Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
machetare şi
tehnoredactare
Utilizarea fonturilor:
- fonturile serif se folosesc numai in presa scrisa
- fonturile sans-serif se folosesc in principal in web-design; o
parte a fonturilor sans-serif se pot folosi si in presa scrisa
Alegerea fonturilor
Nu se alege niciodată acelaşi font pentru toate stilurile de text
utilizate. Asta ar însemna ca ochii cititorului să nu mai aibă
repere clare, să nu mai distingă cu uşurinţă un subtitlu de un titlu
sau de un chapeau.
ŞAPÓU s.n. Scurtă introducere aşezată la începutul unui articol
de ziar sau de revistă, din franţuzescul chapeau.
Exemplu de stiluri alese pentru o publicatie:
Stil de titlu – Helvetica-R, bold, corp 45; Switzerland R, corp 40
Stil de supratitlu – Toronto R, underline, corp 14
Stil de subtitlu – Toronto R, bold, corp 14
Stil de chapeau – Helvetica R, corp 12
Stil de intertitlu – Toronto R, corp, corp 12
Stil de corp de text – Times R New, corp 10
Stil de semnatura – Times R New, corp 10
Stil de legenda foto – Helvetica R, bold, corp 9
Stiluri - reguli
a. Stilul de titlu – mai mare decât celelalte
b. Se folosesc de regulă două stiluri de titlu
c. De regulă, la formarea stilurilor de text pentru o publicaţie, se
folosesc fonturi sans-serife pentru stilul de titlu, pentru ca
acestea sunt mai “vizibile”
d. Stilul de supratitlu şi cel de subtitlu pot avea acelaşi font ales,
pentru că sunt elemente de accentuare asemănătoare; ele
încadrează titlul în “caseta de titrare”
e. Stilul de text al chapeaului şi al intertitlului trebuie să se
diferenţieze clar de stilul corpului de text, pentru că acestea
două reprezintă elemente de accentuare ale textului; pe de altă
parte, motivul pentru care se alege de regulă font diferit între
subtitlu/supratitlu şi chapeau este acela că între caseta de
titrare şi text se interpune exact chapeaul, care trebuie astfel să
se diferenţieze de elementele de titrare
Stiluri - reguli
f. Stilul de semnătură foloseşte acelaşi font şi acelaşi corp de
literă ca şi textul, pentru că semnătura, în acest caz, nu are o
importanţă mai mare decât textul; în cazul textelor de autor,
scrise de personalităţi, de regulă, semnătura se aşează la
începutul textului şi se scrie la un font mai mare
g. Stilul de legendă foto trebuie diferenţiat de corpul de text; de
aceea, se foloseşte un font diferit de al acestuia
Reguli de bază
1. O publicaţie foloseşte maximum 4 fonturi.