(B /III)

INFRACTIUNI CONTRA AUTORITATII

a. ultrajul,
b. uzurparea de calităti oficiale
c. sustragerea sau distrugerea de înscrisuri.

a. ULTRA JUL
Obiectul ocrotirii penale
Obiectul juridic special principal al infractiunii de ultraj il formeazS acele relatii
sociale referitoare la autoritatea de stat a cSror existenta si normals formare si
desfSsurare ar fi periclitate continuu, fara ap&rarea integritatii si prestigiului persoanelor
care indeplinesc o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat in exercitarea acelei
functii sau in indeplinirea actelor legate de acea functie.
Fiind o infractiune complexa, fapta incriminata are si un obiect juridic special
secundar care consta in relatiile sociale referitoare la libertatea psihicS ori la
integritatea corporals sau sanatatea functionarului public.
Obiectul material. In varianta de tip a incriminarii obiectul material lipseste.
In cazul savarsirii ultrajului prin loviri, alte violente sau vatamari, obiectul material
este corpul persoanei asupra careia se savarsesc actiunile incriminate.
Subiectii infractiunii
Subiectul activ nemijlocit (autor) al infractiunii de ultraj poate fi orice persoana,
cetatean roman sau strain, persoana fara cetStenie, domiciliata sau nu pe teritoriul tarii.
Aceasta poate fi o persoana din afara serviciului in care isi exercita functia persoana
ultragiata sau dinauntrul ei.
Subiect activ al acestei infractiuni poate fi si o persoana juridica, in conditiile si cu
limitarile aratate in art. 191 alin. (1) C. pen.
Participatia penala la aceasta infractiune este posibila in toate formele sale:
coautorat, instigare, complicitate.
Exista si pSrerea415, care a ramas izolatS, potrivit careia participatia penalS la ultraj
este posibila numai sub forma instigSrii si a complicitStii.
Subiectul pasiv principal al infractiunii de ultraj este autoritatea publica, institutia
publics sau o altS persoana juridica de drept public in care isi desfasoara activitatea
functionarul public ultragiat.
Subiect pasiv adiacent este functionarul public care indeplineste o functie ce implica
exercitiul autoritatii de stat, persoana fata de care s-a comis fapta.
Prin ,,functionar public", in sensul legii penale - art. 147 alin. (1) C. pen. -, se
intelege orice persoana care exercita permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent
cum a fost investitS, o insarcinare de orice natura, retribuitS sau nu, in serviciul unei
1
unitati dintre cele la care se refers art. 145 C. pen. (autorit&tile publice, institutiile
publice, institutiile sau alte persoane juridice de interes public).
Prin functie ce implica exercitiul autoritatii de stat se intelege acea functie care
confers functionarului public unele atributii care nu ar putea fi indeplinite fara
exercitarea autoritatii de stat, adica fara competenta de a da dispozitii si de a lua
m&surile necesare pentru respectarea lor416.
Aceste atributii sunt specifice autorit&tilor publice care fac parte dintr-una din
urmStoarele puteri: legislativa, executiva sau judecatoreascS.
In doctrina417, se considers ca este subiect pasiv adiacent al ultrajului si functionarul
care are ca atributii de serviciu executarea dispozitiilor emise de catre un organ al
autoritatii de stat. In cazul in care un astfel de functionar beneficiaza de o asemenea
ocrotire printr-o norma speciala si cata vreme urmarea prevazuta la ultraj o regasim in
urmarea mentionata si in textul special se va aplica numai acest din urma text de lege
penala. Spre exemplu, executorul judecatoresc asupra caruia se savarseste o amenintare
sau o violenta, existand in acest sens o dispozitie speciala care incrimineaza savarsirea
de acte de violenta sau amenintare impotriva organelor care asigura executarea
hotararilor judecatoresti, vor opera in acest caz prevederile art. 271 C. pen. si nu cele
referitoare la ultraj. Daca impotriva executorului judecatoresc se savarseste o alta fapta
atunci opereaza prevederile art. 239alin. (1)C. pen.418
Fapta inculpatului, care, cu aceeasi ocazie, a insultat si amenintat in mod succesiv
trei lucratori de politie, aflati in exercitiul functiunii, realizeaza continutul constitutiv al
trei infractiuni autonome de ultraj aflate in concurs real, iar nu o singura infractiune sub
forma continuata419. Solutia concursului de infractiuni, intr-o astfel de ipoteza, este
insusita de doctrina420 si este justificata prin aceea ca autoritatea de stat este protejata
prin intermediul protectiei acordate fiecarui reprezentant al sau.
Faptele de insulta, calomnie si amenintare savarsite impotriva primarului, in timp ce
acesta se afla in exercitiul functiunii si pentru fapte indeplinite in exercitiul functiunii
constituie infractiunea de ultraj prevazuta in art. 239 C. pen., deoarece primarul are
calitatea de functionar public, iar functia sa implica exercitiul autoritatii de stat421.
Latura obiectiva
Elemental material al infractiunii de ultraj consta in mai multe actiuni alternative,
fiecare din ele fiind suficienta pentru realizarea acestui element. Aceste actiuni se gasesc
incriminate ca fapte de sine statatoare in cadrul grupului de infractiuni contra persoanei.
In varianta tip422 a ultrajului, elementul material consta intr-o actiune de amenintare
savarsita contra unui functionar public care indeplineste o functie ce implica exercitiul
autoritatii de stat. Asadar, elementul material al infractiunii de ultraj absoarbe, in
varianta simpla, fapta de amenintare. Actiunea de amenintare are intelesul aratat in art.
193 C. pen.
Inlaturarea din continutul infractiunii de ultraj a modalitatilor normative referitoare
la insulta si calomnie a fost primita cu rezerve in doctrina deoarece o astfel de solutie
va duce la o diminuare sensibila a protectiei de care trebuie sa se bu-cure persoanele care
2
indeplinesc o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat423. Cerinte esentiale:
1.Amenintarea sa fie savarsita contra unui functionar public care indeplineste
o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat, aflat in exercitiul functiunii ori
pentru fapte indeplinite in exercitiul functiunii 4 4. Aceasta cerinta esentiala este
comuna tuturor ipotezelor de incriminare prevazute in art. 239 C. pen.
Fiecare dintre aceste doua situatii alternative poate realiza cerinta esentiala in
continutul laturii obiective.
Cerinta este indeplinita din moment ce functionarul public se afla in exercitiul
fiinctiei, indifferent daca actiunea indreptata impotriva sa priveste acte ale functiunii sau
fapte de ordin extrafunctional (viata particulars a acestuia, familia etc.).
Pentru existenta cerintei esentiale in cazul faptelor indeplinite in exercitiul
functiunii este necesar ca actiunea indreptata contra functionarului public sa priveasca
fapte sau acte ce au fost efectuate de acesta in exercitiul functiunii, potrivit atributiilor
sale si cu respectarea formelor legale. In cazul in care functionarul public isi
depaseste atributiile de serviciu, le incalca ori le exercita abuziv, actele sale nu mai pot
fi considerate ca acte ale autoritatii, el situandu-se in asemenea imprejurari, in afara
protectiei pe care legea i-o acorda prin dispozitiile din art. 239 C. pen.425
2.Amenintarea sa fie savarsita nemijlocit sau prin mijloace de comunicare
directa. Asadar, amenintarea poate fi comisa fie nemijlocit, deci in prezenta
subiectului pasiv al infractiunii, fie prin mijloace care prin natura lor sunt
susceptibile de a realiza un contact direct intre autor si subiectul pasiv (in aceasta
ipoteza subiectul pasiv este absent). Prezenta subiectului pasiv trebuie sa fie
efectiva, reals. Nu s-ar putea concepe, de pilda, un ultraj asupra unei fotografii a
functionarului public ori a unei semnaturi a acestuia.
Amenintarea trebuie sa aiba ca obiect savarsirea unei infractiuni sau a unei fapte
pagubitoare indreptata impotriva functionarului public ultragiat si sa fie de natura sa-1
alarmeze pe acesta.
Mijloacele de comunicare directa sunt acelea care creeaza situatii echivalente
prezentei (de ex., comunicarea telefonica, telegrafica, radio, tv, scrisoare, email etc.).
In variantele agravate prevazute in art. 239 alin. (2), (3) si (4) C. pen., elementul
material consta in lovirea sau orice alte violente, vatamarea corporala sau vatamarea
corporala grava savarsita impotriva persoanei care indeplineste o functie ce implica
exercitiul autoritatii de stat.
Prin urmare, in elementul material al variantelor agravate a ultrajului sunt absorbite
faptele de lovire sau alte violente, de vatamare corporala si de vatamare corporala grava
care au intelesul aratat in art. 180-182 C. pen. Pentru existenta elementului material al
acestor variante sunt indiferente mijloacele si modul in care s-a savarsit actiunea
incriminata.
In cazul ultrajului calificat, daca s-a cauzat victimei moartea, fapta nu va constitui
infractiune complexa, ca in Codulpenal Carol al II-lea (art. 255), ci vor fi aplicabile
regulile generate privind concursul de infractiuni426. In sustinerea acestui punct de vedere,
3
Virgil Ramureanu a aratat ca solutia care se impune este cea a concursului ideal intre
ultraj si lovirile sau vatamarile cauzatoare de moarte, deoarece prin aceeasi activitate
materials s-au produs urmari diferite, ce au adus atingere unor valori sociale distinct
ocrotite de legea penala.
Atunci cand o persoana savarseste cu aceeasi ocazie atat insulte si amenintari, cat si
loviri contra unui functionar public aflat in exercitiul functiei, nu i se pot refine in
sarcina doua infractiuni de ultraj in concurs, una in forma simpla si alta in forma
agravata, ci numai o singura fapta de ultraj, forma calificata absorbind si forma simpla a
acestei infractiuni427.
Actele de agresiune indreptate impotriva unui politist aflat in misiunea de a sprijini
activitatea executorului judecatoresc, de punere in executare, pe cale silita, a unei
hotarari judecatoresti, constituie infractiunea de ultraj. Prin participarea sa la executarea
unei hotarari politistul nu-si pierde calitatea de agent al ordinii publice, el nefiind
asimilat cu organul de executare a hotararii judecatoresti, in sensul prevederilor art. 271
alin. (1) C. pen.428
Fapta inculpatului, de a aplica o lovitura de cutit in abdomen unui ofiter de politie
aflat in exercitiul atributiilor de serviciu, punandu-i viata in pericol, constituie
infractiunea unica de tentativa la omor calificat prevazuta in art. 20 raportat la art. 174
si 175 lit. f) din Codul penal, iar nu doua infractiune distincte, respectiv tentativa la
infractiunea de ultraj prevazuta in art. 239 alin. (2) din Codul penal429.
Urmarea imediata consta intr-o stare de pericol pentru autoritatea cu care este
investita unitatea din care face parte functionarul public ultragiat.
In afara de urmare imediata, corespunzatoare obiectului ocrotirii penale, fiecare
varianta are ca urmare adiacenta si producerea unei vatamari morale sau fizice a
subiectului pasiv.
Legatura de cauzalitate intre savarsirea vreuneia dintre actiunile care pot constitui
elementul material al infractiunii de ultraj si urmarea imediata trebuie sa existe.
Existenta legaturii de cauzalitate este, in general, presupusa fiindca urmarea imediata
constdnd intr-o stare de pericol, realizarea elementului material implica, de regula,
producerea urmarii imediate.
Latura subiectiva
Forma de vinovatie. Infractiunea de ultraj se comite intotdeauna cu intentie directa
sau indirecta. Savarsirea faptei din culpa nu este incriminata.
Pentru existenta intentiei este necesar ca infractorul sa cunoasca atat situatia
persoanei impotriva careia isi indreapta actiunea sa, cat si imprejurarea ca aceasta
se afla in exercitiul functiunii, sau ca faptele la care se refera actiunea au fost indeplinite
in exercitiul functiunii. Necunoasterea de catre faptuitor a acestor imprejurari, exclude
existenta infractiunii de ultraj.
Exista si parerea430 potrivit careia infractiunea de ultraj nu se poate comite decat cu
intentie directd, in timp ce alti autori sustin ca forma de vinovatie cu care se poate
comite ultrajul este si praeterintentiam.
4
 In textul art. 239 C. pen., nu sunt prevazute cerinte esentiale referitoare la mobil
sau scop, dar cunoasterea lor este totdeauna utila pentru stabilirea gradului de pericol
social concret al faptei comise si la individualizarea judiciara a pedepsei.
Forme. Sanctiuni
Forme. Actiunile care pot constitui elementul material al infractiunii de ultraj sunt
susceptibile de a fi realizate printr-o activitate care se desfasoara in timp si pot parcurge
fazele inerente unei astfel de desfasurari: preparare, incercare, consumare, epuizare.
Actele preparatorii posibile la infractiunea de ultraj nu sunt incriminate. Ele pot
deveni insa acte de complicitate - in ipoteza savarsirii infractiunii - atunci cand au fost
efectuate de o alta persoana decat autorul sau se pot insuma in contributia autorului432.
Tentativa, de asemenea posibila, nu este incriminata.
Ultrajul se consuma in momentul in care actiunea incriminata a fost savarsita si a
produs urmarea imediata a infractiunii.
Sanctiuni. In varianta tip, infractiunea de ultraj se pedepseste cu inchisoare de la 6
luni la 2 ani sau cu amenda.
In varianta agravata prevazuta in alin. (2), pedeapsa prevazuta de lege este
inchisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.
Pedeapsa aplicabila este inchisoarea de la 6 luni la 6 ani, in cazul variantei
prevazute in alin. (3) si inchisoarea de la 3 la 12 ani, in cazul ultrajului prevazut in alin.
(4).
Pentru faptele prevazute in alin. (1) - (3), persoana juridica se sanctioneaza cu
pedeapsa amenzii cuprinsa intre 5.000 lei si 600.000 lei.
In ipoteza prevazuta in alin. (4), persoana juridica se sanctioneaza cu pedeapsa
amenzii cuprinsa intre 10.000 lei si 900.000 lei.
Cazuri speciale de pedepsire
Legiuitorul a considerat ca asupra persoanelor ce indeplinesc o functie importanta
de stat ori publica sau care implica exercitiul autoritatii de stat se pot realiza acte
indirecte de intimidare, indreptate impotriva sotilor, copiilor ori parintilor. De aceea,
legiuitorul a simtit nevoia ca aceste acte sa fie reprimate mai aspru deoarece se ocroteste
in acest fel si autoritatea.
Potrivit art. 2391 C. pen., ,,in cazul infractiunilor prevazute in art. 180 - 182, art. 189 si
193, savarsite impotriva sotului, copiilor sau panntilor unui judecator, procuror, politist,
jandarm ori militar, in scop de intimidare sau de razbunare pentru acte sau fapte indeplinite
in exercitiul functiunii, maximul pedepsei se majoreaza cu 2 ani". Este vorba de infractiunile
de loviri sau alte violente, vatamarea corporala, vatamarea corporala grava, lipsirea de
libertate in mod ilegal si amenintarea.
Cu privire la intelesul notiunilor de judecator, procuror, politist, jandarm ori militar
facem trimitere la cele aratate cu ocazia explicarii elementului circumstantial de
agravare al infractiunii de omor, prevazut in art. 176 lit. f) Cod penal.
Top of the Document
5
 b. UZURPAREA DE CALITATI OFICIALE
Obiectul ocrotirii penale
Obiectul juridic special al infractiunii de uzurpare de calitati oficiale il constituie
acele relatii sociale a caror normals formare si desfasurare sunt asigurate de exercitarea
numai de catre cei indreptatiti a calitatilor oficiale.
Calitatile oficiale implica la fel ca si unele functii, prezenta sau exercitiul functiunii,
in persoana celui investit cu o calitate oficiala. Aceasta inseamna ca dreptul de a folosi
o calitate oficiala si de a indeplini acte legate de acea calitate apartine exclusiv persoanei
care este investita cu acea calitate, iar uzurparea acesteia aduce atingere autoritatii
respective, tulburand bunul mers al activitatii autoritatilor publice, institutiilor publice sau
altor persoane juridice de drept public4 3.
Obiectul material. Infractiunea de uzurpare de calitati oficiale nu are un obiect
material.
Subiectii infractiunii
Subiectul activ nemijlocit (autor) al acestei infractiuni poate fi orice persoana
particulars, care indeplineste conditiile generate pentru a rSspunde penal si care foloseste
fara drept o calitate oficiala. Aceasta nu exclude ipoteza ca o persoana investita cu o
anumita calitate oficiala sa foloseasca fara drept o alta calitate oficiala, si deci sa fie
subiect activ nemijlocit al infractiunii in ce priveste aceasta ultima calitate. De
asemenea, poate fi autor al acestei infractiuni persoana care continuS sa foloseasca o
calitate oficiala, dupS ce a pierdut-o definitiv (prin pensionare, inlocuire, desfacerea
contractului de muncS etc.) sau temporar (prin suspendare)434.
Subiect activ al acestei infractiuni poate fi si o persoana juridica, in conditiile si cu
limitarile aratate in art. 191 alin. (1) C. pen.
Participatia penala este posibila in toate formele sale: coautorat, instigare,
complicitate.
Intr-o alta parere435, care a ramas izolata, se considers ca participatia penala este
posibila numai sub forma instigarii si a complicitatii.
Subiectul pasiv principal este intotdeauna statul.
Subiecti pasivi secundari pot fi unitatile publice aratate la art. 145 C. pen. sau
persoanele prejudiciate prin actele indeplinite de catre autorul infractiunii.
Latura obiectiva
Elementul material consta in doua actiuni conjugate ce trebuie realizate cumulativ
si anume: actiunea de folosire a unei calitati oficiale si actiunea de indeplinire a vreunui
act legat de acea calitate436. Savarsirea acestor doua actiuni este indispensabila pentru
existenta elementului material al infractiunii de uzurpare de calitati oficiale.
Daca o persoana foloseste fara drept o calitate oficiala, dar nu indeplineste vreun
6
act legat de acea calitate, fapta nu constituie infractiunea de uzurpare de calitati
oficiale437.
Savarsirea infractiunii de uzurpare de calitati oficiale presupune preexistenta unor
calitati oficiale, adica a unor functii care sa confere functionarului public care o ocupa,
permanent sau temporar, o calitate oficiala.

Prin ,,calitate oficiala" se intelege deci abilitarea legala a unei persoane de a

indeplini anumite acte producatoare de consecinte juridice 38.
Dupa alt autor43 , prin ,,calitate oficiala" se intelege aceea pe care o implica
exercitarea unei functii sau insarcinari in serviciul unei organizatii de stat sau obstesti.
,,Calitatea oficiala", intr-o alta conceptie 440, este acea calitate care da persoanei
dreptul de a reprezenta autoritatea de stat si de a actiona in numele acesteia.
In practica judiciara, s-a decis441 ca sintagma ,,calitate oficiala" presupune o functie
care, prin natura sa, implica exercitiul autoritatii, adica puterea de a lua dispozitii cu
caracter obligatoriu si de a asigura respectarea acestora.
Instanta suprema 44 a decis ca oficierea de slujbe religioase de catre o persoana
care a pierdut calitatea de preot nu constituie infractiunea prevazuta in art. 240 C. pen.,
deoarece activitatea preotului nu presupune o calitate oficiala in sensul legii, ci o
activitate cu caracter spiritual.
Calitatea oficiala implica deci o anumita competenta functionala: judecatorul,
procurorul, organul de cercetare penala, secretarul consiliului judetean sau local, ofiterul
starii civile etc.
Prin folosirea unei calitati oficiale se intelege actul prin care faptuitorul isi atribuie o
calitate oficiala pe care nu o are sau nu o mai are. Este suficient ca faptuitorul sa-si
atribuie calitatea pe care nu o are printr-o simpla afirmatie. Daca faptuitorul recurge la
folosirea unor mijloace frauduloase care constituie prin ele insele infractiuni (port
nelegal de uniforms, fals in inscrisuri etc.), in sarcina acestuia va fi retinut un concurs
de infractiuni. Nu intereseaza pentru existenta infractiunii analizate daca persoana fata
de care faptuitorul a folosit fara drept calitatea oficiala a fost sau nu indusa in eroare.
Fara a fi legata de o anumita durata de timp, ,,folosirea" presupune insusirea pe un
interval minim de timp necesar indeplinirii celei de a doua actiuni, adica indeplinirea
unui act legat de calitatea oficiala uzurpata.
Prin indeplinirea unui act legat de calitatea uzurpata se intelege efectuarea unui act
care intra in competenta celui legal investit cu acea calitate (ex. intocmeste un proces-
verbal de constatare sau un act de stare civila). Nu intra in categoria acestor acte cele
care nu au nici o legatura cu functia uzurpata (de exemplu, furtul savarsit de falsul
politist din camera perchezitionata de acesta, in acesta caz existand un concurs de
infractiuni).
Nu are importanta - pentru existenta infractiunii - daca actul a fost sau nu indeplinit
in formele prevazute de lege, ori daca faptuitorul indeplineste acel act intr-un loc public
sau intr-un loc privat.
7
 Cerinta esentiala. Cu privire la actiunea de folosire, legea cere pentru intregirea
laturii obiective a infractiunii indeplinirea unei anumite cerinte esentiale. Aceasta cerinta
esentiala consta in folosirea ,,fara drept" a unei calitati oficiale.
Prin folosirea ,,fara drept" a unei calitati oficiale se intelege insusirea sau atribuirea
acesteia fara un titlu legitim (numire, delegare, alegere etc.) sau continuarea folosirii
calitatii dupa ce titlul legitim a incetat (iesire la pensie, destituire, revocare).
In cazul simplei depasiri a limitelor competentei ce o confers calitatea oficiala pe
care o are faptuitorul, cerinta folosirii fara drept nu va fi indeplinita, fapta constituind
eventual un abuz in serviciu443.
Urmarea imediata consta in provocarea unei stari de pericol pentru valoarea sociala
a ,,autoritatii" si deci pentru relatiile sociale ce constituie obiectul juridic al infractiunii
analizate.
Actele indeplinite de catre faptuitor pot produce si consecinte pagubitoare pentru
persoanele juridice (de drept public sau privat) sau fizice. Legea nu conditioneaza insa
existenta infractiunii de producerea unui asemenea rezultat, esentiala fiind crearea unei
stari de pericol ce se produce prin comiterea actiunilor incriminate444.
Legatura de cauzalitate intre actiunile care constituie elementul material al
infractiunii prevazute in art. 240 C. pen. si urmarea imediata trebuie sa existe si rezulta
ex re.
Latura subiectiva
Forma de vinovdtie cu care se poate comite aceasta infractiune este intentia directa
sau indirecta. Intentia priveste elementul material in totalitatea sa, adica cele doua
actiuni incriminate. Elementul subiectiv consta deci in vointa si intentia de a efectua
atat actiunea de folosire, cat si actiunea de indeplinire. Aceasta dualitate in cuprinsul
elementului subiectiv poate exista de la inceput, sau poate aparea ulterior, in timpul
actiunii de folosire4 .
Exista intentie cand faptuitorul stia ca isi insuseste pe nedrept o calitate oficiala si
ca efectueaza un act legat de aceasta calitate, prevazand acest rezultat, pe care 1-a urmarit
(intentie directa), sau 1-a acceptat (intentie indirecta).
Dupa alti autori446, insa, uzurparea de calitati oficiale nu se poate comite decat cu
intentie directa.
Nu sunt prevazute cerinte esentiale referitoare la mobil sau scop, dar cunoasterea
lor este totdeauna utila pentru individualizarea pedepsei.
Forme. Sanctiuni
Forme. Fiind o infractiune cu executare lenta, uzurparea de calitati oficiale poate fi
realizata printr-o activitate infractionala susceptibila de a parcurge fazele obisnuite ale
desfasurarii unei astfel de activitati: acte de pregatire, tentativa, consumare, epuizare.
Actele pregatitoare sunt posibile, dar nu sunt incriminate. In cazul cand fapta a fost
savarsita, aceste acte effectuate de altcineva decat autorul, pot deveni acte de complicitate
anterioara.
8
 Tentativa neterminata este posibila, dar nu este incriminata si implicit pedepsita.
Uzurparea de calitati oficiale este o infractiune formala care se consumd in
momentul in care au fost savarsite cele doua actiuni care constituie elementul material
si s-a produs urmarea imediata, adica crearea starii de pericol pentru valoarea sociala a
autoritatii si pentru relatiile sociale ocrotite. Pana in acest moment, indiferent cat timp
o persoana s-a folosit de o calitate oficiala pe care nu o avea, daca nu a trecut la
indeplinirea vreunui act legat de acea calitate, fapta se gaseste in stare de tentativa, care
nu este incriminata44 .
Actiunea de folosire de calitati oficiale, urmata sau insotita de actiunea de
indeplinire a unor acte legate de acea calitate, poate continua si dupa momentul
consumativ, prin repetarea activitatii infractionale in baza rezolutiei unice. In acest caz,
infractiunea se va epuiza odata cu indeplinirea ultimului act, ca urmare a folosirii unei
calitati oficiale.
Sanctiuni. Uzurparea de calitati oficiale, comisa de o persoana fizica, se
pedepseste cu inchisoare 6 luni la 3 ani.
Persoana juridica va fi sanctionata cu amenda intre 5.000 lei si 600.000 lei, potrivit
art. 71l alin. (2) C. pen.
Top of the Document

c. SUSTRAGEREA SAU DISTRUGEREA DE INSCRISURI

Obiectul ocrotirii penale
Obiectul juridic special al sustragerii sau distrugerii de inscrisuri consta in acele
relatii sociale a caror formare si desfasurare sunt asigurate prin apararea autoritatii
impotriva faptelor care pun in primejdie securitatea inscrisurilor si
documentelor aflate in pastrarea sau detinerea unei autoritati publice, institutii publice
sau alte persoane juridice de drept public.
Obiectul material al primei variante a infractiunii va fi dosarul, registrul,
documentul sau orice alt inscris sustras sau distrus, care se afla in pastrarea sau in
detinerea unei unitati din cele prevazute in art. 145 C. pen.
Enumerarea facuta in dispozitia din art. 242 C. pen. este cuprinzatoare, iar expresia
,,orice alt inscris" este destul de generals si poate cuprinde orice inscris original sau
copie, manuscrise sau imprimate etc., dupa felul activitatii fiecarei institutii de stat ori
persoane juridice de drept public.
Sunt indiferente natura, valoarea, eficienta, veridicitatea documentului sau
inscrisului sustras sau distrus.
,,Dosarul" este constituit din totalitatea actelor privind aceeasi problema, afacere,
persoana etc. (de exemplu, dosarul unei judecatorii privind o anumita pricina, dosarul
unei circumscriptii financiare privind situatia unui imobil etc.)460.
Prin ,,registru" se intelege o condica cu un numar de foi, legate sau volante, in care
sunt trecute, inregistrate anumite hartii, acte, fapte juridice etc. (de exemplu, registre de
9
intrare si iesire a corespondentei).
,,Documentul" constituie un inscris de o valoare deosebita (de exemplu, un act
constitutiv, un tratat, un protocol de colaborare etc.).
In sfera notiunii de ,,orice alt inscris" intra inscrisurile care prezinta o valoare
(semnificatie juridica), adica orice declaratie despre un act juridic facuta sau
constatata in scris, cum sunt inscrisurile sub semnatura privata sau autentice, scrisorile,
procesele verbale etc.
Prin inscrisuri nu se inteleg cele care incorporeaza o valoare materials certa, cum
sunt mijloacele de plata straine (in hartie), titlurile de valoare interna (obligatii),
monedele de hartie etc., sustragerea sau distrugerea acestora constituind infractiuni
contra patrimoniului461.
Inscrisurile eliberate de un organ de urmarire penala, de o instanta de judecata
sau de un alt organ de jurisdictie nu pot forma obiectul material al normei de incriminare
prevazute in art. 242 C. pen. deoarece sustragerea sau distrugerea acestora constituie o
alta infractiune de sine statatoare prevazuta in art. 272 C. pen.
In acelasi sens a decis si instanta suprema 462 cand a stabilit ca distrugerea unor
procese-verbale de constatare a unui accident rutier si a probelor biologice recoltate
pentru analize se incadreaza in prevederile art. 272 C. pen. si nu in cele din art. 242 C.
pen.
In varianta prevazuta in art. 242 alin. (2) C. pen., obiectul material va fi un inscris
care prezinta o valoare artistica, stiintifica, istorica, arhivistica sau o alta asemenea
valoare. Nu intereseaza daca aceste inscrisuri prezinta sau nu mai prezinta vreun
interes juridic actual (daca produc sau nu consecinte juridice), ci exclusiv daca prezinta
o valoare din cele enumerate in continutul normei de incriminare.
Daca inscrisul distrus din culpa nu prezinta una din valorile enumerate, fapta nu
constituie infractiune, ci eventual poate atrage o sanctiune disciplinary a faptuitorului.
Subiectii infractiunii
Subiectul activ nemijlocit (autor) al infractiunii de sustragere sau distrugere de
inscrisuri poate fi orice persoana fizica ce intruneste conditiile generate ale raspunderii
penale.
In varianta de tip a incriminarii, participatia penala este posibila in toate formele
sale: coautorat, instigare, complicitate.
La savarsirea infractiunii prevazute in alin. (2) este posibila participarea cu intentie
a unor alti subiecti activi (participate improprie potrivit dispozitiei din art. 31 C.
pen.), situatie in care acestia vor raspunde insa potrivit dispozitiilor din art. 242 alin. (1)
sau (2) C. pen., dupa caz.
In varianta agravata prevazuta in alin. (3), sustragerea sau distrugerea de inscrisuri
este o infractiune proprie care nu poate fi comisa nemijlocit decat de catre un
functionar public in exercitarea atributiilor de serviciu. Functionarul public se afla in
exercitiul atributiilor de serviciu atunci cand indeplineste acte legate de aceste atributii.
De aici rezulta ca agravanta este aplicabila numai in cazul savarsirii faptei de catre un
10
functionar public care are atributii in legatura cu pastrarea sau detinerea inscrisurilor la
care se refera art. 242 C. pen., nu si in cazul savarsirii faptei de catre un functionar
public care nu are astfel de atributii463.
Prin ,,functionar public"464, in sensul legii penale - art. 147 alin. (1) C. pen. -, se
intelege orice persoana care exercita permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent
cum a fost investita, o insarcinare de orice natura, retribuita sau nu, in serviciul unei
unitati dintre cele la care se refera art. 145 C. pen. (autoritatile publice, institutiile
publice, institutiile sau alte persoane juridice de interes public).
Fapta poate fi savarsita de mai multi autori, care au contribuit nemijlocit, in mod
simultan (comisie, colectiv, echipa) sau succesiv (verificare, control, aprobare) la
comiterea infractiunii in discutie.
Fiind o infractiune cu subiect activ nemijlocit calificat, coautoratul nu este posibil
decat daca toti coautorii au calitatea ceruta de lege la data savarsirii faptei. Daca aceasta
calitate ceruta de lege pentru autor lipseste, activitatea acelui participant va fi
considerate drept complicitate concomitenta la sustragerea sau distrugerea de inscrisuri
chiar daca in concret agentul a comis acte de executare nemijlocita a acestei infractiuni.
La savarsirea acestei infractiuni pot contribui insa si alti subiecti activi in afara de
autor sau coautori (instigatori, complici). Pentru acesti subiecti nu este necesara calitatea
de functionar public.
Subiect activ al infractiunii prevazute in art. 242 C. pen. poate fi si o persoana
juridica, in conditiile si cu limitarile aratate in art. 191 alin. (1) C. pen.
Subiectul pasiv al faptei penale analizate este organul sau institutia de stat ori
persoana juridica de drept public in pastrarea sau in detinerea careia se afla
documentul sau inscrisul sustras ori distrus.
Infractiunea de sustragere sau distrugere de inscrisuri poate avea, eventual si un
subiect pasiv secundar in situatia in care inscrisul a fost lasat in pastrarea unei unitati
din cele aratate in art. 145 C. pen. Acesta va fi persoana (fizica sau juridica) caruia ii
apartine inscrisul respectiv.
Latura obiectiva
Elementul material al acestei infractiuni este diferentiat in functie de ipoteza de
incriminare la care ne raportam.
Elemental material al variantei de tip, corespunzatoare denumirii marginale
(nomen juris) a incriminarii, consta in actiunea de sustragere sau in actiunea de
distrugere a unui dosar, registru, document sau orice alt inscris.
,,Sustragerea" consta in scoaterea fizica a inscrisului din sfera de stapanire a
persoanei in posesia sau detentia careia se afla si trecerea sa in sfera de stapanire a
faptaitorului.
Instanta suprema a decis ca, in cadrul unui contract de privatizare, scoaterea din
incinta sediului vanzatorului actiunilor a unor documente de catre un delegat al
cumparatorului care, potrivit acordului dintre parti, avea dreptul sa le consulte numai

11
la sediul vanzatorului, savarsita dupa rezilierea contractului de vanzare cumparare,
constituie infractiunea prevazuta in art. 242 C. pen.465
,,Distrugerea", in sensul art. 242 C. pen., inseamna nimicirea, desfiintarea sau
suprimarea unui inscris astfel incat acesta devine total sau partial inutilizabil potrivit
destinatiei sale initiate.
Fiind o infractiune cu un continut deschis de incriminare, actiunea de sustragere
si de distrugere pot fi savarsite in orice mod si prin orice mijloace.
Distrugerea poate fi totals sau partiala (deteriorare sau aducere in stare de
neintrebuintare).
In doctrina466 s-a sustinut, pe drept cuvant, ca legiuitorul nu a inteles sa dea
infractiunii un caracter complex, astfel ca in continutul sustragerii sau distrugerii de
inscrisuri sa intre ca element constitutiv furtul sau distrugerea deoarece cele doua
categorii de infractiuni se exclud una pe alta, obiectul lor material fiind diferit. In timp
ce infractiunile de furt sau distrugere se refera la acele inscrisuri care constituie titluri
de valoare (moneda de hartie, obligatiuni de stat etc.), infractiunea de sustragere sau
distrugere de inscrisuri se refera la celelalte specii de inscrisuri. In sustinerea acestui
punct de vedere, s-a mai aratat ca ar fi greu de admis ca infractiunea absorbanta -
sustragerea de inscrisuri - sa fie sanctionata mai usor (inchisoare de la 3 luni la 5 ani)
decat infractiunea absorbita - furtul (inchisoare de la 1 la 12 ani). In consecinta, fapta
concrete va constitui una sau alta din cele doua categorii de infractiuni, in raport de
natura inscrisului asupra caruia a purtat actiunea de sustragere sau distrugere. In cazul
in care aceeasi actiune de sustragere sau distrugere poarta asupra unor inscrisuri de
natura diferita, inclusiv titluri de valoare, va exista un concurs ideal de infractiuni.
In ipoteza de incriminare prevazuta in alin. (2) verbum regens este reprezentat
de distrugerea vreunui inscris din cele prevazute in art. 242 alin. (1) C. pen., care
prezinta o valoare artistica, stiintifica, istorica, arhivistica sau o alta asemenea valoare,
deoarece prin concept sustragerea nu poate fi comisa din culpa.
Distrugerea are acelasi inteles cu eel aratat mai sus.
In varianta agravata comuna, elemental material consta alternativ in actiunea de
sustragere sau de distrugere a unui inscris din cele prevazute in alin. (1), ori in actiunea
de distrugere a unui inscris ce are o anumita valoare savarsita de un functipnar public,
in exercitiul atributiilor de serviciu.
In practica judiciara4 s-a decis ca fapta inculpatalui caruia i s-a prezentat de procuror
declaratia pe care a dat-o spre a o semna, de a o mototoli si a o rupe, ascunzand-o si
sustinand ca nu corespunde realitatii nu intruneste cerintele existentei infractiunii de
sustragere sau distrugere de inscrisuri, deoarece declaratia
ce i s-a prezentat de procurer nu se incadreaza in categoria ,,alte inscrisuri" pentru ca nu
era semnata de el si nu prezenta nici o valoare. Prin urmare, aceasta declaratie nu
poate fi asimilata cu nici un inscris.
Cerinte esentiale. In toate cele trei variante ale incriminarii prevazute in art. 242
C. pen., latura obiectiva se intregeste cu anumite cerinte esentiale.
12
 1. Astfel, actiunea de sustragere sau actiunea de distrugere trebuie sa se
indrepte asupra unor scripte ce se afla in pastrarea ori in detinerea unei unitati din
cele prevazute in art. 145 C. pen. (autoritati publice, institutii publice, institutii sau
alte persoane juridice de interes public).
Prin ,,pastrare" se intelege o detinere in sensul unei detentii precare. Pastrarea are ca
substanta a sa caracterul vremelnic, temporar al detinerii inscrisului. Un inscris se afla
in ,,detinerea" unei unitati dintre cele la care se refera art. 145 C. pen., atunci cand
aceasta, fiind direct interesata, il poseda in mod definitiv468.
Nu este necesar deci, pentru existenta acestei cerinte esentiale a infractiunii, ca
inscrisul sustras sau distrus sa apartina unitatii la care se afla. Acesta poate fi incredintat
spre pastrare - cu titlu temporar - unitatii respective.
Dovada ca inscrisul se afla in pastrarea sau in detinerea unei unitati din cele
prevazute in art. 145 C. pen. se face cu mentiunile din registrele acesteia (de
inregistrare, de arhivare, de grefa etc.).
Nu imports daca in momentul sustragerii sau distrugerii, inscrisul se afla la sediul
persoanei juridice de drept public, in afara sediului, intr-un loc destinat arhivei sau in
mapa unui functionar public al acestei unitati.
Aceasta cerinta esentiala este comuna tuturor variantelor prevazute in art. 242 C.
pen.
2. In ipoteza de incriminare prevazuta in alin. (2) se cere ca actiunea de
distrugere sa priveasca inscrisuri care prezinta o valoare artistica, stiintifica,
istorica, arhivistica sau o alta valoare sociala.
Urmarea imediata a infractiunii examinate consta intr-o stare de pericol pentru
,,autoritate", corespunzatoare obiectului ocrotirii penale. Aceasta urmare imediata
decurge din rezultatele vatamatoare produse prin savarsirea actiunilor de sustragere sau
de distrugere care constituie elementul material al infractiunii.
Rezultatul daunator consta fie in nimicirea, fie in punerea in stare de
neintrebuintare, sau in lipsirea unitatilor publice de inscrisurile sau documentele aflate
in pastrarea sau detinerea acestora.
Legdtura de cauzalitate intre actiunea incriminata si urmarea imediata trebuie sa
existe si aceasta legatura rezulta, in genere, din materialitatea faptelor si nu este nevoie
sa fie anume dovedita (ex re).
Latura subiectiva
Forma de vinovdtie. Din punct de vedere subiectiv, fapta de sustragere sau
distrugere de inscrisuri este incriminata atat in cazul cand este savarsita cu forma de
vinovatie intentie, cat si in cazul savarsirii din culpa.
In cazul variantei tip si a variantei agravate corespunzatoare variantei tip, fapta
poate fi savarsita numai cu intentie. Intentia poate fi atat directd, cat si indirectd. Nu
sunt prevazute cerinte esentiale referitoare la mobil sau scop, dar cunoasterea lor este
totdeauna utila pentru stabilirea gradului de pericol social concret al faptei comise si la
individualizarea judiciara a pedepsei.
13
 Exista si parerea potrivit careia, in modalitatea normativa a sustragerii, infractiunea
examinata nu poate fi comisa decat cu intentie directa.
In cazul variantei atenuate si a variantei agravate corespunzatoare acesteia, fapta
incriminata nu se poate comite decat din culpa, in ambele sale modalitati: culpa cu
previziune §i jam previziune sau simpla.
Forme. Sanctiuni
Forme. Sustragerea sau distrugerea de inscrisuri fiind o infractiune de actiune
(comisiva), realizarea ei este susceptibila de o desfasurare in timp (are un Her criminis),
parcurgand toate fazele unei astfel de desfasurari.
Actele preparatorii la fapta intentionata de sustragere sau distrugere de inscrisuri
sunt posibile, dar nu sunt incriminate.
Distrugerea de inscrisuri din culpa nu poate avea o faza de pregatire.
Cand fapta a fost savarsita, actele preparatorii efectuate de catre alte persoane decat
autorul faptei devin acte de complicitate anterioara daca au contribuit la savarsirea
infractiunii.
Tentativa exista atunci cand hotararea de a savarsi actiunea de sustragere sau
distrugere a fost pusa in executare, dar aceasta a fost intrerupta sau a ramas fara rezultat.
Distrugerea unor inscrisuri din culpa nu poate avea tentativa fiindca faptele
savarsite din culpa nu au tentativa.
Tentativa infractiunii de sustragere sau distrugere de inscrisuri, savarsita cu intentie,
este incriminata potrivit dispozitiei exprese din art. 242 alin. (4) C. pen.
In doctrina 470, s-a sustinut ca, desi nu este prevazut expres, implicit legiuitorul a
inteles sa incrimineze si tentativa variantei agravate a aceleiasi infractiuni intentionate.
Alti autori471 considera insa ca aceasta idee este discutabila, deoarece legea penala
este de stricta interpretare, iar principiul legalitatii se opune extinderii incriminarii pe
cale de interpretare.
Infractiunea de sustragere sau distrugere de inscrisuri se consuma in momentul
in care executarea a fost dusa pana la capat si s-au produs urmarea imediata si
rezultatul vatamator, care a contribuit la crearea acestei urmari.
Epuizarea are loc atunci cand fapta a luat forma unei infractiuni continuate si se
sfarseste la data realizarii ultimei actiuni.
Sanctiuni. Sustragerea sau distrugerea de inscrisuri in varianta sa simpla se
pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 5 ani, iar in varianta sa atenuata se pedepseste
cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
In varianta agravata comuna, maximul pedepselor prevazute in alin. (1) si (2) se
majoreaza cu un an.
Tentativa infractiunii prevazute in alin. (1) se pedepseste.
Persoana juridica se sanctioneaza pentru comiterea faptelor prevazute in art. 242 C.
pen. cu amenda cuprinsa intre 5.000 lei si 600.000 lei, in temeiul art. 71 l alin. (2) C.
pen. Top of the Document
14
15