ABUZUL ÎN SERVICIU – art.

297

(1) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte

un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare
a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice
se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o
funcţie publică.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi fapta funcţionarului public care, în exercitarea
atribuţiilor de serviciu, îngrădeşte exercitarea unui drept al unei persoane ori creează pentru
aceasta o situaţie de inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă,
religie, sex, orientare sexuală, apartenenţă politică, avere, vârstă, dizabilitate, boală cronică
necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA.

Obiect juridic: relațiile sociale care asigură buna desfășurare a relațiilor de serviciu.
Obiectul juridic adiacent: relațiile sociale privind ocrotirea patrimoniului, atunci
când prin comiterea ei se produce un prejudiciu
Obiect material: nu are. Dacă activitatea infracțională se exercită asupra unui bun
material, acesta va reprezenta obiectul material secundar.

Subiecții infracțiunii
Subiect activ: funcționarul public definit la art. 175 și art. 308. Persoana juridică nu
poate fi subiect activ al infracțiunii. O condiție necesară pentru angajarea răspunderii penale
este existența unui raport de serviciu, deoarece fapta trebuie comisă în exercitarea atribuțiilor
de serviciu.
Participația penală e posibilă în toate formele sale, dar în cazul coautoratului
trebuie îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru subiectul activ.
Subiect pasiv principal: instituția publică, autoritatea publică, persoana juridică,
funcționarul public prevăzut la art. 175 alin. 2 pentru care lucrează subiectul activ, deoarece
prestigiul și reputația acestora au de suferit.
Subiect pasiv adiacent: persoana ale cărei interese legale au fost lezate prin
săvârșirea faptei. De exemplu, în situația în care un funcționar public îngrădește exercitarea
unui drept al unei persoane pe temei de origine etnică, instituția în care este angajat
funcționarul public va fi subiect pasiv principal, iar persoana fizica ale cărei interese au fost
vizate reprezintă subiectul pasiv secundar.
Situația premisă: constă în existența unui serviciu competent să efectueze acte de
felul celora care ocazioneaza săvârșirea abuzului, iar funcționarul public să își exercite
atribuțiile în cadrul acestui serviciu.
Latura obiectivă
Element material: Se realizează printr-o acțiune (îndeplinirea unui act în mod
defectuos) sau inacțiune (neîndeplinirea unui act).
Pentru a se stabili în concret dacă un comportament se circumscrie acestei infracțiuni
trebuie analizate actele normative ce guvernează acea activitate, precum legi, ordonanțe, fișa
postului, dispozițiile primite de salariat de la organele competente etc.
În exercitarea atribuțiilor de serviciu angajații trebuie să respecte anumite norme
tehnice, a căror cunoaștere este presupusă, pentru că altfel nu s-ar putea desfășura activitatea,
iar încălcarea acestor norme poate reprezenta infracțiune dacă celelalte condiții de tipicitate
prevăzute de lege sunt realizate.
Neîndeplinirea unui act presupune omisiunea cu știință de a-l efectua, deși, potrivit
atribuțiilor de serviciu, îndeplinirea acestuia era obligatorie. Neîndeplinirea unui act poate
consta fie în lăsarea în nelucrare a unui act care trebuia dus la îndeplinire (acest lucru este
ușor de probat în cazul actelor pentru a căror îndeplinire este fixat un termen), fie în refuzul
nejustificat de a da curs unei cereri, solicitări sau unui ordin (atunci când a fost stabilită o
modalitate în care trebuie soluționată o anumită problemă).
Neîndeplinirea poate fi totală sau parțială.
Îndeplinirea defectuoasă a unui act înseamnă îndeplinirea neadecvată actului
respectiv. Defectuozitatea în îndeplinire poate privi conținutul, forma, întinderea îndeplinirii,
momentul efectuării sau condițiile de efectuare. De exemplu, s-a reținut fapta inculpatei care,
în calitate de agent postal, a primit spre comunicare o sentința civilă, a introdus actul în
scândurile de la gard, după care a făcut mențiunea pe dovada de comunicare ca a afișat actul
pe ușa principală a locuinței, astfel încât actul nu ajuns în posesia destinatarului.
Se poate reține această variantă a elementului material și în situația în care a fost
întocmit sau eliberat un act în care se atestă în mod nereal o situație de fapt. Prin sintagma
" îndeplinește în mod defectuos " din cuprinsul acestei infracțiuni se înțelege " îndeplinește
prin încălcarea legii".
Sfera normativă cuprinde pe lângă legi și ordonanțe ale Guvernului, și acte de nivel
inferior, precum hotărâri de Guvern, ordine, coduri etice și deontologice, regulamentul de
organizare internă, fișa postului.
În varianta reglementată la alin. 2, elementul material al infracțiunii constă în
îngrădirea exercitării unui drept ori crearea unei situații de inferioritate pe temei de
rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, apartenența politică,
avere, vârstă, dizabilitate, boală coranică ne contagioasă sau infecției HIV/SIDA.
Elementul material poate fi realizat atât prin acțiune (spre exemplu prin încadrarea
unei persoane într-o funcție inferioară pregătirii sale pe temei de sex, acordarea unui salariu
mai mic pe temei de origine etnică), cât și prin inacțiune (spre exemplu prin refuzul de a
înscrie o persoană la un concurs pe temei de apartenența politică, refuzul internării unei
persoane într-un spital public pe temei de rasă etc.)
În cazul ambelor variante ale infracțiunii, faptele funcționarului trebuie să se
realizeze în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Cu toate acestea, nu orice acțiune sau
omisiune care are legătură cu serviciul este realizată de funcționar în exercitarea atribuțiilor
de serviciu.
 Astfel, omisiunea notarului public de a vira la bugetul statului impozitul încasat pe
veniturile din transferul proprietăților imobiliare, conform Codului fiscal, nu întrunește
elementele constitutive ale acestei infracțiuni. Așadar, infracțiunea de abuz în serviciu poate fi
săvârșită de notarul public în exercitarea atribuțiilor privind îndeplinirea actelor și a
procedurilor notariale, iar nu a atribuțiilor privind îndeplinirea operațiunilor fiscale, chiar
dacă acestea sunt prevăzute în legislația primară.
Curtea a subliniat că din perspectiva principiului ultima ratio în materie penală nu
este suficient să se constate că faptele incriminate aduc atingere valorii sociale ocrotite, ci
această atingere trebuie să prezinte un anumit grad de intensitate și de graviditate, care să
justifice sancțiunea penală. Sarcina aplicării acestui principiu revine, pe de-o parte,
legiuitorului, iar, pe de altă parte. organelor judiciare chemate să aplice legea.
Tribunalul Suprem a stabilit că infracțiunea de abuz în serviciu are caracter subsidiar
doar în raport cu alte infracțiuni al căror subiect este un funcționar, iar nu față de orice
infracțiune, astfel din pricina caracterului extrem de general al elementului material, aceasta
va fi reținută doar în situația în care nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale altei
infracțiuni contra serviciului sau contra patrimoniului. Cu toate acestea, acest criteriu al
subsidiarității nu este evidențiat printr-o expresie specifică în cadrul textului infracțiunii,
motiv pentru care în practica juridică nu e întotdeauna aplicat.
Astfel, există soluții în care pentru o unică fapta s-a reținut un
concurs formal de infracțiuni*, în unele situații ambele fiind infracțiuni de serviciu, și soluții
în care s-a reținut o altă infracțiune, motivându-se nereținerea celei de abuz în serviciu prin
prisma aplicării principiului subsidiarității.( s-a reținut infracțiunea de fals intelectual,
caracterizat prin calitatea de funcționar a subiectului activ și prin comiterea faptei în
exercitarea atribuțiilor de serviciu) *Spre exemplu, a fost reținută fapta conducătorului de
autobuz care nu a eliberat bilete de transport mai multor călători, deși a încasat sumele ce
reprezintau costul biletelor, pe care urma să și le însușească, acesta săvârșind infracțiunea de
abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și tentativă la delapidare.
Nu prezintă relevanță dacă făptuitorul a încălcat una sau mai multe atribuții de
serviciu sau dacă a realizat doar o modalitate a elementului material, așadar se va reține o
singură infracțiune de abuz de încredere, nu un concurs.
Urmarea imediată: în cazul variantei de la alin. 1, constă într-o pagubă ori o
vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane
juridice.
Pentru varianta de la alin. 2, constă în îngrădirea drepturilor unei persoane sau
crearea unei situații de inferioritate, lezarea unui drept astfel încât titularul să fie împiedicat
să-l realizeze.
Legătura de cauzalitate: între activitatea infracțională si urmarea imediată trebuie
dovedită existența unei legături de cauzalitate.
Latura subiectivă: fapta se comite cu intenție directă sau indirectă.
Spre exemplu, s-a reținut fapta vicepreședintelui ale unei societăți bancare, constând
în întocmirea referatului pentru aprobarea unui credit în lipsa documentelor suficiente și
necesare conform normelor bancare, acțiune urmată de acordarea creditului și producerea
unui prejudiciu deosebit de grav băncii. Acesta a prevăzut că prin aprobarea creditului, în
absența unor garanții reale, se poate cauza prin nerambursare o tulburare a activității
obișnuite a băncii. Chiar dacă nu a urmărit un asemenea rezultat, acesta acceptat posibilitatea
producerii lui.
În cazul faptei prevăzute la alin. 2, vinovăția trebuie să subziste sub forma intenției
directe, determinată de existența unui mobil.
Mobilul și scopul: în cazul variantei de la alin. 2 trebuie că activitatea infracționale să
fie determinată de existența unui mobil, în sensul că îngrădirea exercitării unui drept sau
crearea unei situații de inferioritate să se facă pe temei de rasă, naționalitate etc.

Formele infracțiunii
Tentativa nu se sancționează și nu este posibilă în situația în care elementul material
constă într-o inacțiune, adică neîndeplinirea unui act.
Consumarea are loc la momentul producerii urmării imediate.
Infracțiunea poate îmbrăca forma continuată dacă actele materiale sunt comise la
diferite intervale de timp, de exemplu, funcționarul refuză în repetate rânduri să dea curs unei
cereri formulate de o persoană, cauzându-i o pagubă.
Infracțiunea poate fi reținută și în formă continuă, dacă activitatea infracțională are o
anumită durată în timp, spre exemplu, atunci când modalitatea elementului material constă în
crearea de către un funcționar public cu funcție de conducere a unei situații de inferioritate la
locul de muncă pentru un angajat pe motiv de rasă, situație care durează o perioadă de timp și
are multiple manifestări.

Variante
Infracțiunea are o variantă tip și o varianta asimilată, iar dacă faptele îndeplinesc
elementele constitutive ale ambelor variante, se va reține o singură infracțiune, deoarece
săvârșirea faptei de la alin. 2 presupune întotdeauna și realizarea unui abuz în serviciu în
varianta tip.
Infracțiunea prezintă o varianta atenuată prin raportare la dispozițiile art. 308, dar și
variante agravate prin raportare la art. 309 (când faptele au produs consecințe deosebit de
grave), precum și la cele din Legea pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de
corupție.
Sancțiuni: Pentru varianta tip și cea asimilată este închisoarea de la 2 la 7 ani și
pedeapsă complementară a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.
În cazul variantei atenuate de la art. 308 limitele speciale se reduc cu o treime, în
cazul variante agravate de la art. 309 limitele se majorează cu jumătate, iar în cazul celei
prevăzute de Legea mai sus menționată, limitele speciale ale legii se majorează cu o treime.