SUBIECTUL LECŢIE:

ADRESAREA CELULELOR

Clasa: VIII
Instituţia: Liceul Teoretic „Mihail Kogălniceanu”
Profesor: Boian Elena
 OBIECTIVELE OPERAŢIONALE:

 O1 - să cunoască şi să poată utiliza: referinţele

absolute; referinţele relative;nume de celule,
domenii de celule; valori constante; nume
predefinite sau definite de utilizator;
 O2 - să cunoască şi să aplice adresarea relativă şi
absolută a celulelor;
 O3 - să utilizeze adresare relativă şi absolută a
celulelor la rezolvarea problemelor;
 O4 – să utilizeze metodele de referire a celulelor:
adrese relative; adrese absolute; nume de celule;
domenii de celule.
 PRIN CE SE DEOSEBESC FORMULELE DE
CALCUL DIN ACESTE DOUĂ FIGURI?

Formulele =D4*E4, =D5*E5, =D6*E6,…, =D9*E9,

din fig.2.3. se deosebesc tot prin numărul de rând.

Formulele =D4*E4, =D5*E5, =D6*E6,…, =D9*E9, din

fig.2.1. se deosebesc prin numărul de rând, care ia consecutiv
valorile 4,5,6,…,9 .
 METODELE DE REFERIRE A CELULELOR

Pentru a simplifica introducerea formulelor, aplicaţiile de

calcul tabelar utilizează următoarele metode:
• Adrese relative;
• Adrese absolute;
• Nume de celule;
• Domenii de celule.
 ADRESE RELATIVE
 Definiţie! Adresele de celule formate prin juxtapunere
(alipirea) identificatorilor de rând şi de coloană se
numesc adrese relative.

 Când o formulă este copiată, aplicaţia de calcul tabelar

schimbă adresele relative din componenţa ei în aşa mod,
încât poziţia relativă a operanzilor faţă de celula care va
conţine formula copiată să rămână aceiaşi.
 ADRESE ABSOLUTE

 În unele cazuri modificarea automată a adreselor nu este

necesară, aplicaţiile de calcul tabelar oferă utilizatorului
posibilitatea să folosească adrese absolute.

 Definiţie! Adresele de celule în care identificatorii de

rând şi de coloană sunt precedaţi de simbolul $ se
numesc adrese absolute.
 DIFERENŢA DINTRE ADRESELE
RELATIVE ŞI ADRESELE ABSOLUTE
=A1+2 =B1+2 =C1+2 =D1+2
 Diferenţa dintre =A2+2
adresele relative şi cele =A3+2

absolute constă în : =A4+2

=A5+2
 Exemple: =A6+2
=A7+2
 A1,B1,A2 – adrese =A8+2
=A9+2
relative;
=A10+2
 $A$1,$B$1,$A$2-
adrese absolute. =$A$1+2
=$A$1+2
=$A$1+2 =$A$1+2

 Când o formulă este =$A$1+2

=$A$1+2
copiată, adresele =$A$1+2
absolute nu vor fi =$A$1+2
modificate iar cele =$A$1+2

relative se modifică =$A$1+2

în dependenţă de =$A$1+2
=$A$1+2
adresele celulelor. =$A$1+2
 NUME DE CELULĂ
 Pentru a face formulele mai lizibile, aplicaţiile de calcul tabelar permit a atribui
celulelor un nume.
 Un nume de celulă trebuie să se respecte următoarele reguli:
 Să înceapă cu o literă sau cu caracterul „ _” (liniuţă jos);
 Să conţină numai litere, cifre, caracterul „ .” (punct sau „ _” );
 Să nu conţină spaţii;
 Să nu fie asemănător unei referinţe;
 Să nu conţină mai mult de 255 de caractere.
Corect Greşit
 Exemple: Coeficient lei/dolar

Cursul_valutar tempe-ratura

Temperatura A2

Temperatura_Celsius 2S

Anul_2003 Anul 2003

PAŞII DE INTRODUCERE A UNUI NUME

 Pentru a atribui celulei un nume urmărim

paşii:
 Selectăm celula dorită;

 Lansăm comanda Name, Define (Inserare, Nume

, Definire);
 Introducem în fereastra de dialog numele
respectiv.
 UTILIZAREA NUMELOR DE CELULE
• În foaia de calcul alimente(fig.2.6), costul
alimentelor procurate este calculat în lei, euro,
dolari SUA;
• Recalcularea costurilor din lei în euro şi dolari se
efectuează utilizând coeficienţii din celulele C13 şi
C14;
• Denumite succesiv Lei_Euro şi Lei_Dolar.
• Fiecare nume de celule reprezintă o adresă absolută,
rămânând în procesul copierii fără schimbări.

Afişarea valorilor

Afişarea formulelor
 OBSERVAŢIE!

 Aplicaţiile moderne de calcul

tabelar permit referirea
concomitentă a mai multor
celule.

 Exemplu:

 Fig. 2.6 care calculează suma

valorilor din celulele
F4,F5,F6,F7,F8 şi F9, aceste
celule fiind indicate printr-o
notaţie mai compactă F4:F9(se
indică adresa primei şi a
ultimei celule).
 DOMENII DE CELULE

 Definiţie! Numim domenii de celule o submulţime de celule ale foii de calcul.

Un domeniu poate fi adiacent (celulele sunt alăturate) sau neadiacent.
 DOMENIILE ADIACENTE
 În cazul domeniilor adiacente,
celulele pot fi adresate
indicând adresele a oricare 2
celule care se află în colţuri
opuse domeniului;

 Pentru separarea acestor

adrese se utilizează semnul
„ : ” (două puncte);

 Domeniul adiacent din această

figură poate fi referit prin una
din secvenţele:
 B2:E6, E6:B2,B6:E2, E2:B6.
 DOMENII NEADIACENTE

 În cazul domeniilor
neadiacente, se indică toate
subdomeniile, adresele
respective fiind separate
prin semnul „ ; ” (punct şi E4:F5;
virgulă).

 Celulele domeniului
neadiacent pot fi referite
prin secvenţa E8:F8;

B2:C7; E4:F5; E8:F8.

 REALIZAŢI, REZOLVAŢI, RĂSPUNDEŢI:

Ex: 3, 4, 6, 9 pag 34 manual.

Să se rezolve oral exerciţiile:
Ex :2, 5, 8, pag.34 manual;
 TEMA PENTRU ACASĂ

• De învăţat tema:
Adresarea celulelor §2.2.
• Ex.7, 8,11,12. pag. 34 din
manual.