Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
aproximativ 15.000 ani n urm, fiind folosit de indienii din America de Nord ca si animal
de povara inainte de domesticirea cailor.
Cainii de talie mare sunt unii dintre cei mai inteligenti caini, sunt mai usor de dresat si
mai siguri pentru paza locuintei, astfel ei devenind preferatii iubitorilor de patrupede.
Acestia au devenit populari si datorita multiplelor aparitii in filme sau desene animate .
Un exemplu elocvent este chiar Beethoven, un caine care apartine rasei Saint Bernard
sau Lassie, un Colie.
Cainii de talie medie sunt cei mai numerosi ca si numar de rase, iar cei de talie mica
sunt preferatii copiiilor, fiind usor de intretinut si intotdeauna jucausi.
Cu mii de ani in urma, cainele putea rezista afara la temperaturi foarte scazute,
asemenea rudei sale salbatice, lupul.
Unele rase de caini rezista mai bine frigului decat altele. Cainii de talie mare, cei cu
blana dubla, deasa, indura gerul mai usor decat cei de talie mica si/sau cei cu parul
scurt. In general cainii cu domiciliu permanent in curte sunt caini din rasele medii sau
mari, de paza, care poseda o rezistenta mostenita genetic. Un caine crescut de tanar in
curte, care a facut fata tuturor conditiilor climaterice, este pregatit fizic sa faca fata si
frigului. Cainilor tinuti in interior le este foarte greu sa se acomodeze traiului afara,
mai ales pe timpul iernii, de aceea ar fi de preferat sa fie evitata aceasta situatie.
Adapostul este esential pe durata iernii. Pentru a se mentine sanatos, cainele trebuie
ferit de zapada, viscol, umezeala si vant
O rasa de caini care seamana cu lupul salbatic este Husky-ul Siberian. El este
indragit de multa lume, datorita privirii sale patrunzatoare. Rasa a devenit celebra dupa
o cursa pe care au facut-o cativa caini Husky, inanul 1925, avand ca scop transportarea
serului ce ajuta la vindecarea populatiei din Alaska de boala numita difteria. La intrarea
in Parcul Central din New York exista o statuie care omagiaza aceasta rasa.
O rasa de talie mare si foarte iubita de oameni este rasa Saint Bernard. Cainii
acestei rase sunt adaptati foarte bine pentru a petrece iernile in munti, in conditii
aprige de frig si zapada.
De-a lungul timpului, acesti caini au fost utilizati pentru a pazi fermele, pentru a pastori
turmele de vite si pentru a cara diferite greutati. In cele din urma, rasa a devenit o figura
familiara a caminului pentru calatori St. Bernard fondat in 1050 i.Hr. de catre preotul
Bernard de Menthon.
Multe povestiri inconjoara formarea rasei. Se pare ca acesti caini au servit ca si gardieni
si insotitori ai calugarilor de la manastire.In jurul anului 1700 au inceput sa fie folositi in
misiunile de salvare din munti.Nu exista scrieri care sa clarifice modul in care acesti
caini au invatat sa salveze persoane prinse sub zapada.
Cainii insoteau calugarii pe munte in timpul cautarilor de persoane disparute si astfel a
fost remarcata abilitatea lor de a prevesti avalansele si de a salva persoanele ranite.
Abilitatea acestui caine de a gasi traseele pierdute si persoanele disparute este
legendara, se presupune ca acestia au invatat tehnicile de salvare de la calugari.
Odata ce cainele gasea un calator ratacit, el ii lingea fata acelei persoane pentru a o
mentine constienta si se tolanea langa aceasta pentru a o incalzi, iar intre timp un alt
caine se intorcea la manastire pentru a alerta calugarii. In afara faptului ca erau
considerati niste eroi, acesti caini erau, de asemenea, companioni extraordinari pentru
calugari in timpul iernilor lungi.
In timpul iernilor din perioada 1816-1818, furtunile de zapada de la trecatoare Saint-
Bernard au fost deosebit de grave si foarte multi caini au pierit in timpul operatiunilor de
salvare.
Rasa Saint Bernard, pe atunci cunoscuta ca Hospice Dog, devenise vulnerabila si
numarul exemplarelor era in continua scadere. Pentru a corecta acest neajuns, calugarii
au decis sa utilizeze rasele Dog german, Ciobanescul de Pirinei si Terra Nova pentru a
conferi robustete si rezistenta rasei. In urma acestei incrucisari a aparut primul Saint
Bernard cu parul lung. Acest caine avea aptitudinile si instinctul nativ de a salva
oamenii, dar nu reusea intotdeauna sa-si duca treaba la bun sfarsit intrucat gheata si
zapada se lipeau de parul sau lung limitandu-i miscarile. Din acest motiv, calugarii
foloseau acesti caini cu parul lung pentru a-i oferi ca daruri diferitilor prieteni sau
cunoscuti si mai putin in operatiunile de cautare si salvare.
Rasa detine un celebru exemplar care in paisprezece ani de viata (1800-1814) a salvat
de la moarte 40 de vieti omenesti.