MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL

REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA PEDAGOGICĂ DE STAT „Ion Creangă”
Facultatea: Arte Plastice și Design UPS "I. Creangă"
Catedra: Studiul artelor, grafică și metodologia instruirii

Referat
Tema: Fonturi: Istorie, Elaborare, Utilizare

Autor: Marcu Ana-Maria

Profesor: Alexandru Ermurache

Chișinău 2017
 CUPRINS

INTRODUCERE...........................................................................................................................2

ISTORIA FONTULUI..................................................................................................................3

APARIŢIA ALFABETULUI...............................................................................................................6
INVENȚIA TIPARULUI..................................................................................................................10

ELABORAREA FONTULUI.....................................................................................................16

ANATOMIA FONTULUI...........................................................................................................19

SIMBOLURI DIACRITICE..............................................................................................................25
UTILIZAREA FONTURILOR...........................................................................................................26

FONTURI POPULARE..............................................................................................................29

CONCLUZII................................................................................................................................32

BIBLIOGRAFIE..........................................................................................................................34

1
Introducere
Din cele mai vechi timpuri oamenii au simțit nevoia de a comunica. Inițial aceștia
utilizau sunete, diferite articulații vocale, iar ulterior au deprins și arta scrisului. Astfel
începând cu desenele de pe pereții din peșterile Altamira, continuând cu hieroglifele
egiptene și finalizând cu crearea alfabetelelor din diferite limbi ale lumii, comunicarea
dintre oameni a devenit mult mai ușoară și mai accesibilă. Scrisul a oferit umanității
libertatea de a-și exprima propriile gânduri de a transmite mesaje la distanțe mari, de a
comunica atât în timp cât și în spațiu. Un proverb latin spunea: „Verba volant, scripta
manent”, vorbele zboară, iar scrisul rămâne. În aceeași ordine de idei un proverb românesc
spunea: „Ce-i scris cu penița, nu tai cu bărdița”, din acest proverb înâelegem că odată ce sunt
înșitrate pe foaie gândurile și idei oamenilor prind valoare. Astfel cuvintele devin dovezi
ale unor fapte sau garanții de viitor, cuvintele obțin putere asupra oamenilor doar atunci
când sunt scrise pe foaie, spuse în formă orală ele nu au nici o valoare. Așa au apărut
contractele, așa a apărut birocrația. Oamenii au mereu mai multă încredere în vorbele
scrise decât în cele vorbite.

Datorită scrisului arheologii și istoricii au putut identifica cele mai vechi urme ale
umanității de pe globul pământesc. Scrisul este unica legătură dintre noi și strămoșii noștri
cau au trăit cu mii de ani în urmă. Invenția scrisului ne-a permis să ne aflăm rădăcinile să
ne cunoaștem trecutul și într-un sfârșit să ne cunoaștem pe noi. Orice gând pus pe hârtie
odată cu trecerea timpului devine o amintire, devine o scrisoare de dragoste, un testament,
un mesaj pentru urmașii noștri.

Secolul XXI este considerat a fi secolul informației. Noi trăim într-o perioadă când
fluxul informațional și-a ajuns apogeul. Datorită internetului, posibilității de a culege un
text la calculator utilizând codul binar, comunicarea a devenit mult mai rapidă și mult mai
ușoară. Așadar îmi propun să analizez, în această lucrare, Istoricul, Elaborarea și Utilizarea
fontului, a unui element fundamental al caracterelor utilizate pentru a forma cuvinte.

2
Istoria Fontului
Originea omului rămâne încă o enigma, fiind un subiect de disputa intre oamenii de stiinta ce
trezeste si astazi multe controverse referitoare la istorie, filozofie sau religioase. Încă din zorii
apariţiei Omului, istoria omului primitiv este marcată de o lungă perioadă de invenţii (care
continuă şi în zilele noastre ajungând la o scară mai amplă). Una dintre cele mai vechi invenţii o
constitutie scrisul, care a creat infrastructura menţinerii şi transmiterii informaţiilor, a
cunoştinţelor umane şi comunicarea acestora la mari distanţe. Societatea complexă la care s-a
ajuns astăzi nu ar fi fost posibilă fără arta scrisului.

Epoca preistorică a durat de o mie de ori mai mult decât celelalte epoci istorice luate la un loc,
aproximativ 6 milioane de ani. Ea începe odată cu apariţia lui Australopitecus şi se termină cu
apariţia oraşelor şi scrierii. Se presupune că primele datări ale existenței omului pe pământ au
fost identificate pe continentul African, mai bine zis în Africa de Est sau Africa Răsăriteană de
unde omul s-a deplsat pe celelalte continente pe care le cunoaștem în ziua de azi.

La început oamenii se exprimau prin gesturi însă nu era o modalitate tocmai bună de
comunicare, trezea multe semen de intrebare si mesajul ne era transmis cu exactitate. Odata ce
omul a inveput sa vorbeasca sa scoate unele sunete a facut ca omul sa-si doreasca sa transmita
informatia capatata si celorlalti semeni de ai sai. Un mijloc de comunicare era scrisul si anume
reprezentarile picturale „protoscriere”.

Oamnenii se ocupau cu vanatoarea si de obicei reprezentau animale. Pictau folosind degetele,

peneluri primitive din fibre vegetale sau cărbuni de lemn. Se mai foloseau unele materiale moi
care puteau absorbi culoarea, ca de exemplu păr de animale sau muşchi vegetal. Ca substanţe
colorante se utiliza ocrul cu toate nuanţele sale, de la galben la brun auriu şi cărbunele de lemn;
verdele şi albastrul nefiind cunoscute. Cel puţin în zona europeană, la gravuri se folosea un cuţit
special din silex. Primele sisteme de scriere apărute la începutul epocii bronzului folosind
simboluri ideografice şi/sau primele simboluri mnemonice pentru a transmite informaţii. Aceste
sisteme au apărut în perioada neoliticului timpuriu, încă din mileniul al VII-lea î.Hr.

3
 Figura 1. Peche Merle regiunea Lot din sudul Franței

Una din cele mai vechi forme de protoscriere sunt răbojurile. Au fost descoperite oase cu șiruri
de crestături facute cu diferite unelte in anumite interval de timp. O explicatie al prezentei lor ar
fi aceea ca oasele erau marcate lunar cu un anume semn ce reprezenta calcule legate de fazele
lunii,era un calendar foarte util.

Figura 2. Oase gravate descoperite la Le Placard în regiunea Charente din vestul Frantei cca 130000 i.C

4
O altă formă de scriere erau jetoanele descoperite in Orientul Mijlociu ,care reprezinta nisie
obiecte din lut datand intre anii 8000 in. C pana spre 1500 i.C . Sistemul de jetoane in conceptia
unor cercetatori era o scriere pictografica embrionara. Erau jetoane incrustate intr-un ,,plic” de
lut ,de obicei avand forma unei mingi si cunoscut sub denumirea de bulla. Suprafață exterioara a
acestora a fost sigilata sip e ea s-au facut impresiuni care corespund in unele cazuri
continutului. Bulla avea ca scop sa garanteze numarul exact si autencitatea jetoanelor care erau
spre a fi pastrate.

În Antichitate scrisul a suferit mai multe schimbări, a evoluat de la simple desene la un alfabet
bine definit, de la scrierea pe pereții peșterilor la scrierea pe tăblițe de lut, papirus și ulterior
pe hârtie. În continuare voi prezenta diferitele tipuri de scrieri descoperite în mai multe
locuri istorice.

Se consideră că scrierea a apărut in Sumer, Mesopotamia, cu aproape 5000 de ani in urma. Fiind
o zona săracă in resurse naturale ei foloseau argila ca material de scriere. Se faceau tablițe din
argile si se inscripționa semen ce aveau aspectul unui cui ,cuneo de unde și vine denumirea de
cuneiforme. In tiplul perioadei babiloniene scrierea cuneiformă este utilizata in codul lui
Hammurabi, fiind este o culegere de legi din timpul regelui babilonian Hammurabi. Scrierea in
Mesopotamia era menita pentru relatii comerciale ,documente diplomatice ,legi si evenimente
istorice ,mitologice.

Scrisul in Egiptul antic spre deosebire de scrisul din Mesopotamia era legată de cultul
morții,texte magice al defuncților menite sai apere in lumea de dincolo . Scrierea egipteană
apare aproximativ in anul 3000 i.C și acestea sunt hieroglifele. Aceasta scriere era formata din
desene ce reprezenta animale,plante ,finițe umane ,zei sau obiecte. Hieroglifele egiptene se
scriau și se citeau de la dreapta la stânga ,și de la stânga la dreapta . De obicei egiptenii preferau
să scrie de la dreapta la stânga ,în cazul dacă nu aveau nici un motiv anume pentru a prefera
între direcția de a scrie și celălalt. Indiferent de direcția aleasă ,fiecare semn era așezat în așa
fel, încât ochiul cititorului să le parcurgă dinspre față către spate. Egiptenii au găsit planta
Cyperus papyrus, o trestie care creştea din belşug pe malurile Nilului. Materialul pe care l-au
creat pe baza acestei trestii era un suport excelent pentru scris. Papirusul a rămas suport esenţial
al cărţii în Egipt şi s-a răspândit în lumea greacă şi în Imperiul Roman. Cartea din papirus se
prezenta sub forma unui sul alcătuit din foi lipite unele în continuarea celorlalte, adesea în număr
de zece.

5
Lungimea medie a unui sul era de la 6 până la 10 metri, dar papirusul Harris (cronică a domniei
lui Ramses al III-lea) depăşeşte 40 de metri. Cartea se desfăşura orizontal; ea era împărţită în
coloane verticale şi aproape întotdeauna scrisă pe o parte, cea a sensului orizontal al fibrelor.
Titlul se găsea la sfârşit, uneori în interior sau pe o etichetă atârnată de cilindrul care înfăşura
sulul. Cea mai mare parte a cărţilor din papirus care ne-au rămas din vechiul Egipt au fost găsite
în morminte; lângă corpuri se depuneau texte sacre, rugăciuni, pentru a proteja sufletele
defuncţilor în peregrinările lor; aceasta este originea „Cărţii morţilor”, cunoscută chiar de la
începutul celui de-al II-lea mileniu. Acest text, devenit tradiţional, era fabricat în serie de către
preoţi. Exemplarele erau mai mult sau mai puţin ilustrate, după calitatea defuncţilor cărora le
erau destinate. Scrisul Egiptului Antic e unul din cele mai renumite scrisuri cunoscute nouă
astăzi însă nu sunt cele mai vechi scrisuri existente în istorie. Motivul de ce ne este cunoscut
nouă mai mult acest scris este din simplu fapt că ne fascinează măiestria scribilor egipteni de a
pecetlui forme plăcute vederii noastre dar și producțiile de film inspirate din istoria acestei
cilivizații își au contribuția la percepția noastră a scrisului antic.

Apariţia alfabetului

În zona mediteraneană s-a cunoscut o evolutie considerabila in scriere, fapt ce a adus la crearea
unui sistem alfabetic care conţinea o listă de 20-30 de litere ce indica cele mai simple sunete în
care se poate descompune o limbă şi care permit scrierea acestei limbi. După cum reiese omul a
început să scrie prin metode foarte complicate (pictografic, silabic, ideografic) şi, prin încercări
succesive, a ajuns să inventeze cel mai simplu sistem - cel alfabetic Unii cercetători susțin că
primele forme de litere s-au inspitat din scrierea egipteană pe când alţi cercetători suțin contrariu
ca fiind încercări de alfabetizare inscripţiile nedescifrate descoperite în Sinai şi Palestina (aşa
zisele inscripţii proto-sinaitice şi proto-caneene). La jumătatea mileniului al II-lea î.Hr. în
regiunea siriano-palestiniană sunt prezente două forme de alfabet: cel cuneiform din Ugarit şi cel
linear fenician. În anii 1920, la Ugarit, Siria, s-au găsit numeroase tăbliţe de argilă, unele cu o
formă de scriere cuneiformă cunoscută, altele cu o scriere diferită de orice formă de scriere
cuneiformă, având o structură alfabetică de treizeci de litere. Tăbliţele au fost datate ca fiind din
secolul al XV-lea î.Hr. sau din 1300 î.Hr.. Alfabetul ugaritic a fost folosit de limbi foarte
diferite,însă distrugerea civilizaţiei ugaritice în secolul următor şi lipsa argilei în Palestina au
dus la dispariţia foarte rapidă a acestei scrieri.

Alfabetul fenician este un alfabet folosit iniţial pentru scrierea limbii feniciene, despre care se
presupune că a dus la apariţia altor alfabete cum ar fi cel latin, arab, ebraic, grec şi cel chirilic,

6
existente în ziua de astăzi . Cele mai vechi scrieri folosind alfabetul fenician datează aproximativ
din anul 1000 î.Hr., în inscripţii găsite în oraşele şi coloniile feniciene de pe ţărmul Mediteranei,
ca de exemplu Byblos (azi în Liban) şi Cartagina (nordul Africii). Dar cel mai vechi alfabet este
cel ugaritic şi datează din 1200 î.Hr., cu 200 de ani mai vechi decât cel fenician. Alfabetul
fenician nu astat la originea tuturor alfabetelor. Pornind de la pictograme, fenicienii au creat un
alphabet ,fiecare simbol reprezenta un sunet. Unul din cele mai de seamă sunete folosite era „A”.
Sunetul se regăsea la începutul cuvântului „aleph” („bivol/bou”). Ei au luat simbolul pentru
„bivol/bou” și i l-au conferit sunetului „A”. Au continuat cu sunetul „B”, care se afla la începutul
cuvântului „beth” („casă”) și, deopotrivă, au atribuit sunetului „B” simbolul existent pentru casă.
Acest proces a continuat până au fost atribuite simbouri fiecărui sunet. Alfabetul fenician avea
mai puține simboluri pentru comunicarea grafică decât sistemul care combina pictogramele și
ideogramele, dar și scrierea cuvintelor era mult mai rapidă, fiind și mai ușor de însușit acest
sistem. Fenicienii au avut o contribuție majoră, odată cu dezvoltarea primului alfabet fonetic
asupra civilizaților ulterioare.

Figura 3. Alfabetul Fenician

Tot mai mulți specialiști consideră că alfabetul fenician a fost adoptat de greci la începutul
secolului al VIII-lea î.Hr., posibil pe insula Evia. Cele mai timpurii inscripţii cunoscute greceşti
sunt câteva fragmente care sunt datate în această perioadă, 770-750 î.Hr., şi acestea corespund
formelor literelor feniciene din cca. 800-750 î.Hr. Cel mai vechi text cu un conţinut substanţial
cunoscut până în prezent este inscripţia Dipylon şi textul de pe aşa-zisa Cupă a lui Nestor,

7
amândouă datate la sfârşitul secolului al VIII-lea î.Hr., inscripţii care erau proprietate personală
şi care conţin dedicaţii către un zeu. Alfabetul grec îşi are originile în alfabetul fenician şi nu este
legat de scriptura linială B sau alfabetul silabic cipriot, sistemele folosite anterior pentru a
reprezenta limba greacă în scris. Grecii au adoptat alfabetul fenician ,conținând 22 de litere, toate
consoane. Inovația grecilor fiind notarea vocalelor prin simple indicații de pronunțe ,devenit
litere de sine stătătoare. A dat naştere pentru mai multe alfabete folosite în Europa şi Orientul
Mijlociu, inclusiv latin şi chirilic. În afară de funcţia sa de reprezentare scrisă a limbii greci,
literele alfabetului grec sunt folosite azi ca simboluri în matematică şi alte ştiinţe exacte. Țările
slave (Rusia, Bulgaria,Serbia) fosesc alfabetul chirilic a cărui origine datează din secolul al IX-
lea în.C. inspirându-se și din alfabetul grecesc pe lângă alte litere împrumutate din alte limbi.
Acest alphabet chirilic a fost folosit în Țările Române până prin secolul al XVI-lea. Afabetul
grec este utilizat de noi ca simboluri pentru notaţia ştiinţifică, mai ales în algebră, geometrie şi
fizică.Explicați este că multe personalități remarcante în știință își au origine în Grecia Antică
cum ar fi Pitagora sau Pythagoras un celebru filosof şi matematician grec.

Figure 4. Alfabetul Grecesc

Unele izvoare antice (Caiu Corneliu Tacit, Dionis din Alicarnas) exista o tradiţie potrivit căreia
scrisul a fost introdus în Peninsula Italică din timpurile eroice (în epoca mitică dinaintea istoriei).
Deşi ideea este fantezistă, s-au găsit totuşi în insulele Eolie (sau Lipari) cioburi de ceramică
produse local cu semne de scriere miceniană ceea ce dovedeşte o infiltraţie egee în Italia undeva

8
în jurul secolului al XIV-lea î.Hr.[19] Sursele latine (Marcus Tullius Cicero, Titus Livius, Tacit),
dar şi datele arheologice, confirmă că apariţia scrierii alfabetizate a avut loc la sfârşitul secolului
al VIII-lea î.Hr. - de-a lungul secolului al VII-lea î.Hr.. Din alfabetul calcidezilor care au
întemeiat o colonie la Cuma a derivat alfabetul etrusc care a apărut în jurul anului 700 î.Hr., o
tăbliţă de fildeş datată în această perioadă şi conţinând un text în limba etruscă se află la
biblioteca Marsiliana d'Albegna, Toscana.. Alfabetul grec a fost adaptat cerinţelor limbii etrusce,
care era diferită structural de cea greacă. Romanii au împrumutat alfabetul grecilor din Cuma,
dar nu se ştie sigur dacă direct sau prin intermediul etruscilor. Dintre literele alfabetului grecesc,
13 au rămas neschimbate (A, B, E, H, I, M, N, O, T, X, Y și Z), opt au fost revizuite (C, D, G, L,
P, R, S și V) și două au fost adăugate (F și Q). Astfel, alfabetul latin avea la acel moment 23 de
caractere. Peste ani, au mai fost adăugate literele U, W și J. Romanii foloseau diferite materiale
pentru a scrie: tăbliţe din lemn pe care scriau cu pensula, cioburi de vase şi scoici pe care scriau
cu pana (un fel de trestie) sau tăbliţe de lemn acoperite cu un strat de ceară pe care scriau cu
stiletul (un fel de ac). Tăbliţele de lemn acoperite cu ceară erau folosite la luarea notiţelor, pentru
socotit sau la şcoală, se legau des pentru a se obţine diptice sau poliptice. Ca şi în Grecia, nu se
ştie când a fost introdus papirusul, dar romanii l-au numit „volumen” şi-l foloseau des la scrierea
cărţilor, iar în epoca imperială a fost folosit şi la nevoi domestice, scrisori, documente legale.

Figure 5. Alfabetul Latin

9
Invenția tiparului

Invențiile reprezintă rezultatele convergenței a noileor tehnologii într-un mod nou și unic, fapt
ce contribuie la apariția inovațiilor și a rpogresului, față de situația cunoscută anterior. În
anul 594 ,în China Antică , încep să practice tiparul pe un relief în negativ. Imprimarea se făcea
în acea perioadă cu o presă fixă în care foile de hârtie erau presate de blocuri de lemn pe care
erau gravate textul și ilustrațiile. Acest procedeu a favorizat la apariția primului ziar tipărit
înBeijing , în anul 700. Mai apoi se tipărește prima carte ,în anul 868. ,,Diamond Sutra“ era
tipărită pe matrițe de lemn care conțineau atât text cât și ilustrații. Acest procedeu poartă
numele de xilografie.

Figura 6. Una din cele mai vechi cărți din lume ce a supraviețuit timpului ,,Diamond Sutra“

În anul 1041, un tipograf chinez cu numele de Bi Sheng inventează litere mobile. Inventatorul
chinez Bi Sheng a inventat un sistem de tip mobil mult mai devreme, în jurul anului 1040 ,alte
surse presun că a fost în anul 1041 . Cu toate acestea, acest sistem nu a devenit niciodată extrem
de popular, mai ales pentru ca sistemul de caractere chinezesc este prea mare pentru ca un tip
mobil să fie practic. Cu toate acestea, atunci când a fost adaptat la alfabetul roman, acest sistem a
funcționat surprinzător de bine.

10
 Figura 7. Litere mobile a lui Bi Sheng

Cel mai vechi document din lume tipărit cu tip metalic mobil: o antologie a învățăturilor Zen,
dinastia Goryeo, Coreea, 1377. Este puțin cunoscut faptul că, cel puțin în Occident, acest tip
mobil a fost dezvoltat pentru prima dată în Coreea circa 1230, cu peste 200 de ani înaintea acelui
atelier de aur din Mainz. Această carte este de fapt o reproducere. Originalul se află în Paris și
obiectul a dat naștere unei dispute amare între guvernele francez și coreean.

Figura 8. Tipul mobil coreean de la 1377 folosit pentru Jikji

11
Dacă tiparul în Asia este utilizat foarte timpuriu în Europa ajunge în Epoca medieval care esre
remarcată de personallitatea Johannes Gutenberg, mai este numită și Epoca lui Gutenberg. În
anul 1450, Johannes Gutenberg a adaptat presa de tipar cu șurub, bazându-se pe metoda presării
de la teascurile de vinificație. El a utilizat cerneala pe bază de ulei și o bucată de metal împărțită
ca matrice prismatică. A invental un aliaj (Produs metalic obținut prin topirea laolaltă a anumitor
metale sau a unor metale cu metaloizi) metallic turnabil în formă (matriță). Matrița este o
unealtă în care s-a executat negativul formei ce urmează să fie dată unui material prin deformare
plastică, o piesă a mașinii tipografice în care e gravat negativul literelor, este forma în care se
toarnă literele într-o tipografie. Prima carte tipărită în masă este Biblia cu 42 de rânduri, ea în
sumând 2.500.000 de semen tipografice, având un total de 1.282 de pagini, în două volume.
Tipărirea sa a început în luna februarie 1455. În prezent, din cele 180 de exemplare tipărite, mai
există doar 49, care se află în biblioteci, muzee sau universităţi. Un exemplar complet valorează
peste 35 de milioane de dolari.

Figura 9. Johannes Gutenberg Gravură Acvaforte Figura 10. Presa pentru vin

În imaginea din dreapta este reprezentată o presă timpurie modernă de vin. Astfel de prese cu
șuruburi au fost aplicate în Europa pentru o gamă largă de utilizări și au oferit lui Gutenberg
modelul pentru presa de tipărit.

12
Figura 11. Tiparul Gutenberg

Invențiile lui Gutenberg au devenit representative pentru acea perioadă, printer care putem
enumera:

- multiplicarea literelor prin turnarea într-un aliaj de plumb,bismut ( dex. Element chimic,
metal alb cu reflexe roșiatice, ale cărui săruri au întrebuințări în medicină. ) și
antimoniu( dex. Metaloid de culoare albă-argintie, cu aspect metalic, care intră în
componența a diverse aliaje; se folosește în stare liberă și în combinații, în industria
metalurgică, chimică și farmaceutică; stibiu.)
- adaptarea cernelii pentru litere metalice
- construirea presei tipografice

În secolul al XV –lea meșteșugul tipăririi cuprindea trei etape și acestea erau:

- turnarea literelor
- culegerea literelor
- imprimarea literelor

Fiecare dintre operațiunile acestor secții erau foarte demult cunoscute. Gutenberg le-a
perfecționat și le-a unit într-un sistem de imprimare, căci numai acest sistem a marcat nașterea
tiparului. O invenție care și astazi trezește admirația. Arta tiparului s-a răspândit repede în
Germania precum și în întregul Occident.

13
Arta tipografică s-a răspândit și în Țara Românească, unde ieromonahul (dex.Călugăr care
îndeplinește funcția de preot) Macarie, susținut de domnitorul Radu cel Mare, a tipărit la
Târgoviște o carte liturgică ce este cunoscută astăzi ca Liturghierul lui Macarie (1508). În anul
1556, Diaconul Coresi tipărește prima carte românească la Schei. La tipografia de la Govora, în
anul 1640 se tipărește Pravila, de către călugărul cărturar și tipograf Silvestru. Mitropolitul
Varlaam ,în anul 1643 tipîrește la Iași, în tipografia de la Trei Ierarhi dăruită de Petru Movilă ,
mitropolitul Kievului, mai multe cărți bisericești în limba slavonă. În 1679, Dosoftei,
Mitropolitul Moldovei a tipărit Sfânta Liturghie. Iar în 1688 se tipărește Biblia de la București
la inițiativa lui Șerban Cantacuzino.

În următorii ani tiparul a suferit mai multe schimbări menite să îmbunătățească atât procesul de
tipărire a textului cât și să crească productivitatea aestuia. În continuare vă voi prezenta
mai multe etape în evoluția tiparului.

 Tiparul prin litografie (dex. Metodă de reproducere și de multiplicare pe hârtie a textelor,

desenelor, figurilor etc., prin utilizarea de negative imprimate sau desenate pe o piatră
specială, calcaroasă.) a fost inventat în 1799 de austriacul Alois Senefelder. În secolul al
XIX-lea, litografia era metoda preferată pentru reproducerea de calitate a imaginilor
pentru cărți și alte publicații, în culori sau monocrom.
 În anul 1805 Lordul Stanhope a introdus stereotipia - instalație sau procedeu de
reproducere și multiplicare a unei forme tipografice, prin turnare într-un metal sau prin
mulare în cauciuc ori în alt material plastic a unei copii după această formă, care făcea
salvarea paginilor de pe o matriță pentru retipărirea unei propoziții sau fraze.
 Frederich Koenig a inventat mașina de tipărit cu abur în 1814 , s-a folosit de publicația
The Tames din Londra.
 În 1840 Americanul Richard March Hoe a dezvoltat o rotativă care putea să funcționeze
cu 20000 de exempleare pe oră. La acel moment era foarte revoluționar și economisea
timpul pentru a editare a cărților cât și a zialelor. În tot același an 1840, a început
fabricarea hârtiei din celuloză obținută di lemn, în zece ani răspândindu-se în toată
lumea. Nu trece mult timp și în anul 1846 March Hoe a inventat prima versiune de presă
rotativă, crescând numărul de exemplare la 24000 pe oră.
 Mai apoi în 1872, s-a inventat zincografia (dex. Procedeu de tipar pentru ilustrații în care
se folosesc clișee obținute prin fotografiere și gravare pe plăci de zinc (uneori și de

14
 cupru, alamă, oțel etc.). Clișeul este o imagine fotografică negativă (pe peliculă de film
sau pe sticlă) obținută în camera obscură, după care se face reproducerea fotografică.
 Între anii 1900- 1970, producătorii au adăugat viteză și calitatea la rotativele lor.
 După anul 1900, electricitatea a înlocuit aburul și a permis apariția unor varietăți de
component electrice și inovații care s-au aplicat pe rotative.
 În anii 80 al secolului XX, o dată cu dezvoltarea internetului și ai tehnicii IT, a avut loc
o nouă schimbare în domeniul tipografic, mai cu seamă în prepress, prin inventarea
CTP-ului( dex. Placi tipografice CTP (computer to plate) și a programelor de prelucrare
a imaginii.

Elaborarea fontului
Apariția calculatorului a înlocuit definitiv Maşina de scris. Maşina de scris fiind inventată și
patentată la 6 ianuarie 1714, de inginerul englez Henry Mill, însă în comerț va ieși în 1868,
patentată de un alt inventator inginerul mecanic american Christopher Latham Sholes.
Tehnologia lui Johannes Gutenberg a schimbat formele de sculptare a literelor din lemn cu
metalul pe care îl turna în forme ce modela litera a apărut și noțiunea de font provenind de la
cuvântul francez „fondue”, având sensul de "(ceva ce a fost) topit" și odată cu acest cuvânt a
determinat reprezentarea informației în formă tehnologizată, computerizată.

Astăzi un font este definit de specialiștii experți în computerizare ca o unitate care este
compus dintr-un set complet de caractere având aceeași regulă tipografică și același stil, corp
tipografic și grosime. Primele fonturi apărute la primele calculatoare erau fonturile raster
(bitmap), forma literii fiind memorată sub forma unei matrici de biţi, în pixeli. Diminsiune
acestor fonturi erau de obicei 8x8. Atunci când dimensiunea literelor se măreau erau greu
vizibile și se citeau foarte prost. Asemenea fonturi mu mai erau rentabile de utilizat și a adus la
apariția fonturilor vectoriale (conturate). Forma literii, toată informația sa este memorată sub
forma ecuaţiilor curbelor care compun literele, adică bazată pe calculi matematice. Unitate de
măsură de bază folosită în tipografie este punctul. Fonturile sunt măsurate în puncte. În tabelul
de mai jos sunt reprezentate diferite mărimi ale fonturilor și denumirile specifice ale acestora.

15
 Mărimea
Termenul în Comentarii
Puncte
Brilliant Dimensiunea fontului Brillianteste egal cu3 puncte (~1,05 мм în sistema lui
Four-to-pica Pica; ~1,13 мм în sistema lui Didot). Este cel mai mic font predestinat
Excelsior 3
pentru un set de text pentru cărți mici , precum și superindexurile (indicii la
indicii) în formule.
Diamant Diamantul. Un font al cărui dimensiune este de 4 puncte (~ 1,41 mm în
4
sistemul Pica, ~ 1,5 mm în sistemul Didot).
Pearl Pearl, perla - de la franceză. perle este o perla. Font, a cărui mărime este de
5
5 puncte (~ 1,76 mm în sistemul Pica, ~ 1,88 mm în sistemul Dido).
Agate Agate. Font, a cărui mărime este de 5,5 puncte (~ 1,94 mm în sistemul Pica,
5,5 ~ 2,07 mm în sistemul Dido). În ziarele americane de afaceri , înălțimea
coloanelor a fost măsurată în agate.
Nonpareil Nonpareil - de la Fr. nonpareil - incomparabil, fără egal .. Un font al cărui
dimensiune este de 6 puncte (~ 2,11 mm în sistemul Pica, ~ 2,25 mm în
6
sistemul Didot). Este folosit pentru un set de semnături și note în cărți și
reviste.
Minion Minion - de la Fr. Mignon - drăguț, adorabil .. Un font al cărui dimensiune
7 este de 7 puncte (~ 2,46 mm în sistemul Pica, ~ 3,63 mm în sistemul
Didot).
Brevier Petit. Font, dimensiunea căreia este de 8 puncte (~ 2,81 mm în sistemul
Pica, ~ 3,01 mm în sistemul Didot). Se folosește pentru a scrie în ziare și
8
pentru a scrie semnături și note în cărți și reviste. Petit - de la franceză. petit
- mic.
Borgis Borgis. Font, dimensiunea căreia este de 9 puncte (~ 3,14 mm în sistemul
Bourgeois 9 Pica, ~ 3,38 mm în sistemul Didot). Acesta este de obicei folosit pentru a
seta textul principal în cărți, reviste și ziare.
Korpus Korpus. Font, a cărui mărime este de 10 puncte (~ 3,51 mm în sistemul
Long Primer 10 Pica, ~ 3,76 mm în sistemul Didot). Este folosit pentru tastarea textului
principal din cărți și reviste.
Cicero Cicero. Font, dimensiunea căreia este egală cu 12 puncte de Didot (~ 4,51
12
mm).
English Mittel - de la el. Mittelgross - dimensiuni medii. Font, a cărui mărime este
14
de 14 puncte (~ 4,92 mm în sistemul Pica, ~ 5,26 mm în sistemul Didot).
Tertia Tertia. Font, a cărui dimensiune este de 16 puncte (~ 6,33 mm în sistemul
2-line Pica, ~ 6,77 mm în sistemul Didot).
16
Brevier
Columbia
Paragon Dublu bordură. Un font al cărui dimensiune este de 18 puncte (~ 6,77 mm
18
în sistemul Didot).
Great Primer Parangon, Paragon, Double Borges. Dublu bordură
20 Paragon - de la franceză. Parangon - un eșantion de virtute, un diamant de
apă pură. Un font al cărui dimensiune este de 20 de puncte.
O altă clasificare a unității de măsură a fonturilor în puncte sunt:

16
În literatura de specialitate sunt menționate patru tipuri de bază de clasificare a fonturilor:

 Fonturi cu serifă - Au mici ,,picioare” sau linii atașate la capetele literelor. Acestea
sunt considerare în general a fi grave sau mai tradiționale. fonturile cu serifă fac
pasajele lungi (imprimate) mai ușor de navigat vizual, ajutându-ne să ne mișcăm ochii
de-a lungul liniilor de text.
 Fonturi fără serifă - Fonturile fără serifă sunt fonturile sans-serif- aceste fonturi nu au
linii suplimentare la capetele literelor. Din acest motiv se crede că arată mai modern și
raționalizat. Deoarece serifele sunt de obicei mici și subțiri , adesea nu se afișează la
fel de bine pe ecranele ce se bazează pe pixeli (aspect distorsionat ,,zgomotos ” decât a fi
clare), astfel mulți designeri preferă fonturile sans-serif pentru utilizarea web la
dimensiuni mici.
 Fonturi caligrafice - Aceste fonturi sunt denumite script adică scrise de mână cursiv,
bine gândite. În general au litere de legătură . Sunt asemenea fonturi în multe stiluri
diferite, de la elegant la delectat și ocazițional, până la desenul manual.
 Fonturi decorative - Când auzim un font clasificat drept decorativ în afișe sau noutăți,
însemnă ce își are menirea să ne atragă atenția. Adesea aceste fonturi mai neobișnuite
decât cele practice și ar trebui utilizate cu precauție și cu un anumit efect sau scop.

În figura 12 puteți observa reprezentarea grafică a celor patru tipuri de fonturi menționate
mai sus.

17
Figura 12. Designul aparține lui Janie Kliever, designer grafic american

Anatomia fontului
Fonturile și caracterele de literă pe care le vedem și de care ne lovim în fiecare zi au și ele
terminologia specifică, anatomia lor. Caracterele tipografice au o multitudine de atribute, forme,
detalii și repere care sunt denumite și marcate printr-o mulțime de termeni – unii mai “simpli” și
alții mai specializați, deci “profesionali”. În primul rând sunt noțiunile simple pe care le voi
enumera pur și simplu: caractere majuscule (capitale, literele mari) și minuscule (literele mici),
diacriticele (precum și alte caractere specifice diverselor limbi), cifrele cu diversele aspecte și cu
pozițiile speciale subscript și superscript (de exemplu puteri și indici), de asemenea și “serifele”.
În al doilea rând sunt noțiunile un pic mai avansate care sunt reprezentate în imaginea de mai jos.
18
 Figura 13. Anatomia Fontului

Elementele Anatomiei Fontului sunt prezentate în engleză deoarece toate standardele în domeniu
și cele folosite în toate mediile și softurile de specialitate au fost elaborate în țările posesoare de
limbă engleză, astfel devenind noțiuni care-și păstrează denumirea engleză la nivel internațional.
În tabelul ce urmează va fi explicată semnificația acestor elemente ale fontului.

x-height este o unitate tipografică relativă care măsoară înălțimea literelor mici, în
(înălțimea general exemplificată de litera “x”;
“x”-ului)
Ascender partea unei litere care se înaltă peste înălțimea x-ului (x-height). ex: b, d, f, h,
(ascendent) k, l, t;
Ascender line linia până la care se “înalță” ascendenții;
Baseline linia (imaginară) pe care “stau” caracterele;
(linia de bază)
Descender partea unei litere care coboară sub linia de bază a x-ului (x-height). ex: g, j, p,
(descendent) q, y și la unele fonturi J;

19
Descender linia până la care coboară descendenții;
line
Stem (trunchi) linia verticală sau diagonală a unui caracter;

Ear (ureche) “urechiușa” care iese din “g” sau pornește din trunchiul “r”-ului sau “f”-ului;

Bowl partea unui caracter care delimitează spațiul circular al unei litere; poate fi
închis sau deschis, de exemplu la literele: “o”, “e”, “p”, “d”, etc.;
Counter spațiul interior delimitat de “bowl”, de exemplu la “e”, “a”, “p”, “c” și alte
litere;
Terminal terminația unei linii a unei litere care nu se încheie cu serife; poate fi ascuțită,
convexă, concavă sau rotunjită;
Bar (bară) linia orizontală care “încheie” litere precum “T”;
Crossbar linia orizontală care “taie” litere precum “A”, “H”, “e”, “t” și altele similare;

Apex punctul format la întâlnirea liniilor unei litere, ca în cazul vârfului literei “A”;

Spine curba care formează corpul literei “S”, “s”;

Ligature unirea unei perechi de două sau mai multe litere apropiate pentru a forma un
(ligatură) caracter nou un aspect unitar; a apărut ca o metodă de a rezolva cazuri în care
elementele literelor adiacente se lovesc între ele (mai ales la fonturile de tip
Serif). Ligaturi comune sunt: “fi”, “fl”, “ff”, “ct” etc…

Fonturile au următoarele caracteristici:

Caracteristicile fonturilor

Majusculă literă mare;

Minusculă literă mică;

Subscript indice;

Superscript exponent;

Baseline linia de bază, o linie imaginară pe care toate literele se așază;

linie imaginară care se regăsește pe partea superioară a majorității literelor

Meanline
mici (a, c, e, i, o, m, n etc.);

distanța dintre baseline și meanline, adică dimensiunea propriu-zisă a

x-height corpului de literă. Este este o unitate tipografică relativă, care măsoară
înălțimea literelor mici, în general exemplificată de litera “x”;

20
 ajustarea spațiului între litere, pentru a le face să arate mai bine din punct de
Kerning
vedere vizual;

unirea de două sau mai multe litere apropiate pentru a forma un caracter
nou, cu aspect unitar; a apărut ca metodă de rezolvare a cazurilor în care
Ligature
elementele literelor adiacente se lovesc între ele (mai ales la fonturile de tip
Serif). Exemple de ligaturi: “æ”(a, e), “Æ”(A, E), “œ” (o,e), “Œ” (O, E) etc.

În domeniul tipografiei fost elaborată o terminologie a fonturilor, care este reprezentată în

tabelul de mai jos.

Terminologia fonturilor

un termen generic pentru toate caracterele folosite în redarea grafică a

Type
cuvintelor;

o colecție de caractere, litere, cifre, simboluri și semne de punctuație, care au

Typeface același aspect (design). Reprezintă rezultatul finit al producției, felul cum
arată;

variații de lățime și grosime ale literelor (bold, regular, condesed, extended

Typestyle
etc.);

în mod tradițional, un font se referea la o singură mărime și un singur stil ale

Font unui anumit typeface, însă sensul acum este mai difuz, acest termen putându-
se referi chiar la typeface în sine, nu neapărat la mărimea acestuia;

Familie de fonturi arată toate combinațile de stiluri ale unui anumit font.

Typestyle sau stilurile fonturilor se împart în funcție de grosimea și lățimea literelor și a spațiilor
dintre ele în mai multe categorii.

Stilurile fonturilor

litere verticale, derivate din caracterele dezvoltate de către romani.

Roman
Majoritatea fonturilor se bazează pe setul de caracteristici grafice romane;

este al doilea cel mai comun stil al fonturilor. Fonturile italice sunt practic
Italic varianta înclinată a celor de tip roman, care se bazează pe scrisul de mână din
Italia Renascentistă;

21
Regular mărimea standard a unui font din care sunt derivate celelalte variațiuni;

o variantă mai îngroșată a fontului regular, utilizat de obicei pentru a atrage

Bold
atenția;

Light o variantă mai subțire a fontului regular;

o variantă mai îndesată a fontului regular, utilă doar atunci când se dorește
Condesed
integrarea unui text mai lung într-un spațiu limitat;

Extended o variantă extinsă a fontului regular.

Black o variantă de typeface cu linii mai îngroșate decât în varianta bold.

Pe parcursul istoriei caligrafia a contribuit la elaborarea de noi stiluri, forme de fonturi. În

tabelul de mai jos este reprezentată o clasificare a fonturilor în dependență de evoluția lor
istorică.

Clasificarea fonturilor

fonturile cu care erau scrise manuscrisele din secolele XIV și XV.

Black letter Literele sunt îndesate, cu linii îngroșate;
(Blackmoor, Fette
Fraktur, Goudy Text)

fonturi cu serife care sunt întâlnite în primele exemplare de materiale

tipărite;
Serif – Old Style
(Aldine, Bembo,
Caslon)

fonturile care fac tranziția de la Old Style la fonturile mai moderne de la

Serif – Transitional sfârșitul secolului XVII;
(Baskerville, Bulmer,
Cochin)

Serif – Modern apărute la jumătatea secolului XVIII, au un contrast foarte puternic între
(Bernhard modern,

22
 liniile care alcătuiesc fontul;

Didot, Fenice)

O clasificare de bază a fonturilor, caracterizată prin lipsa serifelor;

Sans serif (Futura,
Univers, Franklin
Gothic)

fonturi personalizate, folosite exclusiv pentru expunerea lor;

Decorative (Industria,
Jazz, Remedy)

fonturi bazate pe scrisul de mână și caligrafie.

Script (Bickham Script,
Gravura, Snell
Roundhand)

Simboluri diacritice

Pentru a rezolva problema fonemelor ( dex .cea mai mică unitate fonică sau sonoră a unei limbi,
având funcția de a alcătui și de a deosebi între ele cuvinte sau forme gramaticale ale unuia și
aceluiași cuvânt.), care nu pot fi redate cu cele 26 de litere obișnuite a alfabetului latin se
folosesc diverse semen diacritice. Exemplu a acestor schibări sunt țările cum ar fi Turcia –
trecerea de la scrierea arabă la scrierea în alphabet latin în 1928 și Somalia – renunțarea la
sistemul osmanic și adoptarea scrierii alfabetului latin. Aceste țări utilizează semnele diacritice
abia în secolul XX.

Semnul diacritic este reprezintă un senm graphic care se adaugă la o literă pentru a indica
diferența de pronunțare sau pentru a a deosebi sensurile a două cuvinte care sunt altfel scrise
identic,la fel. Semnele diacritice se plasează de obicei deasupra sau dedesubtul unei litere, dar
23
nu excludem posibilitatea altor poziţii. Termenul provine din limba greacă, unde διακριτικός
(diakratikos) înseamnă „care distinge”.

Limba română foloseşte cinci litere cu semne diacritice și acestea sunt : ă, â, î, ş, ţ.

căciulă (breve); când semnul este pus deasupra unei litere ce reprezintă o vocală

Ă ă pentru a indica o pronunţie scurtă (de exemplu o semivocală) atunci se numeşte
semnul scurt.

 â Î î circumflex; în alte limbi valoarea fonetică a acestui semn diacritic este diferită.

Virguliţă sau virgulă, plasată sub literele corespunzătoare s, S, t, T. Variantele cu

Ş ş Ţ ţ sedilă sunt foarte răspândite mai ales în redactarea computerizată, dar incorecte .

Nu doar limba română are semen diacritice dar și alte limbi au propiile lor semne diacritice și
acestea sunt:

sedilă; folosită de exemplu în limbile franceză, albaneză şi turcă. Aspectul ei este

Ç ç Ş ş
diferit de cel al virguliţei folosite în literele româneşti Ş şi Ţ.

tildă; folosită de exemplu în limbile spaniolă şi portugheză sau în Alfabetul Fonetic

Ñ ñ Ã ã
Internaţional.

Č č Š š háček; folosit de exemplu în limbile cehă, slovacă, sârbă, croată etc.

tremă sau umlaut; se foloseşte de exemplu în limbile finlandeză, suedeză, germană,

Ä ä Ö ö
franceză şi turcă.

È è Ò ò accent grav; folosit de exemplu în limbile franceză şi italiană.

accent ascuţit; folosit de exemplu în limbile franceză şi maghiară. În limba română

se foloseşte uneori la cuvintele-titlu din dicţionare sau pentru a marca accentul în
É é Á á
cuvintele care altfel s-ar confunda, de exemplu: (doi) copíi este diferit de (două)
cópii.

Utilizarea fonturilor

24
Kerning - este procesul de ajustare a spațiușui dintre litere cu scopul de a le face să arate mai
bine din punct de vedere visual și mai esthetic. De obicei Kerning se utilizează la textul cules de
mărime mare nu și la textul mic sau mediu.

Tracking - ajustarea se face proporțional între toate literele, aplicând aceeași valoare spațiilor
dintre caractere. Tracking-ul se folosește pentru a acorda textului un aspect fie mai aerisit, fie
mai condensat, în funcție de necesități. În blocul unde avem foarte mult text scris utilizăm
Tracking – ul pentru a elimina rândurile orfane și văduve.

La sortare, rîndurile văduvele și orfanii sunt linii la începutul sau la sfârșitul unui paragraf, care
sunt lăsate în jurul unei coloane, separate de restul paragrafului. Există unele dezacorduri cu
privire la definițiile văduvei și ale orfanului; ceea ce o singură sursă numește o văduvă alta
numește un orfan. The Chicago Manual of Style folosește aceste definiții.

Văduvă
     O linie de sfârșit de paragraf care se încadrează la începutul următoarei pagini sau coloane,
astfel separate de restul textului.

Orfan
     O linie de deschidere a paragrafelor care apare singură în partea de jos a unei pagini sau
coloană, astfel separată de restul textului.

25
Dacă kerning și tracking, presupun spațierea între caractere singular atunci wordspacing se
referă la spațierea dintre cuvinte.

Leading - se referă la spațierea verticală între rânduri. Această spațiere contribuie și ea atât la
aspectul unui text ca kerning și tracking-ul , cât și la urmărirea rândurilor, respectiv la citirea mai
ușoară. Ne permite să citim mai ușor și să nu obosim vederea oferindu-ne spațiu de odihnă a
ochilor.

Leading - ul este mai mic ca wordspacing-ul fiind mai mare și ne permite să citim de sus în jos
decât să citim de la stânga la dreapta. E foarte greu de citit cuvintele care par aproape legate unele de
altele, cât și cele care par la o distanță prea mare. Privirea umană greu percepe forma literii de la o
anumită distanță care ne este comod de citim. Trebue să fim foarte atenți să nu fie prea mult sau prea
puțin în materie de spațiere, fiincă distrage atenția cititorului de la text către felul în care sunt poziționate
cuvintele. Spațierea ideală îmbunătățește citirea și este plăcută la nivel estetic, iar pentru a obține acest
lucru, nu ne putem baza nu doar pe anumite reguli, ci și pe simțul designerului.

26
Fonturi populare
DIN - Fontul a fost creat în anul 1926 de către Ludwig Goller, Engineer Designer la Siemens și
președinte al Comisiei DIN pentru Proiectare
(Deutsches Institut für Normung (German Institute for
Standardization), de unde și numele. În urma publicării
“Normschriften” (“Familii de fonturi standard”) în
1936, DIN a devenit fontul oficial pentru scrierea
numelor de străzi și a numerelor de case din Germania.
În același an, Siemens a folosit fontul în logo-ul său.
Inițial concepute pentru utilizări industriale, primele fonturi de tip DIN erau un design simplificat
care putea fi aplicat cu dificultăți tehnice limitate. Datorită lizibilității designului și a designului
necomplicat și neadornat, acesta a devenit popular pentru uz general în ceea ce privește
adaptarea semnelor și a afișajului. Multe adaptări și extinderi ale designului original au fost
lansate digital.

FUTURA - Cel ce a desenat acest font este Paul Renner

în anul 1927. Născut în Germania, Renner a avut o
influență majoră în tranziția de la fontul tradițional al
secolului al XIX-lea la cel modern al secolului al XX-
lea. Familia de fonturi Futura este definită printr-o
geometrie puternică, cu forme rotunde. În acea perioadă
preferau fonturile gotice și romane. Designul lui Renner a respins abordarea majorității
modelelor sans-serif anterioare (acum numite grotești), care au fost bazate pe modelele de
semnalizare, litere condensate și fonturile serifului din secolul al XIX-lea, în favoarea unor
forme geometrice simple: cercuri aproape perfecte, triunghiuri și pătrate.

27
TIMES - A fost acest font comandat de ziarul britanic
The Times în anul 1931 și fiind desenat de Victor
Lardent– artist la departamentul de publicitate al
cotidianului, după ce Stanley Morison, consultant la
acea vreme pe partea de typography la publicație, a
scris un articol critic la adresa fonturilor învechite și greu lizibile folosite de The Times.
Revizuirea pe care a făcut-o Stanley pe font a adus cu sine și redenumirea lui în Times New
Roman. Times New Roman este adoptat de produsele Microsoft. Times New Roman este un tip
de serif destinat lizibilității în text. Deși nu mai este folosit de The Times, Fontul Times New
Roman este încă foarte frecvent în tipărirea cărților și a tipăririi generale. A devenit una dintre
cele mai populare și mai influente fonturi din istorie și un tip de text standard pe majoritatea
computerelor desktop. Creația Times New Roman a avut loc prin influența lui Stanley Morison
al Monotype. Morison a fost director artistic la Monotype, istoric al tiparului și consilier
informal la The Times. Solicitat să consilieze pe o reproiectare, el a recomandat ca acestea sa
schimbe tip de caractere de text dintr-o față fusiform și oarecum datat al XIX-lea la un design
mai robust, solid, revenind la tradițiile de imprimare din secolul al XVIII-lea.

OPTIMA - Optima este un tip de caracter umanist sans-serif

proiectat de Hermann Zapf și eliberat de turnătorie D. Stempel AG,
Frankfurt, Germania. Deși este clasificat ca o sans serifă, Optima
are o umflare subtilă la terminalele care sugerează o serifă glifică.
Optima a fost inspirată din capitalele romane clasice și din piatra de
cristal pe pietre funerare din perioada Renașterii Zapf a văzut în
Florența fiind într-o vacanță in Italia în 1950.

28
UNIVERS - Univers (pronunția franceză:
[ynivɛʁ]) este numele unei mari familii de
tipărite sans serif, proiectată de Adrian
Frutiger și lansată de angajatorul său Deberny
& Peignot în 1957. Clasificată ca o sans serifă
neo-grotescă, una bazată pe modelul tipurilor
de limbă germană din secolul al XIX-lea,
cum ar fi Akzidenz-Grotesk, era remarcabilă
disponibilitatea acesteia din momentul
lansării într-o gamă largă de greutăți și lățimi.
Marketingul inițial pentru Univers a făcut
referire deliberată la tabelul periodic pentru a
sublinia domeniul său de aplicare.

COURIER - Courier este un monospațiat tip de caractere slab serif proiectat să semene cu
ieșirea dintr-o mașină de scris-grevă. Tiparul a fost
proiectat de Howard "Bud" Kettler în 1955 și a fost
ulterior redesenat de Adrian Frutiger pentru seria de
mașini electrice de scris IBM Selectric Composer.

HELVETICA - Helvetica sau Neue Haas Grotesk este o tipă largă de tipărite sans serif,
dezvoltată în 1957 de designerul de tip elvețian Max Miedinger cu contribuția lui Eduard
Hoffmann. Caracteristicile notabile ale
Helvetica, așa cum au fost proiectate
inițial, includ înălțimea înaltă x,
terminarea curbelor pe linii orizontale
sau verticale și o distanțare neobișnuit de strânsă între litere, care se combină pentru a conferi un
aspect compact și compact.

29
ARIAL - Arial, uneori comercializat sau afișat în software ca Arial MT, este un font de tip sans-
serif și un set de fonturi pentru calculator.
Fonturile din familia Arial sunt ambalate cu
toate versiunile de Microsoft Windows
începând cu Windows 3.1, alte aplicații software Microsoft, Apple Mac OS X și multe
imprimante de tip PostScript 3. Scrisul a fost conceput în 1982 de către o echipă de 10 persoane,
condusă de Robin Nicholas și Patricia Saunders, pentru tipografia Monotype. Acesta a fost creat
pentru a fi identic metric cu Helvetica tip text popular, cu toate lățimile de caractere identice,
astfel încât un document conceput în Helvetica să poată fi afișat și tipărit corect fără a trebui să
plătească pentru o licență Helvetica.

30
Concluzii
După cum am observat istoria scrisului a evoluat și s-a dezvoltat de la un popor la altul. Astfel
oamenii fiind influențați de mediul în care trăiau inițial comunicau prin desene pe pereții
peșterilor, iar mai apoi au deprins și arta scrisului fiind descoperite mai multe inscripții pe piatră,
tăblițe de lut, tăblițe de ceară, piele de animale, papirus și pe hârtie.

Odată cu apariția tiparului cărțile, iar odată cu acestea și cunoștințele au început să fie răspândite
în masă. Inițial erau tipărite texte sacre, religioase menite să-l apropie pe om de divinitate.
Continentul Asiatic devine piatra de temelie a apariției tiparului și datorită drumurilor
comerciale din acea perioadă cunoscută ca ,,Drumul Mătăsii” a adus cunoștințele de tipar în
Europa. Imperiul bizantin fiind în strânsă legătură cu Orientul are acces la cunoaștere. Acest
imperiu va fi cucerit în Epoca Medievală în anul 1453 de către turci ,va da naștere unui nou
imperiu cum ar fi Imperiul Otoman. În urma cuceririi are loc exodul cărturarilor greci spre
Europa de Vest a trezit un nou interes pentru cultura și civilizația clasică.Acest eveniment a
accelerat dezvoltarea continentului european și a dus la apariția primelor cărți. Cărțile fiind
editate în multe țări europene ce a adus la dezvoltarea și păstrarea libilor și culturii.

Johannes Gensfleisch zur Laden zum Gutenberg (n. 1398 – d. 3 februarie, 1468) fiind un
metalurgist, bijutier şi tipograf german care s-a remarcat prin contribuţia sa la tehnologia tipăririi
a schimbat în totalmente istoria. Invenția sa este inegalabilă care și astăzi trezește toată
admirația fiind utilizată tehnologia sa și astăzi nu mai cu mici schimbări mai modernizate. E
uimitor că calitățile sale iscusite tratează tiparul ca o bijuterie ce trebuie mereu modelată
pentru a atinge perfecționea. Nici nu ne-am putea imagina inexistența unei asemenea invenții
dacă nu găsea susținere financiară din partea lui Johannes Fust. Acesta îi solicită rambursarea
banilor și Gutenberg este nevoit să-i dea toate uneltele de tipărire şi jumătate din Bibliile
tipărite, pe când era aproape gata tipărirea primei cărți Puţin mai târziu, Gutenberg începe din
nou să tipărească, dar nu i-a adus prea mare profit din câte se știe. Invenția sa nu ia adus profit și
nu ia asigurat o viață îndestulată fiind condamnat să moară în mizerie şi sărăcie lucie, iar locul
în care trupul său neînsufleţit a fost înhumat a rămas necunoscut până astăzi.

După prima carte tipărită ,au apărut tipografii la Köln, -1466, Veneţia – 1469, Paris – 1470,
Milano – 1471, Londra – 1480 realizate după tehnica sa. Reiese că invenția sa a fost răspândită
pe tot continental European. Încă din acea perioadă au înțeles valoarea sa pentru conservarea
culturii care a adus la apariția bibliotecilor, academiilor și instituțiilor educaționale.

31
Dacă în trecut fonturile erau utilizate în deosebi pentru a da formă cuvintelor și de a oferi o
structură ideilor umane, în epoca contemporană însă fonturile capătă mai mult o funcție
decorativă fiind exploatate la maximum de companiile de publicitate. Secolul XXI este
supranumit și secolul informațional, individul contemporan este expus zilnic unui flux
mare de informații fie direct, din interes personal, fie indirect, fiind expus la toate panourile
publicitare din stradă, dar și la pop-ads-urile de pe paginile din internet. Fontul a devenit o
adevărată unealtă în mâinile marketologilor și a agențiilor de publicitate. Forma cuvintelor,
distanța dintre litere, culoarea, structura, înălțimea toți acești parametri sunt capabili să
ofere unei companii sau unui produs originalitate și unicitate pe piață. Sunt multe companii
cu renume mondial care-și elaborează propriul font, acesta devenind astfel un element al
proprietății intelectuale, fapt ce interzice altor companii utilizarea acestuia. La etapa
actuală sunt multe stiluri de fonturi disponibile publicului larg, în mediul academic cel mai
utilizat fiind Times New Roman datorită stilului său lizibil dar și cu elemente ornamentale
în același timp. În alte domenii se optează pentru fonturi ca: Helvetica, Arial, Calibri,
Cambria etc.

În trecut erau apreciate fonturile caligrafice, de exemplu: gotic și roman, însă în ziua de azi
sunt mai mult apreciate fonturile simple, ușor lizibile și care nu obosesc ochiul, asceste
condiții se referă în special la utilizarea lor în scrierea textului în format online. Odată cu
trecerea timpului fonturile vor deveni nu doar un simplu mijloc de structurare a ideilor și
gândurilor, fonturile însuși vor transmite un mesaj. Spre exemplu dacă ne referim la
semnele de circulație rutieră, la indicatoarele care conțin denumirile localităților pe lângă
care trecem, trebuie utilizat un anumit font care să fie văzut din depărtare, ușor lizibil și
comprehensiv. Dacă vorbim de fonturile utilizate în mediul online, acestea la fel trebuie să
fie cât mai simple posibil însă să-și păstreze un anumit stil de structurare a literelor din
text, să aibă o mărime medie, de cele mai dese ori entu mediul online se utilizează fonturile
arial și calibri.

Societatea umană este într-o continuă dezvoltare, apar noi limbi, noi mijloace de
comunicare. Toate aceste schimbări se reflectă nemijlocit asupra fonturilor utilizate. Cu
toate că fonturile utilizate în trecut se vor păstra, mereu va fi un loc pentru fonturile noi
create. Tipografia mecanică nu mai este o opțiune, mediul online și digitalizarea vor crea o
nouă eră a comunicării, vor apărea noi limbi, noi alfabete, noi fonturi menite să reprezinte
spiritul și culturile noi apărute.

32
Bibliografie
 Andrew Robinson The Story of Writing 1995 si 2007/ Istoria scrisului.
Alfabete,hieroglife si pictograme trad:de Mihnea Gafita Bucuresti Editura Art 2009,232
pag.
 Lucian Bârsan- Design și Tipografie ,Editura Universitații Transilvania din
Brașov ,2002,121 pagini
 Rudolf Arnheim. Arta și percepția vizuală , Editura Meridiane, București, 1979
 China Daily din 12 iunie 2003: „Archaeologists Rewrite History”
http://www.china.org.cn/
 L. Conti, C. Lamera - Tehnologia, cit., pag. 66
 Revista "Atlas, întreaga lume la dispoziţia ta ", Ed. "Trustul de presă DeAgostini", nr. 56
 David Creamer Computer Typogaphy Basics 2003 I.D.E.A.S

Surse electronice:

 http://factsanddetails.com/china/cat2/4sub7/entry-5379.html
 http://www.ancientpages.com/2014/12/30/chinese-invention-worlds-first-known-
movable-type-printing/
 https://www.thoughtco.com/history-of-printing-and-printing-processes-1992329?
utm_source=pinterest&utm_medium=social&utm_campaign=shareurlbuttons_nip
 http://futureofthebook.org/blog/category/korea/
 https://dexonline.net/definitie-matri%C8%9B%C4%83
 https://semneletimpului.ro/religie/7-lucruri-pe-care-nu-le-stiai-despre-biblia-
gutenberg.html
 http://www.descopera.ro/cultura/11754208-johann-gutenberg-omul-care-ne-a-daruit-
cartile
 http://www.rador.ro/2016/02/23/documentar-biblia-lui-gutenberg-prima-carte-din-
europa-tiparita-in-masa-paradoxul-existentei-celui-mai-important-inventator-din-istorie/
 https://en.wikipedia.org/wiki/Printing_press
 https://courtneysuller.wordpress.com/tag/guttenberg/
 https://filme documentare. com/
 https://scientia.ro/
 https:// ro. Sribd. com/doc/83351783/Istoria- tiparului
 https://proiecte.pmu.ro/ teme cercetare/ Tema 7/ind ex. html
33
 https://www. Ipedia.ro/tiparul-608/
 https://ro:wikipedia. org/wiki/Johannes Gutenberg
 https://www.brainpop.com/ free stuff/
 https:// science. howstuffworks. com/
 http://adevarul.ro/locale/alexandria/istoria-fascinanta-cartii-tablitele-argila-pergament-
piele-animale-e-reader-biblia-carte-tiparita-lume-1_55573bafcfbe376e354266d3/
index.html
 https://en.wikipedia.org/wiki/Gutenberg_Bible
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Font
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Ma%C8%99in%C4%83_de_scris
 http://www.transcriber.ru/etudesrus/apx_font_sizes.htm
 http://typography.ro/unitati-de-masura-in-tipografie/
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Semn_diacritic
 https://ctrl-d.ro/tips-and-tricks/utilizarea-spatiului-in-designul-de-litera/
 https://en.wikipedia.org/wiki/Widows_and_orphans

34