Introducere

GLOSAR

Caligrafia traditionala este arta scrisului de mana, care presupune reguli stricte. Exista mai multe stiluri de scris
caligrafic (italic, copperplate, gotic, roman etc.), diferite prin inclinatia, spatiul si inaltimea literelor.
Spre deosebire de caligrafia traditionala, care te poate intimida prin complexitate, caligrafia moderna poate fi
abordata cu usurinta. Caligrafia moderna este mai curand creativa si permisiva; nu exista reguli si ai libertatea sa
exploarezi diverse stiluri.

Matriale necesare

Hartie pentru caligrafie

Pentru practică, se poate folosi orice tip de hârtie netedă. Pentru lucrări finale poți utiliza
hârtie de desen, important e să fie netedă, cu densitate înaltă și cu porozitate mică. Ca sa se
uniformizeze scrisul de mână, pot fi trasate cu creionul și rigla ghidaje.
Daca sunt folosite markerele pentru caligrafie, trebuie să se aleagă o hârtie specială pentru
markere. Cerneala din marker trece prin hârtia obișnuită (offset) și este posibil ca marginile
liniilor să nu fie precise ci difuze.   

Cerneala
Cerneala se alege în funcție de instrumentul folosit. Cerneala pentru caligrafie  este
recomandată pentru stilou și peniță, în timp ce cerneala pentru desen este destinată doar
peniței. Pentru primele încercări, poate fi folosită o cerneală obișnuită, dar la realizarea
lucrărilor finale se vor utiliza cerneluri de bună calitate, permanente, rezistente în timp la
lumină. Pot fi folosite: tușul, cerneala de nuci și vopseaua acrilică.

Penițe pentru caligrafie 

Penița este instrumentul tradițional pentru caligrafie. Spre deosebire de stilou, penița pentru
caligrafie oferă un mai bun control și flexibilitate în trasarea liniilor.
Alegerea tipului de peniță se face în funcție de tipul de scris pe care se dorește a fi realizat. Se
poate alege o peniță universală sau un set care conține o selecție a celor mai utilizate tipuri de
penițe. Penițele sunt realizate din material flexibil și au vârf: ascuțit (peniță de desen), lat/plat
(peniță poster) sau rotund.

https://www.ioana-liviana.ro/invata-caligrafia-cu-penita-tipuri-de-penite-si-tocuri/

Penița se montează într-un toc de lemn sau plastic, compatibil cu penița. Pentru a putea folosi
toate tipurile de penițe se recomandă utilizarea unui toc pentru peniță universală, prevăzut cu
patru brațe din metal, în care se fixează penița.
Stilouri pentru caligrafie
Pentru începători, stiloul pentru caligrafie este o bună opțiune. Stiloul este mai ușor de folosit
decât tocul cu peniță, pe care trebuie sa o înmoi constant în cerneală.
Este important să se folosească un stilou pentru caligrafie, ci nu un stilou obișnuit pentru
scris; stiloul pentru caligrafie are vârful drept (nu rotunjit) și permite trasarea liniilor cu contur
precis.

https://www.bnb.ro/set-caligrafie-stilou-vision-nature-rosewood-in-cutie-natural-book-online-
germany.html

Poziția de scris
Poziția de scris este foarte importantă. Poziția corectă înseamnă statul perfect drept pe scaun cu picioarele lipite
de podea. Se recomandă folosirea unei mese înclinate sau un placaj, care poate fi ridicat într-un unghi
confortabil. Important să se pună o hârtie curată sub mâna cu care se scrie ca a nu se păteze restul foii.

Unghiul penitei
Înainte de a se începe scrierea caligrafică se ajustează unghiul peniței. Penița se ține într-un unghi fix care
variază de la un tip de scriere la altul (fig. ). În timpul trasării liniilor (inclusiv curbe), nu trebuie sa se întoarcă
penița. Se va menține același unghi ca să se obțină un scris uniform.
Unghiul în care se ține penița influențează grosimea liniei care coboară (fig. ). Dacă liniile care coboară când se
trasează au toate aceeași lățime, atunci se ține corect stiloul sau tocul.
Presiunea de scriere
Penița se lasă să se miște pe hârtie ușor înainte și înapoi. Nu se pune multă presiune pentru că liniile nu vor fi
cursive și se poate întâmpla să se rupă penița. Prea multă presiune presupune și o cantitate prea mare de cerneală
lăsată pe hârtie, deci moderația este cheia.

Spațierea
Spațierea literelor este importantă, pentru că dă un aspect unitar atunci când este respectată. O regulă de baza ar
putea fi: un spațiu mai mare între două linii drepte, un spațiu minim între literele rotunde și undeva la mijloc
între o linie dreaptă și o literă rotundă.
Când sunt trasate liniile, se lasă spațiu destul pentru elementele ascendente și descendente ale literelor.

https://www.pictorshop.ro/ro/blog/caligrafia-sfaturi-pentru-incepatori-n56

Amenajarea spațiului de lucru

Spațiul de lucru se amenajează astfel încât lumina să cadă din direcția opusă mâinii cu care se
lucrează, pentru a se evita umbrele de pe foaie. Toate cernelurile și instrumentele se pun în partea
mâinii cu care se lucrează pentru a se evita stropirea sau scurgerea de cerneală. Dacă se scrie cu
dreapta, masa de lucru poate fi amenajată ca în imaginea ?, dacă cu stânga, se inversează poziția
obiectelor.

Imagine din fotografii telefon

ANATOMIA CARACTERELOR DE LITERĂ

Literele ne înconjoară în viața de zi cu zi, sunt o componentă a spațiilor media pe care le consumăm,
de la reviste, la televiziune, internet, ș.a. Modul în care acestea sunt reprezentate vizual poartă
denumirea de stil tipografic sau stil de scriere. Multe caractere (litere) utilizate în prezent au la bază
design-uri create în epoci istorice îndepărtate. Pentru a înțelege stilurile de scriere este necesară o
bună înțelegere a terminologiei specifice referitoare la trăsăturile istorice și de măsurare, adică
anatomia lor.

http://siglasilozinca.ro/wp-
content/uploads/2016/04/SSL_Cum_sa_alegi_fontul_perfect_pentru_brandul_tau_ebook.pdf
 Caracterele tipografice au o multitudine de atribute, forme, detalii și repere care sunt
denumite și marcate printr-o mulțime de termeni.
https://typografic.wordpress.com/2008/11/30/anatomia-fontului-typeface-anatomy/

Caractere majuscule (capitale, literele mari) și minuscule (literele

mici), diacriticele (precum și alte caractere specifice diverselor limbi), cifrele cu
diversele aspecte și cu pozițiile speciale subscript și superscript (de exemplu puteri și
indici), de asemenea și “serifele”.

Menționez că voi insista pe denumirile în engleză (standardele în domeniu și cele

folosite în toate mediile și softurile de specialitate) și le voi explica în limba română.

x-height
(înălțimea “x”- este o unitate tipografică relativă care măsoară înălțimea literelor mici, în
ului) general exemplificată de litera “x”;

Ascender partea unei litere care se înaltă peste înălțimea x-ului (x-height). ex: b, d, f, h,
(ascendent) k, l, t;

Ascender line linia până la care se “înalță” ascendenții;

Baseline linia (imaginară) pe care “stau” caracterele;

(linia de bază)

Descender partea unei litere care coboară sub linia de bază a x-ului (x-height). ex: g, j,
(descendent) p, q, y și la unele fonturi J;

linia până la care coboară descendenții;

Descender line

Stem (trunchi) linia verticală sau diagonală a unui caracter;

Ear (ureche) “urechiușa” care iese din “g” sau pornește din trunchiul “r”-ului sau “f”-ului;

partea unui caracter care delimitează spațiul circular al unei litere; poate fi
Bowl închis sau deschis, de exemplu la literele: “o”, “e”, “p”, “d”, etc.;

spațiul interior delimitat de “bowl”, de exemplu la “e”, “a”, “p”, “c” și alte
Counter litere;

terminația unei linii a unei litere care nu se încheie cu serife; poate fi ascuțită,
Terminal convexă, concavă sau rotunjită;

Bar (bară) linia orizontală care “încheie” litere precum “T”;

Crossbar linia orizontală care “taie” litere precum “A”, “H”, “e”, “t” și altele similare;

punctul format la întâlnirea liniilor unei litere, ca în cazul vârfului literei

Apex “A”;

Spine curba care formează corpul literei “S”, “s”;

unirea unei perechi de două sau mai multe litere apropiate pentru a forma un
caracter nou un aspect unitar; a apărut ca o metodă de a rezolva cazuri în care
Ligature elementele literelor adiacente se lovesc între ele (mai ales la fonturile de tip
(ligatură) Serif). Ligaturi comune sunt: “fi”, “fl”, “ff”, “ct” etc…
Cunoașterea acestor detalii este importantă atât pentru valoarea lor în sens de cunoștințe
tehnice, dar și pentru a evalua în cunoștință de cauză valoarea estetică și, nu în ultimul
rând, pentru a face corect diferențierea între fonturi.
https://typografic.wordpress.com/2008/11/30/anatomia-fontului-typeface-anatomy/

Setul de caractere este o colecție de litere, numere, simboluri și semne de punctuație, care au același
design distinctiv.

Un font este mijlocul propriu-zis pe care îl folosim să creăm un set de caractere, fie că este o mașină
de scris, un stencil, plăci de tipografie sau un cod PostScript.

http://siglasilozinca.ro/wp-
content/uploads/2016/04/SSL_Cum_sa_alegi_fontul_perfect_pentru_brandul_tau_ebook.pdf
LUCRAREA 1. Scriere cu alfabetul grecesc

Unghiul peniței: 10-15 grade

Materiale: hârtie pentru studii de format A4, hârtie pentru desen/GOZNAK de format A3 (pentru
lucrarea finală), tuș pentru caligrafie de culoare neagră

Instrumente: creion, riglă, radieră moale, peniță dreaptă de 2 mm

Lucrarea finală: coală de format A3, lățimea chenarului (sus, stânga, dreapta) 25 mm, înălțimea
caracterelor 20 mm.

În Grecia, alfabetul s-a dezvoltat în secolele al VI-lea și al V-lea î.Hr., fiind o noutate
comparativ cu sistemele vechi de semne, deoarece alfabetul grecesc era pur fonetic, ceea ce
însemna că reprezenta sunete ale vocii umane. Realizarea grecilor nu a fost totuși unică.
Limbile semitice – aramaica și ebraica – utilizau și ele propriile alfabete, ce constau numai în
consoane, pe lângă cel grecesc, care avea și vocale. La greci, scrierea se desfășura în mod
continuu, fără întrerupere, fără spațiu între cuvinte și fără oprire care să marcheze trecerea la
un paragraf nou. Scrierea era complet lipsită de punctuație, motiv pentru care era foarte greu
de citit. Singurul mod de a o înțelege era cititul cu voce tare, deoarece, în discursul oral,
apăreau pauzele naturale, iar textul devenea mai inteligibil.
https://respiro.ro/books/blog/din-istoria-scrisului-grecia-si-roma
Alfabetul grecesc estic a stat la baza dezvoltării alfabetului grecesc clasic constituit din 24 de
litere care a devenit scrierea națională a grecilor. Mai târziu a avut loc dezvoltarea caligrafică
a caracterelor. Scrierea cu ajutor stilus-urilor pe suprafața plăcilor acoperite cu ceară, cu pene
de pasăre pe suprafața papirusului și a pergamentului a pus bazele apariției, dezvoltării și
utilizării scrierii cursive, precum scrierea grecească uncială (începând cu sec. IV î.e.n. până în
sec IX-X e.n.), scrierea grecească semiuncială și cursivă (sec III î.e.n.), minusculul grecesc
(sec. IX-X).
Literele alfabetului grecesc tind către formele geometrice simple, de aceea și elementele
acestora sunt simplu de conturat. Deci, acestea sunt constituite din linii verticale drepte, linii
oblice, linii drepte orizontale și elemente rotunjite. Totodată literele alfabetului grecesc au
lățimi diferite și se scriu între două linii paralele. Multe dintre litere tind spre o formă
pătratică.
Taranov. Rucopisnii shrift
LUCRAREA 2. Scriere cu capitale pătrate romane

Unghiul peniței: 25-30 grade

Materiale: hârtie pentru studii de format A4, hârtie pentru desen/GOZNAK de format A3 (pentru
lucrarea finală), tuș pentru caligrafie de culoare neagră

Instrumente: creion, riglă, radieră moale, peniță dreaptă de 2-3 mm

Lucrarea finală: coală de format A3, lățimea chenarului (sus, stânga, dreapta) 25 mm, înălțimea
caracterelor 20 mm.

Capitale pătrate romane, de asemenea, numite capitalis monumentalis, capitale inscriptionale,

capitale elegante, capitalis quadrata, sunt o veche formă de scriere roamnă, ce a stat la baza scrierii
moderne cu majuscule ale alfabetului latin. Majusculele pătrate erau folosite pentru a scrie inscripții
și mai rar pentru a suplimenta scrierea de mână de zi cu zi.

https://ro.qaz.wiki/wiki/Roman_square_capitals

Capitalele pătrate romane, la fel ca toate scrierile capitale, se scriu între două linii paralele verticale
fără de spațieri între propoziții și cuvinte.

Caracterele capitale pătrate erau realizate lent, oferind o hașură largă prin mișcarea de sus în jos și o
linie subțire atunci când se deplasează pe orizontală sau spre stânga. Pentru a reda acest tip de
caractere, penița cu vârful lat trebuie să suporte unghiul de 25-30 grade.

Capitelele pătrate se caracterizează prin linii drepte, ascuțite, curbe suple, linii groase și subțiri,
accentuare unghiulară și serife incizate.

Înainte de secolul al IV-lea, majusculele pătrate erau folosite pentru a scrie copii de lux ale operelor
autorilor clasați drept „păgâni” de către creștini, în special cele ale lui Virgil; singurele trei manuscrise
care au supraviețuit folosind această scriere, printre care și Vergilius Augusteus, conțin lucrări ale lui
Virgil. După secolul al V-lea, capitalele pătrate au căzut din uz, cu excepția literelor afișate pentru
titluri și titluri de capitol.

Capitalele pătrate au fost foarte respectate de artizani ai Renașterii, cum ar fi Geoffroy Tory și Felice
Feliciano. Edward Catich este remarcat pentru cea mai completă dezvoltare a tezei conform căreia
capitalele pătrate romane își datorau forma, inclusiv serifele, în întregime utilizării pensulei plate, mai
degrabă decât exigențelor daltei sau a altor instrumente de tăiere a pietrei.

Exemple notabile de capitale pătrate folosite pentru inscripții se găsesc pe Panteonul Roman,
Columna lui Traian și Arcul lui Titus, toate în Roma.
LUCRAREA 3. Scriere capitală rustică

Unghiul peniței: 60 grade

Materiale: hârtie pentru studii de format A4, hârtie pentru desen/GOZNAK de format A3 (pentru
lucrarea finală), tuș pentru caligrafie de culoare neagră

Instrumente: creion, riglă, radieră moale, peniță dreaptă de 2-3 mm

Lucrarea finală: coală de format A3, lățimea chenarului (sus, stânga, dreapta) 25 mm, înălțimea
caracterelor 20 mm.

Scrierea cu sârguință a fiecărei litere încetinește în mod semnificativ procesul de elaborare a

caracterelor, de aceea noul tip de scriere – scrierea rustică – apare reieșind din utilizarea e larg a
afișelor, anunțurilor. Sub influența schimbării vitezei de scriere și a unghiului peniței, forma literelor
capitale pătrate s-a schimbat, acestea devenind mai înguste, unghiulare. Odată cu schimbarea
unghiului de scriere are loc deplasarea axei literei O și a tuturor literelor rotunjite.

https://en.wikipedia.org/wiki/Rustic_capitals

http://guindo.pntic.mec.es/jmag0042/LATIN_PALEOGRAPHY.pdf

Specific acestui tip de scriere este unghiul peniței de 45-90 grade, distanța interliniară egală cu
jumătate din corpul literei, lipsa distanței între cuvinte și fraze, prezența punctelor centrate pe mijloc
între cuvinte, serife scurt ondulate, ovale fine. Literele sunt mai subțiri și mai comprimate, folosesc
mult mai multe linii curbate decât capitalurile pătrate și au elemente descendente care se extind sub
linia de bază.

LUCRAREA 4. Scriere uncială

Unghiul peniței: 60 grade

Materiale: hârtie pentru studii de format A4, hârtie pentru desen/GOZNAK de format A3 (pentru
lucrarea finală), tuș pentru caligrafie de culoare neagră

Instrumente: creion, riglă, radieră moale, peniță dreaptă de 2-3 mm

Lucrarea finală: coală de format A3, lățimea chenarului (sus, stânga, dreapta) 25 mm, înălțimea
caracterelor 20 mm.