SALATA DE ICRE FIERTE PE ABUR SAU SALATA DE ICRE SPECIALITATEA GHEREA

Aceast metod de preparare a unei foarte delicioase salate de icre, este mai puin cunoscut. Eu o tiu de la mama mea. Mama doar aa prepara salata de icre, numai din icre proaspete, atunci cand tata mergea la pesciut (mai mult ca nsoitor, dect ca pescar) mpreun cu vecinul i prietenul su pictorul i profesorul Costache Radinschi. Mai trziu, pe la nceputul anilor 60, cnd eram elev prin clasa a VI-a, a VII-a, n cadrul orelor de Lucru manual, o dat pe lun fceam Gospodrie. n timpul acestor ore am nvat s facem printer alte delicioase aperitive, salata din icre de scumbie srat, care pe atunci era foarte ieftin i era nelipsit din alimentara unde se vindea din butoaie de tabl. Vnztorii le cunoteau care erau cu lapi i care cu icre, aa c dac l cunoteai pe vnztor, sau dac era unul amabil, i puteai alege scrumbii doar cu icre, de exemplu. Octavian Stoica, n cartea sa De-ale gurii din btrni, descrie cu binecutu-i talent, aceast metod de preparare a icrelor, chiar n primul capitol. <cea mare haz memorialistul Victor Bilciurescu pomenind de un oarecare cpitan Guri, "un original" (!), care "lua trenul spre Ploieti, cobora n gar, lua o salat de icre, vestit n restaurantul grii Ploieti, specialitate "Gherea", i se napoia la Bucureti, ceea ce fcea s cheltuie aproape unsprezece lei clasa I-a dus i ntors, ca s mnnce ntre dou trenuri o salat..." Se pare ns c nu-i era drumul degeaba, cci Gherea nu era numai un intelectual subire, ci i "un prin al buctriei romneti", asa cum a ncercat s fie, dar cu ghinion, Caragiale, n alt gar, ce-i drept, adic la Buzu.>> Iat reeta, descris de Octavian Stoica i ilustrat de mine:

<<Alta era salata cu pricina, de icre rosii de crap: icrele proaspete se spalau si se curatau de pielite, li se dadea sare si se puneau intr-un castron de table

deasupra unei cratiti cu apa fierbinte,

ca sa se-nroseasca,

dupa care se frecau incet si indelung cu untdelemn de masline, din belsug, cu zeama de lamaie cat cuprinde, cu piper negru rasnit

si cu putina ceapa de apa, din cea dulce, tocata ca pasatul.

Si-as mai zice eu - care stiu si pretul tuicii, cand e rece si bauta dintr-o data - noroc, si gata, "Paharutu-i cat un cui, Cat il pui la gura, nu-i", ca nu-s la locul lor salatele de icre de peste de balta decat mancate cu paine neagra, calda, luata de la gura cuptorului si rupta in patru, cu palmele. Asa! >>

You might also like:

SALATA DE ICRE DE MACROU GALUSTE DE PESTE ALB CU SOS DE ICRE ROSII SALATA MEDITERANIANA CU FRUCTE DE MARE
LinkWithin

Publicat de Geta la 11:22 Etichete: aperitive, peste si fructe de mare, RETETE DIN SECOLUL TRECUT Reacii: Niciun comentariu: