Revista pentru ªcolile de Arte serie nouã anul IV nr.

6 2009

ªcoala Popularã de Arte Consiliul Judeþean

„Tudor Jarda“ Cluj

ARTE
Cluj Napoca
 SUMAR SUMAR
SUMAR

EDITORIAL pag.3
• Editorial

MANIFESTÃRI CULTURALE pag.4-9

• Tabãra de iconografie de la Voivodeni – jud. Sãlaj-impresiile unui participant

• Muzeul Memorial “Octavian Goga” Ciucea
-un loc unde sufletul e prea mic pentru încãrcãtura emoþionalã creatã
• Artizanul - Dej
•“ Mâini de aur “ în inima Transilvaniei-Concurs national de mestesuguri traditionale
• Cursurile de varã ECO-JAZZ BELIª

CALEIDOSCOP pag.10-14

• Debut literar RADU ANDREI SEBENI

• Modernitate sau postmodernitate ?
• Reluarea unei vechi colaborãri

RITMURI pag.15-18

• În luminile rampei
• Muzica flamenco
• Teatrul ºi începuturile sale
• „Joc de Ceanu Mare”

PLASTICÃ pag.19-21

• Ultimele cuvinte ale secolului XX

• Impresii de vacanþã, cursuri de varã, picturã…
• „Exist...“

MÃRTURII DIN VATRA SATULUI pag.22-24

• Un punct de vedere asupra relaþiei dintre melodie ºi text în cântecul românesc

• Un vis împlinit

DEZBATERI ªI IDEI pag.25-30

• Pe meridianele cântecului
• Implementarea unui parteneriat cultural de succes
• Impresii legate de Festivalul Cântecului ºi Dansului Popular Românesc, Mamaia, 2009
• Concursul naþional de pian „ Irina ªaþchi “ ediþia aII-a
Revista ªcolilor de Arte Nr.4 Anul III 2008

EDITORIAL

Un popor farã culturã e un popor usor de manipulat... spunea Immanuel Kant

Referitor la aceastã idee, oare noi, românii, suntem un popor fãrã culturã? sau doar uºor de
manipulat...?
Nu cred ºi nici nu vreau sã cred, sau sã mã gândesc la rãspunsul acestor întrebãri...deºi simt cã tot
ce se întâmplã în România în acest an de aºa zisã „crizã” are legãturã cu puterea noastrã de a ne
impune în faþa altor þãri ale UE. Nu suntem marionetele nimãnui, doar cã ne lipseºte puterea de
convingere ºi de crez în valorile culturale ºi morale personale.

...Sã încetãm sã ne simþim umili sau sã stãm cu capul plecat în faþa altora ºi sã încercãm cu
orice preþ sã ieºim la luminã, prin cultura ºi inteligenþa individualã, din impasul care ne stãpâneºte
pe toate planurile!
...Sã nu mai aºteptãm un semn „divin” cum cã alþii ar avea puterea sã ne rezolve problemele!
Cultura o realizãm noi, prin fapte vizibile ºi dorinþa sincerã cã doar aºa ºi alþii vor aprecia
eforturile noastre.

ªi ca sã închei tot cu vorbe înþelepte, Albert Einstein spunea: Cultura nu este urmare a
ºcolii ci a dorinþei de viaþã, de a o dobândi

Lavina Bocu
Redactor ºef revista „ARTE
Muzeul Memorial “Octavian Goga” Ciucea –
un loc unde sufletul e prea mic pentru încãrcãtura emoþionalã creatã

Nici nu ºtiu cu ce sã incep... Eu nu am mai fost niciodatã la Ciucea, cu atât mai mult
la Muzeul Memorial "Octavian Goga". Pentru mine a fost o experinþã de neuitat atât din
punct de vedere artistic, cât ºi din punct de vedere personal. Mi s-a parut, sau poate
chiar am fost, oamenii potriviþi în contextul potrivit. A fost o compatibilitate perfectã
între toþi cei care am participat la aceastã tabarã, am fost toþi pe aceeaºi "lungime de undã",
fapt care a dus la fructificarea procesului de creaþie, toþi fiind sensibilizaþi la vederea
multitudinii ºi a valorii obiectelor de artã din perimetrul muzeului.
Imi amintesc cum, strãinã, am cãlcat în curtea domeniului prima datã ºi cum în ultima
zi parca pãºeam într-un loc familiar, poate pentru cã m-am transpus la un moment dat
în locul ºi timpul în care au trait Veturia ºi Octavian Goga.
Atmosfera din casa memorialã a familiei Goga mi-a pãtruns pânã la cea mai ascunsã
coardã a sufletului ºi vãzând toate acele lucruri, opere de artã, piese de mobilier, ºeminee,
sobe, candelabre, adevãrate capodopere ale unor mari artiºti ºi meºteri ai vremii, m-au
impresionat, rãmânându-mi totul în memorie. ªi ca sã fiu sigurã cã nu voi uita nici un
detaliu, am fãcut multe fotografii pe care le revãd cu drag ori de câte ori mi-e dor de
acele zile simþind parcã poezia acelor locuri.
Vremea nu a fost prea bunã, a plouat în fiecare zi, dar ne-am gãsit fiecare câte un loc în
care sã pictãm, sã desenãm. La sculpturã a fost mai greu.....Eu am redat aºa cum am simþit,
fereastra cu pietricele mici, aurii, mozaicatã, a Mausoleului în care îºi dorm somnul de
veci cei doi soþi Goga ºi deºi interiorul sacru al acestui spaþiu era rece, umed, oarecum
sinistru, lumina care pãtrundea prin aceastã fereastrã era caldã, aurie, inundând parcã ºi
învãluind piatra rece, ca ºi când ar fi fost raze de speranþã de dincolo de vremuri. In faþa
ferestrei am pictat Scaunul Triunghiular din Salonul Galben, scaun care parcã asteapta
sub apasarea vremii ºoaptele ºi cuvintele spuse ºi nespuse vreodatã... Salonul Galben
mi-a fost cea mai dragã încãpere pentru cã acolo am gãsit rânduite piese de mobilier
apropiate de gustul ºi de sufletul meu: un ºemineu din cahle crem, cu o margine latã pe
care se putea sta, o masã cu patru scaune în mijlocul încãperii, o masã cu vitrinã în care
erau expuse diferite bijuterii ºi douã evantaie minunate, unul dintre ele din fildeº, cu o
frumoasã dantelã albã, finã, tablouri ºi sculpturi ce aparþin Scolii Moderne Romanesti,
ºi un superb candelabru auriu, dantelat, toate într-o compoziþie cromaticã deosebitã.
ªi, ca o continuitate a zilelor petrecute în muzeu, am gãsit chiar ºi în hotelul în care eram
cazaþi, un loc în care am putut sã-mi exprim prin desen ºi prin picturã ceea ce m-a
impresionat pe parcursul acelor zile. Am surprins pe aceeºi pânzã, fântâna rusticã de
lângã bisericuþa de lemn - deoarece motivul fântânii m-a dus cu gândul la sursa de viaþã,
liniºte, pace-, ºi o parte din Mãnãstirea de mãicuþe ce poartã hramul Fecioarei Maria,
simbol al credinþei, al cãldurii sufleteºti ºi al înãlþãrii spirituale.
Am stat pe covorul maron cu fire lungi de lânã, din holul hotelului împreunã cu alþi colegi,
ºi am schiþat într-o searã, în cãrbune ºi sepia, bisericuþa din lemn ºi un ceas pe care le-am
remarcat într-un tablou din muzeu, iar peste, un portret de femeie cuprinsã de nostalgia trecerii
vremii, a timpului. In loc de plete am scris versurile poeziei "Tãcerea ta..." de Octavian Goga,
poezie care m-a impresionat, ºi pe care ori de câte ori o recitesc, mã duce cu gândul la
profunzimea sentimentelor dintre cei doi soþi, a oamenilor în general, la multitudinea de
"cuvinte" nespuse pe care le cuprinde o tãcere adâncã...
Aceastã tabãrã a purtat, pentru mine, amprenta dragostei pe care o port artei, oamenilor ºi
lucrurilor frumoase, de bun gust, cu regretul cã acele ºapte zile de creaþie au curs mult
prea repede.

Vasilica Luca, absolventã a ªcolii Populare de Arte « Tudor Jarda »

Cluj-Napoca, secþia picturã
ARTIZANUL –DEJ

TOTUL A ÎNCEPUT DIN DORINÞA DE A PÃSTRA VIE TRADIÞIA

Dacã meºtesug înseamnã mãiestrie, îndemânare, trebuie sã arãtãm cine suntem.

De ce sã ne pierdem mãiestria ? Putem deveni NEPIERITORI, fiecare din noi printr-o picturã, un
coº, o bucatã de lut modelatã, un ºtergar þesut, o bucatã de lemn cioplitã…putem fi un
nume…MEªTEªUGARII. Mâinile, ideile ºi inima vor alcãtui un tot…
ARTÃ se va chema, purtând în lucruºorul fãcut, tradiþie, inimã. Aºa cã am pornit sub
supravegherea directorului executiv d-nul Ionel Dancu ºi a managerului de program Anca Filip
alãturi de Florina Barbuþã instructor în arta împletiturilor din rãchitã, Adrian Þopan pentru cursul de
picturã, Sorin Bucur pentru activitatea de olãrit, Alexandru Gheþe pentru sculpturã, Gabriela
Teodorescu pentru þesãtorie ºi metaloplastie, pe un drum ce se numeºte Centrul de Artã
Meºteºugãreascã – ARTIZANUL Dej.
ªtiam cã acea muncã de recrutare a persoanelor eligibile pentru proiectul finanþat de Phare în
vederea relansãrii artei meºteºugãreºti în zona Podiºului Transilvaniei, nu va fi uºoarã, însã am
rãzbit. S-au fãcut investiþii pentru amenajarea spaþiului, pentru dotarea Centrului cu cele mai noi ºi
mai de calitate materii necesare desfãºurãrii în bune condiþii a activitãþiilor ce urmau sã se
deruleze. Rezultate obþinute la Centrul de pregãtire: echipamente pentru cele ºase meºteºuguri,
ºaisprezece persoane iniþiate în olãrit, opt persoane iniþiate în împletituri din nuiele, ºase persoane
iniþiate în sculpturã, cinci persoane iniþiate în þesãtorie, ºase persoane iniþiate în meteloplastie. ªi nu
în ultimul rând satisfacþia cã aceºti oameni au pus toatã puterea lor de pricepere în vederea obþinerii
unor rezultate promiþãtoare, toþi aceºti cursanþi având posibilitatea sã-ºi continue activitatea. Au
cules roadele unui curs, sunt mai bogaþi, capabili sã ducã mai departe tot ce au învãþat. În fiecare
dintre ei va dãinui o viaþã de om, un crâmpei din ceeea ce ºi noi am învãþat, ºi am împãrtãºit cu
dragoste, ca aceste îndeletniciri sã nu piarã. Realizãrile elevilor nostri au putut fi privite pe data de
19 decembrie 2008, când a avut loc deschiderea oficialã a Centrului, moment precedat de un
concert de colinde care a readus în mintea ºi în inima tuturor celor care au fost prezenþi, atmosfera
mirificã a cãsuþei bunicilor, colãceii ºi merele roºii, sãrmãluþele ºi pâinea caldã scoasã aburindã din
cuptor. Cei prezenþi la eveniment, s-au putut bucura de un concert de pian ºi nu în ultimul rând un
duet plin de armonie, o vioarã ºi un fluier cu triluri de privighetoare. Dacã acum trei ani era totul un
vis, o simplã participare la SAMUS sãrbãtorind Dejul, azi putem sã ne mândrim cu o expoziþe la
Galeria de artã a Scolii Populare de Arte « Tudor Jarda » din Cluj-Napoca, participarea la o
expoziþie de artã la Club Rotary Dej, participarea la prima ediþie a taberei de creaþie de la
Voivodeni, ºi mai presus de toate, avem doritori ºi iubitori de artã meºteºugãreascã, care vor sã îºi
aºeze gândul ºi iubirea de Dumnezeu prin picturã, sã îºi punã mãiestria în ciocanul ºi dalta de lemn
sau sã împleteascã cu tandreþe ºi fermitate, nuiaua.

Aceºtia suntem noi : ARTIZANUL– INIMÃ -TRADIÞIE

Centrul Artizanul Dej, lasã o usa deschisã tuturor celor care vor sã îi treacã pragul, oferindu-le
posibilitatea de a-ºi pune în valoare aptitudinile.
Vã aºteptãm cu drag.

Florina Bãrbuþã
Instructor împletituri din rãchitã,
ARTIZANUL DEJ
“ MÂINI DE AUR “ ÎN INIMA TRANSILVANIEI
CONCURSUL NAÞIONAL DE MEªTEªUGURI TRADIÞIONALE

Ne-am nãscut ºi trãim într-un spaþiu mioritic, ºi datoria noastrã este de a pãstra ºi a arãta atât semenilor
noºtri din acest spaþiu, cât ºi altora, tot ce este frumos ºi tradiþional.
Una dintre valorile inegalabile ºi incontestabile ale poporului nostru sunt tradiþiile româneºti ºi nu
trebuie sã lãsãm timpul ºi evenimentele lumii moderne sã ne facã sã le uitãm. În primul rând, tinerii încep sã
înþeleagã specificul poporului din care fac parte, aspiraþiile ºi idealurile de ieri ºi de azi, care sunt oglindite în
obiceiuri ºi creaþii meºteºugãreºti. În al doilea rând, punându-i pe tineri, încã de la vârsta ºcolarã, în contact
direct cu unele meserii ºi meºteºuguri, pe care fie bunicii lor, fie pãrinþii le-au practicat sau le practicã încã, le
insuflãm respectul ºi dragostea pentru acestea. Numai educându-i de mici pe copiii noºtri, prin diverse
activitãþi desfãºurate în familie ºi în unitãþile de învãþãmânt, sã îndrãgeascã limba pe care o vorbesc ºi
obiceiurile þãrii în care s-au nãscut, ne putem asigura cã tradiþiile vor avea continuitate în generaþiile
urmãtoare.
În frumoasele zile de mai, mai exact, în intervalul 8 - 10 mai 2009, oraºul Huedin a fost gazda
Concursului Naþional de Meºteºuguri Tradiþionale “Mâini de Aur”, primul concurs de asemenea anvergurã
organizat de Clubul Copiilor Huedin ºi desfãºurat la Huedin, cuprins în Calendarul activitãþilor educative
extraºcolare ale Ministerului Educaþiei, Cercetãrii ºi Inovãrii. Scopul acestei activitãþi educative a fost
sensibilizarea ºi conºtientizarea elevilor asupra valorilor culturii tradiþionale ºi artei populare româneºti în
vederea dezvoltãrii talentului, valorificãrii potenþialului lor artistic ºi perpetuãrii practicãrii artei populare în
spiritul valorilor tradiþionale.
Etapa finalã a concursului, organizat în parteneriat cu Consiliul Judeþean Cluj, Consiliul Local Huedin,
Primãria oraºului Huedin, Centrul Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale Cluj,
ªcoala Popularã de Arte “Tudor Jarda” Cluj, Asociaþia “Protopop Aurel Munteanu” Huedin ºi Sociatatea
Culturalã “Avram Iancu”, filiala Huedin, a reunit la start un numar de 60 de elevi din Palate, Cluburi ale
Copiilor ºi de la ºcoli din mediul rural din 13 judeþe: Arad (ªcoala Generalã Vladimirescu), Bacãu (Palatul
Copiilor Bacãu), Bihor (Palatul Copiilor Oradea), Braºov (Clubul Copiilor Codlea), Constanþa (Grupul ªcolar
Topraisar), Covasna (Palatul Copiilor Sf.Gheorghe), Gorj (Palatul Copiilor Tg.Jiu), Harghita (Clubul Copiilor
Odorheiu Secuiesc), Maramureº (Palatul Copiilor Baia Mare), Neamþ (Clubul Copiilor Sãbãoani), Sãlaj
(Clubul Copiilor Jibou ºi Clubul Copiilor Cehu Silvaniei), Suceava (Clubul Copiilor Gura Humorului) ºi Cluj
(Clubul Copiilor Huedin).
Vineri, 8 mai 2009, în Sala de festivitãþi a Clubului Copiilor a fost prezentat un spectacol în cinstea
participanþilor de cãtre formaþiile artistice ale clubului: Ansamblul Folcloric “Nepoþii Iancului” (coordonatori
prof. Livia Bota ºi prof. Ioan Bota) ºi formaþia de dansuri populare maghiare (coordonator Magdalena
Ferenz), care au prezentat obiceiuri tradiþionale ºi dansuri populare din zona Huedinului.
Sâmbãtã, 9 mai 2009, într-o oazã de verdeaþã din Parcul Central al oraºului Huedin, în jurul statuii
impunãtoare a lui Avram Iancu, pe o vreme frumoasã ca ºi sufletul elevilor participanþi, s-a desfasurat
concursul propriu – zis la nouã secþiuni: - sculpturã în lemn - prelucrarea artisticã a lutului – metaloplastie
- ouã încondeiate - broderii, þesãturi, cusãturi - confecþionat mãþti - confecþionat podoabe, împletituri –
picturã pe lemn – picturã pe sticlã, pe 3 categorii de vârstã (8-11 ani, 12-15 ani ºi 16-19 ani). Concursul a
încercat, ºi suntem convinºi cã a ºi reuºit, sã prezinte o imagine a diferitelor meºteºuguri tradiþionale
practicate de elevi din toate zonele istorico – geografice ale þãrii, atât prin lucrãrile executate în cadrul
concursului, cât mai ales prin expoziþia cu lucrãrile executate în activitatea curentã în unitãþile ºcolare de unde
provin. Oraºul a fost într-o micã sãrbãtoare, aleile parcului fiind pline de tineri ºi vârstnici, de elevi ºi cadre
didactice, de alþi membri ai comunitãþii locale cu toþi curioºi ºi apoi încântaþi de cele vãzute. Pe fondul
muzical al melodiilor populare specifice fiecãrui judeþ participant, coordonatorul activitãþii fiecãrei delegaþii
ºi-a prezentat elevii ºi meºteºugurile pe care le practicã ºi câteva din rezultatele pe care le-au obþinut la alte
concursuri naþionale sau regionale.
Juriul concursului coordonat de conf. univ. dr. Aurel Bodiu de la Universitatea “Avram Iancu” Cluj-Napoca,
în calitate de preºedinte ºi de prof. Gheorghe Sobec, directorul Clubului Copiilor Huedin, în calitate de
director de concurs a avut o sarcinã relativ grea, dar plinã de satisfacþii în a departaja lucrãrile elevilor ºi a
stabili ierarhiile în funcþie de valoarea lucrãrilor executate. Din componenþa lui au fãcut parte : prof. Daniela
Sãlãgean, inspector pentru activitatea educativã, în cadrul Inspectoratul ªcolar Judeþean Cluj, prof. Mona
Horodincã, director adjunct al Palatului Copiilor Cluj-Napoca, Ioan Bruchental
referent în cadrul Centrului Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale Cluj, Vasile
Corpodean, director al ªcolii Populare de Arte « Tudor Jarda » Cluj-Napoca, Livia Petrescu, Florica Criste
ºi Dragoº Ciupe tot din cadrul aceleiaºi insituþii de culturã, pr. protopop Dorel Puºcaº, preºedintele Asociaþiei
« Protopop Aurel Munteanu » Huedin, pr. Ciprian Taloº, Biserica Ortodoxã nr. 2 Huedin, prof. Nicolae ªteiu,
preºedintele Societãþii Culturale “Avram Iancu”, Filiala Huedin, Luminiþa Spãtaru, profesor de educaþie
plasticã la Grupul ªcolar Huedin, Gavrilã Briºan, maistru instructor, Clubul Copiilor Huedin ºi Francisc
Vincze, meºter popular.
Seara a fost organizatã Festivitatea de premiere unde au fost premiaþi, printre alþii, urmãtorii elevi:
Sculpturã în lemn
- Durcãu Oana Cecilia (Clubul Copiilor Huedin) - 8- 11 ani
- Bartoº Levente (Palatul Copiilor Sf.Gheorghe) - 12-15 ani
Prelucrarea artisticã a lutului
- Balint Zoltan (Clubul Copiilor Huedin) – 12-15 ani
Metaloplastie
- Soos Sandor (Clubul Copiilor Jibou) – 16-19 ani
Broderie, þesãturi, cusãturi
- Bora Crina (ªcoala Generalã Vladimirescu) - 8- 11 ani
- Movileanu Ioana (Clubul Copiilor Codlea) - 16-19 ani
Podoabe, împletituri
- Criste ªtefania (Clubul Copiilor Huedin) - 12-15 ani
Mãºti
- Simion Oana (Grup ªcolar Topraisar) - 16-19 ani
Ouã încondeiate
- Sandor Biborka (Clubul Copiilor Odorheiu Secuiesc) - 8-11 ani
- Mitache Daniela (Clubul Copiilor Codlea) - 12-15 ani
Picturã pe lemn
- Ghiþea Nicuºor (Clubul Copiilor Huedin) - 8-11 ani
- Szimma Henrietta (Palatul Copiilor Sf.Gheorghe)-12-15 ani
- Pantea Florina (Palatul Copiilor Oradea) -16-19 ani
Picturã pe sticlã
- Filip Oana (Clubul Copiilor Huedin) - 8-11 ani
- Paul Andrei (Palatul Copiilor Oradea) - 12-15 ani

S-au mai remarcat:

“Cel mai tânãr participant”, premiu oferit de Clubul Copiilor Huedin: Kudor Mark (Clubul Copiilor
Huedin – coordonator prof. Andras Benk); Premiul special “Prietenii artelor”, oferit de ªcoala Popularã de
Arte “Tudor Jarda”Cluj: Cãtuþ Emilia (Palatul Copiilor Tg.Jiu – coordonator prof. Pompiliu Ciolacu);
Premiu Special “Mâini de Aur”, oferit de Centrul Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii
Tradiþionale Cluj: Pitirici Iulian (Palatul Copiilor Bacau – coordonator prof. Mihai Popa); Premiul special
oferit de Jurnalul de Huedin (partener media): Chiþãu Codrin (Clubul Copiilor Huedin – coordonator prof.
ªtefan Bara); Premiul special oferit de Primãria oraºului Huedin: Bilan Gabriela (Clubul Copiilor Gura
Humorului – coordonator maistru instructor Vasile Zup); Premiul special oferit de Consiliul Local Huedin:
Mircea But (Palatul Copiilor Baia Mare – coordonator prof. Marcel Stanciu).
Sâmbãtã, 10 mai 2009, elevii participanþi la concurs au efectuat o vizitã la Castelul ºi Muzeul
Memorial “Octavian Goga” din Ciucea, dupã care fiecare a plecat spre localitãþile de reºedinþã cu amintiri
frumoase despre locurile vizitate ºi despre concursul la care au participat.
“Întregul echipaj de la Palatul Copiilor Bacãu care a participat la Concursul Naþional de
Meºteºuguri Tradiþionale “Mâini de Aur”, organizat de Clubul Copiilor Huedin, pleacã acasã cu cele mai
frumoase impresii privind modul de organizare a concursului, ospitalitatea gazdelor ºi ureazã mult succes
ediþiilor viitoare” scrie prof. Mihai Popa în „Impresii”-le concursului.”

prof. ªtefan Bara - Cercul de Artã Popularã

prof. Gheorghe Sobec – director Clubul Copiilor Huedin
Cursurile de varã ECO-JAZZ BELIª

Incã de la înfiinþarea fanfarei Eufonia din care s-a “desprins” în anul 1981 primul big-band
clujean de tineret cu numele Gaio, (termen muzical care înseamnã: cu dãruire, vesel), am cãutat sã îmbin
pasiunea muzicienilor pentru jazz, cu dragostea pentru naturã.
Observând cã elevii participã cu mai mult elan ºi plãcere la repetiþii ºi concerte, care se desfãºurau în aer
liber, pe malul Someºului, în pãdurile din jurul oraºului nostru, ori în taberele de la Bãiºoara, sau de la
Nãvodari, din vara anului 1986 am început sã organizez întâlniri muzicale estivale într-o zonã pitoreascã în
Munþii Apuseni, în comuna Beliºul Nou, judetul Cluj.
Astfel s-au nãscut cursurile de varã ECO-JAZZ BELIª, mult apreciate de participanþi.
Condiþiile participãrii la aceste cursuri fiind extrem de avantajoase: transport ieftin, localitatea fiind
aproape de Cluj, cazare în corturi proprii ºi în Baraca Armoniei Depline,--construcþie simplã în parte pentru
cazare ºi repetiþii care se aflã în curtea cãsuþei mele din comunã --, masa pregatitã în comun din alimente
aduse de fiecare participant, instrumente ºi echipament de sonorizare gratuite, precum ºi profesori
îndrumãtori voluntari, cu an ce trecea tot mai apreciate au devenit aceste întâlniri beliºene.
In cadrul cursurilor, elevii au avut posibilitatea sã studieze compoziþii noi de jazz, sã facã exerciþii de
improvizaþii, mai multe ºi mai temeinice decât la repetiþiile curente din timpul anului ºcolar, sã participe la
ore de istorie ºi de estetica jazz-ului. In majoritatea cazurilor au fost invitati cei mai harnici ºi talentaþi
elevi, câºtigatorii concursului Debutanþilor în Jazz, dar ºi începãtori, care dovedeau reale aptitudini.
Pentru a ridica nivelul acestor activitãþi ºi a amplifica atractivitatea lor, am invitat specialiºti importanþi,
care întotdeauna au rãspuns cu multã solicitudine ºi plãcere la solicitarile noastre. Multi dintre aceºti corifei
ai jazz-ului clujean au revenit la Cursurile noastre, demonstrând astfel cã apreciazã aceastã metodã elevatã
de pregãtire a tinerilor.
Cei mai apreciati ºi simpatizaþi promotori de jazz, dar ºi importanþi ocrotitori ai naturii care ne-au încântat
prin prelegerile lor, au fost: Prof.Univ.Dr.Iosif Viehmann, conf.univ. Dr.Virgil Mihaiu, ing. Sanda Nicolau.
Din dorinþa de a umple cât de cât golul imens existent în domeniul activitãþilor culturale la sate, obiºnuiam
sã organizãm concerte ºi pentru locuitorii comunei Beliº. Rãmân memorabile acele concerte la care am
inclus ºi muzica popularã româneascã, în primul rând de dragul sãtenilor, care n-au avut ocazia sã cunoascã
ºi sã asculte muzica de jazz niciodatã , sau de prea puþine ori, înveºmântând piesele cântate în faþa lor în
straie jazz-istice, astfel nãscându-se piese originale de etno-jazz.
Experimental, am organizat ºi cursuri mixte pentru elevii soliºti de muzicã usoarã împreunã cu interpreþii
de jazz. Primii au cantat temele în stilul specific muzicii uºoare, apoi iubitorii de jazz interpretând aceleaºi
compoziþii dar folosind armonii specifice, mai sofisticate, linii melodice “jazzificate”, trecand ºi la
improvizaþii în final, au demonstrat posibilitãþile nelimitate pe care le poate oferi cel mai creativ ºi liber
gen muzical: JAZZ-ul. Cursanþii fiind pasionaþi ºi de naturã ºi drumeþii, au fost iniþiaþi în problematica
ocrotirii lumii înconjurãtoare, a turismului în general. Mulþi dintre ei paralel cu practicarea cântatului au
devenit adevaraþi excursioniºti, speologi, iar câþiva chiar ºi alpiniºti amatori.
In cadrul fiecãrei ediþii am organizat drumeþii atractive, câteodatã veritabile expediþii, toate per pedes
apostolorum. Astfel am ajuns din Beliº pânã la Crucea lui Iancu, de lângã Mãrisel, la cascada Valul Miresii
de la Rãchiþele, sau chiar ºi pânã la cel mai înalt vârf din Munþii Vlãdeasa ºi în multe alte locuri frumoase
din Þara Moþilor.
Profitând de lacul de acumulare de la Beliº-Fântânele am reuºit sã ajungem cu bãrcile pânã la capãtul lui,
parcurgând o distanþã de aproximativ 40km dus-intors.
Cu ocazia acestor pelegrinãri totdeauna am ales câte un obiectiv turistic mai poluat de asa- ziºii « turiºti
ocazionali », ºi de multe ori, chiar în prezenþa lor am fãcut curãþenie exemplarã cu ajutorul cursanþilor,
cântând cântece care subliniau frumuseþile naturii, activitate care sunt convins cã a avut un efect educativ
asupra celor care nu ºtiu sã se comporte civilizat în naturã.
Finalizarea eforturilor comune, de obicei constã în susþinerea unui concert, fie la “sediu”, fie mai rar în
ultimul timp, la Cãminul Cultural din comunã invitând locuitorii satului sã participe la spectacolul nostru.
La despãrþire indiferent de numãrul zilelor petrecute împreunã, dupã cum se poate citi ºi în Cartea de
Amintiri ºi de Onoare, completatã de cursanþi, toþi regretau cã timpul a zburat atât de repede, cã ar mai fi
dorit sã continuãm activitãþile.
Iatã cum am reuºit, cu bani puþini, prin metoda autogospodãririi ºi conlucrãrii cu specialiºti dãruiþi
educaþiei, sã organizãm pânã în prezent, 24 de ediþii ale cursurilor de varã ECO-JAZZ BELIª.

Cluj-Napoca, 19 august 2009 Prof. ªtefan Vannai

 Debut literar
RADU ANDREI SEBENI CALEIDOSCOP

BUCURIA PRIMÃVERII
Dragã primãvarã-n vânt
Cu toþi pomii înflorind,
Ai venit cu ghiocei…
ªi cu dragoste în ei!
Fluturii aievea zboarã
Mieluºeii dau din coadã
Miresmele-nfãºurînd,
ªi razele încãlzind.
Iarba verde dã s-aparã
Greierul îºi ia chitarã
Roiul de albine zboarã
Din cãsuþa lor de cearã.
Rândunelele se-ntorc
ªi voioase cântã-n cor,
Paºtele preaslãvind
Primãvara preavestind.
Primãvara e cântatã
De poeþi, de noi mereu,
Dorul ºi trãirea noastrã
Preaslãvesc pe Dumnezeu.
TOAMNA
Coboarã toamna peste câmpuri
Baticul galben ea ºi-l pune,
Iar norii negri poartã fumul
Cãci vântul grabnic nu-i alungã.
Zãu, iatã cã în urma ei
ªi raza soarelui o frânge,
Venind din depãrtãri, din munþi,
ªi izgonind ce e pe uliþi.
Este uºor sã scri despre o deschidere de aripi, despre un copil talentat
care bate la porþile consacrãrii, despre o sensibilitate aparte transpusã în
cuvinte dar ºi pe pânza ºevaletului!
Acesta este elevul Andrei Sebeni. Un copil de o sensibilitate cum numai
oamenii dotaþi artistic au, sensibilitate pe care o revarsã în matca creaþiei,
în universul poetic dar ºi în universul pictural.
Sunt convinsã cã odatã pornit ºuvoiul cuvintelor meºteºugite, ne vom
putea bucura ºi de alte ºi alte creaþii ale acestui copil minunat!
Împreunã cu colegii sãi din clasa a VI-a D de la Liceul Sportiv din
Alba Iulia îi urãm succes pe minunatul, dar dificilul urcuº al creaþiei ºi
“Per aspera ad astra!”
Prof. Maria Mihãlþan, diriginte
Liceul Sportiv Alba Iulia
Radu Andrei Sebeni - cursat al clasei de picturã ºi design ambiental din cadrul
Centrului de Culturã “Augustin Bena” Alba, la cei 12 ani ai sãi a reuºit sã
depãºeascã barierele a douã paliere importante ale artei: arta cuvântului
scris ºi arta culorii aºezate pe pânzã. Sunt douã talente ale unui singur copil,
talente ce se vor cultivate ºi împinse mai departe spre zãri necuprinse,
spre vise ºi împliniri pe care cu siguranþã le va realiza prin muncã ºi perseverenþã.
Sub îndrumarea prof. drd. Ioana Raica, Andrei a debutat în cadrul unor
expoziþii de grup ºi are deja ºi un debut literar într-o revistã de specialitate
“Rânduiala”, revistã de culturã editatã de Centrul de Culturã “Augustin Bena”
Alba. Îi dorim lui Andrei La Mulþi Ani pe tãrâmul minunat al culturii.
Prof. Daniela Floroian
Director adj. Centrul de Culturã
“Augustin Bena” Alba Iulia

Of, furnicuþa încã-n zori

Strange sãrmana la bucate,
Iar greierul, solist major
E cu orchestra la cantata.

Iar oamenii în car cu boi,

κi poartã rodul de o varã,
Depozitând cu iscusinþã
Hambarelor, pentru o iarnã.

ªi cuiburile-s goale toate,

Cãci rândunelele-au plecat…
Acolo-n alte zãri departe,
Însã de þarã n-au uitat.

Radu Andrei Sebeni

 Modernitate sau postmodernitate?

„O operã nu poate deveni modernã, decât dacã este mai întâi postmodernã” spunea Jean-
Francois Lyotard.
Înþelegerea paradoxului este posibilã printr-o oarecare familiarizare cu avangardele
artistice.
Ca o operã de artã sã fie modernã trebuie ca opera în cauzã sã aducã o serie de inovaþii, sã se
rupã de contemporaneitate, de gustul ºi convenþiile prezentului. Picasso, ca atare, în 1907, poate fi
considerat postmodern (vezi Domniºoarele din Avignon), devenind modern în anii ’30 ai secolului
XX. Astãzi vorbim despre el ca despre un clasic.
În citatul amintit mai sus cuvântul „modern” are douã ocurenþe în aceeaºi propoziþie. Putem
reformula astfel: „O operã care aparþine modernitãþii nu poate deveni modernã decât dacã este mai
întâi postmodernã”. Periodizând, formula lui Lyotard cere sã stabilim unde începe ºi unde ia sfârºit
modernitatea. Un demers artistic ce aparþine modernitãþii poate fi postmodern numai în situaþia în
care va deveni mai apoi modern. În caz contrar, acel demers pur ºi simplu nu poate fi considerat
operã de artã.
Astfel gândind, modernul se constituie în „finalitate ºi fatalitate” a postmodernului,
postmodernitatea devenind o trãsãturã distinctivã a modernitãþii, un criteriu al periodizãrii ei.
Cuvântul „postmodern” face, datoritã prefixului „post”, o periodizare, sugerând un „dupã”
al modernitãþii, permiþându-ne sã spunem unde începe modernitatea, dar interzicându-ne sã spunem
unde se terminã ea ºi chiar sã spunem cã se terminã.
Termenul „postmodern” este un „performativ paradoxal, el spune ce face, însã face
contrariul a ceea ce spune”, precizeazã Thierry de Duve.
Postmodernul aspirã sã sfârºeascã un lucru, dar aspirã ºi spre un nou început. Oricine se
doreºte postmodern, va deveni numai dacã va fi modern, caz în care postmodernul se constituie în
orizont al modernului.
„Postmodernul este figura sfârºitului sãu inclusã în el, fie închiderea sa ineluctabilã.
Invocându-l nu închidem poarta modernitãþii, ci dimpotrivã repetãm dorinþa modernã prin
excelenþã: sã ai un sfârºit în spatele tãu care sã însemne începutul absolut ºi o serie de noi începuturi
sã se deschidã fãrã limitã în faþa ta”.
Pentru o înþelegere concretã a demersurilor artistice contemporane, a diversitãþii modurilor
de exprimare ºi a materialelor de creaþie folosite, ne vom întoarce la începuturile secolului al XX -
lea.
Ariciul sau Fântâna lui Marcel Duchamp sunt exemplare pentru gestul dialectic, prin care
identicul creeazã alteritate, reînscriind non-arta în artã. Aceste douã ready-made-uri sunt exemplare
pentru susþinerea paradoxului lui Lyotard în cele douã scriituri ale sale: ele au fost postmoderne
înainte de a fi moderne, devenind moderne dupã ce au fost postmoderne.
În producþiile artistice ale lui Duchamp, modernitatea se terminã fãrã a se sfârºi, cu ele
modernitatea începe fãrã ca ele sã fie originea ei. În acest context „postmodern” se înscriu lucrãrile
artistului, periodizând din momentul în care primesc meritul de a da semnalul unei revoluþii la nivel
de concepþie, conform cãreia orice poate fi artã ºi autorizând involuþia prin care azi arta este
resorbitã în orice.
În anul 1907, în faþa Fântânii expuse, Duchamp exclama: „Aceasta este artã”. Prin aceastã
propoziþie artistul a ales ºi a validat ready-made-ul. Nu a ºtiut mai mult despre artã ºi nici nu a
dispus de o tehnicitate aparte faþã de contemporanii sãi, singurul lui merit în acest caz fiind acela de
a fi avut iniþiativa. Ready-made-urile au fost numite artã nu numai în urma unui „fiat ars”
conceptual ci ºi a unui sentiment, fiind expresia unei judecãþi estetice.
Tradiþia premodernã concepea judecata esteticã drept judecatã de gust, înþeleasã ca aplicare
promptã ºi subtilã a regulilor pe care le cunoaºtem.
 Dupã Batteux, gustul este „o cunoaºtere a regulilor prin sentiment” iar Meier ni-l descrie ca
pe o putere de cunoaºtere a frumuseþii ºi urâþeniei lucrurilor. Duchamp aratã cã alegerea ready-
made se bazeazã pe „absenþa totalã de bun sau prost gust” ºi cã „arta unei epoci nu înseamnã gustul
acelei epoci”.
Aproape tot ce s-a întâmplat în domeniul artelor vizuale de la acel moment ºi pânã în
prezent porneºte de la aceastã ipotezã. „Fã ce-þi trece prin cap” caracterizeazã, se pare, o mare parte
a producþiilor artistice contemporane. Intrarea unui lucru oarecare într-o operã de artã având ca
punct de pornire lucrarea lui Manet „Legãtura de sparanghel” va da tonul devalorizãrii lucrului
preþios, finit, nobil ºi a valorilor ce confereau artei o funcþie precisã în dispozitivul de putere
aristocratic.
Drumul de la Manet la avangarda artei contemporane este drumul de la aleatoriul
reprezentat (valori sau antivalori egalitare, marcate în conºtiinþã cu pecetea vulgaritãþii, a
fragmentarului) la aleatoriul pur ºi simplu. Producþiile dadaiste dau sentimentul abandonãrii totale a
regulilor artei, revendicând dreptul de a crea orice.
Formule ca „asta nu poate fi artã” sau „este interzis sã faci orice” vor fi asumate de cãtre
artiºtii avangardei ºi întoarse împotriva lor însele, prin provocare. Interzicerii aleatoriului îi
rãspunde autorizarea lui revendicatã (este permis sã faci orice).
Contemporaneitatea ne prezintã un sentiment al aleatoriului, rar compus din indignare ºi
fricã, cel mai frecvent el rezultând din indiferenþã. Ceea ce se întâmpla în prima parte a secolului
XX, era o judecatã pronunþatã de establishment în numele unui sentiment de fricã ºi de indignare,
ceea ce se va întâmpla dupã fiind o judecatã pronunþatã de marele public în numele unui sentiment
de indiferenþã. Aleatoriul evolueazã în timp, transformându-se; el începe cu insignifianþa legãturii
de sparanghel ºi lipsa perspectivei în tablou, mergând pânã la dezordinea din primele acuarele ale
lui Kandinsky ºi apoi la cutia cu excremente a lui Manzoni, ºi exemplele pot continua.
„Aleatoriul absolut se aflã în colimatorul istoriei, sortit repetãrii infinite ºi anihilat în puterea
lui motrice, mereu deja negat, mereu deja reafirmat, întâmplat dinainte, fiindu-i anulatã în acest fel
orice posibilitate efectivã de a se realiza”, precizeazã Thierry de Duve.
Ideologiile identice, specifice artei premergãtoare celei contemporane, dispar, chiar ºi în
cadrul aceloraºi curente, artiºtii ne-urmând în mod constant o ideologie identicã. Discursul artiºtilor
contemporani poate suna astfel: „putem face orice pentru cã, ºtiþi, nu este chiar orice”. Ca atare
putem numi artist modern acel artist a cãrui datorie era, este ºi va fi aceea de a crea ceva aleatoriu.

Va urma

Prof. dr. Liviu Nedelcu

director ªcoala Popularã de Arte ºi Meserii Focºani
RELUAREA UNEI VECHI COLABORÃRI

Acum aproape patruzeci de ani, mai precis în 1970, s-a înfiinþat, sub egida Casei Municipale
de Culturã Cluj-Napoca, corul de camerã VIVA LA MUSICA.
De la început nucleul coralei îl constituiau profesorii, cursanþii ºi mai apoi absolvenþii ªcolii
Populare de Artã. Un parteneriat “avant la letter” între cele douã instituþii clujene, devenea forþa
motrice a uneia dintre cele mai cunoscute formaþii de gen din þarã, care mai bine de trei decenii sub
conducerea dirijorilor sãi, Gabriela Creþu, Gelu Furdui ºi Francisc Mureºan, a repurtat binecunoscute
succese în þarã ºi strãinãtate.
Acum în prag de nou an ºcolar, vã propun reluarea acestui gen de parteneriat între Casa de
Culturã a Municipiului Cluj-Napoca, instituþie în care lucrez de aproape 25 de ani, ºi ªcoala Popularã
de Arte „Tudor Jarda”, prin implicarea nemijlocitã, dupã modelul anterior, la modelarea destinului
mereu ascendent al Ansamblului Coral VOCI TRANSILVANE, þinând cont de trei factori:
· potenþialul interpretativ al clujenilor
· calitatea unanim apreciatã a secþiei canto a ªcolii Populare de Arte « Tudor Jarda »
· tradiþia de aproape 65 de ani a coralei

Câteva cuvinte despre formaþia pe care o pregãtesc ºi o conduc:

Ansamblul Coral VOCI TRANSILVANE înfiinþat în 1945, adaptat specificului mileniului III,
continuã tradiþia:
- de cântare coralã iniþiatã în capitala culturalã a Transilvaniei de ilustrul sãu fondator dr. Augustin
Bena, preot, profesor, dirijor, compozitor, fondator al învãþãmântului muzical de rang universitar
clujean
- implicãrii nemijlocite, interpretativ ºi organizatoric, a douã categorii socio-profesionale puternic
legate de activitatea coralã: feroviarii ºi cadrele didactice.
Astfel Ansamblul Coral VOCI TRANSILVANE este purtãtorul ºi continuatorul valoroaselor
experienþe corale acumulate de formaþia feroviarã-fondatoare, precum ºi a potenþialului mereu viu al
cunoscutelor corale de cadre didactice care l-au avut ca animator, de-a lungul a mai multor decenii,
pe Maestrul Marius Cuteanu, neobosit discipol al lui Augustin Bena.
Patronat de Casa de Culturã a municipiului Cluj-Napoca, Ansamblul Coral VOCI
TRANSILVANE are un sprijin suplimentar, eficient ºi permanent, financiar ºi logistic, din partea
Asociaþiei Culturale VOCI TRANSILVANE, Sindicatului LIBERTATEA al C.F.R. Cluj ºi
Sindicatului Liber al Învãþãmântului Preuniversitar Clujean.
La început s-a numit Corul mixt al Regionalei CFR Cluj, apoi în 1994 a primit denumirea de
FEROVIARIA, ca din 2003 sã se numescã Ansamblul Coral VOCI TRANSILVANE.
S-au perindat la pupitrul coralei dirijorii : Augustin Bena (1945– 1947); între anii 1947 –1948
Teofil Coste, Grigore Hoca ºi Dorin Pop; Mircea Breazu (1948 – 1985, 1990 – 1994); Ciprian Rusu
(1985-1990) ºi Adrian Corojan (1994 – prezent).
În perioada 1960 – 1970 formaþia s-a bucurat de colaborarea unor soliºti precum: Alexandru
Fãrcaº, Mariana Nicolesco (în perioada studenþiei sale clujene) iar între anii 1985 – 1990 Marton
Melinda ºi Ana Rusu.
Din 1995 au colaborat la reuºita evenimentelor culturale ale corului: Lucia Þibuleac, Radu Pintea,
Dana Ciucã-Mattei, Lavinia Bocu, Horaþiu Ruºti, Daniela Chiºbora, º.a. acompaniaþi la pian de: conf.
univ. dr. Cornelia Suciu-Cuteanu, prof. Rodica Igna, prof. Olga Bordaº, prof. Antonia Cioacã, º.a.
 Dupã evenimentele din '89 în viaþa coralei s-au produs transformãri majore atât din perspectiva
performanþelor artistice cât ºi din cea a diversitãþii repertoriale.
Au fost susþinute peste 270 concerte apreciate de publicul meloman din 26 de localitãþi din þarã
ºi 45 localitãþi din: Austria, Belgia, Bulgaria, Croaþia, Franþa, Germania, Grecia (Sf. Munte
Athos), Italia, Luxemburg, Republica Moldova, Polonia, Turcia, Slovacia, Spania, Ungaria ºi
Vatican, evenimente care s-au bucurat de aprecierea unanimã a publicului ºi a criticii de specialitate.
Repertoriul abordat cuprinde peste 250 de titluri: muzicã laicã ºi religioasã, colinde, lucrãri
din literatura muzicalã româneascã ºi universalã, de la compozitorii Renaºterii pânã la cei
contemporani, interpretarea lor fãcându-se în limba originalã (peste 20 limbi).
a b

V-am prezentat câteva aspecte din viaþa de aproape 65 de ani a Ansamblului Coral VOCI
TRANSILVANE, în speranþa cã realizãrile amintite mai sus vor constitui argumente ce pot motiva
reactualizarea unei relaþii de colaborare între Casa de Culturã a Municipiului Cluj-Napoca ºi ªcoala
Popularã de Arte "Tudor Jarda”.
Lansãm invitaþia-propunere ca aceia dintre cei mai buni cursanþi ºi/sau absolvenþi ai secþiei
canto sã facã parte din coralã, beneficiind gratuit de o susþinutã practicã vocalã ºi coralã prin ore de
canto suplimentare, repetiþii, concerte ºi, dacã valoarea ºi seriozitatea participãrii la activitãþile
formaþiei vor fi probate, la participarea implicitã în proiecte naþionale ºi internaþionale ale
Ansamblului Coral VOCI TRANSILVANE.

Pentru cei interesaþi, las urmãtoarele date de contact:

Adrian Corojan – dirijor
e-mail: acorojan@yahoo.com: tel: 0744-457.601; 0734-448.992
Ansamblul Coral VOCI TRANSILVANE: website: www.vocitransilvane.org.ro
 Muzica flamenco RITMURI

Dintre toate formele de artã etnicã ce au „urcat“ pe marile scene ale lumii, flamenco este
cu siguranþã cea mai strãlucitoare ºi cea mai iubitã. Sã fie oare de vinã ritmul alert ºi privirile
pasionale ale dansatorilor? Sau flamenco ascunde un secret chiar mai profund decât stârnirea
simþurilor spectatorului? Muzica a ajuns în Spania (probabil într-o formã primitivã a artei în care s-a
transformat în prezent) prin intermediul triburilor de þigani nomazi din India, care au cãlãtorit prin
toatã Europa cu trei sau patru secole în urmã, pentru ca în cele din urmã sã se stabileascã în
Andaluzia.
Din Andaluzia s-a rãspândit în toatã Spania datoritã barurilor de flamenco, locuri
speciale pentru aceste tipuri de concerte. Primul dintre acestea a apãrut la Sevilla, în 1842,
permiþând celor mai prestigioºi artiºti sã dea viaþã muzicii lor.
Din punct de vedere cultural, contribuþiile romilor în societatea spaniolã sunt importante.
Muzica flamenco este o parte fundamentalã a culturii regiunii de sud a Spaniei. Cântecul a format o
parte importantã a vieþii romilor nomazi; aceºtia creeazã un nou ºi popular stil de muzicã cu
influenþe locale ºi maure, dar bazat pe muzica lor tradiþionalã, numit flamenco. Romii spanioli sunt
cel mai bine cunoscuþi datoritã acestui gen de muzicã. Primele ºcoli de flamenco apar între 1765-
1860 în Andaluzia. Urmeazã, timp de mai bine de un secol, aºa-numita epocã de aur, în care muzica
se dezvoltã la forma sa definitivã în numeroasele cafes cantantes. Dansatorii flamenco constituie
marea atracþie la cafes cantantes. Chitariºtii însoþiþi de dansatori devin extrem de populari în aceastã
perioadã. Din 1915, spectacole de flamenco erau organizate în întreaga lume, deºi aceasta dãuneazã
oarecum puritaþii muzicii. O renaºtere a muzicii flamenco începe în 1955. Chitariºti, soliºti ºi
dansatori extraordinari ajung în marile teatre ºi sãli de concert ale lumii.

Existã trei categorii distincte de flamenco: jondo sau grande („profund”, muzicã tristã, are
legãturã cu moartea sau alte lucruri triste), intermedio („intermediar”) ºi chico („uºor”, cu subiecte
ca dragostea sau natura). Flamenco are trei pãrþi, fiecare cu importanta sa: cante (cântec), baile
(dans) ºi guitarra (chitara). Dansul flamenco poate fi comparat cu dansul din orient. Gesturile
elegante ale dansatoarelor seamãnã cu cele ale dansatoarelor orientale, numai cã sunt mai bruºte.
Folositul castanietelor poate fi comparat cu cimbalele din muzica orientalã, deºi acestea din urmã au
început sa fie folosite abia acum 100 de ani. Dansatorul face miºcãri complicate ale picioarelor ºi
foloseºte încãltãri speciale. Partea superioarã a corpului are o posturã graþioasã, nefiind influenþatã
de miºcãrile viguroase ale picioarelor. Dansatoarele poartã fuste lungi ºi voluminoase, care sunt
folosite pentru a scoate în evidenþã miºcãrile graþioase ale mâinilor. Dansatorul trebuie sã proiecteze
starea sufleteascã a cântecului, în acest sens existând o comunicare codatã între el ºi cantãreþ.

Flamenco îmbracã peste 34 de forme, totuºi doar jumãtate sunt dansate. Buleria, Solea, Alegria ºi
Tangos sunt formele de bazã care sunt prezentate ºi publicului. Fiecare cântãreþ vine cu propriul stil,
ºi, asa cum se întâmplã ºi în lumea dansului, nu orice pereche poate fi potrivitã. Mai mult, ceea ce
pentru spectator poate pãrea o improvizaþie poate fi de fapt rezultatul unei vieti întregi dedicatã
studiului. Relaþia dintre membrii grupurilor de flamenco este similarã cu cea din formaþiile de jazz,
existând o structurã melodicã de bazã, care trebuie urmatã, dar pe care fiecare poate improviza, în
funcþie de modul în care simte muzica. Emoþiile dansatorului sunt sugerate prin culorile hainelor
tradiþionale: albul exprimã bucuria, negrul-tragedia ºi roºul- pasiunea.

Flamenco sintetizeazã viaþa, sentimentele, bucuria ºi durerea romilor spanioli, ºi mai mult, sutele de
ani petrecuþi pe drumuri în cãlãtoria lor din India. Am putea spune cã sentimente generale ale
umanitãþii, bucuria ºi tristeþea, sunt sintetizate în flamenco.

Claudiu Vintilã

Expert chitarã, ªcoala Popularã de Arte ,,Tudor Jarda” Cluj Napoca

 TEATRUL ªI ÎNCEPUTURILE SALE

Primele manifestãri ale teatrului, elementele embrionare ale viitoarei forme de artã scenicã, le gãsim
exprimate prin dansurile ºi gesturile rituale specifice culturii omului primitiv. În timp, prin laicizarea
elementelor ritual-ceremoniale, se ajunge la forme paleoteatrale, forme de început ale artei interpretãrii
dramatice. Când ºi-a conºtientizat puterea de a imita, „darul imitaþiei fiind, prin urmare, în firea fiecãruia”,
dupã cum spunea Aristotel în Poetica sa, de a reda gesturi, de a exprima stãri ºi sentimente, omul primitiv a
mai fãcut un pas pe drumul spre histrionism, spre acea putinþã de a interpreta caractere umane. Dansatorii
primitivi au fost, poate, primii actori ai omenirii, „cãci ºi aceºtia, cu ritmuri turnate în atitudini, imitã
caractere, patimi, fapte”, ne mãrturiseºte, în aceeaºi lucrare, Aristotel.
Odatã cu evoluþia societãþii, se trece la forme primare organizate, cu conþinut teatral. Se rupe, astfel,
legãtura între teatrul iniþial ºi manifestarea religioasã, parcursul artei scenice cãpãtând o conotaþie laicã.
Laicizarea fenomenului teatral se produce, la început, în Grecia secolului al VI-lea î. H., în timp ce, în alte
zone ale lumii, aceastã trecere s-a fãcut mult mai târziu (în India, China, Japonia, undeva între secolele II-X
d. H.). Grecia a fost leagãnul teatrului.
În Grecia anticã, cele dintâi spectacole teatrale au fost organizate ºi desfãºurate în timpul domniei regelui
Pisistrate, cu circa 2500 de ani în urmã; atunci se recunoaºte, în mod oficial, cultul lui Dionysos, zeul
vinului ºi al viþei de vie. În cinstea lui se organizau spectacole, inclusiv cu caracter teatral, la care participau
toþi locuitorii cetãþii. Pentru a ocroti ogoarele roditoare, zeului i se cântau imnuri în cor ºi i se ofereau
ceremonii rituale, urmate de petreceri. Cântãreþii din corul dionisyac purtau mãºti de þap (tragos, în greacã).
De aici vine etimologia cuvântului „tragedie” (cântecul þapilor, în greacã). Tragedia greacã are trei
reprezentanþi de seamã: Eschil, Sofocle ºi Euripide.
Comedia greacã îºi are originile în cântecele ºi farsele populare. Ea era întruchipatã de „mimi”,
comedianþi care ironizau caractere umane ºi creionau o acidã satirã socialã. De la formele minore, comedia
îþi diversificã mijloacele, devenind un critic al problemelor social-umane ºi politice ale vremii, cãpãtând un
contur polemic. Cel mai mare comediograf al epocii a fost Aristofan.
Arta teatralã în Grecia anticã se manifestã de la forme primare, la contururi cizelate, unde sesizãm
accentuarea caracterului dramatic ºi consolidarea lumii eroilor. Teatrul grec al acelei epoci a servit ca model
dramaturgic ºi spectacologic, fiind un reper estetic pentru teatrul modern ºi contemporan.
Teatrul roman, spre deosebire de cel grec, s-a îndepãrtat de caracterul religios ºi ritualic, accentuând mai
puþin nuanþa educativ-purificatoare. El a avut un caracter eminamente laic, dezvoltând spiritul ludic ºi
elementul spectacular. Primordiale erau elementele vizuale (muzicã, dans, pantomimã), în detrimentul
reperului dramaturgic.
Primele spectacole teatrale romane, cunoscute ºi menþionate de istorici, sunt prezentate de histrioni
etrusci ºi mimi din cetãþile greceºti, cucerite de legiunile imperiale. Dupã aceastã perioadã, dominatã de
influenþa greacã, în secolul I d. H. urmeazã o „latinizare” a actului teatral: tragediile sunt inspirate din istoria
Romei, iar comediile, din ceea ce este propriu vieþii romane. La apogeul perioadei imperiale, sunt la modã
mimodramele, de inspiraþie mitologicã sau istoricã. Erau montãri fastuoase, jucate pe arene cu mii de locuri,
cu „dotare tehnicã” pentru efecte scenice, cu actori, dansatori, cor.
Imperiul Roman a impus modele teatrale comerciale, spectaculoase ºi de efect, acreditând, astfel, în mod
special, comedia. Comediografia latinã are reprezentanþi de gen de mare valoare, cei mai importanþi fiind
Plaut ºi Terenþiu. Tragedia, ca gen dramaturgic, nu s-a ridicat în teatrul latin la valoarea ºi la profunzimea
celei din teatrul grec. Remarcãm, totuºi, numele unui mare dramaturg al epocii: Seneca.
În antichitatea teatralã, dincolo de valoarea incontestabilã a dramaturgiei, întrezãrim ºi elemente ale artei
spectacolului. Prin mimodramã, pantomimã, alegorie sau coregrafie se creeazã reprezentaþii cu un accentuat
contur imagistic. Elementele paratextuale au mãrit gradul de atractivitate al realizãrilor scenice. Spiritul
ludic, regãsit peste secole în „Commedia dell’Arte”, ºi popularitatea satirei sociale (în special a „mimei” ºi a
„attelanei”) au insuflat teatrului puterea de a exista, în perioada trecerii de la Antichitate la Evul Mediu.

Petre Bãcioiu
Expert actorie, ªcoala Popularã deArte „Tudor Jarda” Cluj-Napoca
„ JOC DE CEANU MARE ”

Atestatã de aproximativ 750 de ani, comuna Ceanu Mare este aºezatã în zona de câmpie
a Transilvaniei, fiind una dintre cele mai bogate comune ale judeþului Cluj. Oamenii locului
sunt harnici, mândri, ,,fãloºi ”, mai ales la joc, activitate cultural-artisticã în care au o tradiþie
foarte bogatã. De remarcat în aceastã privinã este premiul I pe þarã obþinut de ,,Ansamblul de
jocuri tradiþionale “ al ºcolii din Ceanu Mare, condus de profesorul Potra, în anul 1964. Deºi
în anii urmãtori, cântecul ºi jocul popular cenan nu au murit, nu au mai avut intensitatea,
splendoarea ºi bogaþia dinainte, prezenþa acestor manifestãri simþindu-se doar la petrecerile ºi
nunþile cu lãutari.
În anul 1977, domnul Petru Criºan, fecior din Ceanu Mare, dansator în Ansamblul
,,Þarina-Sticla” Turda, a creat la Ceanu Mare o formaþie de dansuri populare din care a fãcut
parte ºi subsemnatul. Acest ansamblu a fost apreciat la nivelul comunei, obþinând rezultate
bune la concursurile locale din acea vreme. Fiind îndrãgostit de jocul popular, având dorinþa
extraordinarã de a-i egala pe cei mai buni dansatori ai Ceanului, cum ar fi: Dumitru Borza,
Gligor Hãdãrean, Nicolae Sabãu (de Ceanu Mare), dupã absolvirea gimnaziului m-am înscris
în ,,Ansamblul Plaiurile Clujului” din Cluj-Napoca, avându-l îndrumãtor pe unul dintre cei
mai mari dansatori ºi coregrafi ai þãrii, domnul Emil Luca. Pasiunea pentru joc a fost vie ºi în
continuare, în 1987 înscriindu-mã în ansamblul ,,Cununa Ardealului din Turda, condus de
instructorul Vasile Baciu. Împreunã cu acest ansamblu am obþinut locul I pe þarã ca dansator
cu joc de ponturi de pe Câmpia Transilvaniei, în anul 1987.
Dupã absolvirea ºcolii Populare de Arte ,,Tudor Jarda” din Cluj-Napoca, devenind
instructor de dans popular, am înfiinþat la Ceanu Mare un ansamblu de joc popular în
primãvara anului 2009, prin aceasta împlinindu-se un mai vechi vis personal. Acest lucru nu
s-a putut realiza fãrã sprijinul domnului director al ºcolii din Ceanu Mare, prof. Nicolae -
Leontin Petruþa ºi al domnului primar al comunei, Virgil Pãcurar. Ansamblul poartã numele
,,JOC DE CEANU MARE” ºi este format din 14 perechi de copii, elevi ai claselor I-VIII ai
ºcolii din Ceanu Mare. Bucuria de a juca, perseverenþa ºi rãbdarea copiilor a dat roade, astfel
cã ansamblul a oferit cenanilor spectacole de joc autohton autentic cu prilejul sãrbãtorii locale
,,Fiii satului”.
Un alt vis devenit realitate începând cu anul ºcolar 2009-2010 este clasa de dans
popular la ºcoala din Ceanu Mare, clasã aflatã sub „aripa” ºcolii Populare de Arte ,,Tudor
Jarda” din Cluj-Napoca, al cãrui instructor este subsemnatul, Lucian Ilie Vãlean.

Ceanu Mare, 04.09. 2009

 În luminile rampei

Dacã pentru o fracþiune de secundã ne întoarcem cu gândul la anii de început ai miºcãrii cultural-artistice din
þara noastrã, vizualizãm mijloacele tehnice ne dãm seama de evoluþia treptatã a acesteia ºi avem convingerea cã încã de
pe atunci se dorea mai mult.
Spectacolul este rodul muncii unei echipe întregi, care participã la buna desfãºurare a tuturor momentelor
artistice, începând de la text, scenografie, regie ºi pânã la maºiniºti, ecleraj etc. Regizorul artistic, pe baza concepþiei
sale asupra întregului spectacol, coordoneazã munca fiecãrui membru al echipei, ajutã artistul în creaþia sa, colaboreazã
cu scenograful la elaborarea cadrului plastic al spectacolului. Îmbinând realizãrile echipei, regizorul creeazã
transmiterea mesajului ºi asigurã percepþia conþinutului de idei al mizanscenei. Scenograful creeazã cadrul plastic,
decorul ºi costumele care-l ajutã pe artist sã creadã în realitatea în care trãieºte, pentru câteva ore, ºi sã dea viaþã
personajului interpretat. Machiorul sau,de cele mai multe ori artistul însuºi, îºi transformã înfãþiºarea cotidianã luând
masca personajului interpretat, ceea ce-l face sã se identifice cu rolul. Decorul, cu ajutorul luminilor, prinde viaþã.
Costumul ºi machiajul sunt purtate de artist cu dezinvolturã, contopindu-se cu creaþia sa. Sunetele speciale ºi muzica de
scenã creeazã ambianþa sonorã. Toate manevrele realizate de grandioasa echipã tehnicã, manevre de decor, mobilier,
recuzitã se desfãºoarã ca un mecanism viu. Totul este gândit la milimetru, nimic la voia întâmplãrii, comunicarea fiind
vitalã.
Imaginea eroului unei opere ne apare odatã cu lectura libretului, a textului. Eroii acþioneazã, vorbesc, se fac
simþiþi prin participarea la desfãºurarea acþiunii.
MACHIAJUL, pentru cã despre asta voi vorbi în acest material, este o parte esenþialã a spectacolului,
conducând la transmiterea ºi înþelegerea ideii care stã la baza actului artistic. Actorul, cântãreþul, ARTISTUL, îºi
gãseºte cu ajutorul sãu imaginea concretã a personajului interpretat, ajutându-l sã se identifice cu acesta. Odatã cu
realizarea mãºtii, nelãmuririle, îndoielile ºi oscilaþiile din interpretare dispar, trãsãturile concrete ale omului pe care-l va
crea, încep sã se fixeze. Realizarea machiajului de scenã se petrece pe parcursul repetiþiilor de-a lungul a numeroase
coordonate care alcãtuiesc, la final, imaginea noului personaj: stilul autorului, stilul epocii etc. O mare importanþã o are
observarea atentã a mediului ºi a oamenilor din jurul nostru; iatã de ce este necesar sã studiem felul de a vorbi, de a ne
miºca pe scenã.
La realizarea chipului noului personaj se þine seama de numeroase indicaþii ºi de reguli stricte. Pe baza unei
schiþe, se începe elaborarea chipului dorit. Pentru început se doreºte cunoaºterea pãrþii tehnice a machiajului care
cuprinde numeroase reguli impuse de specificul artei machiajului:
· distanþa spectatorului faþã de scenã ne aratã cã machiajul este obligatoriu pentru orice rol, deoarece de la o
anumitã distanþã trãsãturile feþei nu se mai disting
· reflectoarele ne indicã, ºi aici intrã în scenã regizorii de lumini, cât de puternic trebuie sã fie machiajul
· culoarea filtrelor din reflectoare acþioneazã asupra culorii machiajului, schimbându-le. De aceea, când ne
machiem, trebuie sã þinem seama ºi de acest aspect
· machiajul feþei nu trebuie sã afecteze mobilitatea trãsãturilor, deci expresivitatea
· mãiestria obþinerii unui chip constã în a utiliza cât mai puþine farduri
· þinta finalã a machiajului este aceea de a-l ajuta pe artist sã se identifice cu personajul. Un machiaj bine
realizat va permite spectatorilor sã vadã, fãrã efort, trãsãturile feþei artistului de la orice distanþã, sã poatã
surprinde orice schimbare care se petrece pe chipul actorului.
Ceea ce este foarte important însã pentru oricine doreºte sã pãtrundã în tainele acestei meserii este cunoaºterea
construcþiei anatomice a figurii omeneºti, lipsa acestui aspect conducând ducând la o mascã artificialã.
MACHIAJUL, cel spectaculos dar ºi acela cotidian, poate deveni un joc al transformãrii ºi obþinerii unor efecte
grandioase. Lãsaþi-vã ghidaþi de sfaturile artiºtilor în make-up , de colecþiile de make-up ºi de marile case de cosmetice.
Întrucât în þara noastrã, machiajul este strict legat de meseriile care implicã transformãri ºi mãºti profesioniste
cum ar fi: teatrul, opera, cinematografia, televiziunea, acesta nu este dezvoltat sau implementat la modul serios ºi în
planurile de studiu specifice artelor, ºi mã refer la lipsa unor ºcoli de profil sau la existenþa acestora într-un numãr
insesizabil, ca afacere.
Vã fac astfel trimitere spre site-ul Academiei de Machiaj Profesionist din Roma/Italia
(www.accademiaditrucco.it), unde toþi cei care îndrãgesc scena ºi lumina reflectoarelor vor putea gãsi ºi învãþa multe
trucuri ale meseriei sau chiar urma cursurile Academiei, unde machiajul este adus la rang de ARTÃ.

Lavinia Bocu,
Expert canto, ªcoala Popularã de Arte “Tudor Jarda” Cluj-Napoca
bocu.lavinia@yahoo.com
 Ultimele cuvinte ale secolului XX

Nu ºtiu care ar putea fi ultimele cuvinte ale secolului XX; un secol bulversat,
fragmentat, atât pe plan artistic, cât ºi social ºi politic. În fapt, localizarea acestor cuvinte,
dacã ele ar exista, este mai degrabã imposibilã þi pentru cã nu existã o delimitare precisã,
definibilã între secolul XX þi secolul XXI – cel puþin din punct de vedere artistic
(includem în acest domeniu þi muzica, literatura, filmul). În fapt, aþa cum noteazã þi
Michel Foucault în Cuvintele ºi lucrurile, nimic nu ne dã dreptul sã decupãm din istorie o
perioadã, izolând-o astfel de cele ce îi preced þi îi urmeazã. Nu existã graniþe clare între
curentele literar artistice pentru cã acestea se construiesc prin contopirea alchimicã a
elementelor moºtenite cu tendinþele ºi formele pe care le promoveazã.
Oricum, cuvintele cele mai controversate pe care secolul XX ºi-a construit
celebritatea, sunt “moartea artei”, marcând începutul unor cãutãri care continua þi azi, în
preajma relaþiei între opera de artã þi obiectul cel mai banal (Duchamp oferã o posibilã
soluþie), aºadar între spaþiul artei ºi real; un real care la rândul sãu stã de acum sub
semnul virtualului, un real descompus, de-realizat de proliferarea obsedantã a
tehnologiilor ºi mediilor. Sau cum ar spune Gianni Vattimo, “…intensificarea
posibilitãþilor de informare asupra realitãþii, în cele mai variate aspecte ale ei, face tot mai
greu de conceput însãþi idea unei realitãþi unice. Se împlineºte, poate, în lumea mass-
media, o profeþie a lui Nietzsche: lumea adevãratã pânã la urmã devine poveste”1
Þi totuþi aceste cuvinte par sã rãmânã o ecuaþie nerezolvatã sau, poate, doar un
pretext de a rediscuta relaþia, nu mai puþin controversatã dintre modernism þi
postmodernism. Rãmân aþadar un punct important de referinþã al vieþii artistice, un motiv
de interogare neobositã asupra statutului creaþiei, operei artistice ºi încadrãrii sau locului
ei într-o lume în care, aþa cum observa cu severitate Nietzsche, riscãm sã ne trezim cã
viaþa noastrã cu cele mai banale þi mãrunte aspecte devine o poveste, o fabulaþie care nu
mai are un real în care sã se ancoreze.

Lucian Szekely-Rãfan
Expert ªcoala Populara de Arte “Tudor Jarda”, Cluj Napoca

1
Gianni Vattimo, Societatea transparentã, Ed. Pontica, Constanþa 1995, cu o traducere de ªtefania Mincu,
p. 11
 EXIST...!

Bunã!..Daþi-mi voie sã mã prezint…Sunt o salã...o salã oarecare aflatã

pânã nu demult în anonimat. Nu mã bãga nimeni în seamã, eram plinã de
moloz. Auzeam doar sunetele sacadate de ciocan ºi de baros, sfredelit de
fierãstrãu. Oameni alergând grãbiþi pe duºumeaua mea bolnavã rãspândeau
un ecou înfundat în crãpãturile feþei mele coºcovite.
Ochii mei lãsau sã pãtrundã lumina domoalã care mângâia suprafeþele
pline de praf ºi amintiri. Toate acestea au fost pânã nu demult când, cineva a
reuºit sã desluºeascã farmecul care se ascundea în mine- un farmec aparte
care trebuia descoperit. Am intrat în lumea artelor!, deci sunt bunã ºi eu la
ceva, la ceva atât de nobil precum pictura, muzica, poezia, dansul...Treptat
sunetul ciocanului s-a transformat în armonii, lumina mea a început sã
mângâie lucrãri de artã. Trãirile mele s-au contopit cu vibraþia plinã de
bucurie pe care o emanau oamenii ascultând un festival de jazz, un concert
coral, evoluþia unor artiºti lirici ºi interpreþi populari...Dintr-o datã faþa mea
coºcovitã a ajuns simezã, iar duºumeaua mea a putut fi „covorul fermecat”
pe care balerine pline de graþie, exprimau prin miºcarea lor, dragostea ºi
bucuria de a trãi.
Aºa am ajuns „sã trãiesc” într-un locaº de culturã ºi sã fiu la îndemâna
tuturor celor care iubesc arta, frumosul ºi viaþa.

EXIST acum cu un nume...Mã numesc SALA ªANTIER. Locuiesc

pe strada Fabricii de Zahãr 51.

Vera Dan
Expert ªcoala Popularã de Arte “Tudor Jarda”, Secþia Picturã
Contact: danwaleria@yahoo.com
 Impresii de vacanþã, cursuri de varã, picturã…

Este materializarea celor mai ascunse visuri ale mele. Anunþul a venit scurt, pe un post de
radio. Gata! ãsta-i momentul, mã înscriu!
ªcoala Popularã de Arte "Tudor Jarda " din Cluj-Napoca – instituþie de tradiþie – este
organizatoarea acestei acþiuni adresate publicului larg, dornic sã-ºi manifeste talentele artistice. Zi
canicularã de varã. În centrul zgomotos al marelui oraº, urci douã trepte de piatrã, treci de o uºã de
lemn ºi te afli într-o altã lume. Micuþa galerie primeºte toþi entuziaºtii extraºi de la treburile prea
obiºnuite ºi prea plictisitoare ale vieþii. Discurs de deschidere, împãrþire de materiale, succes ºi la
treabã ! Doamna Vera Dan, sufletul acestei acþiuni, ne dã îndrumãri, deschide culori, deschide
ferestre blocate ale sufletului. Acesta a fost începutul. Dar ce început! Câte trãiri adânc ferecate au
rupt lanþurile, câþi fluturi condamnaþi pentru prea mult timp la starea de larvã au prins aripi. Se
munceºte cu seriozitate, cu implicare ºi, mai mult decât orice, cu pasiune. Pe colile albe se aºtern
suflete. Sfat pentru cei care mai sufocã larve de fluturi în suflet: urcaþi cele douã trepte de piatrã,
deschideþi uºa pictatã de lemn, deschideþi uºa sufletului ºi veþi face o cãlãtorie în timp, într-o altã
dimensiune: veþi descoperi un nou spaþiu fãrã timp, fãrã presiuni … veti vedea fluturi inundati in
lumina purã.

Cadar Monica
participantã la cercul de picturã, 11-26 august 2009

Din dorinþa de a prelungi concediul din aceastã varã, am navigat pe internet, cãutând ceva,
fãrã a ºti exact ce. Am gãsit un anunþ al ªcolii Populare de Arte „Tudor Jarda” referitor la un cerc
de picturã organizat în colaborare cu Consiliul Judeþean Cluj.
Iniþiativa doamnei profesoare Vera Dan, de a oferi ºi celor care nu fac parte din lumea
artiºtilor consacraþi, oportunitatea de a descoperi mirajul culorilor, a venit în întâmpinarea dorinþei
celor care aveau nevoie de un mijloc de exprimare care sã depãºeascã limitele convenþionale. Cele
câteva ore petrecute în spaþiul Galeriei „Arte” au fãcut ca acele zile de varã sã fie deosebite. Am
lãsat la uºa galeriei problemele mai mari sau mai mici iar paleta de culori, pensula ºi coala albã au
devenit mai importante decât zgomotul oraºului. Am intrat într-o altã dimensiune.
Entuziasmul celorlalþi colegi pe care i-am întâlnit la curs, încurajãrile doamnei profesoare,
m-au determinat sã mã înscriu la cursurile de picturã ale ªcolii Populare de Arte „Tudor Jarda” în
speranþa cã voi regãsi ceva din cãldura de care am avut parte la cursurile de varã.

Mihaela Ionescu
participantã la cercul de picturã, 11-26 august 2009
Un vis împlinit MARTURII DIN VATRA SATULUI

La aproximativ 45 km de Municipiul Cluj-Napoca, se aflã satul Bedeciu, aºezat de-a lungul

Vãii Cãpuºului, în apropierea unei superbe pãduri de molid, sat cu vechi tradiþii în domeniul
meºteºugurilor.
Dacã bãrbaþii, renumiþi dulgheri au construit în sat ºi împrejurimi, zeci de case din lemn,
femeile s-au remarcat prin mãiestria cu care ºi-au împodobit casele cu ºtergare, feþe de masã,
perdele, lepedee lucrate de mâna lor. Meºteºugurile artistice tradiþionale în Bedeciu contituie o
dimensiune fundamentalã a civilizaþiei satului.
Încã din copilãrie am îndrãgit meºteºugurile casnice: tors, cusut, þesut, apoi le-am practicat
în paralel cu activitatea didacticã. Am preluat motive tradiþionale pe care le-am brodat pe ºtergare,
ºervete, feþe de masã, feþe de pernã, costume populare. Datoritã schimbãrilor din societatea noastrã,
formele tradiþionale au început sã se schimbe, au apãrut produse noi, nu întotdeauna înzestrate cu
calitãþi estetice. Pãstrarea celor mai remarcabile obiecte de artã popularã produse de meºteºugarii
satului ºi stimularea producþiei noi, au constituit preocupãrile mele. În vara anului 2008, în Tabãra
de Meºteºuguri de la Leghia, jud. Cluj, s-a nãscut ideea înfiinþãrii la Bedeciu a unei clase de þesut-
cusut pe lângã ªcoala Popularã de Artã „Tudor Jarda” din Cluj-Napoca. Ideea a fost imediat
împãrtãºitã de multe tinere din sat care doresc sã-ºi însuºeascã ºi sã-ºi perfecþioneze stilul de lucru.
Cu sprijnul Centrului Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale din Cluj ºi a
ªcolii Populare de Arte „Tudor Jarda”, în 22 noiembrie 2008 am inaugurat, într-o camerã special
amenajatã, la domiciliul meu în prezenþa multor oficialitãþi ºi a celor 30 de cursante înscrise, sediul
din Bedeciu al clasei de þesut-cusut.
În anul ºcolar 2008/2009, cursurile s-au desfãºurat conform orarului stabilit. Din cele 30 de
cursante înscrise, 29 au frecventat cursurile ºi tot 29 au promovat anul I cu rezultate bune ºi foarte
bune. Am confecþionat feþe de masã, ºerveþele, ºtergare, ii, folosind tehnica numãrãrii ºi scoaterii
firelor. Aº aminti doar câteva dintre cursantele care au dat dovadã de multã preocupare ºi
seriozitate, obþinând rezultate foarte bune: Nicoleta Gavriº, Viorica Toºa, Oniþa Coldea, Ancuþa
Potra, Laura Barta, Sorina Toºa, Mihaela Totelecan ºi lista ar putea continua.
În martie 2009 am participat cu produse confecþionate de noi, la Concursul „Mâini de aur”
de la Huedin obþinând numeroase premii. Sorina Toºa ºi Mihaela Totelecan au participat, obþinând
diplome de participare, la faza judeþeanã a Olimpiadei Naþionale „Meºteºuguri artistice tradiþionale”
desfãºuratã la Sibiu.
Pornind de la ideea cã arta popularã nu trebuie sã moarã, deoarece constituie cartea noastrã
de vizitã, mi-am împlinit un vis, acela de-a transmite generaþiei tinere, arta popularã autenticã.

Elvira Gavriº
Secþia artã popularã þesut-cusut, Bedeciu, jud Cluj
 UN PUNCT DE VEDERE ASUPRA RELAÞIEI DINTRE MELODIE ªI TEXT
ÎN CÂNTECUL TRADIÞIONAL

În Dicþionar de muzicã (Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti 1979) de Iosif Sava ºi

Luminiþa Vartolomei, întâlnim aceastã definiþie concentratã: „cântec-melodie însoþitã de text”. În
Dicþionar Enciclopedic (Editura Enciclopedicã, Bucureºti 1993, vol.I) apar douã accepþiuni ale
cântecului: "nume generic dat pieselor vocale însoþite de text" ºi "poezia liricã însoþitã sau nu
de melodie". Dicþionarul universal al limbii române (Mydo Center, Iaºi, 1995, vol.II), de Lazãr
Saineanu, propune o definiþie pentru cântec în general: "compoziþie literarã în versuri însoþitã de
melodie" ºi una pentru cântecul popular: "compoziþie muzicalã transmisã din generaþie în
generaþie de membrii unui popor, fãrã a se cunoaºte momentul, locul ºi autorul compunerii".
In sfârºit, mai reþin o definiþie din Minerva. Enciclopedia românã, Cluj, 1929), datoratã probabil lui
Ion Muºlea, singurul folclorist aflat în colectivul de redacþie al lucrãrii: "compoziþie destinatã
vocii omeneºti cu sau fãrã acompaniament în care muzica ºi poezia se unesc într-o formã
simplã, nemãiestritã, pentru expunerea diferitelor sentimente omeneºti. Ca formã e sau nu
stroficã, când toate strofele din text sunt cântate pe aceeaºi melodie, sau fiecare strofã are
melodia ei separatã". Douã lucruri se observã imediat din citatele de mai sus:
a) cântecul poate fi definit privilegiind fie aspectul muzical, fie pe cel literar (poetic)
b) definiþia completã include obligatoriu atât melodia cât ºi textul
De remarcat însã cã definiþia principalã rãmâne cea din Enciclopedia Minerva, cãci ea numeºte
relaþia corectã dintre cele douã componente ale cântecului. Avem de-a face, aºadar, nu doar cu o
însoþire a melodiei de cãtre text, sau invers, ci cu unirea lor într-un întreg organic. E ca ºi cum ai
combina douã elemente obþinând un aliaj care, deºi conþine cele douã elemente, este totuºi altceva
decât simpla alãturare a acestora. Cântecul reprezintã un astfel de aliaj, o substanta indestructibilã ºi
omogenã obþinutã prin combinaþia "la cald" dintre melodie ºi textul poetic. Desigur, dicþionarele
evocate aici nu constituie o autoritate absolutã în materie, dar ele reprezintã o realitate care, în
literatura de specialitate, nu se spune întotdeauna tranºant, ºi mã refer în mod expres la situaþia
cântecului popular, respectiv a cântecului tradiþional. Precizez cã în observaþiile care urmeazã nu
am în vedere cântecele ceremoniale ºi de ritual, care fiind conservatoare prin însuºi specificul lor,
ºi-au pãstrat puritatea originarã ºi s-au constituit drept un fond patrimonial cu valoare de artã. Prin
urmare, mã gândesc doar la aºa numitele cântece lirice, relativ mai tinere decât primele ºi tocmai de
aceea mai vulnerabile, mai expuse riscului adaptãrii la metamorfozele capricioase ale gustului
popular. Cine e cât de cât iniþiat în istoria acestui gen, cunoaºte faptul cã marile cântece ale
interpreþilor celebri s-au impus ºi au devenit memorabile chiar prin simbioza desãvârºitã dintre
melodie ºi text. Fiecare componentã e decisivã ºi definitivã, încât orice intervenþie (în ritm, sau în
configurarea unei imagini poetice) ar altera armonia de ansamblu. Asta înseamnã cã melodia ºi
textul s-au gãsit cumva spontan, în momentul originar al naºterii cântecului. Se înþelege de la sine
cã ºansa realizãrii acestei intimitãþi expresive ºi vibrante dintre melodie ºi poezie nu existã decât în
spaþiul închis al culturii tradiþionale, cãci aici funcþioneazã natural intuiþia ºi sensibilitatea
creatorului popular. Compoziþiile din afara acestui spaþiu pot fi în cel mai bun caz, niºte imitaþii
onorabile a la maniere de, diferenþa dintre cântecul tradiþional ºi cel de imitaþie folcloricã fiind
aceea dintre artã ºi artizanat. Trebuie observat cã a apãrut în ultimii ani o abundentã producþie
folcloricã artizanalã, în care sunt frecvente cel puþin douã tipuri de erori, ambele datorate unor
ingerinþe din afara universului culturii tradiþionale. Este vorba, mai întâi, despre fenomenul de
inadecvare dintre melodie ºi text. Interpreþii combinã aleatoriu cele douã componente, astfel cã poþi
întâlni cazuri în care o melodie gravã, intens melancolicã, se cântã pe versuri uºuratice ori de-a
dreptul cu tentã comicã, sau, invers, în care melodia este veselã, sprinþarã, iar poezia are un conþinut
dramatic, patetic.In asemenea situaþii se creeazã un fel de disonanþe uºor dizgraþioase care corup în
timp gustul publicului.
 Existã apoi, pe piaþa cântecului popular versificatori în manierã folcloricã. Ei sunt însã fie
formaþi în orizontul poeziei culte, fie simpli veleitari, aºa încât textele produse de aceºtia, nu
corespund, prin însãºi natura lor, unor melodii autentice. Ele pãcãtuiesc de regulã printr-o
"originalitate" ostentativã, ori se ºtie cã poezia liricã popularã, în toatã diversitatea ei extraordinarã
de teme, motive, imagini etc., are totuºi niºte constante ale compoziþiei (formule introductive
repetitive, paralelisme ale imaginilor, frecvenþa rimelor asonante, proeminenþa imaginilor din natura
º.a.). Textul prea elaborat, prea "poetic" ori cel pur ºi simplu prost, compromit melodia. Dar aceste
derapaje acþioneazã ºi ca un fel de revelator: ele indicã, fãrã echivoc, cã valoarea de artã ºi de
reprezentare a cântecului tradiþional constã în consubstanþialitatea melodie-text poetic. Cele douã
componente se potenþeazã reciproc, cristalizând într-o formã omogenã, receptatã ca unicat.

Maria Golban,
Director coordonator
Direcþia Judeþeanã pentru Culturã, Culte ºi
Patrimoniu Cultural Naþional Cluj
Pe meridianele cântecului DEZBATERI SI IDEI

În data de 27 martie 2009 a avut loc la Liceul pentru Deficienþi de Vedere, Concursul de
interpretare a unui cântec de muzicã uºoarã în limba francezã J’aime le français. Am putea prefaþa
aceastã prezentare cu un citat cu care încheiam un articol din numãrul precedent al revistei: „De la
musique avant toute chose”. Însuºi concursul a avut ca motto acest citat. ªi aceasta, pentru cã elevii
noºtri, mari iubitori ai muzicii de calitate, nu s-au sfiit sã ne arate ce pot, uitând pentru vreo douã
ore de grijile zilnice ale temelor de casã, ale lecþiilor ºi testelor etc.
Concursul i-a avut ca protagoniºti, în exclusivitate, pe elevii claselor X-XII. Din juriu au
fãcut parte câþiva invitaþi speciali: Lavinia Bocu – din partea ªcolii Populare de Arte „Tudor Jarda”,
Ioan Man - fost cursant al acestei instituþii de culturã, fost elev eminent al liceului nostru, precum ºi
subsemnata. Spiritul juvenil prezent între membrii juriului i-a motivat ºi mai mult pe elevi sã-ºi
demonstreze talentul în cadrul acestui concurs.
Concurenþii, în numãr de ºase, au cântat acompaniaþi la chitarã, cu multã abnegaþie, de cãtre
prof. Teofil Pintilie. Asistenþa tehnicã a fost asiguratã de prof. Florin Moraru, un coleg care, cu un
umor exuberant, dar ºi cu multã seriozitate, reuºeºte întotdeauna sã rãspundã pozitiv solicitãrilor
noastre.
Deºi numãrul concurenþilor a fost relativ mic, lupta între ei s-a dovedit a fi deosebit de
strânsã. Cu talentul ºi dorinþa lor de afirmare, ei au reuºit sã ne introducã în atmosfera neuitaþilor
interpreþi Joe Dassin, Hélène Rolles, Nana Mouskouri, Enrico Macias þi Mireille Mathieu. În pauza
pentru deliberare, rezervatã juriului, concurenþii precum ºi persoanele care au asistat la concurs, au
avut ocazia sã urmãreascã o serie de melodii din repertoriul muzicii franceze, însoþite de
videoclipuri. Emoþiile inevitabile, teama ºi ezitãrile au fost la final învinse, clasamentul concursului
fiind urmãtorul: premiul I - Lavinia Lakatas (clasa a XII-a ) ; premiul II Maria Emanuela Rump
(clasa a X-a); premiul III -Cosmina Pop (clasa a X-a).
Restul elevilor au obþinut menþiuni.
Pentru a nu dezminþi autenticitatea concursului, elevilor li s-au acordat premii constând în
obiecte legate de cultura si specificul frantuzesc, precum ºi dulciuri ºi produse cosmetice, lucruri de
care sperãm cã s-au bucurat.
Farmecul acestei „seri intime”, dupã expresia uneia din membrele juriului, a fost potenþat de
partea finalã a concursului, care ne-a amintit de valorile eterne lãsate de Creator în lumea noastrã:
dragostea, vitejia ºi jertfa care asigurã mântuirea omenirii. Astfel, un trio de excepþie, alcãtuit din
Ioan Man, prof. Dan Robert Filip ºi prof. Teofil Pintilie, au interpretat acompaniaþi la chitarã, douã
piese de muzicã folk (Lacrimã de dor ºi Andrii-Popa). La final prof. Lavinia Bocu a interpretat arii
de muzicã sacrã, amintindu-ne de atmosfera Sfintelor Paºti, de care nu ne mai despãrþea foarte mult
timp.
Îi felicitãm încã o datã pe concurenþi pentru curajul de care au dat dovadã ºi pentru efortul
depus. Mulþumim totodatã pe aceastã cale tuturor invitaþilor din afara ºcolii pentru receptivitatea ºi
deschiderea cu care ne-au onorat la aceastã manifestare, ºi le urãm mult succes în continuare în
cariera lor.

Maria Mariº, anul II, ªcoala Popularã de Arte „Tudor Jarda” Cluj, secþia canto
Prof. francezã Liceul pentru deficienþi de vedere Cluj-Napoca
 Implementarea unui parteneriat cultural de succes

Posibilitatea de a lucra în domeniul cultural este, fãrã doar ºi poate, azi o realã provocare. Fiecare
eveniment artistic organizat creºte ºansele de succes ale oricãrui aºezãmânt cultural (ºcoalã popularã de arte,
casã de culturã, universitate popularã, centru cultural, centru zonal de educaþie a adulþilor). Suntem obiºnuiþi sã
credem sau suntem învãþaþi sã gândim în termeni liniari. Se resimt însã influenþele unui mediu în care finanþarea
publicã este mai degrabã o excepþie decât o regulã, cu siguranþã o încercare pentru managerii culturali din
România, obiºnuiþi sã administreze fonduri asigurate de la bugetul local. Treptat însã, au fost constrânºi – e un
drum anevoios de urmat – sa gãseascã surse de finanþare alternative (cursuri cu taxe, închirieri de sãli, proiecte
de (co)-finanþare etc.). Asistãm la o reconfigurare a managementului cultural strategic, fapt pentru care
readucem în atenþia celor cu adevãrat devotaþi actului cultural teza cã succesul pe termen lung este generat de
dezvoltarea unei misiuni explicite a instituþiei, analiza factorilor externi ºi interni care afecteazã îndeplinirea
acestei misiuni ºi identificarea unei direcþii care ar trebui, în consecinþã, urmatã.
De aproximativ un an de zile, în douã dintre instituþiile de culturã clujene de prestigiu, Casa de Culturã a
Municipiului Cluj-Napoca ºi ªcoala Popularã de Arte „Tudor Jarda”, au fost numiþi directori noi, încrezãtori în
valorile culturale autentice româneºti, cu experienþã managerialã ºi solidã pregãtire profesionalã: prof. dr. Dan
Brudaºcu ºi Vasile Corpodean. Cei doi directori au înþeles cã au devenit responsabili cu dezvoltarea, evaluarea
ºi implementarea planurilor strategice propuse, devenind – în mod evident – cele mai active ºi apreciate
instituþii culturale clujene.
Din pricina presiunii crescute de a da ºi de a face rost de bani, acest cerc vicios care produce adesea
frustrare în rândul directorilor de aºezãminte culturale, aceºtia s-au pus de acord ºi cu un plan strategic comun
pe termen lung, la care au contribuit ºi resursele umane existente; amintim aici pe neobosita domniºoarã prof.
Lavinia Bocu, împreunã cu referenþii coordonatori de programe cultural-artistice din Casa de culturã: Adrian
Corojan, Ucu Bodiceanu, Ovidiu Moldovan, Claudia Tufisi, implicaþi în organizarea de spectacole folclorice.
Concursul naþional de muzicã uºoarã „Tinereþe pe portativ” 2009 (aflat la ediþia a III-a), cenacluri literare
în prezenþa unor tineri scriitori clujeni, teatru, etc. O abordare coerentã a acestor acþiuni culturale în parteneriat,
devine esenþialã atunci când instituþiile de culturã vor sã ofere produse cultural-artistice de calitate pe perioade
de timp semnificative.
Deºi aºezãmintele culturale nu sunt o afacere creatã pe profit, cei doi directori au observat cã se confruntã
cu acelaºi gen de problemã. Multe dintre instrumentele de management folosite în sectorul afacerilor pot fi
folosite cu succes ºi în domeniul artelor. Capacitatea unei instituþii de a susþine un nivel artistic ridicat devine
problematicã în lipsa unui plan pe termen mediu ºi lung, care sã integreze, în cele din urmã, strategiile artistice
cu cele de afaceri. Desigur, mulþi artiºti se tem de rigidizarea adusã de planificare ºi, de fapt, simt cã
prerogativele lor artistice sunt uzurpate de un asemenea proces. Desigur, deciziile artistice aparþin artiºtilor. Un
proces de planificare, însã, va arãta implicaþiile acestor decizii artistice, implicaþii ce trebuie revizuite
permanent, analizate ºi privite într-o manierã nouã ºi obiectivã. Orice om de culturã care s-a bucurat cândva de
succes, trebuie sã recunoascã natura simbioticã a relaþiei act artistic – planificare strategicã.
Dezvoltarea acestor planuri nu este deloc simplã. Totuºi, cele douã instituþii amintite, Casa de Culturã a
Municipiului Cluj-Napoca ºi ªcoalã Popularã de Arte “Tudor Jarda” au demonstrat cã strategiile folosite pânã
acum sunt suficient de riguroase, bine concepute ºi din ce în ce mai vizibile. Succesul lor þine de simbioza între
viziunea creatoare ºi expertiza administrativã. Deoarece creativitatea ºi înþelegerea profundã sunt de neînlocuit,
metodele de planificare sunt fãcute pentru a facilita crearea unui climat armonios ºi de duratã.
Ca în orice parteneriat, când o metodã se dovedeºte a fi de bun augur, creativitatea strategicã înseamnã cã a
atins cote de invidiat. Este, desigur, un proces de tipul “pas cu pas”, care permite aflarea celor mai bune soluþii
de depãºire a oricãrui impact, deci, de reuºitã.

Daniela Gîfu
 Impresii legate de Festivalul Cântecului ºi Dansului Popular Românesc
Mamaia, 2009

Cu emoþii fireºti, la fel ca oricare alt concurent, am plecat la drum pentru a demonstra în faþa întregii þãri
ceea ce alþii au vãzut bun în mine, fapt în care ºi eu treptat am început sã capãt încredere. Astfel, în dimineaþa zilei
de 13 iulie 2009, am plecat din Gherla împreunã cu Raul Oltean, concurent ca ºi mine, un tânãr cu o voce
excepþionalã care s-a remarcat în multe festivaluri-concurs din þarã unde a pãºit în Gala Laureaþilor, de cele mai
multe ori obþinând premiul I sau trofeul festivalului respectiv. Din Cluj-Napoca ni s-a alãturat ºi directorul ªcolii
Populare de Arte “Tudor Jarda”, domnul Vasile Corpodean care ne-a încurajat tot timpul ºi care ne-a insuflat
încrederea cu care am pãºit ulterior ºi în faþa juriului. A urmat o zi întreagã de cãlãtorie cu maºina pânã la
Constanþa, cãlãtorie plinã de peripeþii pe care nu le voi aminti acum ci voi încerca sã punctez doar ce este mai
important. În cele din urmã, seara târziu am sosit la destinaþie, ne-am cazat la hotel (pe cont propriu !), dar neputând
adormi imediat, domnul director, cãruia mai târziu am învãþat sã i ne adresãm doar cu prenumele, spunându-i
«Vasile» ºi nu «domnule director », a avut iniþiativa de a vizita o pãrticicã a oraºului gazdã. Nu pot sã nu amintesc
un lucru care m-a impresionat în acea searã. Vasile era atotºtiutor, ºi cred cã a fost cel mai bun ghid pe care l-am
avut în excursiile la care am luat parte, de remarcat fiind însã faptul cã dânsul nu este ghid de meserie.
Dimineaþa, dupã ce ne-am trezit ºi am luat micul dejun, ne-am prezentat la preselecþie care s-a þinut în
incinta Teatrului «Fantasio». Aici ne-am întâlnit cu prietenii noºtri de la festivalurile anterioare. Au urmat momente
frumoase de bucurie, am închegat din nou grupul în care ne simþeam atât de bine de fiecare datã când puteam sã ne
întâlnim.
Pe rând am fãcut repetiþii cu o parte a orchestrei cu care am cântat la preselecþie una dintre cele douã piese
de concurs. S-a stabilit ordinea intrãrii în preselecþie, aceasta respectându-se cu stricteþe. A fost totuºi un amãnunt
care ne-a dat de gândit tuturor. Era printre noi o concurentã din Oltenia care nu avea ce cãuta în acea zi la
preselecþie. E vorba de domniºoara Zina Ghiþulescu. Motivul invocat…? Stimata domniºoarã nu a putut participa la
preselecþia programatã pentru zona din care venea ea.
Ei domnule, pãi se poate? adicã nu existã aceeaºi regulã pentru toþi?...se pare cã nu, din nefericire! Nu-mi
amintesc cu exactitate cuvintele ei dar ca sã parafrazez: “oricum faptul cã eu sunt aici nu vã afecteazã pe voi”.
Oare…chiar nu ne-a afectat? Pe cine încercãm sã pãcãlim?
Ceea ce este însã ºi mai surprinzãtor ºi m-a lãsat, aºa cum zice românul, “cu gura cãscatã” este apariþia ei în
concurs, dupã ce a fost respinsã la preselecþie. Se pare cã în ,,Românica” noastrã chiar ºi la concursurile
importante, unde ar trebui sã se aprecieze doar calitãþile vocale ºi de interpretare ale concurentului, se apreciazã
însã, din nefericire, alte “valori”. ªi ne mai mirãm cã tinerii sunt deceptionaþi de ceea ce vãd! Mai grav este cã
nimãnui nu îi pasã, nici de festivaluri dar nici de promovarea folclorului. Totul este un joc teatral prost interpretat.
Sã revin la preselecþia respectivã ºi sã vã spun ce ni s-a mai întâmplat. Am intrat în faþa juriului când mi-a
venit rândul ºi am încercat sã dau tot ce am mai bun. Am fost surprins de mine însumi cu douã lucruri: 1. nu aveam
emoþii aproape deloc (deºi înainte eram foarte agitat), 2. am cântat foarte bine, lucru pe care mi l-a confirmat ºi
juriul. Raul deasemenea s-a prezentat foarte bine, lucru pe care l-am aflat ulterior. Noi doi fiind prieteni buni
încercãm sã fim întotdeauna obiectivi ºi sã vedem cum stau lucrurile cu adevãrat ºi pot spune cã de foarte multe ori
suntem mai exigenþi cu noi înºine decât cu restul concurenþilor.
Am aºteptat rezultatele nerãbdatori ºi iatã-le cã vin. Amândoi eram în tabãra învinºilor! A fost un ºoc, am
luat o palmã ºi am încercat rapid sã ne revenim. I-am felicitat pe cei care au trecut prima etapã a competiþiei dupã
care ne-am retras ºi ne-am oblojit rãnile. Nu ne era necaz de faptul cã nu am trecut preselecþia, însã când am vãzut
cine erau cei rãmaºi pentru etapa a doua am fost foarte dezamãgiþi. Concurenþii de cele mai multe ori se cunosc ºi
îºi cunosc valoarea unul altuia iar noi îi ºtiam pe cei rãmaºi pentru a doua zi, unii foarte buni, iar alþii nici mãcar nu
aveau ce cãuta acolo. Nu o sã folosesc nume proprii, deoarece nu vreau sã lezez pe nimeni.
A doua zi ne-am întors acasã iar seara am aflat cine a trecut ºi de a doua etapã a preselecþiei.
Am aºteptat cu sufletul la gurã ziua concursului deoarece era în transmisiune directã la TV.
 La finalul celor douã seri de concurs am putut sã-mi fac o pãrere, care din nefericire nu era una pozitivã: au
existat doi sau trei concurenþi foarte buni, un numãr mic din cei buni iar restul slabi ºi foarte slabi. Sincer mi-a fost
ruºine sã vãd cã un festival de o asemenea anvergurã gãzduieºte atât de mulþi concurenþi mediocri, mai ales dupã ce
s-au efectuat douã etape de preselecþie sub stricta apreciere a juriului. Eu personal am încredere în competenþa
juriului însã în ceea ce priveºte modul în care ºi-a fãcut datoria pentru a-i alege pe cei mai buni, eu sunt profund
dezamãgit. Dupã concurs bineînþeles cã a urmat gala laureaþilor ºi premiile. Trofeul festivalului a fost obþinut de
cãtre Ina Todoran din Crãciunelul de Jos, jud.Alba, o fatã cu o voce excepþionalã, ºi cu un mod de interpretare ce
poate îndulci ºi cel mai amar suflet, concurentã care a avut o înaltã prestanþã în concurs, astfel încât din punctul
meu de vedere a meritat premiul pe drept cuvânt. Premiul I la intrumentiºti s-a acordat lui Mircea Petre Ardeleanu
din Banat, care deasemenea a evoluat foarte bine, transformând þambalul într-un solist de primã clasã. Felicitãrile
mele celor doi câºtigãtori pe care i-am amintit cu numele. Restul premiilor nu le voi aminti deoarece a fost
schimbatã ordinea valorilor, astfel cã tineri talentaþi care au evoluat bine au plecat acasã doar cu experienþa
concursului ºi cu dezamãgirile, iar alþii au urcat pe podium pe nedrept ºi au primit laurii fãrã nici un merit.
Ce gãsesc eu bun în tot ceea ce s-a întâmplat e faptul cã oamenii din þarã au putut vedea si analiza lucrurile
ºi chiar sã-ºi formeze propria pãrere indiferent de ce a dictat juriul.

Iar în ceea ce mã priveºte, eu am câºtigat în urma acestui festival un prieten, pe Vasile, pe domnul director
al ªcolii Populare de Arte, un om care mi-a demonstrat cã este primul care pune umãrul la greu, fiind persoana pe
care te poþi baza cã va face ceea ce trebuie pentru ca lucrurile sã urmeze drumul firesc.

Radu Lazãr
anul II, ªcoala Popularã de Arte „Tudor Jarda” Cluj, secþia canto
 Concursul naþional de pian ”Irina ªaþchi”
ediþia a II-a

Ecourile concursului de pian desfãºurat la Râmnicu Vâlcea se sting odatã cu trecerea timpului.
Pentru toþi cei care s-au implicat în derularea acestui eveniment rãmâne amintirea celor trei zile de
aprilie, intens trãite în competiþia pianisticã ºi în manifestãrile adiacente. Un proiect conturat acum
aproape un an a devenit o realizare cu care organizatorii, ªcoala Popularã de Arte ºi Meserii
Râmnicu Vâlcea în parteneriat cu Asociaþia culturalã ”Irina ªaþchi”, se pot mândri.
O participare dublã a competitorilor faþã de ediþia anterioarã, un juriu competent ºi o reuºitã
galã a laureaþilor, pe scena Filarmonicii „Ion Dumitrescu” reprezintã reperele de bazã ale concursului.
Partenerii media: TvRM, VTV, VL1 au fost prezenþi pe tot parcursul perioadei 24-26 aprilie, oferind
astfel imaginea realã a unui complex eveniment artistic.
Revãzând concluziile primei ediþii din 2008 se poate constata cã propunerile vizând evoluþia
concursului s-au materializat. Participanþii au evoluat în cele 2 secþiuni: învãþãmântul vocaþional
(ºcoli de muzicã ºi licee de artã) ºi cel din sfera educaþiei permanente (ºcoli populare de artã) la care
s-au adãugat, din acest an, participanþi din învãþãmântul privat. Cerinþele repertoriale pentru prima
secþiune au fost sporite, necesitând defalcarea în douã etape de concurs, conform celor mai ridicate
standarde competiþionale.
Imaginea profesoarei Irina ªaþchi (în memoria cãreia a fost iniþiat concursul ºi înfiinþatã
asociaþia culturalã care-i poartã numele) i-a însoþit pe toþi cei prezenþi atât din paginile caietului-
program cât ºi din afiºe sau bannere (o realizare pentru care Dragoº Gãnescu ºi Daniel Florescu
meritã felicitãri).
Deschiderea concursului, în spaþiul impregnat de frumos ºi ospitalitate al ªcolii Populare de
Arte ºi Meserii din Râmnicu Vâlcea a prilejuit atât prezentarea juriului (Preºedinte-
prof.univ.dr.Carmen Stoianov-muzicolog; membri- prof.univ.dr.Lavinia Coman, conf.univ.dr. Viniciu
Moroianu, prof.dr. Cornelia Bãtrânca ºi lect.univ.drd. Dorina Arsenescu) ºi reîntâlnirea cu pianistul
Marius Cãtãlin Deneº (Liceul de Muzicã „Dinu Lipatti” Bucureºti-clasa prof. Ligia Pop) câºtigãtorul
trofeului primei editii. Recitalul sãu din deschiderea concursului a încântat publicul.
Prima zi s-a încheiat cu o revedere încãrcatã de emoþie: „In memoriam Irina ªaþchi”. Foºti
elevi, colaboratori sau apropiaþi ai profesoarei omagiate au rememorat personalitatea celei ce ºi-a
dedicat întreaga viaþã artei muzicale. La mai bine de douã decenii de la dispariþia sa, Irina ªaþchi
uimeºte prin moºtenirea spiritualã pe care a lãsat-o. Revederea poate constitui subiectul unui material
aparte semnat de cãtre oricare membru al acestui distins „club” ce s-a reunit într-o searã de neuitat.
A doua zi de concurs a început cu secþiunea a II-a (ºcoli populare de arte ºi învãþãmânt privat)
unde s-a constat o participare ridicatã atât cantitativ cât ºi calitativ. Astfel, unul din scopurile
concursului, a fost atins, acela de a stimula talentele din toate mediile de învãþãmânt. Au prezentat
programe diverse ºi atractive concurenþi din: Brãila, Constanþa, Craiova, Piteºti, Reºiþa, Râmnicu
Vâlcea, Slatina etc. Dupã o bine meritatã pauzã, concursul a continuat cu etapa a II-a (învãþãmânt
educaþional) etapã în care au promovat toþi concurenþii prezenþi în cea eliminatorie.Organizatorii ºi-au
dorit o prezenþã mai numeroasã la aceastã secþiune, dar cerinþele repertoriale impuse (din programa
ºcolarã) se pare cã nu au înlesnit accesul elevilor într-o competiþie bazatã pe regulile
profesionalismului. Seara, microrecitalul susþinut de Flavia Ursãþeanu (prof. Doina Gãnescu) a fost
oferit ca „dar” muzical publicului prezent. Ca ºi la ediþia precedentã, dupã încheierea concursului, a
avut loc o întâlnire între participanþi (concurenþi, profesori ºi pãrinþi) ºi membri juriului, fapt rar
întâlnit în concursurile din România.
Dupã douã zile dense a urmat premierea concurenþilor ºi gala laureaþilor. Pe scena
filarmonicii vâlcene au urcat rând pe rând concurenþii, care au primit diplome de participare,
profesorii care i-au pregãtit ºi câºtigãtorii premiilor. Râvnitul trofeu „Irina ªaþchi”, realizat de
prof. Corina Stanciu, i-a revenit elevului Adrian Diaconescu (anul II, ªcoala Popularã de
Artã din Reºiþa), un adevãrat concurent surprizã. Prin acordarea trofeului acestui elev s-a
demonstrat cã premiile sunt decernate celor mai performanþi elevi, indiferent de ºcoala din
care provin. Daruri generoase au însoþit diplomele (premii în bani, premii speciale, partituri,
CD-uri, etc.). În recitalul galei au evoluat deþinãtorii premiilor I ºi tânãrul pianist din Reºiþa,
într-un program de înaltã þinutã artisticã.
Finalul concursului, ca ºi în ediþia precedentã l-a constituit o minunatã excursie
oferitã de d-na director Doina Gãnescu, în jud.Vâlcea, la clasele externe din Frânceºti,
Oteºani, Horezu. A fost un prilej de a cunoaºte activitatea acestor secþii. Prof. Doina Gãnescu
ne-a relevat, încã o data realele sale calitãþi de manager care ºtie sã punã în cea mai
favorabilã luminã instituþia pe care o conduce, sã o facã remarcatã ºi apreciatã.
Cu speranþa cã în viitor, concursul îºi va urma linia ascendentã ºi va respecta
standardele de profesionalism pe care prof. Irina ªaþchi le-a urmãrit, organizatorii mulþumesc
autoritãþilor locale, sponsorilor, distinºilor oaspeþi care au onorat concursul cât ºi tuturor
celor care au contribuit la reuºita actualei ediþii.

Lect. Univ. dr. Dorina Arsenescu

director artistic al concursului
 Þcoli Populare de Arte þi Centre Culturale din România

ªcoala Popularã de Arte Bucureºti – director Petronela Tegu, Str. Cuza Vodã nr.100, 040286, Tel. 021/330.67.00 ; Fax. 021/330.69.16
· CENTRUL DE CULTURÃ “Augustin Bena”- ALBA IULIA, jud Alba, prof. Daniela Floroian director adjunct
· ªcoala de Arte ºi Meºteºuguri, ALBA IULIA (serviciu în cadrul Centrului de Culturã « Augustin Bena »), fbd38@yahoo.com;
cultura_alba2008@yahoo.com
· CENTRUL CULTURAL JUDEÞEAN ARAD, director Ana Maria Dumitrean , Piaþa Spitalului nr. 1, Tel./Fax: 0257-252439
· ªcoala Popularã de Arte ARAD, director Lucian Ienãºescu, Bdul. Revoluþiei Nr.85 ,310130, Tel./Fax: 0257/281085
· ªcoala Popularã de Arte ºi meserii, PITEªTI, director Gabriela Pendiuc, Bdul. Republicii, Nr.60, Tel/Fax: 0248/212260;
gabriela.pendiuc@scoalapopulara.cjarges.ro
· ªcoala Popularã de Arte ºi Meserii, BACÃU, Str.Caiºilor, nr 7, cod 600267
· ªcoala Popularã de Arte „Francisc Hubic” ORADEA, director Marian Boboia, Str. Moscovei nr 5, Tel. 0359/436161;0745642301;
Tel./Fax. Secretariat 0259/428157, www.scoalafrancischubic.ro, scoalafrancischubic@yahoo.com
· ªcoala Popularã de Arte BISTRIÞA, Str. Dornei nr. 5,420032, Tel./Fax:0263/215788
· ªcoala de Arte ºi Meserii "Tiberiu Brediceanu" BRAªOV, director Zincovschi Cristina, Str. Lungã nr. 1 Tel.:+40.268.413.965; Fax:
+40.268.413.965
· ªcoala Popularã de Arte "Vespasian Lungu", BRÃILA, director George Romeo Bunea, Str. Mãraºeºti Nr.1, B, cod 810025,
Tel:0239/612104
· ªcoala Popularã de Arte BUZÃU, Bdul Nicolae Bãlcescu nr.50, 120246, Tel./Fax.:0238/710630
· CENTRUL DE CULTURÃ - ªcoala de Arte ºi Meserii, REªIÞA, director Mariana Dãnescu, Strada Fãgãraºului 12 A, 320162, Tel:
0255/226 698, Fax : 0255/229863
· ªcoala Popularã de Arte "Tudor Jarda" CLUJ-NAPOCA, director Vasile Corpodean, Str. Fabricii de Zahãr nr.51,
scoaladeartecluj@yahoo.com, CP 400624, Tel: +40 – 0264- 592 576
· ªcoala Popularã de Arte ºi Meserii, CONSTANÞA, director Doina Voivozeanu, Bdul Tomis nr.110, cod 900657, Tel: 0241/619293
· ªcoala Popularã de Arte, Sf. GHEORGHE, director Szilagyi Zsolt 0744/128609, Str. Libertãþii nr.9, 520055,Tel./Fax: 0267/311114
· ªcoala de Arte "Octav Enigãrescu", TÂRGOVIªTE, Str. Alexandru Ioan Cuza, Nr.15, Tel/Fax:0245/640312
· ªcoala Popularã de Arte CRAIOVA, director Radu Augustin, Str. 24 Ianuarie nr.4, Tel.:0251/413371
· CENTRUL CULTURAL „DUNÃREA DE JOS”, GALAÞI, jud. Galaþi, director general coordonator Rãzvan Corneliu Avram, director
general artistic Aurel Manole, Str. Domneascã nr. 61, cod 800008, Tel: +40 236 418400; Fax: +40 236 415590
· Þcoala Popularã de Arte, TÂRGU JIU, director Viorel Gârbaciu, Str. V. Alecsandri nr. 53, Tel./Fax. 0253/215945
· ªcoala Popularã de Artã, MIERCUREA CIUC, director Péter Csaba, Str. Petöfi Sandor, nr 36, cod 530210, Tel./Fax. 0266/310884
· ªcoala Popularã de Arte, IAªI, director Traian Mocanu, Str. Mihail Sturdza nr. 43, corpul D în incinta Colegiului Tehnic de Electronicã ºi
Telecomunicaþii (fostul Liceu Tehnoton) Tel. 0232/436023, 0751/134203 - D-l Moroºan
· ªcoala Popularã de Arte BAIA MARE, director Vasile Petruþiu, Str. Libertãþii nr.13, 430321, Tel./Fax:0262/211329, 0744/528141
· ªcoala de Arte “Gheorghe Chivu”, SIGHETU MARMAÞIEI, director Ioan Ardeleanu Pruncu, Strada Iuliu Maniu 31, Sighetu Marmaþiei,
cod 435500, Tel./Fax 0262/311417
· CENTRUL CULTURAL MEHEDINÞI, DROBETA TURNU SEVERIN, Emilia Mihãilescu, ªef secþie Doina Turdan, Bdul Carol I, nr. 4.
Str. I.C.Brãtianu, nr 7 (cãmin studenþesc) Tel /Fax: 0252 / 318035, 0252/314330
· ªcoala de Arte TG MUREª, Piaþa Trandafirilor nr.5, Tel: 0265/236970
· CENTRUL PENTRU CULTURÃ ªI ARTE „Carmen Saeculare” director Constantin Alupului-Rus
· ªcoala Popularã de Arte PIATRA NEAMÞ, director Arcadie Rãileanu, Piaþa Mihail Kogãlniceanu, bl.H4, parter, 610018,
Tel.:0233/214026
· ªcoala Popularã de Arte ºi Meserii, SLATINA, director Fieraru Marius Arald, Str. Lipscani, nr. 33, cod 230079, Tel./Fax: 0249/432818
· ªcoala Popularã de Arte ºi Meserii, PLOIEªTI, director Prof. Dr.Constantin Manolache, Bdul Republicii nr. 4, Tel: 0244-545.041, 0244-
594.712, Fax: 0244-594.712
· ªcoala Popularã de Arte SATU MARE, director Mircea Deac, Str. Ioan Slavici nr.6, Tel: 0722733215, Tel/Fax: 0261/715452
· ªcoala Popularã de Arte ZALÃU, director Grigore Grigoruþ, Piaþa Iuliu Maniu nr4 , 450016, Tel./Fax: 0260/661699,
0745311679,0731/338882
· ªcoala Popularã de Arte ºi Meserii “Ilie Micu”, SIBIU, director Maria Lia Bologa, Avram Iancu nr. 10, parter, Tel./Fax: 0269/210829
· ªcoala Popularã de Arte ºi meserii “Ion Irimescu”, SUCEAVA, director Horvat Petre, Str.Univertitãþii nr 45, Cod 720228, Tel:
0230/210148 int. 235, 0230/551372
· ªcoala Popularã de Arte ALEXANDRIA, Str.Mihai Filipescu, nr.1, 140056, Tel./Fax.:0247/315789
· ªcoala Popularã de Arte TIMIªOARA, Str. E. Ungureanu nr.1, 300079, Tel.:0256/430533, Fax: 0256/435566, artesimeserii@tim.ro
· ªcoala Popularã de Arte ºi Meserii “Ludovic Paceag”, TULCEA, director Neata Gheorghe, Str. Scãrii nr 2, Tel: 0240/514675
· ªcoala Popularã de Arte RÂMNICU VÂLCEA, director Doina Gãnescu, Tel./Fax: 0250/736189, 0741/012413
· ªcoala Popularã de Arte ºi Meserii FOCªANI, director Liviu Nedelcu, Bdul Gãrii, nr.8, cod 620012, Tel: 0237/226138,
scoaladeartevn@yahoo.com

Director: Vasile Corpodean

Redactor-ªef: Lavinia Bocu
Redactor-ªef adjunct: Livia Petrescu
Graficã ºi tehnoredactare: Lucian Szekely-Rãfan
Corectura: echipa redacþionalã
Coperta a patra: …………….
Arte (Cluj-Napoca)= ISSN 2065- 1597
Editura EUROGRAPH
Tel : 0740/067 956, 0730/023 792
E-mail : edituraeurograph@yahoo.com, edituraeurograph@gmail.com

Aºteptãm articole pentru numerele viitoare ale revistei pe adresa de e-mail a redacþiei : revista2009arte@yahoo.com sau la
secretariatul ºcolii, cu menþiunea « Pentru revista ARTE »
Revista pentru ªcolile de Arte serie nouã anul IV nr.6 2009

Consiliul Judeþean Cluj

ªcoala Popularã de Arte "Tudor Jarda"
Str.Fabricii de Zahãr, Nr.51, Cluj-Napoca
Tel./fax 0264/592.576
www.scoaladearte.ro