºezate ºi numite dupã principalele regiuni depresionare,
zonele folclorice converg spre localitãþile urbane, care au constituit
de-a lungul vremii cadrul de schimb al elementelor de culturã
materialã, loc de întâlnire propice pentru influenþe reciproce ºi
în planul culturii spirituale. În aceste condiþii s-au cristalizat
99
arii puternic individualizate ale culturii populare: zona Ca-
ransebeºului, zona Oraviþei (Caraºului), zona Bozovici (Valea
Almãjului) ºi zona Reºiþa-Bocºa (Valea Bârzavei), cele câteva
sate din Valea Dunãrii prezentând asemãnãri cu Almãjul. {2}
Acestei împãrþiri geografice ºi de structurã a culturii
populare originar bãnãþene i se adaugã elemente venite din alte
pãrþi ale teritoriului românesc.
În zonele miniere unde se localizeazã ºi începuturile
moderne ale prelucrãrii fierului se pãstreazã elemente de grai ºi
port ale bufenilor, veniþi din Oltenia ca tãietori de lemne ºi
cãrbunari din Munþii Locvei ºi în jurul Reºiþei, portul lor
pãstrându-se îndeosebi la Vãliug, Cãrbunari etc.
Atlasul etnografic al judeþului cuprinde ºi cultura
naþionalitãþilor conlocuitoare: germanii în jurul Reºiþei, Aninei
ºi la Mãureni, „pemii“ (Boemia) de la Brebu Nou, Gãrâna,
Sadova Veche, Lindenfeld, cehii de la Ravensca, ªumiþa, Gârnic,
Bigãr, ucrainienii stabiliþi la începutul secolului al XX-lea în
Copãcele, Zorile ºi Cornuþel, populaþia sârbã de pe malul Dunãrii
(de la Socol la Liubcova) ºi croatã din cele ºapte sate de
„craºoveni“ din apropierea Reºiþei (comunele Caraºova ºi Lupac).
Portul popular
Structural costumul popular femeiesc (fig. A) se încadreazã
în tipologia costumului cu douã catrinþe, aici fiind înlocuite cu
opregul – compus dintr-o porþiune þesutã („petecul“), de care
atârnã un strai de „ciucuri“ („chiþele“) în locul catrinþei de la
spate. Opregul cu ciucuri este marca costumului bãnãþean –
prezent numai în Banat ºi o micã parte din zona limitrofã
Haþegului. Al doilea element caracteristic este „ceapsa“ (sau
conciul) purtat pe cap, (fig. B) spre deosebire de ºtergarul,
marama sau broboada cu care îºi leagã capul femeia din alte
regiuni ale þãrii.{3}
Acoperirea capului la femeia cãsãtoritã semnaleazã trecerea
ei de la o stare civilã la alta, deci are rol de simbol social,
femeia supunându-se unei strãvechi cutume, care nu-i îngãduie
sã-ºi arate pãrul dupã cãsãtorie, acoperindu-ºi capul cu o þesãturã.
ªirul podoabelor femeieºti se completeazã cu salbele de
galbeni purtate în zilele de sãrbãtoare. „ªiupagul“ (ia) decorat cu
100
„table“ negre (sau alte culori
închise), pe mâneci ºi pe piept,
asigurã echilibrul în coloritul
îmbrãcãminþii femeilor.
Costumul bãrbãtesc cu
o structurã uniformã pe
întreaga suprafaþã a României
nu prezintã elemente locale
atât de distincte ca ºi cel
femeiesc, doar cãmaºa lungã
ce semnaleazã apartenenþa
acestui costum spaþiului
dunãrean. Costumul bãrbãtesc
se remarcã totuºi prin discreþia
lucrãturii în alb, sau coloratã,
mãruntã la mâneci ºi la guler
(pe Va l e a Bârzavei).
Monumentalitatea portului
popular este sporitã de ºubele
albe (uneori surii) orna-
mentate discret cu „ºâneor“
negru ºi de obiele cu colþul
întors purtate în timpul iernii. {4}
Muzica
Cine cunoaºte „Caraºul“ aºa
cum trebuie ºtie cã cea mai de seamã
caracteristicã a lui este spiritualitatea,
manifestatã în dibãcie artisticã
uimitoare ºi în iscusinþa oamenilor
de aici, de cântãreþi înnãscuþi.
Faima lui de leagãn al doinei
ºi jocuri cu adevãrat româneºti, de
colþiºor de þarã în care cultul
Frumosului s-a ridicat la înãlþimi
luminoase de simbol, fiind îngrijit cu
atâta pioasã religiozitate ºi atâta
tragere de inimã, se sprijinã pe
101
realitatea vie a sufletului cãrãºan, legãnat în ritmul potolit al
Doinei din bãtrâni ºi tradiþia cântecului ºi frumosului.
Linia melodicã a Doinei presupune multã mãiestrie în
interpretare ºi pricepere în transcriere. De o tradiþie prestigioasã
se bucurã taragotul.
Jocurile sunt publice. Vara, la sãrbãtori, jocul se face în
stradã, de obicei înaintea Bisericii. Dansul popular are un mare
rafinament artistic.(fig. C) Hora, ardeleana, doiul, brâul – se
joacã de mâini sau cu braþele pe umeri, în cerc, semicerc ºi
perechi. Horele bogate în meandre dezvoltã desene concentrice,
spirale, ºerpuite.{5}
Iarna se dau concerte, teatru, dupã care urmeazã bal sau
joc. Acestea se þin la biert ori la Casa Muncitoreascã, la Palatul
de Culturã etc. Dibaci ori stângaci jucãtorii se contopesc în
cercul horei în care gãseºti supremaþia conducãtorului, isteþ la
joc, ori a aceluia care plãteºte mai bine fiindcã „jioacã nãince“.
(fig. D).
O funcþie socialã ºi efecte educative asemãnãtoare au
alaiurile cu mãºti, conglomerate de obiceiuri ale cãror semnificaþii
trimit la lumea romanã, satira realizându-se, în principal sub
forma unor parodii ale alaiurilor de nuntã ºi ale procesiunilor de
înmormântare.
102
Obiceiuri legate de cãsãtorie
Nunta se caracterizeazã printr-o serie de credinþe, obiceiuri
specifice ºi ceremonii.{6} O parte din ele au semnificaþie simbolicã,
urmãrind scopul de a asigura fertilitatea, bunãstarea celor
cãsãtoriþi.
Peþitul era îndatorirea pãrinþilor junelui. Rãspunsul îl
primeau a doua zi. Pregãtirea nunþii începea cu o sãptãmânã
mai înainte, tãiau vite, fãceau mãlai cu „cucuruz“. Naºul cocea
„critioane“ (colac de 20-25 cm diametru pentru fiecare invitat).
Miercuri seara, nãnaºul (vornicul mirelui) cu mirele „chemau“
40-60 de invitaþi, aceºtia fiind serviþi cu þuicã cu plosca.
Sâmbãtã seara soseau lãutarii la mire, duminicã dimineaþa
erau prezenþi la naº. Acolo se servea masa. Se avântau la ora
mesei, alcãtuitã din „zupã“ de tãiþei, mãlai, „criþioane“, varzã,
tocanã cu cartofi, fripturã în „cipsie dã pãmânt“ (vas de lut) ºi
rãchie în vase de lut de doi litri. De la naº nuntaºii plecau la
mire, apoi la casa miresei. Aici gãseau poarta închisã ºi trebuiau
sã rãspundã la niºte întrebãri, apoi puneau ei întrebãri ºi dacã
nu ºtiau rãspunde deschideau poarta. Nuntaºii intrau în casã, li
se prezenta o mireasã falsã „cinãra micã“ (o fetiþã). Îi urau sã
trãiascã ºi îi dãdeau bani, o gãseau pe cea adevãratã, adusã de
„givãr“ (vornicul miresei), primea ºi ea bani.
Ceremonia continua cu ocolul mesei de cãtre mireasã.
Mirele cu „buzduganul“ (ghioagã) învelit cu „sovon“ (pânzã albã,
rarã de 3 m x 1 m) lovea uºor capul miresei de douã ori, iar
a treia oarã îl aºeza dupã ceafa ei, atrãgând-o spre el, apoi
porneau la cununie. În frunte mergea „stãgariul“ cu „stagul“
confecþionat de naº dintr-o prãjinã ºi o maramã cusutã în culori,
cu „pui“ (brodatã). Muzica „sufla“ marºul iar nuntaºii jucau.
Naºul þinea în mâini douã „lumini“ (lumânãri). În timp ce ei se
cununã, nuntaºii petrec afarã. La ieºire mireasa poartã pe cap
„sovonul“ cu cununã din flori de cearã. Mirele ºi mireasa þin
câte o lumânare aprinsã în mânã.
Alaiul se întoarce la casa miresei, unde sting lumânãrile
de oglindã. Urmeazã dansul pânã seara la orele1800-1900 când se
serveºte masa. Femeile o cinstesc pe mireasã cu daruri: bani,
„pom dã turce“ (o cruce de lemn cu un þãruº în mijloc ºi patru
în colþuri, în þãruºe sunt turte dulci), chimeaºã, opinci etc.
103
Alaiul ajunge în casa mirelui abia pe la miezul nopþii,
chiuind, cu muzicã. În mijlocul „oborului“ (curte) se aflã pe o
masã pe care sunt aºezate o felie de brânzã pe un blid, un caier
de lânã, o „vadrã“ cu apã, o „chitã“ (legãturã) de busuioc ºi un
ciur de boabe de porumb. Dupã ce au ocolit masa de trei ori, ea
stropeºte pe cei din jur cu chita de busuioc, împrãºtie seminþele
cu mâna spre rãsãrit, apoi în celelalte puncte cardinale. Bãrbaþii
þin pãlãriile cu gura în sus, sã prindã boabele aducãtoare de
noroc.
104
Soacra pune straniul incins cu „brãºira“ (brâul) dupã capul
miresei ºi junelui ºi din obor îi trage în casã. Apoi urmeazã
jocul miresei cu tinerii. Banii strânºi îi împarte cu muzicanþii.
Tânãra ºi junele pregãtesc darurile pentru nuntaºi. „Givãrul“ ºi
stegarul primesc bani. „Givãriþei“ i se dã o cârpã de „somot“
(catifea) sau de altã calitate. Socrul, soacra, cumnata, fraþii
primesc câte o chimeaºã. Darurile sunt puse pe „boatã“ (bâtã).
Cel care a fost cinstit spune astfel: „Sã trãiascã finuþa lui domnu
cãpitan“. Între timp muzica cântã marºul. Târziu dupã orele 200-
300 noaptea, nunta „se sparge”, adicã nuntaºii se retrag.
NOTE BIBLIOGRAFICE:
{1} Romulus S. Molin, Românii din Banat, ediþia a II-a,
Timiºoara ºi Craiova, 1932, pag. 3.
{2} Judeþele patriei, Caraº-Severin (monografie), Editura
Sport-Turism, Bucureºti 1981, pag. 235.
{3} E. Secoºan, Despre tipologia portului popular din Caraº-
Severin, „Studii ºi comunicãri de etnografie ºi istorie“, vol. II.
Caransebeº, 1975, pag. 75.
{4} Judeþele patriei, Caraº-Severin (monografie), Editura
Sport-Turism, Bucureºti 1981, pag. 239.
{5} Ibidem, pag 241-242 ºi Romulus S. Molin, Op.cit., pag.
23.
{6} Klara Gazda, Obiceiuri legate de cãsãtorie, în „Studii ºi
comunicãri de etnografie ºi istorie“, vol. II. Caransebeº, 1975,
pag. 85.
Ghiorghiþa FERCEA
105
Culturã ºi tradiþie la Soceni
Viaþa într-o comunitate presupune în mod inerent
ºi apariþia, conservarea unor obiceiuri ºi practici populare.
Acestea sunt mai puternice în comunitãþile rurale, acolo
unde tradiþia este mult mai bine respectatã ºi conservatã.
Obiceiurile oamenilor locurilor sunt transmise din
generaþie în generaþie ºi sunt diferite manifestãri în
care se îmbinã deopotrivã credinþele religioase, obiceiurile
ºi tradiþiile locale. În aceste manifestãri se regãsesc
cele mai importante ºi semnificative momente din viaþa
oamenilor, începând cu naºterea, munca, viaþa cotidianã,
pânã la moarte. Ele se transmit cel mai adesea prin viu
grai. Experienþa multisecularã dobânditã mai ales prin
munca desfãºuratã în naturã, i-a fãcut pe oameni sã
concentreze unele idei mai ample sau unele observaþii
îndelungate, în aºa zisele ,,vorbe de duh“ sau proverbe.
Nici locuitorii din Soceni nu fac excepþie de la aceste
reguli specifice neamului românesc ºi la alte comunitãþi,
mai ales pe plan regional. Uneori li s-au mai adãugat
elemente alogene sau care au fost transformate ºi
adaptate la specificul local.1
Multe obiceiuri au fost legate de muncã, de viaþã
în general. Se mai pãstreazã ºi acum de cãtre cei
bãtrâni obiceiul de a se face cruce pe pâine atunci când
se taie prima datã din ea. Atunci când se nãºtea un
viþel, bucuria era mai mare în special din partea copiilor
care erau invitaþi sã mânânce curastã. Copiii erau puºi
la o masã ºi acoperiþi cu o pãturã de cãtre o femeie din
casã, dupã care pãtura era lovitã cu o joardã, nuieluºã,
pentru ca sã fie în sãnãtatea viþelului ºi vacii.
O tradiþie care se mai practicã foarte puþin, fiind
106
pe cale de dispariþie, este mersul cu pomanã la vecini ºi
la rude, cu ocazia unor sãrbãtori religioase. Acestea
sunt: pomana ,,Moºilor“, când se fac ,,cotoroage“, adicã
rãcituri, din carne de porc afumatã ºi fiartã cu usturoi
ºi slãninã. Se mai adaugã în cotãriþã, adicã în coº, un
colac (pâine frumos împletitã). Altã sãrbãtoare este la
Joi Mari, sau Joia Mare. Atunci se duc de pomanã
poame, adicã prune uscate, fierte ºi îndulcite. Se mai
pune lângã colac ºi o bucatã de brânzã. La Paºti se duc
douã ouã roºii, colaci, brânzã ºi prãjituri. În a doua zi
de Crãciun finii duc naºului straiþa (traista) cu pomanã,
adicã cu ,,lopãciþa“, (un picior de porc afumat).
Se mai merge cu pomanã la Rusalii, Sfântul Petru
ºi la Sfânta Maria. De fapt este un schimb de produse
între familii, dar având mari semnificaþii religioase.
Alt obicei specific la Soceni era acela prin care
prietenii tineri ajungeau, în urma unei mici ceremonii
religioase, fãcutã de cãtre preot, sã fie declaraþi fraþi de
cruce. Fãceau acest lucru mai ales cei care nu aveau
fraþi. O astfel de ceremonie se desfãºura astfel: cei care
urmau sã fie declaraþi ,,fraþi de cruce“ mergeau la
Bisericã cu un colac împletit în formã de cruce ºi trei
lumânãri. Preotul le fãcea o micã slujbã, apoi se mergea
la casa unuia dintre bãrbaþi ºi se lua prânzul. Dupã
aceea tinerii mergeau în grãdina unuia dintre ei. Acolo,
în jurul unui pom, cu colacul ºi lumânãrile aprinse se
învârteau de trei ori, dupã care lumânãrile erau puse
în pom. Toþi se sãrutau pe obraji în semn cã din momentul
acela erau fraþi de cruce pe vecie, dupã care mâncau
colacul.
O altã sãrbãtoare cu un strãvechi obicei era cea
numitã Caii lui Sîntoager. Aceasta era în prima sâmbãtã
de la lãsatul postului de Paºti. Sãrbãtoarea era însoþitã
de obiceiul de a nu umbla seara dupã lãsatul întunericului,
cãci vin caii lui Sîntoager ºi este rãu de lovitura calului
107
în restul anului. Tot atunci oalele erau rãsturnate, puse
cu fundul în sus. Aceste obiceiuri s-au pierdut în mare
parte, mai ales odatã cu dispariþia femeilor bãtrâne.
Sãrbãtoarea Babelor este în postul Paºtilor, la
începutul primãverii. Atunci se fierbeau boabe de porumb
ºi grâu, poame ºi se prãjeau seminþe la cuptor.
La sãrbãtoarea numitã Blagoveºtenie este ziua
când oamenii aºteaptã sã audã cucul cântând de cât
mai multe ori, pentru cã dacã aceastã pasãre cântã doar
o singurã datã este superstiþia cã mai trãieºti doar un
singur an.
În iulie se þin sãrbãtorile legate de fulgere ºi
trãsnete, în preajma Sfântului Ilie, pentru ca oamenii sã
fie feriþi de pericolul care vine din ceruri, adicã fulgere
în caz de furtunã. Aceste sãrbãtori se numeau Sãmãrghita,
Pãlia ºi Opârlia.2
Crãciunul ºi Paºtele se sãrbãtoresc ºi la Soceni
dupã acelaºi ritual ca ºi în alte pãrþi. La Crãciun umblã
stelarii (tineri) împreunã cu preotul. Tinerii sunt îmbrãcaþi
în costumne care simbolizeazã împãratul, craii etc. Din
fericire acest obicei nu s-a pierdut ºi se practicã ºi azi.
Aceºti stelari cântã colinde, cântece religioase legate de
marea sãrbãtoare a Crãciunului precum Trei crai de la
rãsãrit, Steaua sus rãsare, O, ce veste minunatã, Trei
pãstori. 3
Din fericire, un obicei ce þine de tradiþia artisticã
s-a pãstrat încã la Soceni. Este vorba despre dansul sau
jocul cãluºarilor. Îmi amintesc din copilãrie cã îmi stârnea
o realã emoþie ºi bucurie deopotrivã atunci când vedeam
ºi auzeam cãluºarii, mai ales clopoþeii de la picioarele
lor. Cãluºarii danseazã ºi pentru locuitorii din Soceni
cu diverse ocazii: Ruga de Sfântul Petru, balul de la
Crãciun ºi Sfântul Ion etc.
Formaþia de cãluºari, cum li se zice la Soceni, s-a
înfiinþat în anul 1947 din iniþiativa lui Nicolae Bagiu –
108
Gãrînã, care a învãþat acest dans pe vremea cât a fost
militar la Caracal. El a fãcut parte acolo din echipa de
dansuri a regimentului.4 Primele repetiþii cu acest joc
deosebit de frumos, spectaculos dar dificil, s-au fãcut în
iarna anului 1947, astfel cã la balul de la sãrbãtoarea
Zãpostâtului, cãluºãrii au reuºit sã joace prima parte a
dansului. Dupã alte luni de repetiþii formaþia a reuºit
sã joace întreg dansul ,,Cãluºarul“ cu ocazia Rugii de
Sfântul Petru ºi Pavel din 29 iunie 1947.5
Dintre membrii fondatori ai formaþiei de cãluºari
din 1947 mai erau în viaþã în anul 2008 urmãtorii:
Bucateº Ion – Cicu;
Savu Barbu – Savu Puichiþã;
Roºca Dimitrie – Tie ªãghet;
Marga Ion – Jîgãriþã.6
Timp de 16 ani Nicolae Bagiu s-a ocupat de
formaþia de cãluºari din Soceni cu multã dãruire,
entuziasm ºi profesionalism, având grijã mai ales ca sã
împrospãteze formaþia cu tineri dansatori. În 1963 el
înfiinþeazã o nouã echipã de dansatori, de data aceasta
vãtaf fiind un nepot al sãu, Peica Petru-Pagu. Aceasta
cuprindea ºi membri dintre elevii ªcolii din Soceni.
Reprezentaþiile lor au fost apreciate unanim. O contribuþie
importantã la reuºita acestor reprezentaþii a avut-o ºi
învãþãtorul Scînteie Constantin ºi Petru Mîndrea.
Din anul 1970 Nicolae Bagiu – Gãrînã îl pune ca
vãtaf pe Nicolae Gheju – Formã. Formaþia de cãluºari
din Soceni continuã sã se afirme tot mai mult în
activitatea cultural-artisticã ce se numea ,,Cântarea
României“. Astfel, formaþia de cãluºari a fost filmatã la
poarta Combinatului Siderurugic din Reºiþa, apoi la
Caransebeº, în ambele ocazii de cãtre poetul Adrian
Pãunescu. Aºa au ajuns cãluºãrii din Soceni în finala pe
þarã ºi au dansat la Opera Românã din Bucureºti.7
În luna februarie, anul 1983, formaþia de cãluºãri
109
din Soceni a participat la festivalul Cãluºarul transilvan
de la Deva, unde a primit premiul special al juriului,
iar vãtaful Nicolae Gheju Diploma pentru þinutã scenicã
ºi calitate interpretativã.
Între 23-25 iulie 1983 formaþia de cãluºãri din
Soceni a participat la Festivalul cãluºarului românesc de
la Caracal. Acolo a fost un adevãrat triumf pentru
dansatorii din Soceni pentru cã au primit Trofeul
festivalului, iar Nicolae Sciopoane (Laie Brancu) a primit
titlul de cel mai simpatic cãluºar.8
În anul 1986, Nicolae Bagiu, cu ocazia unei
impresionante ceremonii, a predat crucea cãluºarilor
cãtre vãtaful Nicolae Gheju (Lae Formã) ºi i-a lãsat-o
cu jurãmânt sã o ducã ºi sã o predea mai departe cu
cinste. Formaþia de cãluºari a fost apreciatã inclusiv la
nivel internaþional, pentru cã a reprezentat România la
Festivalul de folclor de la Zagreb, desfãºurat între 20-24
iulie 2005. Prestaþia cãluºãrilor din Soceni a fost apreciatã
de specialiºti ºi personalitãþi din Anglia, Austria, Elveþia
ºi Germania. În 20 ianuarie 2006 a venit la Soceni un
student japonez (Inagaki Norio) care îºi pregãtea lucrarea
de licenþã în folclor românesc. Atunci ansamblul de
cãluºãri a fost filmat dansând.9
În toamna anului 2015 formaþia de cãluºari numãra
15 membri (în ordine alfabeticã):
1. Bagiu Ionu
2. Botil Ion
3. Bugãrin Cãtãlin
4. Buzera Pavel
5. Cojocaru Gheorghiþã
6. Cornea Florin
7. Dalea Ionuþ
8. Dragomir Petru
9. Filca Bogdan
10. Lucaci Laurenþiu
110
11. Mãgãrin Bogdan
12. Paica Daniel
13. Roºca Adrian
14. Roºca Petru
15. ªchiopu Marian
Vãtaful lor este Paica Daniel, iar instructorul
Gheju Nicolae.10
În afarã de faptul cã este mai mult decât lãudabilã
menþinerea acestui grup de dansatori de performanþã,
trebuie remarcatã vârsta lor: între 13-25 de ani. Acest
fapt dã garanþia cã tradiþia va continua.
Dr. Eduard MAGIAR

Prof. dr. Nicolae MAGIAR
1
Nicolae Magiar, Eduard Magiar, Monografia
localitãþii Soceni, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2016, p.
187.
2
Ibidem, p.192.
3
Ibidem.
4
Nicolae Gheju, Istoricul formaþiei de cãluºari din
Soceni, în revista ,,Valea Bîrzavei“, nr. 2, 2006, p. 5.
5
Ibidem.
6
Ibidem.
7
Ibidem.
8
Ibidem.
9
Ibidem.
10
Informaþii oferite de Gheju Nicolae din Soceni.
111
O sãrbãtoare uitatã:
Sân Petru de Iarnã
Pe vremuri, în alt veac ºi în alt mileniu, la Petnic, în
Caraº-Severin, în 16 ianuarie, iarnã de iarnã, avea loc ruga,
nedeia ca-n Banatul de Munte. A þinut-o aºa pânã în vremea
Primului Rãzboi Mondial, când nu s-a mai þinut ruga la
Petnic din cauza numãrului mare de morþi pe front ºi din
cauza unor ierni grele, cu neauã furiºatã pânã ºi-n podul
caselor!
În timpul acela, un þãran dezgheþat, Ion Mârcocea¹,
dedat cu negoþul ºi cu mersul trenurilor pe la Caransebeº,
Timiºoara, chiar ºi pânã la Bucureºti, a adunat pe un tabloid
(sic) semnãtura consãtenilor sãi ºi cu „jalba-n proþap“ s-a dus
pe la prelaþii vremii ºi a obþinut schimbarea nedeii din iarnã
în varã, de la Sân Petru de iarnã la Sân Petru de varã, în
ziua de 29 iunie, aºa cum se þine ºi azi. Generaþiile ce-au
urmat nu-ºi amintesc o iotã despre sãrbãtoarea lui Sân Petru
de iarnã! S-a pierdut o sãrbãtoare...
Totuºi, bãtrânii satului, atâþia câþi mai trãiau în veacul
lor, priveau nostalgic în urmã, evocau chipul Apostolului
Petru ºi cinsteau cu rugi-nãlþate la cer lanþul Sfântului Petru.
Despre ce-i vorba?! Cãrþile sfinte ºi cãrþile de folclor vin cu
mãrturisiri pentru enoriaºi...
Dupã moartea Mântuitorului Isus Hristos, Apostolul
Petru propovãduia în orice împrejurare, prin pieþe publice ºi
prin taverne, loc de vedere al credincioºilor, propovãduia cu
zel Cuvântul lui Dumnezeu ºi al fiului Sãu. Lui Ana ºi Caiafa
ºi slujbaºilor lor nu le conveneau aceastã propagandã
religioasã. Au uneltit ce au uneltit la mahãrii zilei ºi Apostolul
Petru a fost întemniþat, pus în fiare, legat cu un lanþ lung ºi
gros, cu zale ochi lângã ochi!
Urma ca Apostolul Petru sã fie chinuit, maltratat ºi
batjocorit, cum maltratat ºi batjocorit fusese Domnul Isus.
112
Apostolului Petru îi rãmãsese doar sã se roage la Dumnezeu
ºi la Isus Hristos ca sã poatã înfrunta chinurile ºi suferinþele
ce i se preconizau a doua zi.
Dupã a treia rugãciune înãlþatã la cer, în vis i-a venit
îngerul Domnului ºi i-a cântat lui Petru:
„Scoalã, Petre, nu dormi,
Nu dormi, nu odihni,
Cã nu-i vreme de dormit,
Ci e vreme de fugit!“
Apostolul Petru a fãcut ochi ºi uimit s-a vãzut fãrã lanþ
la mâini ºi la picioare, uºile temniþei deschise ºi temnicerii,
robii somnului. Apostolul Petru a scãpat de judecata evreilor,
preoþii Ana ºi Caiafa.
Petnicenii, bãtrânii satului, oameni cu credinþã în
Dumnezeu ºi în puterea apostolilor, l-au ales pe Sân Petru de
Iarnã, crezând cã prin veneraþia Lui, prin credinþã ºi rugi-
nãlþate la cer, vor fi absolviþi de rele, de pacoste, de
neprevãzute! Apoi, aveau credinþa cã Sân Petru de Iarnã le
va ocroti animalele de rãul lupilor, cã pomii lor vor rodi din
belºug, iar albinele nu vor roi, dimpotrivã, vor face miere în
stupinã.
Petnicenii de azi au moºtenit credinþa moºilor ºi
strãmoºilor lor, merg la Bisericã, fac mãtãnii ºi ‘nalþã rugi la
cer în ziua de Buna Vestire, la 25 martie, când începe Anul
Agrar.
Mehadia, martie, 2017
Nicolae DANCIU PETNICEANU
1. Mãrturisirea lui Ion Mârcocea care ºi-a preschimbat

numele. Toatã lumea din sat ºi din satele vecine, îl ºtiau doar
de Ion Nigeie.
Bibliografie:
1. Biblia – Cartea Sfântã
2. Calendarul Ortodox Român
3. Sim.Fl.Marian: Sãrbãtorile la români, Ed. Fundaþiei
Culturale, vol. I, Bucureºti, 1994, pag. 169-173.
113
Sânzienele de la Marga
La Marga, loc special al istoriei culturale bãnãþene, se
desfãºoarã de mai mulþi ani o manifestare interdisciplinarã,
la solstiþiul de varã, în 24 iunie, de sãrbãtoarea Sânzienelor.
Programul a cuprins de fiecare datã dezbateri pe tema
obiceiurilor populare de Sânziene, reflectarea în literaturã a
acestei zile speciale din calendarul popular (M. Sadoveanu,
Mircea Eliade º.a.), dar ºi dialoguri literare, omagierea unor
personalitãþi care contribuie la studierea ºi promovarea
folclorului, lansarea unor cãrþi etc. Amfitrionii sunt familiile
Marcu Mihail Deleanu ºi Nicolae Preda, iar condiþiile oferite
sunt remarcabile. Aceastã iniþiativã privatã poate fi un model
de urmat, în diverse domenii culturale.
La ediþia din 24 iunie 2017 au fost cinstiþi pentru
activitatea lor Vasile Pistolea, Ioan David ºi Ilie Ban; au fost
analizate poezii de Nicolae Preda dintr-un viitor volum de
versuri; au fost împãrþite cãrþi recente dedicate culturii
Banatului. Pe deasupra de toate, s-au remarcat ambianþa
spiritualã, încrederea ºi prietenia, gândul comun de a face
mai mult pentru cunoaºterea ºi promovarea tradiþiilor noastre.
La una din ediþiile Sânzienelor de la Marga, când mai

erau ºi unii dintre cei care azi nu mai sunt...
114
,-.-/0
Oameni ºi locuri
CASTELUL ATANASIEVICI-
RIESZ
Conacul (castelul) Atanasievici din Valeapai, monu-
ment istoric, cod listã 11 B 303, se aflã pe drumul
comunal, în centrul satului, aliniat la stradã cu douã
din laturile sale. Nu se cunoaºte data exactã a anului
de construcþie: se menþioneazã 1764, fie, vag, secolul al
XVIII-lea, fie secolul al XIX-lea. I.D.Suciu menþioneazã
cã primul din familia Atanasievici a fost Atanasie Tiþu.
A. Tiþu a fost înnobilat în anul 1798, dupã ce a achiziþionat
domeniul Valeapai. Unii membri din aceastã familie
s-au implicat în viaþa bisericeascã ºi în politicã. În
protocolul parohial al Bisericii Ortodoxe Române din
Valeapai, pe prima paginã ºi la prima poziþie, figureazã
numele de Atanasievici, în dreptul lui Jovan-Jovana (?)
1794 - 6 sept. 1855. Mai sunt menþionaþi în acelaºi
protocol ºi alþi urmaºi: Maria, Ivana, Imilian, Marghit
(Bãlãnescu Dana, Câteva consideraþii…, Analele Banatului,
2001, p.709.).
Anul de construcþie al castelului, 1764, este preluat
din Dicþionar enciclopedic de artã medievalã româneascã,
Bucureºti, Ed.Vremea, 2000, p.149, autor Vasile Drãguþ.
La 1798 alt neguþãtor macedonian, Atanasie Tiþu,
115
este înnobilat prin cumpãrarea domeniului Valeapai, iar
urmaºii lui vor purta numele de Atanasievici, între
aceºtia fiind ºi protopopul ªtefan Atanasievici al Lugojului,
unde s-a stabilit familia“, afirmã I.D.Suciu în Monografia
Mitropoliei Banatului, Timiºoara, Ed. Mitropolia Bana-
tului, 1977, p.128.
În textul Pisaniei din Biserica Ortodoxã Valeapai,
scris cu litere chirilice, se pomeneºte Spaia Ivan de
Atanasovici ºi doamna sa, Maria, ca fiind sprijinitorii
pictãrii Bisericii, în 1834, de cãtre Nicolae ªeiman,
„maler maistor, din Vasiova ºi Mihai Velceln din
Docniacea, calfã.“
Fenomenul politic ºi social al înnobilãrii, de dupã
anul 1780, în Banat, este foarte bine explicat de Nicolae
Bocºan în lucrarea Contribuþii la istoria Iluminismului
românesc. În acest context general se înscrie ºi înnobilarea
lui Atanasie Tiþu, în 1798. „Demarajul societãþii bãnãþene
în sens capitalist nu mai poate fi evitat dupã 1780, când
îºi face apariþia noua nobilime proprietarã de domenii
sau moºii. Recensãmântul din 1784-1787 indicã pentru
Banat un total de 437 locuitori bãrbaþi (proprietari
înnobilaþi) din care 108 în Caraº. În anul 1832 votau în
Caraº 608. În preajma Revoluþiei de la 1848, în Caraº
existau 1374 nemeºi. Ca origine, unii aparþin marilor
familii maghiare nobiliare precum familia Bethlen,
majoritatea sunt însã recent înnobilaþi, în virtutea
proprietãþii dobândite. Fenomenul cel mai important
pentru istoria naþionalã a românilor l-a constituit apariþia
unui grup compact de nobili macedo-români, ridicaþi
din rândul bogatei negustorimi, dintre care mulþi s-au
identificat cu idealul naþional românesc ºi au patronat
iniþiative cu caracter naþional. Dobândirea proprietãþilor
funciare a fost un mijloc pentru a intra în starea nobiliarã,
însã prin interese rãmân legaþi de clasa burgheziei.
Nobilimea macedo-românã contribuie substanþial la
116
formarea noii elite româneºti“ (p.84-85).
Care este contribuþia acestei familii Atanasievici,
nobili de Valeapai, la emanciparea Banatului, aflãm din
aceeaºi lucrare. Câteva exemple: „Pânã la Revoluþia
paºoptistã, la grade de ofiþeri superiori s-au ridicat
numai membrii familiilor înobilate macedo-române, cum
au fost Duca, Atanasievici (p.111). În anul 1807, ªtefan
Atanasievici, protopopul Lugojului, Gheorghe Petrovici,
protopop de Belinþ, Petru Popovici, parohul Bocºei ºi
Dimitrie Þichindeal, paroh în Becicherecul Mic, la
chemarea întregului neam românesc din Banatul
Timiºoarei, revendicau împãratului, într-un interesant
memoriu, numirea unui director român, în locul lui
Dimitrie Stefanovici, decedat. Memoriul invoca reformele
ºcolare ale Mariei Theresia. Memoriul semnala tendinþa
ierarhiei bisericeºti de a favoriza învãþãmântul în limba
sârbã, în timp ce ºcolile româneºti sunt lãsate de izbeliºte.
În urma acþiunii bãnãþenilor, în 1808 Grigore Obradovici
primea numirea în funcþia de director al ºcolilor naþionale
din Banat.“ (p. 324-325) „În 4 februarie 1825. Vasile
Georgevici revendicã episcopi români sau cunoscãtori de
limbã românã în scaunele vacante din episcopiile
româneºti, propunând la Vârºeþ candidaturile protopopilor
ªtefan Atanasievici, I. Tomici. În consecinþã se propune
menþinerea vacantã a celor trei episcopii (Vârºeþ, Arad,
Timiºoara) ºi încredinþarea lor spre administrare lui V.
Georgevici, I. Tomici, ªt. Atanasievici.“ (p. 344-345).
Familia Atanasievici (numele familiei nobiliare
apare ºi în grafiile: Athanasievici, Atanasijevic,
Athanazovitz), una din puternicele familii macedo-române
ale sfârºitului de secol al XVIII-lea, înnobilatã de cãtre
împãratul habsburgic Francisc I, îºi va adãuga atributul
nobiliar „de Valeapaj“. Cãpitanul Mihai Atanasievici s-a
remarcat în timpul rãzboaielor antinapoleoniene. Acesta
va dãrui fiilor sãi, Marczel ºi Emil, domeniul Valeapai.
117
În jurul anului 1840, fraþii Atanasievici construiesc
pe domeniul Valeapai un castel. Acest an este mai
credibil, ca an de finalizare a castelului, pentru cã, aºa
cum afirmã, documentat, Nicolae Bocºan: „În Caraº
demersurile pentru regularizarea ºi sistematizarea
comunelor au început oficial în 3 oct.1783, când
congregaþia comitatensã a cerut Consiliului Locum-
tenenþial aprobarea pentru sistematizarea reclamatã de
interesele publice.“ (idem p.29).
Rezultatul sistematizãrii comunei, începutã dupã
1796, se vede cu ochiul liber. În centrul satului, într-un
perimetru dreptunghiular, este aºezat castelul înconjurat
de un generos parc. În diagonalã, peste intersecþia
drumurilor, este construitã Biserica ºi Casa parohialã.
Numerotarea caselor începe de la castel, nr.1.
În jurul castelului se ridicã numeroase clãdiri
anexe ºi se înfiinþeazã un parc dendrologic, în deplin
consens cu multe alte familii nobiliare bãnãþene ºi în
conformitate cu moda secolului al XIX-lea, al parcurilor
dendrologice din jurul castelelor micii nobilimi. Meºterii
aduºi pentru ridicarea castelului au fost italieni ºi sârbi,
mâna de lucru a fost localã.
Din familia Atanasievici fãcea parte ºi Ioana,
care se cãsãtoreºte cu contele Baiky de Vãrãdia. Fiica
acestora, Liubiþa, în a doua jumãtate a secolului al
XIX-lea, moºteneºte castelul, fiind nepoatã de sorã a
fraþilor Atanasevici. Baronul Bella Tallian de Vizek,
soþul Liubiþei, arendeazã moºia lui Ambrozy Bela von
Seden et Remete, pasionat apicultor maghiar, dar având
renumele de nobil desfrânat. Moºia a fost ipotecatã ºi
apoi vândutã familiei Riesz în 1918.
În anul 1864 se construieºte moara din sat, ca
proprietate a stãpânilor castelului. În 1906, dupã un
incendiu, moara este reconstruitã de Bella Tallian, care
ridicã ºi barajul de pe Pogãniº, precum ºi canalul de
aducþiune.
118
Castelul
în anul
1946
În anul 1918, conform C.F., castelul ºi parcul de

4 ha au fost cumpãrate de cãtre Margareta Riesz, nãscutã
Fischer. Soþul acesteia, Petru Riesz, din Sânnicolaul
Mare, presupun cã a fost proprietarul moºiei. El nu
apare în partea B. a C.F-ului.
Neamul Riesz din Sânnicolaul Mare aparþinea
elitei ºvãbeºti bãnãþene de la ºes ºi era o familie
numeroasã de Bauern/Landwirte, de agricultori. În
cimitirul din Sânnicolaul Mare existã mai multe morminte
somptuoase ale acestor familii, care sunt o mãrturie a
stãrii lor materiale.
Prin amabilitatea prof. Hans Dama, nãscut la
Sânnicolaul Mare, scriitor ºi profesor universitar, pen-
sionar, din Viena, am primit un arbore genealogic al
familiei Riesz. Hans Dama face parte din familia Riesz,
ramura Johann R.(1879-1934), fratele lui Peter R. din
Valeapai. Una dintre fiicele lui Johann, Eva (1911-
1995) s-a cãsãtorit cu Ludwig Dama (1907-1986) din
Sânnicolaul Mare, formând o ramurã colateralã a familiei.
Peter Riesz (n. 28.10.1882 la Sânnicolaul Mare –
d.1950) de Valeapai a fost fiul lui Riesz Peter (1851-
1932) din Sânnicolaul Mare ºi al Evei Röhrich (1854-
119
1934). A fost cel de-al doilea nãscut în familie, dupã
Johann R. (1879-1913) care s-a cãsãtorit cu Katharina
Loch ºi au avut patru copii: pe Peter (1907-1934) ºi trei
fiice: Katharina, cãsãtoritã Bachmann (1905-1984),
Elisabetha, cãsãtoritã Esperschidt (1909-1983) ºi Eva,
cãsãtoritã Dama (1911-1995).
Bunicul a fost Peter Rieß (grafiile diferã, ele
provenind, se pare, din vechea grafie germanã
„sz“=„ß“=„ss“) (1822-1860), iar bunica era Anna Schorsch
(1823-1911). Strãstrãbunicul, primul Rieß, a fost Johann-
Adam Rieß (1737-1771) cãsãtorit cu Anna-Maria (?).
Acest strãstrãbunic a ajuns în Banat probabil cu primele
valuri de coloniºti.
Peter Riesz de Valeapai s-a cãsãtorit cu Margaretha
Fischer ºi au avut patru copii: Elisabetha (1909-1935),
Johann (1910-1971), Peter (1912-1990), Margarethe (1921-
2015), cãsãtoritã Maticzek, singura dintre fraþii Riesz
care a avut urmaºi. Margarethe are o fiicã, pe Helga
(n.1946), cãsãtoritã Nanu, care din 1979 o are pe Cora,
cãsãtoritã Boltes. Familia Maticzek-Nanu-Boltes locuieºte
la Sibiu ºi este singura ramurã a familiei Riesz de
Valeapai, trãitoare în România.
În Valeapai rãmãsese Johann, Jany, cãsãtorit cu
Profira, Pufy. Ei au fost ultimii locuitori ºi proprietari
ai castelului din neamul Riesz.
Margaretha Susanna Riesz, nãscutã Fischer, era
din Nakodorf/ Nákófalva, acum localitatea Nacovo în
Serbia, la sud de comuna Comloºul Mare/Lunga, jud.
Timiº. (La Comloºul Mare ºi la Sânnicolaul Mare se
aflã reºedinþele celor doi conþi întemeietori, fraþii Nákó.)
S-a nãscut în 5.10. 1887 din pãrinþii Johann ºi Susanna
Fischer. S-a cãsãtorit în 29.10 1907 în Nákófalva cu
Peter Riesz, Landwirt/agricultor, din Sânnicolaul Mare
ºi s-au stabilit la Nacova (denumirea de azi a localitãþii
din Banatul Sârbesc). Pãrinþii ei, agricultori, s-au nãscut
120
ºi au trãit tot în Nákódorf. Mama Margarethei, Susanna
s-a nãscut în 1863, în familia lui Fuchs Nicolaus ºi a
Katharinei Werner. Tatãl, Johann Fischer, s-a nãscut în
1861, în familia lui Fischer Johan ºi a Annei Blaszmann.
(conform datelor certificate de parohia rom.cat. S. Jo-
seph din Nakodorf, fondatã în 1792, date culese din
Ahnenpass-ul familiei Riesz-Fischer.)
Soþii Riesz, Margaretha, de 31 ani ºi Peter, de 36
ani, iau viaþa de la început în 1918, cumpãrând
proprietatea Atanasievici din Valeapai. Aveau deja 3
copii, pe Elisabetha de 9 ani, pe Johann de 8 ani ºi pe
Peter de 6 ani, toþi nãscuþi la Nakodorf. Motivul nu
l-am identificat.
Dupã moartea lui Peter Riesz, conform actului de
succesiune din 1955, castelul rãmâne în proprietatea
familiei Riesz, respectiv a Margaretei Riesz, nãscutã
Fischer, ºi a copiilor sãi Petru, Ioan ºi Margareta,
cãsãtoritã Maticsek.
În 1961, prin prescripþie, Statul Român devine
proprietar pe 8/128 pãrþi.
În 1969, printr-un alt act de succesiune, proprietari
ai castelului, casa cu nr.1, ºi ai casei cu nr 2, ai
terenului intravilan de 4 ha, rãmân Riesz Ioan, Riesz
Profira, Riesz Petru ºi Margareta Maticsek.
În 1971, prin succesiune, rãmân proprietari: Riesz
Profira, Riesz Petru ºi Matisek Margareta. Casa cu nr.2
rãmâne proprietate exclusivã a Profirei, împreunã cu o
suprafaþa de 12.346 mp.
În 1972, pãmântul intravilan din jurul castelului,
parcul, se parceleazã ºi se dezmembreazã. Una dintre
parcele revine Statului Român, conform actului de
prescripþie. Pe aceastã parcelã a fost ridicat Cãminul
Cultural Valeapai.
În 1993 este înscris prin succesiune un singur
moºtenitor, Margareta Maticsek, ea preluând o parte
121
din moºtenirea fratelui sãu Petru Riesz, decedat în
1990. În acelaºi an, Profira Riesz ºi Margaretha Maticsek
vând familiilor Ilade ºi Cazacu din Timiºoara o parte
de moºtenire, „casa cu nr.1 ºi terenul de 2.254 mp.“,
adicã castelul ºi o parcelã din terenul din jur. (Toate
datele preluate din Extrasul de Carte funciarã, pus la
dispoziþie de Primãria Ramna). Cumpãrãtorii se pare cã
au garantat cu noua proprietate diverse împrumuturi
bancare.
Câteva camere din demisolul castelului au fost
locuite de proprietari, Petru ºi Margareta, pânã la moartea
acestora în anul 1950, repectiv 1969. Profira ºi Ioan /
Iany Riesz au locuit în casa cu nr. 2, fosta casã a
administratorului moºiei.
Din actele eliberate proprietarei, Profira Riesz,
de cãtre Consiliul Popular al comunei Ramna, în 1972,
reiese faptul cã proprietatea acesteia nu a fost
naþionalizatã sau expropriatã ºi cã proprietara nu a fost
membrã CAP.
Care a fost intenþia cumpãrãtorilor castelului în
anii aceia de dupã 1990, de avânt în recuperarea sau
achiziþionarea de proprietãþi, nu am aflat, deoarece nu
i-am putut contacta. Nu am aflat nici de ce au lãsat
proprietatea în paraginã. Sunt întrebãri, la care ºi Primãria
Ramna cautã un rãspuns, inclusiv în justiþie. Timpul
trece ºi probabil castelul va deveni o poveste spusã, de
acum scrisã, pentru urmaºi.
Ana KREMM
(Fragmentul de faþã face parte din prima monografie

a satului Valeapai; volumul va apare în 2017, de hramul
Bisericii, 15 august, cu sprijinul Muzeului Banatului Montan
din Reºiþa.)
122
CRAINA
Într-o vreme ce tinde nu doar sã ignore, ci chiar
sã demoleze valorile locale, într-o vreme în care chiar
cele din urmã tind, pe alocuri, sã se lase „înghiþite“ de
valurile globalizãrii, existã, iatã, oameni ºi locuri care
îºi înþeleg menirea ºi înþeleg sã-ºi apere ceea ce au
moºtenit, în convingerea (singura armã viabilã) cã
patrimoniul lor este tot atît de preþios precum cel al
oricãrui alt þinut din lumea largã, cã numai
fundamentîndu-ºi prezentul ºi viitorul pe acest patrimoniu
îºi pot pãstra ºi transmite prin generaþii identitatea,
privatã ºi publicã, fãrã de care ar învinge anonimatul ºi
depersonalizarea, dacã nu însãºi degradarea fiinþei umane
ºi robotizarea ei.
Þinut miraculos, cu o geografie spectaculoasã ºi o
istorie precum un palimpsest, nici astãzi cunoscut
întrutotul, Craina Bãnãþeanã este unul dintre aceste
locuri, cu oameni de acest calibru moral ºi intelectual,
indiferent de profesiunea ori statutul lor social, pentru
care germenii sãdiþi de cãrturarul Pavel Ciobanu dau
roade, adunã în jurul lor alþi oameni cãrora le propun
sã urmeze calea valorilor locale, în subtil ºi tenace
echilibru cu valorile universale – pe care mulþi ºi de
seamã cercetãtori ar numi-o calea „glocalizãrii“.
Venind pe urmele întemeietorului, Sãrbãtorile
Crainei – aflate de o bunã vreme sub bagheta profesorului
Petre Erimescu – sunt, mai cu seamã acum, cînd se
publicã parte din „roadele“ lor, dovada indubitabilã (ºi
indispensabilã în orientarea noastrã, a tuturor, spre
adevãrata esenþã a fiinþei umane) cã „se poate“, cã,
123
dincolo de privaþiuni economice (mai ales) ori de
dezechilibre sociale, þara profundã este în noi ºi doar
de noi depinde sã o aducem la vedere ºi sã-i dãm
meritata strãlucire.
Celor ce astfel gîndesc ºi astfel fãuresc în ºi
pentru Craina Bãnãþeanã, li se cuvine Gratitudinea ºi
Omagiul nostru. Vivat, crescat, floreat!
Ada D. CRUCEANU
Serbãrile Crainei - ediþia 2013
124
123245
Rostul vorbei
Anul 2016 a fost cel al unei mari surprize, cãci am

descoperit o nouã publicaþie periodicã, cu un titlu oarecum
ciudat, Banchetul, cu apariþie trimestrialã, editatã sub egida
Fundaþiei Culturale „Ion Sîrbu“ Petroºani, ctitorul acesteia fiind
Dumitru Velea, redactor-ºef al publicaþiei, ajutat în acest demers
impresionant de un colectiv de 22 de redactori, de la – în ordine
alfabeticã – Armina Flavia Asam pânã la Baki Ymeri. Primele
numere 1,2,3 (ianuarie-februarie-martie) menþioneazã ºi pe cei
19 colaboratori, cãrora li se adaugã, începând cu nr. 3,4,5
(octombrie-noiembrie-decembrie), semnatarul acestor rânduri. Am
folosit un termen hiperbolic (impresionant), justificat prin câteva
date despre Banchetul. Numãrul 1 cuprinde 142 de pagini, al
doilea la fel, cel de-al treilea 152 pagini, iar recentul numãr, al
4-lea, 180 de pagini. Formatul este academic, corespunzãtor
unei file de A4. M-am decis sã dãruiesc cele 4 numere Centrului
Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale
Caraº-Severin, impresionat de numãrul 8 al revistei de culturã
tradiþionalã, „Nedeia“.
Descoperirea publicaþiei Banchetul se datoreazã colaborãrii
cu un tânãr reºiþean, ing. Cristian Frenþiu, care a deschis seria
celor trei volume de Contribuþii lingvistice. Onomasticã.
Lexicologie I (2002), II (2004) ºi III (2007), prin redactare
computerizatã. În vizitele pe care ni le fãceam i-am spus cum
m-am „îndrãgostit“ de Cuvinte, dar ºi alte lucruri, printre care
i-am povestit cãlãtoriile mele prin douã landuri ale Germaniei în
care aveam prieteni ºi pe sora mea, Mariane Geigheimer,
respectiv, Renania unde se afla familia profesorilor reºiþeni Ligia
ºi Karl Tirier, cu familiile celor doi copii ai lor, în Bavaria, unde
125
se stabilise sora mea (la Augsburg), am colindat prin mai toate
colþurile acesteia. În volumul 30 de istorioare despre oameni
ºi vremi, (volum editat sub auspiciile Societãþii Române de
Radiodifuziune, ale Studioului Regional Radio Reºiþa, Editurii
Banatului Montan Reºiþa, 2008, cu o postfaþã semnatã de directorul
acestui post, al cãrui colaborator am fost vreme de 12 ani ºi am
susþinut 5 rubrici permanente). În volumul amintit se aflã ºi
istorioara „Nefericitul Ludovic II al Bavariei“.
Tânãrul meu prieten, Cristian, mi-a adus câteva cãrþi
semnate de un scriitor necunoscut mie pânã atunci, Ion Dezideriu
Sîrbu. Citindu-le, am aflat cã acesta a fost oaspete al familiei
Tirier, care punea una din camerele apartamentului din Essen
la dispoziþia diverºilor vizitatori ai landului Renaniei. Deseori,
îmi spuneau cã dorm în patul în care dormise un scriitor
român, aflat în vizitã la Essen, dar se necãjeau ºi nici eu nu
le-am fost de folos, sã-ºi aminteascã numele acestuia. Dintre
cãrþile lui I.D. Sîrbu, date mie spre lecturã de Cristian Frenþiu,
unul din volume a spulberat misterul. „Scriitorul român“ care
fusese oaspetele familiei Tirier, fusese I.D. Sîrbu. Cristian Frenþiu
mi-a luat un interviu pe care l-a publicat în numãrul 2 al
Banchetului. Titlul publicaþiei, care m-a contrariat pentru
început, mi s-a desluºit cercetând coperta revistei care redã în
partea superioarã ºi cea inferioarã chipurile a 26 de personalitãþi
ale culturii române, de la Dimitrie Cantemir pânã la Ion
D.Sîrbu. Ilustraþia volumelor este bogatã, ireproºabil reproduse
opere ale unor artiºti plastici, pictori sau sculptori. Numesc doar
câteva din cele patru nume apãrute: Constantin Brâncuºi, Daniel
Barbu, Gabriel Stan ºi Ion Corjoi. Pe coperta primã a fiecãrui
numãr se menþioneazã dictonul „Trecãtorule, nu mã judeca dupã
cele ce le-am fãcut, ci dupã cele ce le-am refuzat a le face!“.
În privinþa conþinutului publicaþiei Banchetul citez
menþiunea de pe contrapagina fiecãrui numãr: „Revista Banchetul
gãzduieºte tot ce înseamnã culturã, de la valorile materiale la
cele spirituale, de la valorile-mijloc la valorile-scop (îndeosebi).
În caz de dezbateri ºi polemici nu se identificã neapãrat cu ideile
exprimate. Potrivit articolului 206 C.P., responsabilitatea juridicã
pentru conþinutul articolelor aparþine autorilor.“
În încheierea acestei prezentãri þin sã clarific trei chestiuni:
a). Graniþele, hotarele sunt noþiuni convenþionale. ªi mã
126
refer doar la douã compartimente lingvistice. Vorbind despre
graiurile bãnãþene, alcãtuitoare ale subdialectului vorbit în
interiorul provinciei Banatului, nu se opresc pe crestele munþilor
ºi nici pe malurile râurilor, cum ar fi, de plidã, apa Mureºului;
existã dincolo de acestea zone de interferenþã. Despre cãrþile
scrise de mine, în cea mai mare parte, cu caracter lingvistic, am
antrenat ºi graiurile celorlalte provincii româneºti. Repet doar
un exemplu. Într-o imprecaþie a unei femei adresatã alteia,
Hasdeu menþioneazã cuvântul arþã provenit de la S.Liuba din
satul Maidan (azi, Brãdiºorul de Jos), de lângã Oraviþa. Citez din
EMR, p. 426 (B.Petriceicu-Hasdeu, Etymologicum Magnum
Rumane. Dicþionarul limbii istorice ºi poporane a românilor.
Ediþie îngrijitã ºi studiu introductiv de Grigore Brâncuº, vol. II,
Editura Minerva, Bucureºti, 1974): „Douã muieri certându-se
odatã, una care se þinea cã e superioarã celeilalte începu a o
batjocori pe cealaltã cã e de neam mai de jos decât ea ºi, între
altele îi zise: « – Cine eºti tu?/Arþo, chiaro, /ªoago, Moago,/
Surdo, ªtirbo etc.»“ Hasdeu nu dã cuvântului o explicaþie
etimologicã, ci adaugã, fãrã a fi convins: Bãnãþeanul arþ ºi arþã
se pare a fi legat de muntenescul arþoi ºi arþirã din ghicitoarea
despre cioarã ºi porc; cf. „Arþira/Parþira/Încalecã pe Arþoi,/
Pârþoi“ (EMR II, 426-427). În final, Hasdeu trimite termenul
metaforic din ghicitoare la arþibur, „poreclã datã armenilor“
(EMR II, 431-432). Am respins o posibilã înrudire a bãn. arþã cu
aceste cuvinte cu circulaþie în Moldova ºi Muntenia ºi este puþin
probabil sã fi fost familiarã bãnãþenilor, mai ales cã prezenþa
armenilor nici nu este atestatã cât de cât compactã în Banat, ci
doar în Moldova, Muntenia ºi nord-estul Transilvaniei¹. Se
observã trei perechi de cuvinte, cãci dupã întrebarea retoricã,
urmeazã reluarea acesteia cu termenii masculinizaþi: „Pe cine ai
tu? – Pe Arþu,/Schiarþu,/ªogu,/Mogu,/Surdu,/ªtirbul!“ O explicaþie
mai amplã am prezentat-o în Contribuþii I, în capitolul Lat.
*arcia, în limba romanã p. 141-145. Aici, am demonstrat cã nu
numai în idiomurile romanice apusene s-a pãstrat lat. – *arcia,
ci ºi în alte trei provincii româneºti (Criºana, Moldova ºi
Muntenia, practic, deci, în întregul areal al limbii romane).
Articolul a fost publicat mai întâi în SCL („Studii ºi cercetãri
lingvistice“, XLIV, nr. 2, 129-133, Bucureºti, 1993), apoi în
volumul menþionat mai sus. Alãturi de alte etmologii a fost
127
acceptat de colectivul Academiei Române care lucreazã la
„Dicþionarul tezaur al limbii române“, dupã cum îmi comunicã
cercetãtorul Nicolae Saramandu de la Institutul de Lingvisticã ºi
Istorie Literarã „I. Iordan, Al. Rosetti“.
Mi s-a reproºat cã în studiile mele de toponimie abundã
nume de locuri din celelalte provincii istorice ale României; în
aceeaºi corespondenþã a cercetãtorului bucureºtean (N.S.) acesta
îmi scrie cã ALR . Muntenia ºi Dobrogea³ sunt prezent cu 18
lucrãri, cu referinþã la articolele mele de toponimie. Cam în
aceiaºi perioadã Biblioteca „G.I.Sbiera“ din Suceava îmi cerea
date pentru ediþia a II-a a Enciclopediei Bucovinei, actualizând
astfel vol. I, achiziþionat de Studioul Regional de Radio Reºiþa,
volum în care sunt prezent. Spun toate acestea dintr-un motiv
foarte simplu, cred cã ºi justifcat, anume acela cã despre cele 24
de lucrãri semnate, mai bine de jumãtate cu caracter ºtiinþific
(lingvisticã, în general: istoria limbii, etimologie, dialectologie),
nu a fost semnalatã de mass-media Banatului Montan.
În schimb, Viorel Marineasa în revista timiºoreanã
„Orizont“... A mai semnat o postfaþã la volumul „Capricii…“,
editorul Gheorghe Jurma. Lãsând la o parte modestia, recunosc
cã aceastã stare de lucruri mi-a provocat o îndreptãþitã stare de
profundã mâhnire.
b). Am încercat sã gãsesc o justificare stãrii de lucruri
menþionate ºi m-am împãcat cu situaþia cã sunt, orice aº face…o
viniturã. Cu voia D-voastrã, stimaþi cititori ai Nedeii, mã
opresc puþin asupra acestui cuvânt. DEX nu-l gloseazã dar el
este, fãrã dubiu, un derivat al vb. a veni. Însã gãsim menþionat
termenul literar viiturã s.f. „Creºtere bruscã a nivelului unei
ape, unui râu care poate duce la revãrsarea lui“. Cu referinþã la
persoane venite din alte pãrþi – cum am spus – DEX nu
menþioneazã. Nu pot sã mã refer la DA, cãci cãrþile mele mi-au
plecat din casã, „mãritându-le“ eu însumi la Biblioteca Orãºeneascã
„Tata Oancea“ din Bocºa. Sunt expuse într-o salã care poartã
numele celui care le-a dãruit ºi pot fi consultate, oricare volum
din cele 800, neîmprumutându-se. Revista „Bocºa culturalã“
menþioneazã acest act, într-un numãr din care anexez un xerox
articolului de faþã. Þin sã menþionez cã termenul venetic nu
este o variantã foneticã a lui viiturã sau viniturã, ci un
împrumut din ngr. venétikos când se foloseºte cu sensul „veche
128
monedã veneþianã de aur, care a circulat ºi în þãrile româneºti“
dar DEX adaugã ºi pe tr. venedik.
c). ªi, în sfârºit, am ajuns, la ceea ce mi-am propus din
capul locului, dupã ce redactorul-ºef al publicaþiei Nedeia, Angelica
Herac, mi-a cerut material pentru numãrul 9, dar provenit din
„Þara de Fagi“ a Bucovinei. În 1987, din celãlalt secol ºi celãlalt
mileniu, deci propuneam colegilor mei sã-l sãrbãtorim pe Lucian
Costin, „Poet, folclorist, dialectolog, critic ºi îndrumãtor, traducãtor,
memorialist, pedagog, geograf…“ (am citat din Dicþionarul
scriitorilor din Caraº-Severin, semnat de Victoria I. Bitte,
Tiberiu Chiº ºi Nicolae Sârbu, p. 65-67, apãrut la Editura
Timpul din Reºiþa, în anul 1998.) Nãscut în anul 1887, s-a
stabilit în Banat, unde a prestat o prodigioasã activitate ºi unde
dupã ce a trecut apa Stixului, a fost înmormântat la Caransebeº,
în anul 1951. Nu pot rãspunde ºi nici nu am posibilitatea sã
întreprind o vizitã în cimitirul sau cimitirele Caransebeºului,
începusem sã spun cã nu pot rãspunde unei virtuale întrebãri
„Cine se îngrijeºte de mormântul acestei venituri“?
Închei articolul meu cu o observaþie care ar putea abate
asupra mea aprecierea cã ignor o fabulã a lui Grigore Alexandrescu,
cea cu „Pisica sãlbaticã ºi tigrul“. Pun întrebarea urmãtoare la
care poate rãspunde oricine: „Dacã nu ar fi fost viiturile
(veniturile) mãreþului fluviu al Nilului, ar fi existat civilizaþia
egipteanã, unicã în felul ei în istoria omenirii?“
Vasile IONIÞÃ
Reºiþa, 25 februarie, 2017
NOTE:
1. În Oltenia, apare într-o carte a lui Al. I. Amzulescu,

Cântece bãtrâneºti, Editura Minerva, Bucureºti, 1974, în
urmãtorul fragment „Pe cea gurã de vâlcea/Mi se vede-o Cãsciorea/
Mititicã, mititea, /Aruitã cu ara, /Bãrduitã cu barda/Cu ºindrilã
mãrunþea/De curjea ape pe ea“. În Moldova, gardurilor din
lãteþi, li se spunea din arþapicã. În graiul moþilor alar înseamnã
129
un sipet fãcut din nuiele. W.Meyer-Lubke menþioneazã lat. -
arcia cu sensul de „mãrãciniº“, apoi noteazã prezenþa unor
diferenþi termeni în idiomuri romanice apusene: cf. sp. Zarzo
„Gheflecht aus Weiden“ dar ºi „Dach“, apoi astur. Sardo,
„Geilechtyum Dörrun der Haselnüsse“ (REW, 615), dar nu avea
cunoºtinþã de românescul arþã. Nici B.P.Hasdeu, nu dispunea de
izvoarele folclorice apãrute mai târziu.
2. Atlasele respective mi-au fost trimise de regretatul
Teofil Teaha ºi ele se gãsesc la Biblioteca Orãºeneascã „Tata
Oancea“ din Bocºa.
3. De ce la Bocºa? M-am speriat când m-am trezit cu
dublã cataractã ºi am chemat câteva lucrãtoare ale Bibliotecii
Municipale „Paul Iorgovici“ acestora predându-le doi saci cu
corespondenþã. Dupã ce mi-am recãpãtat vederea m-am dus sã
fac o copie dupã o scrisoare de la Petre Neiescu, cercetãtorul
clujean, care mi-o cerea pentru a aplana un conflict colegial din
Cetatea Clujului. Nu am mai gãsit corespondenþa, dupã cum ºi
Monografia localitãþii Ciacova, unde figuram ca „Mittenautore“,
autor fiind regretatul Wilfelm Merschdorf.
130
MÂTCA
Mâtca este un bãþ din lemn de brad (cel mai

adesea) lung de aproximativ 30-40 cm, puþin mai gros la
unul din capete care prezintã vreo 6-7-8 ramificaþii
radiare, lungi la rândul lor de vreo 5-6-7 cm. Tatãl
meu, de fiecare datã dupã sãrbãtorile de iarnã când
bradul de Crãciun devenea de prisos, tãia din el o
porþiune adecvatã confecþionãrii unei mâtci. Dar cum
acest obiect are viaþã lungã, cel mai adesea acea bucatã
rãmânea în stadiul de proiect.
Se foloseºte pentru a face scrobul coleºei ºi nu
este obligatorie. Mai nou se foloseºte telul.
COLEªERUL
Este un bãþ gros de 2-3 cm în diametru ºi lung

de 40 cm având variaþii în plus sau în minus. Are o
uºoarã curburã ce permite manevrarea lui adecvatã. Un
capãt se fixeazã în palma unei mâini, iar cu cealaltã
mânã se apucã de mijloc ºi se roteºte în cãldare, o datã
în jurul axei sale ºi concomitent, pornind din mijlocul
coleºei, merge ºerpuitor în spire tot mai mari pânã
ajunge la marginea cãldãrii de care se sfãrâmã cocoloaºele
de fãinã existente. Se repetã miºcarea de atâtea ori
pânã conþinutul devine uniform. Când se scoate, cu un
cuþit de lemn (unii folosesc ºi din metal) se desprinde
coleãºa ce a rãmas pe el.
De remarcat cã se poate folosi ºi în alte scopuri.
Unul, foarte important, este acela de a face pe Sf.
Nicolae la posteriorul copiilor neastâmpãraþi. O a doua
utilitate am simþit-o personal, când baba Minerva mi-a
131
apãsat mandulele (amigdalele) cu coleºerul ca sã pot
respira.
TOCÃLÃI-TROCÃLÃI
Sunt douã scândurele uºor curbate ce se pun de

o parte ºi de alta a cãldãrii, atunci când se ia de pe
foc. Pe ele se pun tãlpile picioarelor care se þin strâns
ca sã nu se miºte acea cãldare. Rostul lor este de a feri
picioarele de funingine ºi de cãldura intensã a
recipientului.
Sunt legate între ele cu o sfoarã ºi când nu sunt
folosite se agaþã într-un cui pe aproape.
Nu sunt obligatorii, putându-se folosi în loc bucãþi
de þiglã, cãrãmidã, lemn.
SÂNIE
Este o farfurie din lemn cu diametru variabil

putând ajunge pânã la 40-50 cm. Are formã rotundã ºi
platã, doar la margine având o porþiune ridicatã, de 1-
2 cm care nu lasã sã se reverse coleãºa în afarã.
Iosif BADESCU
132
„Stricãtorii“ de... folclor
Un post de televiziune apãrut de aproape un an care,
chipurile, îºi propune sã „tezaurizeze“ folclorul bãnãþean,
difuzeazã zilnic (cu o nemaivãzutã ºi nemaiauzitã obrãznicie)
melodii populare interpretate de guriºti ºi guriste de a cãror
nume nu cred sã fi auzit decât propriile lor familii. Din
pãcate, de la o vreme, între ei au început sã se „producã“ ºi
câteva voci cunoscute, cu o anume notorietate, de „soliºti
vocali“, pe care nu-i nominalizez din respect, mai cu seamã
cã unul dintre ei e originar din cunoscuta „Valea a Miracolelor“.
ªi poate cã nu aº fi luat atitudine faþã de aceastã anomalie,
dacã Consiliul Naþional al Audiovizualului sau instituþia care
i-a eliberat licenþa de emisie acestei televiziuni, se face cã
nu observã o anomalie ºi mai mare. Toate aceste lãlãieli
încropite „pe bandã rulantã“ ce stau, indubitabil, sub semnul
prostului gust, al superficialitãþii ºi veleitarismului de joasã
speþã – nu au nimic comun cu simþirea autenticã, cu frumuseþea
sufletului þãrãnesc, a cântecului ce a însoþit de veacuri, la
vremuri de tristeþe ori la puþinele-i bucurii, viaþa omului
trãitor la sat – aparþin unui neica-nimeni care se
autointituleazã, fãrã nicio jenã, „TEXTIER ªI COM-
POZITOR“.
E adevãrat, trebuie sã recunosc, existã în istoria muzicii
populare bãnãþene ºi româneºti (mai cu seamã în cazul
instrumentiºtilor ºi coregrafilor) interpreþi într-atât de dotaþi
încât prin talentul lor, prin mãiestrie ºi virtuozitate, au
„nemurit“ unele din cântecele ºi jocurile culese, transmise din
generaþie în generaþie încât, la un moment-dat, colectivitãþile
au uitat pur ºi simplu numele celui care le-a fredonat (din
frunzã, fluier, „clainet“ etc.), ori rostit pentru prima oarã,
rãmânând în conºtiinþa viitorimii drept „Doina lui Craiu“
133
(George Motoia Craiu), „Doina lui Bârcã“ (Alexa Bârcã), din
arealul Oraviþei, ori jocul cântat la vioarã, „Prã loc, a lu
Trãilã Sima“ (auzit de la Nicolae Becica, din Naidãº, în
prima jumãtate a veacului trecut, ºi consemnat de Nicolae
Ursu), „De doi al lui Luca Novac“ (Luca Novac), „Sârba lui
Gheza“ (Gheza Novac), „Ardeleana lui Luþã Ioviþã“ (Gh.
Marinescu) din arealul Caransebeºului, etc. ªi exemplele pot
continua ºi cu alþi mari instrumentiºti ºi împãtimiþi ai jocului,
care ºi-au pus geniala amprentã „pe cântãrile auzite din
bãbãluc“.
ªi poate cã l-aº fi lãsat în plata Domnului (ºi a celor
care îi lipesc, probabil, pe la nunþi ºi botezuri, sutele de
„euroi“ pe frunte, ascultându-i „liniile melodice“), dacã nu ar
fi încolþit în mine o idee, zic eu logicã ºi de bun simþ, în total
consens cu mersul vremurilor de astãzi: ce-ar fi ca, peste un
an sau doi, sã-l vãd pe ilustrul anonim printre membrii
Uniunii Scriitorilor ºi, de ce nu, ai Uniunii Compozitorilor ºi
Muzicologilor din România? Pânã atunci îi reamintesc acestui
„stricãtor de folclor“ cã, potrivit unui proverb strãmoºesc,
„fiecare pasãre pre limba ei piere“.
mai, 2017
Lia CIOCÂRLIE
134
67879:
Raftul cu cãrþi
DORZIANA – O
(RE)CONSTRUCÞIE
A TEXTULUI PRIN
LIMBAJ
Editura Excelsior Art a

publicat în colecþia „Academica
Limbã ºi culturã româneascã“
cartea Florinei Maria Bãcilã,
intitulatã „Dorziana – o (re)con-
strucþie a textului prin limbaj“.
Prima secvenþã a titlului,
„Dorziana“, conþine o sugestie
epopeicã. Autoarea oferã
publicului cititor întâiul volum
dintr-o epopee interpretativã
dedicatã creaþiei poetului creºtin ginea unui erou ce vine din
Traian Dorz. strãfundul unei istorii mistice,
Se ºtie cã epopeea este ci contureazã, interpretativ,
un poem epic de dimensiuni imaginea unui poet-martir.
ample, în care se povestesc Traian Dorz, poet creºtin, a
fapte eroice, legendare sau gãsit „cuvântul ce exprimã
istorice, sãvârºite de un personaj adevãrul“, pentru cã a descoperit
excepþional. Cartea la care ne însuºi Adevãrul, pe Hristos, ºi
referim deºi nu este un poem s-a slujit de cuvintele limbii
epic în versuri, rãmâne un române pentru A-i aduce slavã.
„poem epic“ care nu oferã ima- În numele acestui Adevãr a
135
suportat ani grei de temniþã valorii ºi pe nedrept ignoratã.
comunistã, apoi marginalizarea În capitolul al doilea
lui ºi a operei. Aceastã suferinþã autoarea utilizeazã metode
este o formã de eroism care se filologice eficiente, relevând
cuvine înþeleasã ºi respectatã. expresia lingvisticã a aspiraþiei
A doua secvenþã a titlului spre absolut prin sublinierea
„ – o (re)construcþie a textului procedeelor de negare a limi-
prin limbaj“ sugereazã efortul telor comune – un rol impor-
autoarei de a pune în evidenþã tant având prefixul „ne-“ – ori
valoarea operei poetului biho- prin mijloace de exprimare a
rean. Dacã Traian Dorz este intensitãþii maxime cu ajutorul
poetul creºtin cel mai apropiat prefixelor „strã-“ ºi „prea-“.
de inima poporului, el rãmâne O discuþie destul de amplã
strãin multor intelectuali. Ceea este rezervatã semanticii unor
ce încearcã ºi reuºeºte sã facã termeni emblematici („farmec“,
Florina Maria Bãcilã este sã „mreajã“, „a încânta“, „a rãpi“,
atragã atenþia specialiºtilor, „nãier“, „harfã“, „dor“).
pentru ca aceºtia sã (re)des- Un loc important îl ocupã
copere valoarea esteticã a în volum capitolul dedicat unor
creaþiei ºi s-o aºeze acolo unde construcþii lexico-gramaticale
îi este locul într-o istorie a integrate în organizarea tex-
literaturii române. tului. Universitara se opreºte
Cuprinsul este prefaþat de asupra valenþelor expresive ale
un cuvânt al profesorului numelor date Fecioarei Maria;
Constantin Teodorescu din evocãrile lirice ale Maicii
Kitchaner – Ontario, Canada. Domnului în poezia lui Traian
Capitolul I, „Poezia lui Dorz, descoperã cercetãtorului
Traian Dorz – un cântec pentru atent o imagine aproape
rugãciunile noastre“ conþine o „românizatã“ a Sfintei Fecioare.
esenþialã biografie, motivatã de Subcapitolul „Locurile noastre
faptul cã literatura lui Traian sfinte – stilistica gradelor de
Dorz se aflã întotdeauna într-un comparaþie“ stârneºte atât
anumit raport cu biografia interesul filologului, cât ºi al
acestuia. teologului; analizând valenþele
Semnatara volumului îºi stilistice ale intensitãþii, Florina
descoperã intenþia de a restitui Maria Bãcilã reliefeazã origi-
culturii noastre, prin interpre- nalitatea limbii scriitorului
tare criticã, o operã de dimen- Traian Dorz prin comentarea
siuni ample aºezatã sub semnul unor imagini inedite, nãscute
136
din asocierea neaºteptatã a unor Florinei Maria Bãcilã se fun-
cuvinte capabile sã sporeascã damenteazã pe o bogatã bibli-
semnificaþiile textului. Ne-a ografie ce cuprinde volume ºi
reþinut atenþia excelenta analizã studii din varii domenii: le-
a adjectivului polisemantic xicologie ºi lexicografie, gra-
„dulce“, cu o multitudine de maticã, stilisticã, semioticã,
ocurenþe în creaþia dorzianã. istorie ºi teorie literarã, folclo-
Deºi un termen comun astãzi, risticã ºi etnologie, religie,
„dulce“ obþine, în opera scri- filozofie, antropologie, muzi-
itorului bihorean, noi valori de cologie etc.
sens, caracterizate printr-o Noutatea adusã de acest
maximã profunzime, comple- volum se înregistreazã atât la
xitate ºi originalitate. nivelul informaþiei despre
Ultimul capitol, prin ana- creaþia dorzianã, cât ºi la
liza motivului pasãrii mãiestre, nivelul interpretãrii acesteia
îi descoperã cititorului faptul Cartea Florinei-Maria
cã perifraza face referire la Bãcilã rãmâne nu doar un
personalitatea lui Iosif Trifa, volum pentru specialiºti, ci ºi
preotul iniþiator al miºcãrii de un preþios memento pentru
renaºtere spiritualã a Bisericii viaþa ºi expresia artisticã a lui
Ortodoxe cunoscutã sub numele Traian Dorz.
„Oastea Domnului“, mentor
spiritual al scriitorului bihorean. dr. Maria FRENÞIU
În acelaºi capitol, autoarea
pune în evidenþã expresia
artisticã dorzianã care cuprinde
mistica unirii divinului cu uma- Pavel Panduru. Þara
nul prin valorificarea motivului Almãjului
nunþii. Atrage atenþia rafina-
mentul analizei mitului mioritic, O carte tot despre Almãj
în toate segmentele pe care „Þara Almãjului strãvechi
acesta le presupune. þinut de continuitate ºi simþire
Cartea se încheie cu o româneascã“, ediþia a II-a, a
prefaþã apreciativã semnatã de apãrut dupã cum mãrturiseºte
universitara Simona Constan- autorul, prof. Pavel Panduru
tinovici de la Facultatea de pentru cã „se cere sã existe un
Litere, Istorie, Teologie din studiu muncit despre perioada
Timiºoara. interbelicã în Þara Almãjului
Demersul lingvistic al ºi prima ediþie s-a epuizat, nici
137
Cu aceastã carte, prof.
Pavel Panduru pune o piatrã
de temelie la construcþia
memoriei istorice ºi culturale
a comunitãþii în care trãieºte
cu drag ºi bucurie.
Angelica HERAC
Pocãrãi ºi meº-
paisuri. Dulciuri din
Banat , Nicoleta Muºat,
Andreea Liºiþã
Cea dintâi observaþie pe

care o pot formula despre
eu nu mai am nici un exem- aceastã carte este cã Pocãrãi ºi
plar.“ meºpaisuri. Dulciuri din Banat
Apariþia de aceastã datã este un titlu care ar putea
a fost la Editura Hoffman din pune probleme în cazul în care
Caracal, prima ediþie fiind nu s-ar specifica imediat cã este
publicatã la Reºiþa la Editura vorba despre dulciuri. Cartea
Neutrino. este bilingvã, în limba românã
Mânat de dragostea ºi sârbã, fiind unul dintre
pentru istoria þinutului natal, rezultatele proiectului trans-
prof. Pavel Panduru se regãseºte frontalier IPA România - Serbia
prin aceastã documentare, Living Heritage – an Unlimited
dumnealui istoric la bazã dar Resource for Tourism Develop-
în profunzime un om al ment.
sensibilitãþii care crede neclintit În calitate de cititor, în
în Sfânta Tradiþie ºi calcã pe funcþie de abilitãþile culinare
urmele spuselor marelui istoric, pe care le deþii ºi de interesul
Nicolae Iorga „când vom avea pentru dulciuri, recepþionezi
istoria fiecãrui sat, vom avea iniþial cartea ca pe o colecþie
istoria noastrã întreagã.“ de reþete. Însoþite adesea de
138
naraþiuni decupate din in- pentru Sf. Sava, Tort sârbesc.
terviurile înregistrate pe teren, Dincolo de informaþiile
aceste reþete se comprimã sub privitoare la dulciurile respec-
forma unor texte despre arta tive, denumirile amintite con-
dulciurilor, dar nu numai. Aceste tureazã ºi caracterul multietnic
mici texte expun fie o etapã a ºi stratificat al Banatului. Mai
unei poveºti de viaþã, fie un mult decât atât, selecþia unor
comentariu banal despre pãrþi cheie din interviurile luate
dulciuri, cum este cazul uneia construieºte metaforic specificul
dintre informatoarele din Fãget intercultural al Banatului. De
care vorbeºte despre reþeta exemplu, un informator din
piersicilor de casã: „Cã nu le- Kikinda subliniazã: „În aceastã
am mai fãcut de mult. Cred cã parte de Banat, o influenþã
de vreo doi ani, cã nu le mai deosebitã a avut-o bucãtãria
trebuie. [...] Mai am o maghiarã ºi germanã, mai ales
profesoarã, chiar m-am gândit când este vorba de paste
sã mã pun într-o zi sã-i fac. fãinoase, astfel cã nu lipseºte
Atâta îi plãcea ei piersicile de ºtrudelul cu mac, viºine,
numa’. [...] Nepotu ãla de la roºcovã, plãcintele cu brânzã,
Bucureºti, ãla vrea nuci. Nuci, cartofi, diferite paste fãinoase
nu piersici. Cã într-adevãr, amestecate. Toate sunt reþete
nucile-s mai simplu de fãcut. vechi, tradiþionale.” (p. 121)
Nu-i atâta timp.” (p.74) Colecþia de fotografii care
La o primã lecturã, sigur însoþeºte reþetele are un im-
cã aglomerarea de reþete pact aparte. Dacã în cãrþile
acapareazã întreaga atenþie a clasice de bucate fotografiile
cititorului. La o lecturã mai implicã un scop ilustrativ ºi
profundã, cartea scoate la ivealã îmbietor pentru cei mai
mai multe aspecte, dintre care gurmanzi dintre cititori, în
ies în evidenþã câteva elemente Pocãrãi ºi meºpaisuri, imaginile
care definesc Banatul. Un au un impact diferit. Ele
inventar al acestor titluri de creeazã geografia ºi parte din
reþete ar trece în revistã specificul locurilor de unde au
specialitãþile dulci ale Banatului fost culese reþetele. Cu alte
într-un soi de hartã mutã a cuvinte, fotografiile selectate de
gastronomiei regionale: Lepa cãtre autoare vorbesc despre
Brena (ca ºi Riga Ioanci), terenul propriu-zis. Imaginile
Budapesta, Arborele, Doboº, reprezintã în general dulciuri,
Olga de la Bucureºti, Cornuri fructe, dar nu numai. Ele
139
creeazã ºi o relaþie tacitã între cu o carte despre dulciurile din
vocea persoanei care povesteºte Banat în care se prezintã
o reþetã ºi casa, oraºul, mediul simultan ºi specificul regional.
în care aceasta trãieºte. De aceea, fotografiile în care
Fotografiile inserate între troneazã o tavã cu prãjituri pe
bucãþile de text se coaguleazã masã, un bol cu cireºe, o femeie
într-o serie de flash-uri care care cerne fãina, o cãmarã
adesea deconecteazã cititorul de ticsitã de bunãtãþuri sunt
la reþetele propriu-zise ºi-l trucuri prin care terenul, pe
conduc într-o altã direcþie, care baza cãruia s-a realizat cartea,
nu se referã în mod obligatoriu devine un spaþiu ospitalier.
la gãtit. Aceste fotografii sunt Astfel cã jocul reþetã - poveste
intitulate sugestiv Cireºe la - imagine este menit sã
doamna Petrov acasã în Kikinda, provoace cititorul în a re-
Fãgetul de altãdatã, Aparat de construi, din piese, un loc
fãcut nuci, Reþetã de piersici din primitor, unde bucata de
Fãget, Interviu în Rãchita, interviu completeazã ºi întreþine
Obiecte din casa muzeu din atmosfera creatã: „Nu, le dãdea
Curtea, Vase din Curtea, Brâu prin zahãru ãla ºi erau prea
din Rãchita, Festivalul Dovlea- dulci, nu era genu meu. [...]
cului Kikinda, Borcane cu Fãcea atunci, mai era o reþetã,
dulceaþã din Curtea e t c . . Trunchi de copac, nici ãla nu-l
Marcând cu insistenþã locul ºi reuºesc ca buni [...] nu m-o
familia de unde provine o reþetã, ieºit niciodatã.”(p.185) Dupã cum
se recompune, din imagini, am observat anterior, fotografiile
spaþiul mozaicat al terenului ºi nu urmeazã o anumitã logicã.
se concretizeazã o anume Ele suprind sau nu, unele trans-
familiaritate nu numai între mit un mesaj subtil al inter-
autorii ºi culegãtorii reþetelor, acþiunii cu oamenii care le-au
ci ºi între informatori ºi cititori. pus la dispoziþie, iar unele doar
Vãzutã în cheie postmodernã, ilustreazã reþetele.
întreaga construcþie de imagini Cel de-al doilea unghi din
din volumul de faþã deþine o care pot aborda cartea Pocãrãi
forþã de tranziþie de la text la ºi meºpaisuri e s t e c e l d e
casa ºi gospodãria informa- cercetãtor de teren. În mod
torilor. Nu ne aflãm în faþa evident, în timpul cercetãrii,
unor imagini neutre, ci suntem lucrurile se aºazã în funcþie de
într-o anumitã familie ºi într-o momentul în care se aflã
anumitã casã. Avem de-a face comunitatea. De pildã, în
140
Banatul montan, prãjiturile se fac colaci. Acum mai rar. Se
sãrbãtoreºti – cum le numesc fac de toatã ziua prãjituri, nu
cele douã autoare în prefeþa cu ocazie. Se face dacã avem
cãrþii, sunt grãitoare pentru oaspeþi. Mai mult la nunþi. [...]
prestigiul unei familii. Prin Ne-am modernizat acum. Noi
urmare, în momente cheie cum ni-s prin Facebook.”(166)
e ruga sau nedeia, nu orice Reþetele publicate au fost
femeie poate avea rolul de bunã fie demonstrate, fie fotografiate,
cofetãreasã. Profesionistele unei fie narate. Se creeazã astfel o
comunitãþi pregãtesc la comandã disjuncþie marcatã de diferenþa
deserturile pentru masa îm- dintre oral ºi scris, vorbit ºi
belºugatã a rugii. În aceastã fãcut, teorie ºi practicã. Pocãrãi
carte sunt prezentate ºi câteva ºi meºpaisuri. Dulciuri din Banat
reþete care provin de la pro- este o carte despre duclciuri ºi
fesioniste în arta dulciurilor, despre teren, o carte polifonicã,
cum este cazul Anei Dragomir o fotografie a Banatului vãzut
din Armeniº, Caraº-Severin, dar prin arta desertului, o cronicã
ºi reþete furnizate de diletante. a reþetelor din memorie ºi a
Acestea sunt gospodinele care celor moderne, o carte dupã
îºi asumã numai prãjituri care, cine se încumetã ar putea
cotidiene, câteodatã ºi acelea sã gãteascã.
puþine, cum este Ana Stoichescu
din Teregova. Eliana-Alina POPEÞI
De asemenea, reþetele ºi
explicaþiile celor care le expun
fac trimitere ºi la sãrbãtori, la
momente speciale. Din acest
corpus de texte se desprinde
un tablou mixt, compus din
tradiþie ºi modernitate, din acum
ºi atunci, din exagerare ºi
cumpãtare: „Torturi se fac la
sãrbãtori, la nunþi, la botezuri,
la diferite ocazii. La sãrbãtori
se fac torturi dupã gustul
cazonicilor. La Crãciun, normal,
e cel mai important, ºi Paºtele.
Dar ºi la Anul Nou, Boboteaza,
acum de Rusalii. La Sân Petru
141
„Memoria Ethnologica“ e
publicatã bianual începând din
2001 cu numere duble care apar
în lunile iulie respectiv
decembrie ajungând în prezent
la 61 de numere. Cele peste
200 de pagini ale revistei
gãzduiesc articole ºi studii,
cercetãri originale ºi recenzii
de antropologie culturalã ºi
socialã (etnologie, lingvisticã,
medicinã tradiþionalã) ºi domenii
de interferenþã.
Preocuparea permanentã
a publicaþiei este cercetarea,
conservarea ºi promovarea
culturii tradiþionale din Mara-
mureº întregitã de publicarea
¬ Avem o bucurie deo- unor colecþii de folclor, descrieri
sebitã ºi o onoare sã semnalãm ale unor obiceiuri, observaþii
revista de patrimoniu etnologic asupra unor rituri, etc.
ºi memorie culturalã, deja Din anul 2010 revista
renumitã în peisajul ºtiinþific utilizeazã procedura de verificare
internaþional „Memoria cu evaluatori ºi cuprinde articole
Ethnologica“. E d i t a t ã d e în românã, englezã, francezã,
Centrul Judeþean pentru germanã, italianã, ucraineanã.
Conservarea ºi Promovarea Fiecare articol are rezumat ºi
Culturii Tradiþionale Maramureº cuvinte cheie în limba englezã.
ºi Consiliul Judeþean Mara-
mureº aceastã publicaþie a
apãrut în anul 2001, în prezent ¬ O altã prezenþã edi-
fiind recunoscutã atât în plan torialã care defineºte identitatea
naþional (acreditatã C.N.C.S., unui spaþiu cultural valoros este
nivel C) cât ºi internaþional, „Rãstimp“ editatã de Consiliul
fiind indexatã într-o importantã Judeþean Mehedinþi ºi Centrul
bazã de date BDI EBSCO Cultural „Nichita Stãnescu“.
(U.S.A) cu un numãr mare de Revista de culturã ºi tradiþie
colaboratori de prestigiu din popularã „Rãstimp“ e o
lume. incursiune în universul plin de
142
sensuri al lumii tradiþionale din Numãrul 79 e suficient
þinutul Mehedinþiului. pentru o evaluare cel puþin
Spiritul acestei zone mu- numericã a statutului revistei.
steºte de bogãþie ºi diversitate „Rãstimp“ restituie o lume care
ºi, prin urmare, în paginile e în miºcare, în transformare
revistei veþi gãsi ilustrate mereu dar care are o legãturã
obiceiuri, tradiþii, legende, totul binefãcãtoare cu trecutul
prezentat de oameni avizaþi care construind un viitor modelat
au cercetat nu doar consultând pe valori spirituale sãnãtoase.
bibliografie de specialitate dar
s-au deplasat ºi în teren, în
culegeri. Angelica HERAC
Tezaurizarea acestei zes-
tre - cultura tradiþionalã e din-
colo de datoria moralã atât un
fapt aducãtor de luminã în Felicitãri tuturor colegilor
sufletul nostru fiind parte din de la Centrele de Culturã
fiinþa naþionalã cât ºi de ilu- Tradiþionalã, ziditori de frumos
minare continuã a vieþii spiri- ºi veºnicie!
tuale a fiecãruia ºi a comunitãþii.
143
Monografia Ilidiei
Cel dintâi contact cu

Monografia Ilidia, una dintre cele
mai vechi localitãþi bãnãþene,
atestatã documentar, scrisã cu
deosebitã atenþie de Iosif
Stãnilã, îngrijitã ºi revizuitã de
Pavel Brebu ºi Elena Cozîltea,
apãrutã la Timiºoara în anul
2015, se realizeazã prin
intermediul imaginilor sugestive
ale copertelor ce reprezintã un
pod ce sugereazã vechimea ºi
trãinicia, precum ºi prezentarea
costumelor populare, semn al
identitãþii culturale.
În introducerea Niºte surse documentare ce atestã
însemnãri, semnatã de Ioan- existenþa Ilidiei, relief prielnic,
Nicolae Cenda, acesta enunþã resurse, îndeletniciri ale lo-
contextul în care a auzit despre calnicilor, precum ºi enunþarea
Ilidia, denumirea de Mica colaboratorilor care au con-
Americã, cât ºi date despre tribuit la redactarea lucrãrii prin
activitatea inginerului Iosif oferirea de material bibliografic,
Stãnilã, care este numit per- îndrumãri privind fondul ºi
sonalitate de frunte a satului forma, din care se desprind în
datoritã activitãþii sale re- manierã realistã felii de viaþã
marcante în carierã, cât ºi ale Ilidiei.
datoritã contribuþiei sale aduse Potrivit Dicþionarului
la strângerea materialului Explicativ al Limbii Române,
pentru scrierea monografiei, cuvântul monografie reprezintã
ceea ce denotã multã con- un studiu ºtiinþific amplu asupra
ºtiinciozitate ºi efort pentru ca unui subiect anumit, tratat
memoria locului sã dãinuiascã. detaliat ºi cvasiexhaustiv.
În Cuvînt-înainte, domnul Lucrarea de faþã este, într-adevãr,
Iosif Stãnilã realizeazã o un studiu amplu, detaliat, ce
introducere în ceea ce cuprinde cuprinde toate aspectele necesare
monografia în sine, ºi anume unei astfel de lucrãri: CADRU
144
GEOGRAFIC, ETIMOLOGIE, cititorului o viziune amplã
ISTORIC, ECONOMIE, DEMO- asupra ceea ce a reprezentat
GRAFIE, VIAÞÃ SOCIAL- în sine Ilidia (Elyad/ Ilyed/ Ilyad)
POLITICÃ, OCROTIRI SOCIA- în decursul timpului, de la
LE, EDIFICII ªI ORGANE AD- marea invazie a tãtarilor,
MINISTRATIVE ªI DE ORDINE ocupaþia turceascã ºi admi-
LOCALE, VIAÞÃ CULTURALÃ, nistraþia austro-maghiarã, cât
MICI SOCIETÃÞI PE ACÞIUNI, ºi dupã.
CIMITIR, TOPONIME, ANTRO- Î n c a p i t o l u l CADRU
PONIME, GRAI, OAMENI DE GEOGRAFIC sunt prezentate
SEAMÃ CARE AU VIZITAT aspecte ale aºezãrii, reþeaua
ILIDIA, DIN FOLCLORUL hidrograficã (Vicinic, Mãºcãºeni,
SATULUI ILIDIA, DATINI, Bozovici, Zãbrani ºi Juriþa),
OBICEIURI ªI CREDINÞE relieful dealurile (Cucuiova,
CALENDARISTICE, DATINI, Cetate, Colnic, Tîlva, Obliþa),
OBICEIURI PT. CREDINÞE formã, întindere, ordonare a
FAMILIALE, DATINI, OBICE- strãzilor, dimensiune, climã,
IURI ªI CREDINÞE ÎN LE- florã ºi faunã.
GÃTURÃ CU GOSPODÃRIA, Capitolul ETIMOLOGIA
MUNCA ªI PREVENIREA NUMELUI ILIDIA, aduce în
BOLILOR, NOTE, TABEL CU- vedere denumirile de Elyad,
PRINZÂND DATELE INFOR- Ilyad, Elyes, Illadia ºi Ilyed
MATORILOR, BIBLIOGRAFIE, datate istoric, care împreunã
ICONOGRAFIE. cu denumirea popularã, dupã
Lucrare amplã, scrisã pronunþare, de Iligia au format
atent ºi având ca surse bi- actualul Ilidia, care înseamnã
bliografice documente din deal mare, înalt. Dealtfel, este
Arhive ale statului, ale Mi- enunþatã ºi o legendã de la
tropoliei Banatului, ale Bisericii care se spune cã ar veni aceastã
Ortodoxe din Ilidia, ale ºcolii denumire, ºi anume povestea
elementare, ale Cãminului Cul- pãstorului Ilie, al cãrui nume
tural, documente privind Istoria este reprezentant pentru primii
României, Recensãmînt al locuitori, care avea stâna pe
Populaþiei, Atlas al Republicii un deal.
Socialiste România, Studii de De un bogat volum infor-
Istorie a Banatului, Studii de maþional istoric se leagã capitolul
Geografie, articole din ziare, ISTORIC, VESTIGII ARHE-
reviste de specialitate privind OLOGICE, MÃRTURII DO-
monografii, istorii, organizarea CUMENTARE, în care sunt
politicã ºi multe altele, oferã enumerate vestigiile arheologice
145
descoperite în urma sãpãturilor morþilor de pe frontul Primului
arheologice: vase de ceramicã, Rãzboi Mondial ºi al Rãzboiului
râºniþe pentru fãinã, brãþarã din 1941-1945, în memoria
de sticlã, obiecte de bronz ºi cãrora s-a ridicat un monument.
de fier, etc. De asemenea, este Sunt redate în continuare liste
amintitã ºi identificarea bisericii, cu numele celor cãzuþi pe front.
a cimitirului, a castelului, În ceea ce priveºte
precum ºi toponimelor. În gospodãrirea locuitorilor din
Mãrturii documentare, Ilidia Ilidia, în capitolul ECONOMIE,
este amintitã încã din 30 martie ne sunt prezentate aspecte ale
1223 (Elyad), apoi în 1241-1242 suprafeþei de 3133 ha, menþiuni
apare marea invazie a tãtarilor, despre deschiderea, în anul 1962,
documentul voievodului Tran- a Gopodãriei Colectivã „8 Mai“
silvaniei, Laurenþiu, datat din ºi împãrþirea ei aferentã:
1248. Prin alte documente din camere, pivniþã, ateliere,
anii 1325, 1333, 1342, privind depozite, grajduri, tractoare etc.
donaþii de moºii, din 1363, 1382, Baza îndeletnicirilor locuitorilor
iar din 1378 apare atestarea din Ilidia o dau Agricultura
cetãþii Ilidiei. Din 1392-1394 este cerealierã, ce se constituie una
amintitã ocupaþia turceascã, în de bazã, constând în grâu, orz,
septembrie 1428, Sigismund se secarã, ovãz, trifoi, lucernã,
retrage la stânga Dunãrii ºi fasole, mazãre, zarzavaturi,
începe întãrirea cetãþilor Cuvin, cartofi, floarea-soarelui, cânepã,
Panciova ºi Ilidia. Altã datã in. Creºterea animalelor, pomi-
însemnatã este anul 1592, în cultura, viticultura, apicultura
care al III-lea Palatici schimbã sunt ramuri însemnate pentru
denumirea de Ilyed în Iliada. activitatea ºi traiul locuitorilor
În 1716 se aminteºte de alun- din Ilidia de-a lungul timpului.
garea turcilor din Banat, unde Ca zonã de exploatare,
participã ºi români din Ilidia, Ilidia beneficiazã de var ºi piatrã
iar în 1738 se vorbeºte despre de construcþie din preajma
ocuparea Banatului de Sud de râului Vicinic, fiind înregistrate
cãtre turci. Între anii 1766-1774, de-a lungul timpului nouã
Ilidia devine una din cele patru cuptoare de var, producându-se
reºedinþe ale districtului Palanca 15- 20 de tone de var la 6-7
Nouã ( reºedinþã de cerc). Este zile, ce era folosit pentru
amintit ºi faptul cã la Rãzboiul necesitãþile locale ºi pentru
de Independenþã al României comercializare, pânã în anul
participã ºi voluntari din Ilidia 1972, când îi ia locul cimentul.
(1877), precum ºi numãrul Morile cu lopeþi, numite ºi mori
146
cu linguri au funcþionat pânã în armatã, ºi ca limbã oficialã
în 1962, când a intrat în scãdere în tot Banatul, independenþa
utilizarea lor. Ilidia fiind un Bisericii Române în Banat,
centru meºteºugãresc în ceea atestate cu documente din 1848.
ce priveºte prelucrarea pietrei Sunt prezentate în capitolul 8,
ºi a lemnului, ca lucrãri sunt edificiile administrative ºi de
enunþate: Biserica Ortodoxã ordine:
Românã din Ilidia, cinci poduri Cetatea Ilidia, atestatã
de piatrã, Primãria, case din 1325, menþionatã apoi în
parohiale, Casa notarialã, secolele XIV ºi XV pe dealul
Cãminul Cultural, casele din Cetãþii, Primãria atestatã din
sat, gardul din jurul Bisericii, 1860, postul de miliþie.
mormântul lui Iisus. Sunt În privinþa vieþii culturale
redate, în continuare, liste cu din Ilidia, ne sunt menþionate
numãrul de bãcãnii, brutãrii, Învãþãmântul familial, care
mãcelãrii, cârciumi, cizmãrii, cât însemna învãþarea tradiþiilor,
ºi numãrul de meºteri fierari, obiceiurilor, doinelor, rânduiala
cojocari, tâmplari, tinichigii, sãrbãtorilor sãteºti, mulþimea
vopsitori, cojocari. obiceiurilor care cuprind
Privind demografia, dupã întreaga viaþã omeneascã de la
numãrul de morminte se naºtere pânã la moarte. Biserica,
aproximeazã un numãr de 130- de asemenea, avea un rol im-
150 de locuitori în secolele XI- portant în educaþie, deoarece
XIII, 250-270 de persoane în forma tinerii în lectura rugã-
anul 1389, datoritã faptului cã ciunilor ºi învãþatul scrisului.
era reºedinþã de district se ºcoala este datatã în surse
presupune cã ar avea un istorice din anul 1750, fiind
anumit numãr de familii în redatã sub formã de tabel
administraþie. În secolul al XIV- desfãºurarea învãþãmântului
lea, se înregistreazã 1300-1400 primar, cu disciplinele ºi cadrele
de locuitori, iar în 1772 163 de didactice aferente, observându-
familii. se cã dupã anul ºcolar 1961-
Viaþa satului cu toate 1962, ciclul II se desfiinþeazã.
ramurile sale este descrisã în Sunt redate informaþii ºi despre
detaliu în urmãtoarele capitole corul din Ilidia, care ia fiinþã
ce redau informaþii despre lupta în anul 1883 sub conducerea
pentru eliberare naþionalã ºi unui învãþãtor, urmat fiind de
socialã, marcatã prin manifestãri Matei Milencovici, apoi având
ºi proteste, recunoaºterea limbii parte de un dirijor care
române ca limbã de comandã instruieºte pe patru voci ºi alþii.
147
Corul ce figura cu 30 de istoricã, toponime uzuale ca:
persoane dãdea spectacole de Bozovici, Cetate, Câmp, Mistreþ,
trei-patru ori pe an, participând Sãliºte, Scãmnel, Valea Mare
ºi la diferite competiþii ºi serbãri, etc. Antroponime, pronume ºi
obþinând succese. De asemenea, diminutive sunt redate în numãr
sunt însemnãri care privesc o mare. Graiul, de asemenea, nu
trupã de teatru, atestatã din este un aspect neglijat în
anul 1895 ºi despre o fanfarã, monografie, fiind explicate
atestatã din anul 1893, cu un particulele ºi regionalismele
numãr de 10-15 persoane. utilizate (Am do mâncat, jianã,
Aspecte despre atestarea baier, buzumenit etc.).
Cãminului Cultural dateazã din Nu în ultimul rând, în
perioada 1923-1924, când se ultimele capitole ale monografiei
zideºte clãdirea, fiind, ca sunt prezentate cântece din
importanþã, a doua dupã f o l c l o r, b a l a d e , p r o v e r b e ,
Bisericã. descântece, vrãji, datini ºi obi-
Din cauza legii lui Apony, ceiuri specifice din Banat, însã
privind introducerea limbii ºi specifice Ilidiei, lecturarea
maghiare în ºcoli, elevii români lor reprezentând un adevãrat
erau puºi în situaþia sã creadã deliciu în ceea ce priveºte
cã aparþineau naþiunii maghiare, registrul limbii. Sunt prezentate
astfel cã în afara ªcolii, în detaliu elemente ce þin de
vorbeau, cântau, scriau ºi citeau gospodãrie, muncã, sãrbãtori,
în limba românã, mai mult, puteri extra-existenþionale (
cumpãrau ºi adunau cãrþi, astfel muroi, strigoi, vâlve).
încât Biblioteca sãteascã era Lumea arhaicã a satului
vastã. Biblioteca din Ilidia s-a românesc este surprinsã cu toate
înfiinþat în jurul anului 1890, elementele ei, descrierea
desfiinþându-se între anii 1924- mergând de la exterior pânã la
1925, iar cãrþile fiind oferite interior, adicã la simþirile ºi
ªcolii sau sãtenilor. În jurul credinþele oamenilor.
anului 1955 ia fiinþã o nouã
Bibliotecã, iar un fapt sem- Iasmina-Dariana
nificativ este cã numãrul bi- STANCIU
bliotecilor din Ilidia creºte foarte
mult dupã Unire.
În urmãtoarele capitole,
nu sunt de neprecizat aspectele
ce þin de cimitirul satului, care
constituie o importantã sursã
148
;<=<>?
Evenimente
Luna ianuarie 2017 Sãteºti“, ed. a VIII-a - 16

februarie, Bozovici
Simpozion ºi concurs
interjudeþean de poezie „Mihai Luna martie 2017
Eminescu“ – ian.-febr. 2017,
Oraviþa „Culturã ºi civilizaþie în
„Educaþie prin culturã cu Banatul Montan“ „180 de ani
tineri ºi pentru tineri“ „Mihai de la naºterea lui Ion Creangã“
Eminescu o poveste“, 12 ian. – 1 martie 2017, Reºiþa
2017, Reºiþa „Educaþie prin culturã cu
Balul Izmenelor ian./ tineri ºi pentru tineri“ „Poeme
febr.2017, judeþ (Armeniº, Sat de Mãrþiºor“, 7 martie 2017,
Bãtrân, Submarginea Poiana- Reºiþa
Buchin etc.) „Culturã ºi civilizaþie în
Banatul Montan“ „Dãruire în
Luna februarie 2017 culori de primãvarã“, expoziþie
de artã popularã ºi decorativã,
„Educaþie prin culturã cu 7 martie 2017, Reºiþa
tineri ºi pentru tineri“ Festivalul „Lia Ponoran“,
„Atelierul de scriere creativã“, ed. a XIV-a - 15 martie 2017,
15 febr. 2017, Reºiþa Reºiþa
Lansarea numãrului 8 al „Culturã ºi civilizaþie în
revistei „Nedeia“ - 26 febr. 2017, Banatul Montan“ - „Repere
Reºiþa identitare ale spiritualitãþii
F e s t i v a l u l „ Ve l i º c u româneºti“, prezentarea
Boldea“, ediþia a X-a - 23 febr. revistelor: „ªcoala caraº-
2017, Caransebeº severineanã“, „Nedeia“,
„Sãrbãtoarea Muzeelor „Almãjana“ ºi alte prezentãri
149
de publicaþii din domeniul Luna iunie
culturii tradiþionale
Festivalul-concurs de
Luna aprilie 2017 muzicã uºoarã „Ritmuri în
mileniul III“, ediþia XVIII - 1
Festivalul-concurs „Achim iunie 2017, Berzasca
Nica“, ediþia a IV-a - 20 ian.2017, Zilele Culturii Bocºene/
Obreja Festivalul-concurs Naþional de
Festivalul-concurs de muzicã popularã „Aurelia Fãtu-
muzicã popularã „Ion Luþã Rãduþu“, ediþia a XXIV-a - 11
Ioviþã“, ediþia a XXIV-a - 20-21 iunie 2017, Bocºa
apr. 2017, Caransebeº Festivalul cultural-artistic
Festivalul de muzicã al Vãii Almãjului, ediþia a
coralã „Timotei Popovici“, ediþia XXII-a - 9-10 iunie 2017, Bãnia
XXXV 28 aprilie 2017, Marga Colocviile „Reflex“, ediþia
XVII, 14-17 iunie 2017, Bãile
Luna mai Herculane
Întâlnire cu fiii satului
„Alaiul Primãverii“ iunie/Rusalii, Lãpuºnicu Mare
Colocviile de primãvarã în Întâlnire cu fiii satului
domeniul etnografiei ºi 29-30 iunie, Poiana (Buchin)
folclorului, ediþia XXXVI-a - 6 Întâlnire cu fiii satului
mai 2017, Reºiþa 29-30 iunie, Câlnic (Reºiþa)
Manifestãri complexe cu
ocazia „Serbãrilor Reºiþei“ - 29-
30 iunie 2017, Reºiþa
150
Valorile tradiþionale ºi educaþia culturalã azi
Cele douã proiecte ce au „Mircea Eliade“ Reºiþa în cadrul

luat fiinþã pe lângã revista manifestãrii „Atelier de scriere
„Nedeia“ a CJCPCT CS, creativã“ care ºi-a propus sã
„Educaþie prin culturã cu tineri dea frâu liber creativitãþii
ºi pentru tineri“ ºi „Culturã ºi literare.
civilizaþie în Banatul Montan“ 180 de ani de la naºterea
au reunit o serie de acþiuni lui Ion Creangã au fost
culturale centrate pe pro- sãrbãtoriþi ºi la Reºiþa în data
movarea valorilor culturale ºi de 1 martie 2017, ora 11.00 la
pe propagarea acestora în rândul Colegiul Tehnic Cãrãºan Reºiþa.
tinerilor. Instituþiile de învã- Cel care a dat viaþã lui Nicã
þãmânt partenere au colaborat din „Amintiri din copilãrie“,
în mod deosebit la realizarea actorul Ion Bocancea, a fost
acestor deziderate ºi cu acest invitat sã rememoreze emoþiile
prilej mulþumesc tuturor celor Amintirilor ºi copilãria cea
implicaþi. fericitã. Acþiunea a fost
Anul a debutat cu sãr- organizatã de CJCPCT CS,
bãtorirea Luceafãrului, „Mihai Colegiul Tehnic Cãrãºan Reºiþa
Eminescu – o poveste“, acþiune ºi Biblioteca Municipalã Reºiþa.
ce a avut loc în data de 12 În ziua de 7 martie 2017
ianuarie 2017, ora 12.00 în Sala au avut loc douã acþiuni dedi-
de Festivitãþi a Colegiului cate ideii de a dãrui frumuseþe
Naþional „Diaconovici-Tietz“. ºi spiritualitate „Poeme de
Invitatul, Gheorghe Jurma, critic Mãrþiºor“ la ora 10.00 în Biblio-
literar, a stabilit un dialog teca Colegiului Naþional „Mircea
interesant între generaþia tânãrã Eliade“ Reºiþa, invitaþi au fost
ºi posibilele interpretãri ale poeþii reºiþeni Alexandra
Luceafãrului ºi a poveºtilor Gorghiu ºi Costel Simedrea. Tot
eminesciene. cu aceastã ocazie a avut loc ºi
Data de 15 februarie 2017 o expoziþie de origami a elevului
a prilejuit întâlnirea poetului Alexandru Leva. A doua acþiune
reºiþean Cristian Bistriceanu cu din 7 martie 2017 de la ora
elevii Colegiului Naþional 14.00 „Dãruire în culori de
151
primãvarã“ a oferit celor despre promovarea publicaþiei
interesaþi dar ºi persoanelor „Nedeia“. Implicarea pr. Petru
avizate în Sala de creaþie Berbentia, gazda noastrã, a fost
vestimentarã a Colegiului de un real sprijin.
Tehnic Cãrãºan Reºiþa o expo- Casa Corpului Didactic
ziþie de artã popularã ºi Caraº-Severin (Reºiþa), revistele
decorativã a doamnei profesor, „ªcoala caraº-severineanã“,
Maria Sandu. Invitatã sã „Nedeia“ (CJCPCT CS, Reºiþa)
vorbeascã despre expoziþie, dr.fil. ºi „Almãjana“ (Bozovici) au
Ada D.Cruceanu a subliniat derulat în data în 26 martie
importanþa acestui meºteºug ca 2017, ora 17.00 la sediul Casei
parte extrem de importantã în Corpului Didactic evenimentul
procesul de menþinere a „Repere identitare ale spiri-
identitãþii locale. tualitãþii româneºti“ care a
Lansarea numãrului 8 al cuprins atât prezentarea pu-
revistei „Nedeia“ a fost gãzduitã blicaþiilor de mai sus precum
de Biserica Ortodoxã Sfinþii ºi alte cãrþi recent apãrute din
Apostoli Petru ºi Pavel Reºiþa domeniul culturii tradiþionale:
în data de 26 februarie 2017 la „Conceptul de culturã tra-
ora 10.00. Colaboratorii revistei diþionalã“, Angelica Herac ºi
ºi semnatarii articolelor din Adela Lungu-Schindler; „Valea
numãrul 8 s-au întâlnit ºi au Almãjului oameni ºi fapte“,
discutat despre importanþa vol. I ºi II, coordonatori,
culturii tradiþionale în arealul Florina-Maria Bãcilã ºi Iosif
Caraº-Severinului ºi, evident, Bãcilã; „Rolul religiei în
152
dinamica identitarã a co- pune în contact pe cetãþeni cu
munitãþilor“ de Lazãr Anton ºi administraþia laicã ºi pe
nu în ultimul rând „Dorziana credincioºi cu preoþii dintr-o
o (re)construcþie a textului prin parohie.
limbaj“, Florina-Maria Bãcilã. Posibilitãþile locale, în
Manifestarea a fost întregitã general sãrace financiar, nu
de momente artistice ºi poetice permit apariþia unor publicaþii
susþinute de: Iulia-Andreea informative zilnice. Drept
Anton, Costel Simedrea, Nicolae urmare, periodicele ce apar pe
Preda, Iosif Bãcilã, Eliza Marcu la primãrii sau pe la biserici
ºi Daria Cernicica. încearcã sã nu facã doar o
Angelica HERAC informare asupra problemelor
parohiei, ci sã facã ºi educaþie.
Iar cei care scriu articole
„atacã“ teme de actualitate,
susþinând însã cu tãrie învã-
þãtura creºtinã strãmoºeascã ºi
Lumea satului ºi viaþa
tradiþiile locale.
spiritualã O „Foaie“ care se adre-
seazã unui numãr relativ mic
de cititori ºi care este dedicatã
De la începutul lumii, unei anumite tematici trebuie
oamenii au dorit sã comunice sã transmitã emoþie ºi sã nu
între ei. Prin viu grai la început fie doar „un studiou!!!“ de ºtiri
ºi, odatã cu apariþia scrisului de actualitate sau de tot felul
ºi mai apoi a tiparului, cuvântul de bârfe. Pentru aºa ceva sunt
a definit omenirea. Iar cuvântul destule alte medii de informare,
scris a informat cât de fidel presã audio ºi video.
era posibil, pe toþi cei care Oricine are curiozitatea
ºtiau sã citeascã sau pe cei sã analizeze viaþa comunitãþilor
care ascultau ce le citeau alþii din Banatul de Munte, poate
în adunãrile sau ºezãtorile constata cã sunt destui preoþi
sãteºti din vremuri apuse. care încearcã sã ofere cre-
Adevãrul de necontestat dincioºilor, pe lângã slujbele
este cã presa scrisã a devenit îndãtinate, ºi diverse informaþii
legãturã permanentã dintre ce privesc viaþa parohiei ºi
cei ce scriu ºi cei ce citesc. problemele ce apar în comu-
Tocmai de aceea, presa sãteascã nitate, dar încearcã în acelaºi
ºi bisericeascã ( în cazul nostru) timp sã ofere ºi învãþãturi cu
153
privire la manifestãrile de pliment la „Semãnãtorul“ ºi care
credinþã, la istoria bisericeascã are ca redactor ºi responsabil
localã sau la activitãþi practice pe pãrintele vicar protopop
ale Bisericii. Moise Ianeº. Mai amintesc aici
Cea mai veche este ºi „Cuvântul Românesc“ (Ru-
„Foaia Diecezanã“ la Episcopia munska reè) periodic al româ-
din Caransebeº, din 5/17 nilor din Serbia, dar sunt ºi
ianuarie 1886. Scurtele între- alte publicaþii periodice, precum
ruperi în publicarea acestei „Biruinþa“ de la Toracul Mare,
reviste s-au datorat Primului „Fãclia“ de la Cuvin, „Fãclia“
Rãzboi Mondial, ºi din 1949 din Alibunar, „Satul“ din
pânã în 1994, datoritã contopirii Nicolinþi, „Opinca“ din Coºtei,
Episcopiei Caransebeºului cu „ S a t u l Vo i v o d i n u l u i “ d i n
Arhiepiscopia Timiºoarei. De la Voivodinþi, „Dealul Vârºeþului“
reapariþie, publicaþia este tri- din Vârºeþ, ce se adreseazã
buna preoþilor, profesorilor ºi a comunitãþilor parohiale ro-
tuturor celor ce pot spune ceva mâneºti.
ziditor pentru sufletele celor În Protopopiatul Reºiþa,
ce o citesc. parohiile s-au preocupat de
Ca ºi periodice sãteºti ºi apariþia unor reviste ce
parohiale, pot aminti multe din completeazã informaþia ºi la
tot Banatul, inclusiv din Banatul nivel bisericesc. Amintesc
Voivodinei. Pentru dorinþa „Muguri de luminã“ ce apare
nestrãmutatã de a se exprima la Gârliºte (redactor pr. Marius
româneºte, sunt de evidenþiat Peica), Ticvaniu Mare cu un
revistele „Sãrcia“ – publicaþie „Periodic bisericesc“ „muncit“ ºi
periodicã a românilor sãrcienþi editat de pr. Sergiu Dalea ca ºi
(Sutjeska), de care se ocupã revistã de culturã ºi
domnii Valeri Moºescu ºi Iancu spiritualitate, „Câlnicul“, apariþie
Murãrescu, „Foaia Codrenilor“, lunarã cu o vechime de cinci
revistã ce apare la parohiile ani a parohiei cu acelaºi nume,
Mesici, Voivodinþi, Iablanca ºi de apariþia cãreia se ocupã pr.
Sãlciuþa ºi pe care o face Valentin Popovici, sau ediþia
inimosul preot Cornel Juica, nouã a vechii reviste bocºene
„Foaia bobocilor“ din Satu Nou „Drum Nou“, ce apare la parohia
( „boboci“ fiind numiþi locuitorii din Bocºa Montanã, pãstoritã
satului), „Strãjerul“ foaie de de pr. Ciprian Costiº.
zidire sufleteascã ce apare În ºirul acestor încercãri
trimestrial la Straja ca su- publicistice se înscrie ºi „Foaia
154
Govândarului“, ce a fost fondatã dr. Trãilã Nicola, ing. Beniamin
de pr. Petru Berbentia, de la Berbentia, prof. Nona-Issabela
parohia „Sfinþii Apostoli Petru Berbentea ºi alþii pe care nu îi
ºi Pavel“ din cartierul reºiþean mai amintesc din cauza mulþimii
Govândari. Aceastã revistã este numelor, dar care au fost ºi
singura ce apare în viaþa sunt foarte importanþi pentru
parohiilor urbane din Reºiþa, ºi revistã.
a ajuns în al 15-lea an de Un mare câºtig pentru
apariþie, sãrbãtorind la sfârºitul revista noastrã a fost dorinþa
lunii aprilie 100 de numere doamnei profesoare Stela
oferite pânã acum cititorilor. ªerban, bibliotecarã la Facul-
Ideea apariþiei acestei tatea de Teologie din Timiºoara,
reviste a venit ca o necesitate de a scrie pentru noi. ªi a
de a pune la dispoziþia tine- scris mici eseuri pe teme dintre
retului din parohie o publicaþie cele mai diverse, pânã a plecat
în care sã-ºi expunã pãrerile, dintre noi.
sentimentele ºi pãrerile. Pe de De la primul numãr au
altã parte, tinerii prezenþi scris teologii Nicolae Adrian
permanent în viaþa parohiei Pãunescu, Emil Varga, Sergiu
erau la începutul studiilor Dalea, dar ºi Alina Fetescu,
seminariale sau liceale ºi voiau filolog de meserie ºi care-ºi
sã arate cã nu fac ºcoalã spune de mulþi ani pãrerea ei
degeaba. despre multe aspecte ale vieþii,
Colectivul de redacþie s-a chiar dacã acum este departe.
bucurat de-a lungul anilor de Ne bucurã faptul cã tinerii ce
colaborarea unor nume mari au început aceastã muncã
din Biserica noastrã ortodoxã. culturalã o continuã ºi astãzi.
ªi amintesc aici pe pr. prof. dr. Poate vã întrebaþi de ce
Sorin Cosma, pe pr. prof. dr. am abordat un asemnea subiect.
ªtefan Pomian, decanul Simplu: VREAU SÃ VÃ
Facultãþii de Teologie din Baia PROVOC ªI PE DUM-
Mare, regretatul Pr. Nikolaus NEAVOASTRÃ SÃ DEVENIÞI
Marcu din Ruderasthoffen COLABORATORI LA ACESTE
Bavaria, ieromonahul Varlaam REVISTE. Doar aºa ducem mai
Almajanu, pr. Radu Botiº din departe ºi aceastã frumoasã
Maramureº, prof. Ortensia-Diana tradiþie bãnãþeanã!
Raþiu. Au mai colaborat sporadic
ing. Ovidiu Gligu, ing. Mihai Pr. Petru BERBENTIA
Stepanescu, Erwin Josef Þigla,
155
Portul, cântecul ºi jocul - pãstrate de tinerele generaþii
Revista Nedeia poate fi cititã ºi pe facebook.
Revista NEDEIA este editatã de

Centrul Judeþean pentru Conservarea
ºi Promovarea Culturii Tradiþionale
Caraº-Severin
director: Gheorghe Þunea
Colectiv redacþional:
Angelica Herac, redactor-ºef
Adela Lungu-Schindler, Nicolae Irimia,
Gheorghe Jurma
Corespondenþele se trimit pe adresa revistei, la Centrul

Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii
Tradiþionale Caraº-Severin, Reºiþa, Aleea Buziaº, nr. 6B,
tel. 0255/226698
e-mail: revistanedeia@yahoo.com
Revista apare cu sprijinul Editurii Tim Reºiþa
156

09 Nedeia Revista de Cultura Traditionala Resita An 5 NR 1 2017

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

09 Nedeia Revista de Cultura Traditionala Resita An 5 NR 1 2017

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Nedeia ISSN 2344 – 0716

ISSN-L 2344 – 0716

revistã de culturã tradiþionalã

Reºiþa Anul V, nr. 1 (9) / iunie 2017

Pledoarie pentru identitate .................................................... 3

Reºiþa, la 28 februarie 2017

Pr. Petru BERBENTIA

Am repornit o anchetã însã de data aceasta

prof. Simona SANDU

Banatul se poate lãuda cu þãranul sãu reprezentativ

Condeieri „in nuce”

Neconstituitã într-o acþiune organizatã, miºcarea þãranilor

dr. etnolog Maria MÂNDROANE,

(Fragment din volumul în curs de apariþie Fenomenul

Manifestãri, valori ºi perspective

Anul 1975 este important pentru istoria culturalã

Stânga: „Mirandolina“ de Carlo Goldoni (1993); dreapta: „Azilul

Ia tradiþionalã româneascã a fost mereu apreciatã iar

Marius MATEI, muzeograf-etnograf

Sub semnãtura D-nei prof. ºi comparativã, vizând douã zone

Cãtrinþe din Uzdin -

Daniela BARBULOV POPOV

Romulus Vulcãnescu, în a sa Mitologie... menþioneazã

dr. Mircea TABAN

Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român, Editura

Motive solare pe uºi. Foto: Valentin Mandache

Un motiv solar: Hora

Viziunea destinului uman

Audienþa tradiþiilor culturii

Militantismul istoriei culturii, ca recuperare a

Douã cãrþi de Gheorghe Jurma, dedicate unor dimensiuni

La 110 ani de la naºtere, a II-a). Transcriem una din

Povestea unui loc: ªopotu Nou

Primãria din ªopotu Nou

Tradiþii în perioada interbelicã

Bãnãþenii sunt în genere oameni chipeºi, de staturã comunã

Dr. Eduard MAGIAR

1. Mãrturisirea lui Ion Mârcocea care ºi-a preschimbat

La una din ediþiile Sânzienelor de la Marga, când mai

În anul 1918, conform C.F., castelul ºi parcul de

(Fragmentul de faþã face parte din prima monografie

Serbãrile Crainei - ediþia 2013

Anul 2016 a fost cel al unei mari surprize, cãci am

Reºiþa, 25 februarie, 2017

1. În Oltenia, apare într-o carte a lui Al. I. Amzulescu,

Mâtca este un bãþ din lemn de brad (cel mai

Este un bãþ gros de 2-3 cm în diametru ºi lung

Sunt douã scândurele uºor curbate ce se pun de

Este o farfurie din lemn cu diametru variabil

Editura Excelsior Art a

Cea dintâi observaþie pe

Cel dintâi contact cu

Luna ianuarie 2017 Sãteºti“, ed. a VIII-a - 16

Cele douã proiecte ce au „Mircea Eliade“ Reºiþa în cadrul

Revista NEDEIA este editatã de

Corespondenþele se trimit pe adresa revistei, la Centrul

Revista apare cu sprijinul Editurii Tim Reºiþa

S-ar putea să vă placă și