Sunteți pe pagina 1din 51

(B/II)

INFRACTIUNI CONTRA PATRIMONIULUI


a. furtul,
b. furtul calificat,
c. tâlhăria,
d. abuzul de încredere,
e. gestiunea frauduloasă,
f. înselăciunea,
g. delapidarea,
h. distrugerea,
i. tulburarea de posesie,
j. tăinuirea

a. FURTUL
Obiectul ocrotirii penale
Infractiunea de furt are ca obiect juridic special acele relatii sociale
cu caracter patrimonial, referitoare la posesia si detentia asupra bunurilor
mobile.
Obiectul material al infractiunii il constituie bunul mobil insusit de
autorul faptei din patrimoniul privat ori public.
Prin bun mobil se intelege lucrul care poate fi miscat dintr-un loc in altul
fara a-si pierde valoarea economics235. In aceasta categorie conceptual^ intra
bunurile mobile prin natura lor, cat si cele devenite astfel prin detasarea
acestora din bunuri imobile (demontarea pieselor de la un strung, dislocarea
caramizilor sau grinzilor unei constructs - operatiuni urmate de insusirea
acestor componente ale bunului imobil). Tot astfel, sunt bunuri mobile rodul
(fructele, produsele) imobilului, cat si bunurile imobile prin destinatie
(animate de munca), susceptibile de a fi sustrase.
Prin ,,bun", ca lucru ocrotit de dispozitia penala, se intelege orice obiect
insumat intr-un patrimoniu, privat ori public, si care prezinta valoare pentru
detinatorul patrimoniului. Valoarea poate fi economica (exprimabila sau
evaluabila in bani), afectiva (fotografii, distinctii pentru anumite merite
stiintifice sau culturale ori performante sportive) sau pur si simplu utilitara (de
folosinta pentru anumite activitati).
Corpul omului sau anumite parti ale corpului - cat omul este in viata -
nu pot fi obiect material al furtului236, dar aparatele si protezele folosite de
acesta (stimulator electric cardiac, ochi de sticla, peruca, coroana dentara
etc.) pot constitui obiect material al infractiunii.
Nu vor constitui obiect al furtului res nullis (lucrurile ce nu apartin
cuiva) si res derelictae (lucrurile abandonate), deoarece acestea nu apartin

1
unui patrimoniu.
Potrivit art. 208 alin. (2), sunt considerate bunuri mobile si orice energie
care are o valoare economica. De asemenea, potrivit acelorasi dispozitii, sunt
asimilate bunurilor care pot face obiectul unei fapte de furt si inscrisurile de
orice fel (corespondente - private sau publice -, registre, albume, manuscrise
s.a.), fara ca textul^sa mai pretinda ca acestea sa aiba valoare economica.
In sfarsit, alin. (4) al art. 208 C. pen. incrimineaza fapta de sustragere a
unui vehicul, dar nu in scopul insusirii lui - pentru ca in acest caz sunt
incidente dispozitiile alin. (I)237 —, ci in scopul de a-1 folosi pe nedrept.
Obiectul furtului in situatia data nu va mai fi ,,bunul", in integralitatea
acestuia, ci valoarea de intrebuintare a bunului. Furtul are deci un caracter
temporar.
Subiectii infractiunii
Subiectul activ nemijlocit (autor) este necircumstantiat de text, el poate
fi, deci, orice persoana. In varianta normativa de la alin. (3) faptuitorul are
insa calitatea de proprietar sau coproprietar al bunului sustras de la
persoana care il define legitim in posesie sau detentie.
Persoana juridica poate fi subiect activ al acestei infractiuni in
conditiile art. l^C.pen.
Infractiunea de furt este susceptibila de savarsire in toate formele
de participatie penala - coautorat, complicitate, instigare -, cu
precizarea insa ca in cazul coautoratului si al complicitatii concomitente
- deci atunci cand actele sunt executate de doua sau mai multe persoane
impreuna, din care eel putin una in calitate de autor - fapta constituie
infractiunea de furt calificat, prevazut in art. 209 alin. (1) lit. a) C.
pen.238. Asadar formele de participatie proprii infractiunii de furt sunt
doar instigarea si complicitatea anterioara.
Subiect pasiv al infractiunii este persoana - fizica sau juridica - din
a carei posesie sau detentie a fost sustras bunul mobil.
Pluralitatea de subiecti pasivi este posibila in ipoteza in care, prin
aceeasi fapta - deci aceeasi actiune - sunt sustrase bunuri apartinand
unor persoane diferite, cat si in cazul cand bunul sustras este in
coproprietatea mai multor persoane, ipostaza cunoscuta in doctrina de
specialitate si in practica judiciara sub denumirea de unitate naturala a
infractiunii239.
Latura obiectiva
Elemental material al infractiunii se exprima printr-o actiune (eel
mai adesea) ori printr-o inactiune, prin care este sustras un bun mobil

2
din detentia sau posesia persoanei fizice sau juridice.
Posesia. Este o stare de fapt care consta in stapanirea materials a
unui lucru de catre o persoana, cu intentia de a se comporta fata de
acesta ca proprietar sau titular al altui drept material240. De cele mai
multe ori, posesia este exercitata de insusi proprietarul bunului, dar ea
poate fi exercitata si de catre o persoana care nu este titulars a acestui
drept.
Detentia. Se intelege tot o stapanire de fapt a unui lucru, insotita
insa de obligatia de a-1 restitui proprietarului 41.
Din lectura textului se poate desprinde cu usurinta constatarea ca
legea penala nu apara impotriva unor fapte de furt numai proprietarul
unui bun, ci, in egala masura, si pe eel care il define in posesie sau
detentie. De fapt, textul nici nu se refers la raportul juridic de
proprietate dintre persoana si bunul respectiv, ci doar la raporturile de
posesie si detentie dintre persoana si bun. Mai mult decat atat,
dispozitia legala nici macar nu pretinde ca posesia sau detentia bunului
sa fie legitima, aceasta conditie a legitimitatii fiind necesara doar in
situatia ca bunul este sustras de insusi proprietarul sau coproprietarul
acelui bun - art. 208 alin. (3)242. Asa fiind, va constitui infractiunea de
furt - in opinia noastra - fapta de sustragere a unui bun din posesia unei
persoane, care, la randul ei, 1-a sustras din patrimoniul altei persoane24 .
In cazul in care bunul este sustras din locuinta partii vatamate, in
care autorul a patruns fara drept, sunt savarsite doua infractiuni - furtul si
violare de domiciliu -aflate in concurs real.
Urmarea imediata a infractiunii consta in schimbarea starii de fapt a
bunului, care este scos din posesia subiectului pasiv - si deci de sub
controlul si posibilitatea acestuia de a dispune de bun - si mutat in
posesia subiectului activ. Cele doua momente - ale deposedarii partii
vatamate si imposedarii autorului faptei - nu trebuie sa se suprapuna
neconditionat, sa fie simultane, esential fiind doar primul moment pentru
realizarea urmarii imediate. Astfel, este produsa urmarea imediata in
situatia in care autorul faptei ridica bunul din locul initial si-1 ascunde
undeva - fie chiar si in locuinta (incinta) partii vatamate - de unde, direct
ori prin intermediul altei persoane, sa-1 ia ulterior pentru a intra efectiv in
posesia acestuia2 .

Prin deposedarea de bun, victima furtului sufera o paguba materials,


care consta in lipsirea sa de folosinta acestuia.
Legatura de cauzalitate. Intre actiunea de sustragere a bunului si

3
aparitia urmarii imediate este o fireasca legatura de cauzalitate, care rezulta
din insasi materialitatea faptei - ex re.
Latura subiectiva
Forma de vinovatie. Infractiunea de furt se savarseste exclusiv cu
intentie, si anume cu o intentie calificata, intrucat intentiei ii este asociat si
scopul.
Textul art. 208 din Codul penal pretinde, pentru realizarea laturii
subiective a infractiunii, ca luarea bunului, de catre autor, din posesia sau
detentia unei persoane sa fie fara consimtamantul acesteia si in scopul de a si-1
insusi pe nedrept.
Absenta consimtamantului este prezumata, autorului infractiunii
revenindu-i obligatia de a dovedi ca a avut acordul partii vatamate, anterior
sau concomitent savarsirii faptei, de a o deposeda de bun, in eventualitatea
ca el isi face o asemenea aparare. Magistratul nu poate insa primi o
asemenea aparare in ipoteza ca autorul faptei tinde a dovedi ca a avut
consimtamantul unei persoane in imposibilitatea de a si-1 da - persoana
nevarstnica ori persoana senila, sau aflata in stare de intoxicatie alcoolica,
alienata mintal s.a. -, deoarece o asemenea persoana nu poate exprima un
consimtamant valabil.
Al doilea element al laturii subiective - scopul - este determinant
pentru retinerea sau nu a faptei sub incidenta textului incriminator, scopul
insusirii pe nedrept a bunului fiind de esenta acestei infractiuni. Asadar,
este necesar a se dovedi ca scopul autorului faptei a fost de a-si insusi acel
bun, adica de a-1 trece definitiv in posesia lui.
In cazul modalitatii normative prevazute in alin. (4) scopul urmarit de
faptuitor nu este acela de a-si insusi definitiv vehiculul, ci doar de a-si insusi
folosinta lui.
In literatura si practica judiciara s-au format doua opinii diametral
opuse cu privire la rezonanta penala a faptei - destul de frecventa in
cazuistica penala - de a se lua un bun, din posesia sau detentia altuia, fara
consimtamantul acestuia, pentru a obliga astfel persoana deposedata sa-si
achite o datorie anterioara pe care o are fata de eel care a luat bunul pe
nedrept, sau pentru a-si preconstitui o proba in justitie.
Majoritatea doctrinarilor considers ca atata vreme cat scopul autorului
nu a fost de a lua bunul - fara consimtamantul victimei - pentru a si-1
instapani, scopul fiind cu totul altul, fapta nu constituie infractiunea de furt,
ci, eventual, o alta infractiune, sau nici nu va constitui infractiune245 - opinie
impartasita si de autorul acestor randuri246. S-au exprimat insa opinii eel putin
rezervate cu privire la corecta interpretare a textului art. 208 in raport cu

4
situatiile de fapt mai sus prezentate247.
O asemenea disjunctie este prezenta si in practica judiciara. Astfel,
dupa ce instanta suprema248 si alte instante 49 au imbratisat o vreme teza non-
infractiunii in astfel de cazuri, instanta suprema a revenit asupra propriei
jurisprudence, hotarand ca, si in absenta scopului de insusire definitiva a
bunului, infractiunea subzista250.
In cazul in care faptuitorul este in eroare cu privire la apartenenta unora
din bunurile sustrase la patrimoniul public, eroarea ii profits acestuia, in
sensul ca se va retine in sarcina sa o singura infractiune - de furt contra
avutului privat - si nu doua infractiuni de furt - contra patrimoniului privat si,
respectiv, public - aflate in concurs.
Pentru realizarea infractiunii de furt este lipsit de relevanta mobilul care
1-a animat pe autor.
Forme. Sanctiuni
Forme. Actele preparatorii desi sunt posibile, nu sunt incriminate.
Tentativa la infractiunea de furt este incriminata prin art. 222 Cod
penal.
Se considers in faza de tentativa fapta unei persoane de a incepe
executarea actelor de sustragere a unui bun, actiune intrerupta, desigur
din motive independente de vointa acestuia, mai inainte de a se imposeda
cu acel bun.
Asadar, deposedarea victimei de bun, nesuccedata de imposedarea cu
acel bun de catre faptuitor, situeaza fapta in perimetrul tentativei si nu in
acela al infractiunii consumate. Potrivit teoriei apropriatiunii, care
guverneaza Codul nostru penal in materie, furtul este consumat doar in
momentul in care bunul a trecut in posesia efectiva, in stapanirea de fapt a
autorului infractiunii251, ,,indiferent daca autorul a reusit sau nu sa pastreze
acea posesie ori daca el a izbutit sau nu sa paraseasca incinta locului de unde
a sustras"252.
In raport cu aceasta delimitare de principiu, infractiunea de furt este
consumata in momentul imposedarii autorului cu bunul sustras.
Furtul folosintei unui vehicul se consuma in momentul punerii in
miscare a acestuia.
Infractiunea de furt poate avea caracter continuu253 ori continuat254.
Sanctiuni. Infractiunea de furt prevazuta in art. 208 se pedepseste cu
inchisoare de la 1 la 12 ani.
Persoana juridica se sanctioneaza cu amenda de la 10.000 la 900.000
lei, potrivit art. 71l C. pen.
Top of the Document

5
b. FURTUL CALIFICAT
Furtul calificat este o variants a infractiunii de furt, variants agravata de
savarsirea faptei in anumite circumstante (imprejurari) considerate de
legiuitor ca prezentand un grad sporit de periculozitate sociala. Imprejurarile
care agraveaza pericolul social al faptei si impun o sanctionare mai severa a
faptuitorilor se refera fie la subiectii sau latura obiectiva a infractiunii, fie la
obiectul material al acesteia.
In consecinta, toate explicatiile referitoare la continutul infractiunii de
furt isi pastreaza deplina valabilitate, urmand a ne ocupa, in
continuare, doar de
examinarea circumstantelor, limitativ enuntate in textul incriminator,
care agraveaza fapta.
Alineat (1), lit. a). Doua sau mai multe persoane impreuna.
Pentru a fi satisfacuta cerinta legala, este deci necesar ca o pluralitate
de faptuitori sa actioneze, la locul savarsirii furtului, efectiv, concomitent si
conjugat, indiferent de forma participatiei - coautori255 sau autor si complici
concomitenti 6 - si de contributia concreta a fiecaruia - mai mare sau mai
redusa - in comiterea furtului.
Furtul este calificat, potrivit prevederilor art. 209 lit. a) C. pen., chiar
daca intre participant nu a existat o intelegere prealabila, ci aceasta a
survenit spontan, pe parcursul derularii actiunii de sustragere257 sau daca a
doua ori urmatoarele persoane care colaboreaza la comiterea furtului sunt
lipsite de raspundere penala -iresponsabil, minori sub 14 ani258 - ori in eroare
cu privire la natura faptei2 .
Retinerea acestei agravante, in cazul comiterii furtului de eel putin
trei persoane exclude, de buna seama, retinerea si a circumstantei agravante
prevazute de art. 75 lit. a) C. pen. - ,,savarsirea faptei de trei sau mai
multe persoane impreuna" -, deoarece in cazul aplicarii cumulative a celor
doua texte s-ar ajunge la nelegitima si nedreapta situatie de a se da o dubla
relevanta aceleiasi imprejurari de fapt si la o sporire nelegala a sanctiunii
penale260.
Aplicarea agravantei analizate este insa compatibila cu aplicarea
circumstantei agravante prevazute in art. 75 lit. c) C. pen., in ipoteza in care
unul dintre faptuitori este major, iar celalalt este minor 61.
Constituind o circumstanta de fapt agravanta reglementata in art. 209
lit. a) C. pen. se rasfrange asupra tuturor participantilor care au cunoscut-o -
instigator, complice anterior.
Alineat (1), lit. b). De o persoand avdnd asupra sa o armd sau o
substantd narcoticd.

6
Conceptul de ,,arma" este explicat prin dispozitiile art. 151 alin. (1) C.
pen., potrivit carora ,,arme sunt instrumentele, piesele sau dispozitivele
declarate astfel prin dispozitii legale". Regimul juridic al armelor si
munitiilor este reglementat prin mai multe acte normative care asigura
cadrul general in acest domeniu: Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor
si al munitiilor262; H.G. nr. 130/2005 pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare a Legii nr. 295/2004263 si art. 46-52 din Legea nr.
17/1996 privind regimul armelor de foe si al munitiilor264.
Obiectele ,,de natura" a putea fi folosite ca arme - la care se refera
prevederile alin. (2) al art. 151 -, purtate de faptuitor, nu atrag incidenta
acestei agravante intrucat legea penala le asimileaza ,,armelor" numai in
masura in care au fost intrebuintate pentru atac. Or, intr-o atare ipostaza,
fapta nu va mai constitui infractiunea de furt, ci aceea de talharie.
,,Substantele narcotice" sunt acele substante care actioneaza asupra
centrilor nervosi, producand pierderea cunostintei, relaxare musculara,
diminuarea sensibilitatii si a reflexelor.
Este insa de precizat ca infractiunea de furt, in aceasta circumstanta
agravanta, se realizeaza in situatia in care faptuitorul ,,poarta", pur si
simplu, o arma sau o substanta narcotica asupra sa, pentru ca daca una sau
alta sunt si ,,folosite" in scopul deposedarii victimei de un bun, fapta va
constitui infractiunea de talharie.
In practica si doctrina de specialitate s-a afirmat265, cu justificat temei,
in opinia noastra, ca pentru incidenta agravantei examinate este irelevant
daca faptuitorul s-a inarmat special in vederea comiterii furtului, ori daca
acesta era intamplator inarmat la momentul savarsirii infractiunii.
De asemenea, literatura si jurisprudenta de specialitate considers ca nu
are relevanta, pentru aplicarea circumstantei, faptul ca arma sau substanta
narcotica sunt sau nu vizibile266, opinie de care insa ne distantam. In parerea
noastra, constituie furt calificat in aceasta modalitate normativa numai daca
armele sunt purtate in ascuns, pentru ca in cazul in care sunt la vedere,
simpla lor exhibare, etalare, reprezinta un act implicit de amenintare, situatie
ce va atrage incadrarea faptei in dispozitiile art. 211 alin. (2) lit. b), referitoare
la infractiunea de talharie calificata.
In ipoteza cand faptuitorul detine arma in mod ilegal, infractiunea de
furt calificat va fi retinuta, sub forma concursului real, cu aceea de
nerespectarea regimului armelor si munitiilor, prevazuta in art. 279 Cod
penal.
Circumstanta analizata este una de fapt, asa incat ea se rasfrange
asupra tuturor participantilor nepurtatori de arme sau substante narcotice cu
conditia, evident, ca acestia sa cunoasca imprejurarea ca faptuitorul

7
detinea asemenea mijloace in momentul comiterii furtului.
Alineat (1), lit. c). De catre o persoana mascata, deghizata sau
travestita.
Prin mascare se intelege acoperirea integrals sau partiala a fetei cu un
obiect sau cu un material, astfel incat trasaturile individului sa nu poata fi
vazute.
Deghizarea implica un proces mai complex de ascundere a identitatii,
in cadrul caruia faptuitorul isi poate modifica parametrii trunchiului -
atasarea unei cocoase false sau abdomen fals, supradimensionarea umerilor
-, ori a aspectelor faciale - atasarea unei barbi sau mustati, purtarea de
ochelari cu lentile fumurii ori a lentilelor de contact care schimba culoarea
ochilor -, vopsirea parului ori purtarea unei peruci, modificarea mersului, a
vocii etc. In acelasi procedeu se include si prezentarea intr-o tinuta sau cu
insemne proprii unei profesii - purtarea uniformei de gardian, pompier,
postas, agent veterinar, angajat CFR etc.
In sfarsit, prin travestire se intelege aparitia faptuitorului sub un alt sex
decat eel pe care il are, ceea ce necesita, desigur folosirea recuzitei si a altor
procedee trebuincioase.
Alineat (1), lit. d). Asupra unei persoane aflate in imposibilitate de a-
si exprima vointa sau de a se apara. Imprejurarea este identica aceleia
examinate la infractiunea de viol.
Alineat (1), lit. e). Intr-un loc public.
Sintagma loc public este definita de legiuitor prin art. 152 C. pen.
Spre deosebire de alte infractiuni, la care circumstanta reglementata
prin art. 152 din Codul penal opereaza fie ca faptele sunt comise in anumite
locuri -circumscrise de text -, fie ca rezonanta acestora este perceputa de
public pe varii cai, la infractiunea de furt calificat cerinta respectiva este
satisfacuta doar cand faptele sunt comise in acele locuri (spatii) in care
publicul are acces permanent sau temporar, in ultima ipoteza fiind necesar si
ca locul sa fi fost accesibil publicului. Asadar, pentru ca furtul sa fie
calificat prin circumstanta in discutie, fapta trebuie comisa in unul dintre
locurile prevazute de lit. a) si b) ale art. 152 din Codul penal. Aceasta este
opinia dominanta in doctrina de specialitate267 si practica judiciara268.
Alineat (1), lit. f). Intr-un mijloc de transport in comun.
Astfel de mijloace de transport sunt acelea destinate special ori care au
capacitatea de a transports, concomitent, mai multe persoane (tramvaie,
trenuri, avioane, vapoare, autobuze etc.).
Este realizata cerinta textului chiar daca, in vehiculul respectiv, nu
sunt prezente alte persoane in afara de faptuitor si victima si indiferent daca
vehiculul era in deplasare ori stationa269, dupa cum este indiferent daca

8
faptuitorul era el insusi jjasager sau facea parte din personalul de servire al
vehiculului.
In ce priveste taxiurile, s-a considerat ca acestea nu sunt ,,mijloace
de transport in comun", in sensul art. 209 alin. (1) lit. f), intrucat ele au
capacitate redusa de transportare270, iar persoanele care calatoresc in acestea
sunt, de regula, in relatii de incredere reciproca. Desigur, nu s-a avut in
vedere si vehiculul cunoscut sub denumirea de ,,maxi-taxi".
Alineat (1), lit. g). In timpul noptii. A se vedea explicatiile date la
infractiunea de violare de domiciliu.
In practica judiciara s-a considerat calificat, prin prisma prevederilor art.
209 alin. (1) lit. g) din Codul penal, furtul, indiferent daca noaptea a inlesnit
ori nu savarsirea faptei271 ori daca locul de unde s-a sustras lucrul era puternic
luminat272 sau daca faptuitorul si-a prelungit activitatea, inceputa ziua, si in
timpul noptii273.
Instantele judecatoresti au pronuntat solutii274, este drept izolate, prin
care agravanta reglementata la lit. g) a fost extinsa si la situatiile cand, desi
noaptea nu era instalata, ,,s-a profitat de intuneric" -, cum este cazul furtului
comis in tren, la trecerea acestuia printr-un tunel -, dar ele au fost infirmate
de instantele de control judiciar si dezavuate in literatura de specialitate275.
Alineatul (1), lit. h). In timpul unei calamitati. Prin ,,calamitate" se
intelege o situatie dezastruoasa care loveste o comunitate umana (cutremur,
inundatie, incendiu, epidemie grava, catastrofa aeriana, navala, feroviara
etc.).
Pentru a fi incidents prevederea de la lit. h), este necesar ca furtul sa
fie comis in mod efectiv in timpul calamitatii. ,,Timpul unei calamitati"
este determinat de magistrat prin orice mijloc de proba admis de lege,
fara a fi influentat de momentul declararii, de catre autoritatile publice
competente, a starii de urgenta, intrucat, in mod firesc, declaratia oficiala
survine la un oarecare timp dupa declansarea evenimentului, iar starea
exceptional^ dureaza, de regula, pana la inlaturarea consecintelor
dezastruoase provocate de acesta.
Alineatul (1), lit. i). Prin efractie, escaladare, sau prin folosirea fara
drept a unei chei adevarate ori a unei chei mincinoase.
Efractia. Conceptul desemneazS actiunea violenta prin care este
inlaturat dispozitivul de inchidere (asigurare), ori un alt obiect care
obstaculeaza autorului ajungerea la bunul ori locul unde se afla acesta.
Asadar, violenta cu care este inlaturat obiectul sau dispozitivul ce protejeaza
bunul constituie o conditie sine qua non a existentei agravantei, in
modalitatea efractiei276.
Va fi calificat in aceasta agravanta furtul savarsit prin spargerea

9
geamului (de la locuinta, de la vitrina magazinului, de la autoturism)27 ;
prin desfacerea dispozitivului de inchidere a contorului si dereglarea
mecanismului de inregistrare a consumului de energie electrica278, prin
spargerea ori distrugerea lacatelor, broastelor ori altor sisteme de inchidere
- incuiere a usilor, portilor, casetelor, caselor de bani etc., prin inlaturarea
plasei care acopera fereastra etc.
Nu va constitui furt prin efractie sustragerea bunului dintr-un vagon a
carui usa este sigilata - deoarece sigiliul are rolul de a proba neviolarea
acestui spatiu si nu impiedicarea fizicS de a pStrunde in acel spatiu -, ori
sustragerea bunului din curtea a carei poarta a fost deschisa fara violarea
dispozitivului de inchidere279.
Fapta de a produce pagube materiale partii vatamate prin actiunea de
efractare nu constituie o infractiune distincta, ci ea este absorbita in fapta de
furt calificat280.
Escaladarea. Conceptul se adreseaza actiunii de depasire (de trecere)
peste sau pe sub un obstacol care impiedica ajungerea faptuitorului la bunul
pe care intentioneaza sa-1 sustraga. Aceasta actiune presupune un efort fizic -
de catarare pe un zid ori pe o poarta281, sau de abordare a unei ferestre282, ori de
sapare a unui tunel pe sub o casa sau pe sub un zid - si, deseori, folosirea unor
mijloace adecvate - scari, prajini, funii, lopeti, tarnacoape.
La circumstanta escaladare - ca, de altminteri, si la aceea a efractiei
-operatiunile trebuie sa fie intreprinse pentru ca autorul sa ajunga la locul
unde se afla obiectul, deci sa se plaseze anterior momentului deposedarii
victimei, si nu ulterior acestui moment, adica pe itinerariul de indepartare de
la locul faptei2 3.
Chei adevarate sunt cheile folosite pentru incuierea-descuierea unui
anumit sistem de inchidere, folosite de eel in drept. Nu intereseaza, pentru
retinerea acestei agravante, modalitatea in care cheia adevarata a ajuns in
posesia autorului furtului: legitima - i-a fost incredintata pentru a introduce
ceva in spatiul incuiat, ori pentru a confectiona un duplicat al originalului -
sau nelegitima - a gasit-o, a sustras-o.
Chei mincinoase. Acestea sunt dispozitive de deschidere a sistemelor,
de incuiere (inchidere) a usilor sau portilor de la imobile, a portierelor
de autovehicule, a mecanismelor cu care sunt prevazute casele de bani sau
mapele ,,diplqmat", dulapurile metalice ori de lemn, casetele etc.
In doctrina 84 si in jurisprudents285 este dominants opinia in conformitate
cu care infractiunea de furt calificat prevazuta de art. 209 alin. (1) lit.
i) este o
infractiune complexa, in latura obiectiva a acestuia incluzandu-se si fapta
de violare de domiciliu. Asadar, potrivit acestei gandiri, furtul comis prin

10
patrunderea intr-o locuinta - in oricare alta modalitate decat prin efractie,
escaladare, folosirea fara drept a unei chei adevarate ori mincinoase - naste
un concurs de infractiuni intre aceea de furt (simplu sau calificat) si aceea
de violare de domiciliu, in vreme ce, in cazul furtului savarsit in conditiile
art. 209 alin. (1) lit. i), infractiunea de violare de domiciliu este absorbita in
continutul aceleia de furt calificat.
A fost insa afirmata si o teza contrara286, - la care suntem atasati fara
rezerve -, care sustine ca si in cazul savarsirii furtului dintr-o locuinta prin
procedeele enuntate in art. 209 alin. (1) lit. i) subzista concursul intre
aceasta infractiune si aceea de violare de domiciliu, cu motivarea, in
principal, ca din economia textului in discutie nu rezulta, explicit ori
implicit, vointa legiuitorului de a include violarea de domiciliu ca pe un
simplu element circumstantial in continutul infractiunii de furt; or,
constructia infractiunii complexe poate fi doar opera legiuitorului, si
nicidecum creatia magistratului.
Alineat (2), lit. a). Bun care face parte din patrimoniul cultural.
Agravarea furtului in raport cu apartenenta bunului - obiect material al
infractiunii - la patrimoniul cultural este determinate de valoarea sa
insemnata, deseori inestimabila, ceea ce impune, pentru protejarea unor
asemenea valori, instituirea unui regim punitiv mai aspru.
Regimul bunurilor din aceasta categorie cu totul speciala este
reglementat de Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural
national mobil287.
Alineat (2), lit. b). Act care serveste pentru dovedirea stdrii civile,
pentru legitimare sau identificare.
Acte de stare civila sunt cele care consemneaza si prin care se probeaza
fapte si acte juridice privind statutul civil al persoanei - acte de nastere, de
casatorie, de deces, de recunoastere a filiatiei etc.
Este lipsit de relevanta, pentru realizarea agravantei, daca actul de stare
civila sustras era in original ori in copie autentificata.
Acte de legitimare sau identificare sunt acele documente care dovedesc
identitatea persoanei - buletin de identitate, pasaport - sau apartenenta ei la
o institutie publica ori privata - legitimate de serviciu, carnet de student s.a.
- sau la un partid politic ori formatiune politica.
Pentru a intra in zona de incidents a art. 209 alin. (2) lit. b), actiunea
de sustragere trebuie sa vizeze exclusiv acte de natura celqr limitativ
enuntate in text, adica acte de stare civila, de legitimare sau identificare. In
cazul in care actul nu are o atare aptitudine, fapta de sustragere a acestuia va
constitui infractiunea prevazuta de art. 208 alin. (1) cu referire la alin. (5) al
aceluiasi articol288.

11
Doctrina si practica judiciara sunt in consens ca furtul actelor
mentionate in art. 209 alin. (2) lit. b) se poate comite fie cu intentie
directd, fie cu intentie indirectd, dar au refuzat acceptarea incidentei acestei
agravante in cazurile cand autorul sustragerii unui bun mobil nu putea
prevedea - in raport cu experienta vietii - ca, o data cu acel bun, va fura si un
document de stare civila sau identitate.
Alineat (3): lit. a) Titei, gazolina, condensat, etan lichid, benzina,
motorina, alte produse petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite,
cisterne ori vagoane-cisterna;
b) componente ale sistemelor de irigatii;
c) componente ale retelelor electrice;
d) un dispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarmare ori alertare in
caz de
incendiu sau alte situatii de urgentd publica;
e) un mijloc de transport sau orice alt mijloc de interventie la
incendiu, la
accidente de caleferata, rutiere, navale sau aeriene, ori in caz de dezastru;
f) instalatii de siguranta si dirijare a traficului feroviar, rutier, naval,
aerian
si componente ale acestora, precum si componente ale mijloacelor de
transport
aferente;
g) bunuri prin insusirea carora se pune in pericol siguranta traficului
si a
persoanelorpe drumurile publice;
h) cabluri, linii, echipamente si instalatii de telecomunicatii, radio-
comu-nicatii, precum si componente de comunicatii.
Legiuitorul a agravat furtul avand un astfel de obiect material, pe de o
parte, din cauza multiplicarii unor asemenea furturi in ultimii ani, pe de alta
parte, din cauza efectelor colaterale - nu mai putin primejdioase -
provocate de comiterea unor atari fapte: distrugerea sau degradarea
conductelor, cisternelor, depozitelor ori vagoanelor-cisterna; scurgerea si
risipirea de produse; poluarea mediului; pericolul de declansare a
incendiilor.
Agravarea furtului este justificata nu numai de intinderea prejudiciului
cauzat prin sustragerea unor asemenea bunuri, ci, mai ales, de periclitarea
functionary unor sisteme de interes general. Din categoria unor astfel de
bunuri pot fi exemplificate: componente ale retelelor electrice289; dispozitive de
semnalizare, alarme ori alertare in caz de incendiu; mijloace de interventie la
incendiu, la accidente de cale ferata, rutiere, navale sau aeriene; componente

12
ale sistemelor de irigatii; instalatii de siguranta si dirijare a traficului feroviar,
rutier, naval si aerian s.a.
In legatura cu norma de agravarea furtului prevazuta in alin. (3) lit. h)
este insa de precizat ca aceasta este aplicabila doar in cazul in care bunurile
expres enuntate in text erau integrate intr-o anumita structura tehnica - a
decis instanta suprema290 - nu si in ipoteza in care ele existau ca materiale
separate, neansamblate intr-un sistem.
O atare interpretare se impune si in cazul sustragerii de componente
ale sistemelor de irigatii291 sau ale retelelor electrice.
Alineat (4). Furtul care aprodus consecinte deosebit de grave.
Sintagma este definita prin dispozitiile art. 146 Cod penal, in
conformitate cu care ,,prin consecinte deosebit de grave se intelege o paguba
materials mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de grava a
activitatii, cauzata unei autoritati publice sau oricareia dintre unitatile la
care se refera art. 145 ori altei persoane juridice sau fizice".
Forme. Sanctiuni
Forme. In regimul tentativei ,,clasice" au fost incluse si sanctionate si
unele fapte care, in absenta derogarii legale, puteau fi incadrate ca acte
pregdtitoare la infractiunea de furt calificat. Astfel, potrivit dispozitiilor art.
209 alin. final C. pen., este considerate tentativa - in cazul prevazut la alin.
(3) lit. a) - si efectuarea de sapaturi pe terenul aflat in zona de protectie a
conductei de transport al titeiului, gazolinei, condensatului, etanului lichid,
benzinei, motorinei, altor produse petroliere sau gazelor naturale, precum
si detinerea, in acele locuri sau in apropierea depozitelor, cisternelor sau
vagoanelor-cisterna, a stuturilor, instalatiilor sau oricaror altor dispozitive de
prindere ori perforare. Tentativa de furt calificat este pedepsita potrivit art.
222 C. pen.
Consumarea infractiunii survine in momentele explicate la infractiunea de
furt.
Sanctiuni. Pentru faptele prevazute in alin. (1) si (2) pedeapsa este
unica -inchisoarea de la 3 la 15 ani -, in vreme ce faptele prevazute in alin.
(3) sunt pedepsite cu inchisoarea de la 4 la 18 ani.
Furtul care a produs consecinte deosebit de grave se pedepseste cu
inchisoare de la 10 la 20 ani si interzicerea unor drepturi.
Persoana juridica se sanctioneaza in cazul furtului calificat cu amenda
de la 10.000 la 900.000 lei.

PEDEPSIREA UNOR FURTURI LA PLANGEREA


PREALABILA

13
Furtul - in forma lui tip sau calificata - comis intre persoane care sunt
in relatie de rudenie, ori in alte relatii care se formeaza si presupun
increderea dintre parteneri, este urmarit in mod diferit fata de infractiunile
de furt anterior analizate, fiind prevazut in art. 210 C. pen.
Asadar, infractiunea la a carei radiografiere purcedem nu este un alt tip
de furt, continutul ei nu difera de continutul infractiunii prevazute de art.
208 din Codul penal. Ceea ce le deosebeste este, pe de o parte, calitatea
subiectului activ sau/si pasiv, iar, pe de alta parte, modul de urmarire a
infractiunii.
Furtul savdrsit:
a) Intre soti. A se vedea explicatiile date la infractiunea de omor.
In legatura cu aceasta calitate a subiectilor si cu pozitia psihica a
faptuitorului, este de evidentiat ca doctrina292 si practica juridica au
considerat, pe de o parte, ca furtul este savarsit ,,intre soti" chiar daca
acestia sunt despartiti in fapt2 , iar pe de alta parte, ca infractiunea se
realizeaza - in lumina celor explicate la infractiunea de furt - numai in
masura in care luarea bunului de catre autor se face in scopul de a si-1
insusi pe nedrept si deci de a-1 pagubi pe celalalt sot.
Dimpotriva - s-a decis constant in jurisprudents - in situatia in care
sotul sustrage bunuri comune fara intentia de a si le insusi pe nedrept, ci in
alt scop -conservarea acestora294, procurarea mijloacelor materiale necesare
intretinerii copilului295 -, fapta nu constituie infractiunea de furt intre soti.
Intre rude apropiate. A se vedea dispozitiile art. 149 din Codul penal.
De catre un minor in paguba tutorelui sau. A se vedea explicatiile
de la infractiunea de act sexual cu un minor.
De catre eel ce locuieste impreuna cu persoana vatamata.
Prin ,,a locui", in sensul art. 210 din Codul penal, s-a inteles -
deopotriva in doctrina si practica judiciara - folosirea in comun a unui
spatiu de locuit, in intregime sau in parte, permanent sau pe o perioada
de timp limitata, in ultima situatie durata folosirii fiind atat cat sa-i
imprime caracter de stabilitate296. In aceasta ipoteza, bunul sustras
trebuie sa se afle intr-o zona folosita in comun, unde au acces,
deopotriva, faptuitorul si persoana vatamata.
S-au considerat in situatii de acest tip: persoanele care loeuiese
in dormitoarele comune ale unor unitati militare, camine, internate,
precum si ale organizarilor de santier ori ale unor organizari prilejuite
de lucrari sezoniere; concubinii care convietuiesc intr-o locuinta
comuna; fostii soti care, dupa divort, continua sa locuiasca impreuna297.
Nu au fost asimilate acestei conditii persoanele care ocupa temporar
un spatiu de locuit (cabina unui vapor, cuseta unui vagon de tren, camera

14
unui hotel)298.
Infractiunea de furt savarsita de persoanele limitativ mentionate in
textul art. 210 din Codul penal se urmareste exclusiv la plangerea
prealabila a persoanei vatamate, indiferent daca infractiunea este aceea
tip, ori modalitatea ei agravata299.
In cazul ca s-a introdus o asemenea plangere, textul ofera
posibilitatea stingerii litigiului penal pe cale amiabila, prin impacarea
partilor.
De catre eel care este gazduit de persoana vatamata.
Intelesul conceptului de ,,gazduire" este acela de a beneficia de
adapostirea, de ospitalitatea persoanei vatamate, care-i ofera
faptuitorului posibilitatea persoanei de a locui impreuna vremelnic.
Intr-o asemenea situatie nu pot fi considerate persoanele care se
gasesc intamplator in locuinta celui de la care au furat - vizita
ocazionala300, sau eel care a condus acasa persoana vatamata aflata intr-o
stare avansata de ebrietate - ori cele care detin, cu titlul de chirias, o
camera mobilata in locuinta victimei301, sau persoanele carora le-a incetat
gazduirea302.
Este de observat ca sunt incidente dispozitiile acestui text numai
cand furtul este comis de catre eel gazduit in paguba celui care
gazduieste, dar nu si cand furtul a fost comis de persoana care a gazduit.
Top of the Document

c. TALHARIA
Obiectul ocrotirii penale
Obiectul juridic special al infractiunii este complex - ca si
structura infractiunii -, el fiind constituit, pe de o parte, din relatiile
sociale cu caracter patrimonial referitoare la posesia si detentia bunurilor
mobile, iar pe de alta parte, din relatiile sociale referitoare la viata,
integritatea corporals, sanatatea, libertatea -fizica sau psihica - a
individului

Infractiunea de talharie este o infractiune complexa, alcatuita, prin


vointa legiuitorului, din doua sau mai multe fapte incriminate de legea
penala.

Independent de faptele ilicit penale din expresia ce defineste talharia,


vom distinge, in structura acesteia, doua tipuri de infractiuni:

15
a) infractiunea scop, care, intotdeauna, este o infractiune de furt,
pentru ca,
finalmente, deposedarea unei persoane - fizice sau juridice - de un bun
reprezinta
obiectivul central si principal urmarit de faptuitor si,
b) infractiunea mijloc, ce poate fi de mai multe genuri - lovire, lipsire
de
libertate in mod ilegal, amenintare etc. -, savarsita de autor cu diferite
motivatii -
pentru a pastra bunul, pentru a sterge urmele samavolniciei sale etc. -, dar
care este
infaptuita, intotdeauna, in legatura cu infractiunea scop.
Obiectul material al infractiunii este, in principal, bunul la care
atenteaza autorul faptei, dar, in aceeasi masura, obiect material poate fi si
corpul persoanei asupra careia se indreapta actiunea violenta - persoane
care sunt deposedate de bun, ori care intervin pentru a-1 prinde pe faptuitor
etc. -, cat si unele lucruri apartinand acestora (imbracaminte, alte bunuri
distruse in cadrul actiunii violente).
Subiectii infractiunii
Nici subiectul activ nemijlocit (autor) si nici subiectul pasiv nu sunt
circumstantiati de text, deci orice persoana poate avea calitatea de subiect
al infractiunii.
Sunt subiecti activi nemijlociti (autori) ai infractiunii de talharie toti
participants la comiterea faptei, indifferent daca unii dintre acestia doar au
molestat victima, iar altii s-au limitat la deposedarea acesteia de bun303.
Persoana juridica poate fi subiect activ al acestei infractiuni, in conditiile
art. l^C.pen.
Infractiunea de talharie este susceptibila de savarsire, in afara
coautoratului, si in modalitatile instigare si complicitate.
Subiecti pasivi sunt toate persoanele prejudiciate - fizic, psihic sau
material -de pe urma infractiunii304.
In cazul unei pluralitati de subiecti pasivi, deposedati de bunuri printr-
o actiune unica de violenta sau amenintare, vor exista tot atatea
infractiuni de talharie, in concurs ideal, cate persoane au fost vatamate - fizic
si/sau psihic305.
Latura obiectiva
Elementul material - prin efectul ,,reactiei in lant" imprimat de
continutul infractiunii - are, frreste, caracter complex, el fiind exprimat prin

16
actiuni, conjugate, de deposedare a victimei de bun, cat si de violentare -
fizica sau psihica - a persoanei (persoanelor). Actiunile, din al doilea tip, sunt
intreprinse de autor pentru a obtine sau pastra bunul detinut de persoana
vatamata306, ori pentru a inlatura urmele infractiunii sau pentru a-si asigura
scaparea de raspundere307. Intre cele doua tipuri de actiuni exista o
indispensabila relatie de interconditionare, in absenta acestei relatii
constructia juridica complexa a talhariei dezintegrandu-se in infractiunea de
furt, pe de o parte, si infractiunea de lovire/vatamare corporala, amenintare
etc., pe de alta parte368.
Actiunilor violente, de natura celor mai sus explicate, le sunt asimilate
si actiunile prin care victima infractiunii este pusa in stare de inconstienta
ori in neputinta de a se apara.
In raport cu mijloacele folosite in cadrul infractiunii de talharie se
disting trei modalitati normative:
1. Furt prin amenintare. Conceptul amenintare a fost explicat la
analiza
infractiunii prevazute de art. 193. Amenintarea precede deposedarea
victimei de
bun, aceasta cedandu-1 sub imperiul constrangerii psihice exercitate de
autor309.
2. Furt prin violente. Despre violentele fizice sau psihice, care au ca
urmare
provocarea unor vatamari ale integritatii corporate sau sanatatii, ce necesita
ingrijiri
medicale ori care cauzeaza diferite alte consecinte - infirmitate, slutire,
avort etc. -
s-au dat explicatiile cuvenite la infractiunile prevazute de art. 180-182 Cod
penal,
explicatii care isi pastreaza integral valabilitatea si la infractiunea de talharie.
Actiunile violente subsumate elementului material al infractiunii de
talharie prevazute in alin. (1) sunt cele care au urmarile aratate in art. 180 si
181 Cod penal.
Violentele, ca si amenintarile, sunt exercitate de autor fie in scopul
comiterii furtului - anterior sau concomitent sustragerii bunului -, fie
pentru a-si pastra bunul sustras, a sterge urmele infractiunii, ori a-si asigura
scaparea310 - posterior comiterii furtului.
Este insa de precizat ca violentele - fizice sau psihice - sunt indreptate
asupra persoanei - indiferent daca aceasta este insasi victima, sau cea care
pazeste bunul, ori care intervine pentru a captura faptuitorul - si nu asupra
lucrului. Va exista totusi infractiunea de talharie daca violenta este

17
indreptata impotriva bunului in scopul de a infricosa victima311.
In cazul insa in care bunul, chiar aflat asupra victimei, este sustras fara
ca autorul sa exercite agresiuni fizice sau psihice si, in consecinta, fara ca
victimei sa i se produca o suferinta - ca, de pilda, smulgerea caciulii purtate
de aceasta -, fapta nu va constitui infractiunea de talharie - a decis instanta
suprema, in compunerea de 7 magistrati312 -, ci infractiunea de furt.
3.Furt prin punerea victimei in stare de inconstienta sau in neputinta de
a se
apara.
Asemenea stari au fost examinate pe larg la infractiunea de viol si ele
au inteles identic la infractiunea de talharie, cu precizarea insa ca autorul
faptei, prin actiunea lui, produce una sau alta din starile mentionate in text.
In ipoteza ca victima se afla intr-o asemenea stare datorata propriei
vointe (este in stare de inconstienta din cauza consumului voluntar de bauturi
alcoolice ori de stupefiante), sau din cauza actiunii intreprinse de alte
persoane, iar autorul doar a profitat de acea stare preexistenta interventiei
sale, fapta nu constituie infractiunea de talharie, ci aceea de furt313.
Violentele se pot savarsi fie asupra persoanei prejudiciate, fie a oricarei
alte persoane, ca, de pilda, aceea care detine - in posesie sau detentie -
bunul, care pazeste bunul ori care incearca sa-1 impiedice pe autor sa
comita furtul, ori sa-si
asigure p&strarea bunului, scSparea314 sau stergerea urmelor infractiunii. In
opinia noastrS, infractiunea de talhSrie este realizata si atunci cand
violentele sunt exercitate asupra unui membru al familiei partii vStSmate,
ori a unei persoane de care aceasta este legata sufleteste, pentru a sili astfel
victima sa cedeze bunul.
Modalitatile agravate ale variantei tipice a talhariei sunt prevazute in
alin.
(2)-(3).
Circumstantele agravante prevazute in alin. (2)-(2 ) se suprapun, in
mare masurS, acelora analizate la infractiunea de furt calificat. Asa fiind,
vor fi puse in evidentS identitatile, dupa caz deosebirile in redactarea
textelor.
Agravantele reglementate in alin. (1) lit. a)-c) sunt identice cu cele
examinate la infractiunea prevazutS de art. 209 alin. (1) lit. c), g), e) si f) cu
precizarea insa ca in vreme ce furtul este calificat in cazul in care este
comis intr-un mijloc de transport in comun, talharia este agravatS, potrivit
prevederilor alin. (2) lit. c) teza a Il-a, cand este comisa in oricare mijloc de
transport.
Imprejurarile agravante prevazute in art. 211 alin. (21) lit. a), b) si d)

18
au acelasi continut si inteles cu eel aratat cu ocazia explicatiilor dispozitiilor
din art. 209 alin. (1) lit. a), b) si h). Ceea ce apare in plus la infractiunea de
talharie este si folosirea unei substante paralizante la realizarea infractiunii
de furt.
,,Substantele paralizante" fac incapabila victima a actiona, a se misca, a
se manifesta in orice mod.
In afara agravantelor comune cuprinse in textele incriminatorii citate,
talharia mai este agravata in ipotezele ca aceasta este comisa ,,intr-o
locuinta sau in dependinte ale acesteia" -, sau ,,a avut vreuna din urmarile
arState in art. 182". In ipoteza normativa reglementatS in alin. (22) lit. c),
infractiunea de violare de domiciliu este absorbita in continutul infractiunii
de talharie315.
In sfarsit, agravanta stabilita in alin. (3) este incidents in cazurile in
care talharia ,,a produs consecinte deosebit de grave" - a se vedea
dispozitiile art. 146 C. pen. - sau ,,a avut ca urmare moartea victimei".
Urmarea imediata si legatura de cauzalitate privesc doar actiunea
principals si sunt identice cu cele de la furt, fiind indiferent daca actiunea
adiacenta si-a atins sau nu scopul. Este deci necesar numai ca actiunea
principals (de furt) sa fie efectiva.
Latura subiectiva
Elementul subiectiv al infractiunii de talharie este, de asemenea,
complex, el exprimandu-se in forma intentiei, la ambele tipuri de actiuni -
principals si secundara (adiacenta).
Intentia care caracterizeaza infractiunea de talharie, in intregul ei, este
calificata, incluzand si elementul scop - spre care se indreapta actiunea
adiacenta -, iar acest scop este acela de a obtine sau pastra bunul, ori de a
inlatura urmele infractiunii, sau de a facilita faptuitorului exonerarea de
raspundere.
Intentia cu care se comit ambele tipuri de actiuni - furt si violente -
poate fi concomitenta, dar intentiile care caracterizeaza fiecare actiune pot fi
si succesive, deci una premerge celeilalte316.
Este insa de precizat ca urmarile aratate in art. 182 (vatamarea
corporals grava) si art. 174 (moartea victimei) sunt praeterintentionate,
autorul neprevazand producerea lor, ori socotind fara temei ca acestea nu se
vor produce, astfel incat ele
ii sunt atribuite sub forma culpei317. In ipoteza insS in care autorul a prevSzut
si urmarit producerea unor astfel de urmSri, suntem in prezenta unui
concurs de infractiuni, intre aceea de talharie prevazuta in art. 211 alin. (2)
si aceea de omor calificat prevazuta de art. 176 lit. d) C. pen.318

19
Forme. Sanctiuni
Forme. Tentativa infractiunii de talharie este realizata - identic
aceleia de furt - atunci cand actiunea principals - de furt - este intreruptS,
din motive independente de vointa fSptuitorului, mai inainte de
deposedarea victimei de bun, cu conditia, absolut obligatorie, ca sa fie
insotita de actiunea adiacenta - de violenta (lovire, amenintare etc.)319, in
absenta actiunii adiacente, tentativa de deposedare a victimei de bun este la
infractiunea de furt si nu la aceea de talharie.
Exists tentativa la infractiunea de talharie - respectiv, infractiune
consumata - si in cazul cand violentele se exercitS in scopul sustragerii unui
vehicul pentru a-1 folosi pe nedrept320.
Consumarea infractiunii de talharie survine, aidoma infractiunii de furt,
in momentul imposedarii autorului cu bunul sustras, actiune asociata,
desigur, la actiunea violenta - anterioara, concomitenta sau posterioara
actului de deposedare321 - intreprinsa in legSturS cu furtul.
Sanctiuni. Infractiunea de talharie se pedepseste cu inchisoare de la 3
la 18 ani, in varianta tip. Pedeapsa prevazuta in alin. (2) este inchisoarea de
la 5 la 20 ani, iar in alin. (2 ) inchisoarea de la 7 la 20 ani. Fapta prevazuta
in alin. (3) este pedepsita cu inchisoarea de la 15 la 25 ani si interzicerea
unor drepturi.
Persoana juridicS se sanctioneaza, in toate ipotezele de incriminare,
cu amenda de la 10.000 la 900.000 lei.
Top of the Document

d. ABUZUL DE INCREDERE
Obiectul ocrotirii penale
Obiectul juridic special este constituit din acele relatii sociale privitoare
la patrimoniu - privat sau public -, relatii statornicite pe temeiul increderii
(probitatii) interpersonale referitoare la transmiterea detentiei unor bunuri
mobile.
Ceea ce caracterizeaza aceasta infractiune, si o deosebeste, in principal, de
aceea de fiirt, este ca transferul bunului mobil din detentia unei persoane
(victima) in detentia altei persoane (autor al infractiunii) se realizeaza licit (sub
un titlu legal), dar, ulterior, faptuitorul, cu rea-credinta, interverteste detentia sa
temporara asupra bunului intr-o deplina stapanire a acestuia. Deci el se
comporta fata de bunul ce i-a fost incredintat ca un veritabil proprietar, evident
in mod abuziv, privand persoana - fizica sau juridica -ce i-a incredintat bunul
de drepturile pe care le avea asupra acestuia si provocandu-i, pe aceasta cale, un
prejudiciu material.

20
Obiectul material al infractiunii este insusi bunul mobil - aflat in
patrimoniul privat sau public - transmis in detentia faptuitorului, pe care acesta
si-1 instapaneste.
Bunul mobil, obiect material al infractiunii, are intelesul explicat la
infractiunea de furt. Acest bun mobil este detinut cu orice titlu de victima,
situatie care necesita insa unele precizari.
Aidoma infractiunii de furt, textul infractiunii prevazute in art. 213 din
Codul penal acorda protectie impotriva actiunii frauduloase acolo
mentionate nu numai persoanei care este proprietar al bunului, ci oricaror
persoane care detin, sub orice titlu, un bun. Asadar, textul pretinde doar ca
bunul sa fie detinut de o alta persoana decat faptuitorul.
Transferul detentiei asupra bunului de la victima la infractor se
realizeaza, de regula, in virtutea unui raport juridic - contract de depozit,
transport, comodat, gaj, credit - insa nu lipsesc din practica judiciara nici
cazurile in care transferul bunului -implicit titlul sub care autorul preia
detentia bunului - provine dintr-o dispozitie a legii, dintr-un act al unei
autoritati326 sau chiar dintr-o situatie de fapt in baza careia se transmite
stapanirea bunului.
In doctrina327 si jurisprudenta328 s-a considerat ca refuzul de a restitui o
suma imprumutata nu constituie infractiunea de abuz de incredere, cu
motivarea ca in
cazul imprumutului de consumatie, care se refera la bunuri consumabile, o
data cu acestea se transmite si dreptul de proprietate asupra lor, ceea ce
determina, in cazul refuzului restituirii la scadenta a imprumutului (o suma
de bani), nasterea unui litigiu civil si nu incidenta art. 213 C. pen.
Subiectii infractiunii
Subiectul activ si subiectulpasiv al infractiunii sunt circumstantiati de
text.
Subiect activ nemijlocit (autorul) poate fi numai persoana careia i se
incredinteaza un bun mobil - in virtutea unui raport juridic ori a altor
situatii examinate -, iar subiect pasiv (victima) poate fi doar acea persoana -
fizica sau juridica - care a incredintat bunul detinut cu orice titlu.
Potrivit dispozitiilor art. 191 C. pen. subiect activ al infractiunii poate fi
si persoana juridica.
Participatia penala la savarsirea infractiunii este posibila in toate
formele ei -coautorat, instigare, complicitate -, in cazul instigarii ori
complicitatii nemaifiind insa necesar ca faptuitorii sa aiba calitatea pretinsa
de text.

21
Latura obiectiva
Elemental material al infractiunii se exprima printr-o actiune sau
inactiune, din cele limitativ si altemativ enuntate in text, si anume: a) insusirea
bunului mobil al altei persoane; b) dispunerea pe nedrept de acest bun; c)
refuzul de a restitui bunul.
Insusirea bunului. Conceptul insusire are intelesul intrucatva
asemanator aceluia de la infractiunea de furt. Spre deosebire insa de
infractiunea in comparatie, deposedarea de bun, in cazul abuzului de
incredere, se face cu consimtamantul (acordul) persoanei care il detine - de
fapt, chiar aceasta incredinteaza bunul -, iar imposedarea autorului
infractiunii are loc intr-un al doilea timp - uneori chiar departat de primul
timp - si este realizata, asa cum aratam, in mod fraudulos (abuziv), prin
intervertirea titlului legal de detentor in situatia de proprietar uzurpator al
bunului.
Acesta este intelesul conceptului de insusire in sensul art. 213 alin. (1) Cod
penal.
A dispune pe nedrept de bun. Conceptul a dispune exprima acea
conduita a persoanei fata de bun admisa legal doar proprietarului acestuia,
conduita in cadrul careia persoana are dreptul de a face ce doreste cu
bunul sau - sa il vanda, consume, imprumute, distruga - daca distrugerea nu
este prohibits prin dispozitiile art. 219 alin. (1) si (3) - abandoneze,
prelucreze.
A dispune pe nedrept. Actul de dispozitie, potrivit textului, trebuie sa fie
,,pe nedrept" pentru a constitui infractiunea analizata, adica autorul actiunii
sa nu aiba dreptul - in virtutea conditiilor stabilite in cadrul raportului
juridic - sa se comporte cu bunul in maniera in care a facut-o.
Refuzul de a restitui bunul. Prin aceasta sintagma se intelege refuzul
persoanei careia i s-a incredintat bunul de a-1 restitui persoanei care i 1-
a incredintat.
Refuzul autorului infractiunii trebuie exprimat in mod manifest (expres)
- nu este astfel considerate cererea de a amana remiterea bunului - si el
succede solicitarii, de menea, manaseifests (somativa), a partii vatamate de
a i se restitui bunul329.
Solicitarea de a se restitui bunul se poate face si prin mandatar ori de
330
catre succesorul persoanei vatamate care a decedat .
Nepredarea bunului la termenul scadent nu echivaleaza cu o atitudine de
impotrivire a persoanei de a-1 restitui, dar, asa cum s-a statornicit cu temei
in practica judiciara, neremiterea bunului la un alt termen, convenit de parti
dupa expirarea primului termen, va putea fi considerate ca refuz de restituirea
bunului.

22
Tot astfel, nu echivaleaza cu un refuz, in sensul infractiunii de abuz de
incredere, nerestituirea bunului din pricina faptului ca acesta a fost sustras
ori distrus de o terta persoana, imposibilitatea justificata a persoanei careia i
s-a incredintat bunul de a-si indeplini obligatia constituind temei doar
pentru antrenarea raspunderii civile - si nu penale -, deoarece lipseste intentia
de fraudare.
Urmarea imediataconsta, pe de o parte, in imposedarea frauduloasa a
autorului cu bunuri care constituie obiect material al infractiunii, iar pe de
alta parte, in lipsirea partii vatamate de posibilitatea exercitarii drepturilor ei
asupra bunului in cauza si in producerea, prin consecinta, a unui prejudiciu
material.
Legatura de cauzalitate dintre actiune/inactiune si consecintele
acestora rezulta din insasi materialitatea faptelor ex
- re.
Latura subiectiva
Forma de vinovatie.Infractiunea de abuz de incredere se savarseste exclusiv
cu intentie - ca forma a vinovatiei - in ambele ei modalitati directa - ori
indirecta. Asadar, autorul infractiunii trebuie sa realizeze ca prin
actiunea/inactiunea sa deapropriere frauduloasa a bunului persoanei vatamate,
o priveaza pe aceasta de exer- citarea drepturilor legitime pe care le are asupra
bunurilor in cauza, si sa urmareasca ori sa accepte producerea rezultatului.
Savarsirea infractiunii din culpa este exclusa.
Textul nu pretinde, pentru realizarea infractiunii, existenta unui
scop sau
mobil.
Forme. Sanctiuni
Forme. Desi posibila, ca realizare faptica,tentativa nu este sanctionata de
lege.
Consumarea infractiunii survine, instantaneu, intr-unul dintre cele 3
momente in care se materializeaza actiunea-inactiunea: insusirea bunului,
dispunerea pe nedrept de acesta, refuzul de a-1 restitui.
Sanctiuni. Abuzul de incredere se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni
la 4 ani sau cu amenda.
Persoana juridica se sanctioneaza cu amenda de la 5.000 la 600.000 lei,
potrivit art. 71l alin. (2) C. pen.
Top of the Document

e. GESTIUNEA FRAUDULOASA
Obiectul ocrotirii penale

23
Obiectul juridic specialeste identic cu eel al infractiunii de abuz de
incredere, iar obiectul material al infractiunii este constituit din bunurile
insumate in masa patrimoniului gestionat (o universalitate de bunuri mobile
si/sau imobile) care si-au pierdut total sau partial valoarea din cauza
gestionarii lor frauduloase, pricinuindu-se astfel o paguba persoanei care le-a
incredintat spre conservare oriadministrare.
Subiectii infractiunii
Aidoma infractiunii de abuz de incredere, subiectii infractiunii de
gestiune frauduloasa sunt circumstantiati de text.
Astfel, subiect activ nemijlocit (autor) va fi doar acea persoana careia i
s-au incredintat bunuri spre conservare sau administrare.
Subiect activ poate fi si persoana juridica, in conditiile art. 191 C. pen.
Infractiunea este susceptibila de savarsire in participate. In cazul
coautoratului - mai multe persoane se angajeaza sa gestioneze, in comun,
un patrimoniu -, fiecare dintre autori trebuie sa aiba calitatea ceruta de
text, dar in cazul instigarii ori al complicitatii, subiectii nu mai sunt
calificati.
Subiectul pasiv este acea persoana - fizica sau juridica - care
incredinteaza bunuri - din patrimoniul privat sau public - spre conservare
sau administrare unei persoane fizice.
Latura obiectiva
Elemental material al infractiunii consta dintr-o actiune sau dintr-o
inactiune331 prin care sunt lezate bunurile aflate in administrarea sau
conservarea autorului faptei. Pot constitui actiuni de acest tip, spre exemplu,
vanzarea unui bun din patrimoniu la un pret inferior celui practicat pe
piata, sau degradarea autoturismului primit spre conservare din cauza
folosirii lui de catre faptuitor in interes propriu, ori acordarea unor salarizari
exagerate; iar inactiuni de acest tip -neincasarea unor datorii, sau tolerarea
furturilor in paguba patrimoniului gestionat, ori neluarea masurilor de
ingradire a unei culturi pentru a o proteja de actiunile distrugatoare ale
animalelor etc.
In ipoteza in care actiunile/inactiunile pagubitoare patrimonial nu sunt
in legatura cu activitatea de administrare sau conservare a bunurilor, fapta
nu va constitui infractiunea de gestiune frauduloasa, ci, eventual, o alta
infractiune332.
Gestiune. Conceptul defineste o activitate complexa intreprinsa de o
persoana in legatura cu patrimoniul - privat sau public - apartinand altei
persoane - fizice saujuridice.
Conservarea bunurilor. Potrivit obligatiilor asumate, prin contract sau

24
prin efectul legii, persoana desfasoara activitati de pazire a bunurilor, de
mentinere a valorii lor si, in general, orice activitati necesare si menite a
conserva integralitatea cantitativa si calitativa a patrimoniului astfel
gestionat.
In literatura de specialitate sunt asimilate unor asemenea acte de
gestiune si actele utile pentru dobandirea unui drept cu privire la acele
bunuri sau pentru evitarea stingerii unui astfel de drept333 (inscriptia unei
ipoteci, intreruperea unei prescripts etc.).
Administrarea bunurilor. Activitatile de ,,administrare" a bunurilor sunt
mult mai numeroase si complexe decat cele de ,,conservare" - pe care, de
altfel, le si includ -, obligatiile administratorului, asumate evident tot
printr-un contract sau prin efectul legii, putand consta in: primirea (sub
orice titlu), evidentierea, manuirea, eliberarea (sub orice titlu, deci si
vanzarea sau donarea) bunurilor primite in gestiune.
Drepturile si obligatiile persoanei referitoare la patrimoniul incredintat
spre gestionare sunt cele stabilite prin contractul incheiat cu persoana
care i-a incredintat in acest scop patrimoniul, sau cele stabilite prin actul
emis in virtutea si in aplicarea dispozitiei legale.
Patrimoniul incredintat spre gestionare cuprinde o universalitate de
bunuri -si nu numai un bun sau altul determinat, cum este in cazul
infractiunii de abuz de incredere - universalitate ce poate cuprinde bunuri
mobile si/sau imobile, fungibile si/sau nefungibile, consumptibile si/sau
neconsumptibile, precum si drepturi (reale, de creanta etc.).
Este lipsit de importanta pentru realizarea infractiunii daca mandatul
dat pentru gestionarea patrimoniului este exprimat intr-o forma scrisa sau
orala, ori daca este cu titlu gratuit sau oneros.
Urmarea imediata consta in producerea unei pagube persoanei care i-a
incredintat autorului bunurile spre administrare sau conservare.
Intre actiunea/inactiunea faptuitorului si urmarea imediata trebuie
stability o legdturd de cauzalitate, adica trebuie demonstrat ca paguba
inregistrata de partea vatamata este consecinta actelor frauduloase prin care i
s-au gestionat bunurile.
Latura subiectiva
Forma de vinovdtie. Infractiunea de gestiune frauduloasa se
savarseste exclusiv cu intentie, in ambele ei forme - directd sau indirectd.
Asadar, faptuitorul realizeaza, in toate cazurile, ca prin conduita sa fata de
bunurile gestionate creeaza un prejudiciu material persoanei care i le-a
incredintat, si el urmareste ori accepts producerea acestui rezultat. Prin
expresia ,,cu rea-credinta", prezenta in text, legiuitorul si-a marcat limpede

25
vointa de a exclude posibilitatea sanctionarii penale a unei asemenea fapte
atunci cand ea este comisa din culpa.
La modalitatea agravata, prevazuta in alin. (2) intentia este chiar
calificatd, intrucat insumeaza elementul scop, care consta in urmarirea
obtinerii unui profit material prin savarsirea infractiunii.
Textul nu pretinde ca autorul sa fi urmarit un anume scop - la
modalitatea tip reglementata in alin. (1) -, ori sa fi fost animat de un mobil.
Forme. Sanctiuni
Forme. Legea nu prevede sanctionarea tentativei, desi aceasta este
posibila.
Consumarea infractiunii are loc in momentul aparitiei urmarii
imediate, respectiv in momentul producerii efective a pagubei in dauna
patrimoniului privat ori public.
Sanctiuni. In forma tip, infractiunea este pedepsita cu inchisoare de la 6
luni la 5 ani, iar in varianta agravata pedeapsa este inchisoarea de la 3 la 10
ani, daca fapta nu constituie o infractiune mai grava.
Persoana juridica se sanctioneaza cu amenda de la 5.000 la 600.000 lei.
Top of the Document

f. INSELACIUNEA
Obiectul ocrotirii penale
Obiectul juridic special este constituit din fasciculul de relatii sociale
privitoare la patrimoniu, privat si public, formate pe temeiul bunei-credinte
si al increderii reciproce a subiectilor acestor raporturi.
Obiectul material al infractiunii poate fi un bun mobil sau imobil si,
in general, orice valoare materials, cum este, de pilda, un inscris care
incorporeaza o asemenea valoare (libret334 sau obligatiune CEC, adeverinta
de castigarea unui premiu la loterie, actiune la o banca etc.).
In varianta prevazuta in alin. (3), obiectul material consta in contractul
prin a carui valorificare - executare este prejudicial material victima, iar la
varianta agravata de la alin. (4), obiectul material este cecul335.
Subiectii infractiunii
Subiectul activ nemijlocit (autor) al infractiunii este necircumstantiat de
text, el putand deci fi oricare persoana.
Poate fi subiect activ si persoana juridica, in conditiile art. 191 C. pen.
Infractiunea este susceptibila de participate in toate formele acesteia
-coautorat, instigare, complicitate.
Subiectul pasiv al infractiunii este insa circumstantiat, si anume, poate fi

26
doar acea persoana, fizica sau juridica, prejudicial materialmente prin fapta
inselatoare.
Latura obiectiva
Elementul material al infractiunii consta intr-o actiune - rar intr-o
inactiune -de inducere in eroare a unei persoane, careia i se prezinta in mod
distorsionat o situatie ori o imprejurare de fapt - prin alterarea adevarului -,
cu alte cuvinte, asa cum o spune chiar textul - fie este prezentata ca
mincinoasa o fapta adevarata, fie o fapta adevarata este prezentata ca
mincinoasa.
Acesta difera in raport cu modalitatile normative ale infractiunii.
Astfel, in alin. (1) al art. 215 este prevazuta modalitatea tip (simpla) a
infractiunii, al carei element material consta dintr-o actiune/inactiune
vicleana, de inducere in eroare (de pacalire), exprimata oral sau in scris.
In alin. (3) al articolului este prevazuta o varianta speciala a modalitatii
tip -asa numita inselaciune in conventii - al carei element material consta in
actiunea sau omisiunea din contract care induce in eroare partea
contractanta. In cazul acestei variante speciale, partenerul contractual este
indus in eroare fie cu ocazia incheierii contractului336 - adica in faza
negocierii pana la intervenirea acordului si semnarea actului -, fie in faza
executarii contractului - adica in faza derularii acestuia (la livrarea marfii,
care poate fi inferioara calitativ, la plata pretului etc.). Este esential de
retinut la inselaciunea in conventii ca - asa cum pretinde textul - in absenta
erorii in care a fost indusa ori mentinuta victima, aceasta nu s-ar fi angajat
la incheierea ori executarea contractului in conditiile acolo stipulate.
Inselaciunea in modalitatea tip, ca si varianta ei speciala - inselaciunea
in conventii - pot avea cate o varianta agravata, atunci cand ele sunt
savarsite in anumite conditii, prevazute in alin. (2) al textului. Deci
modalitatea agravata a infractiunii de inselaciune are ca obiect material
actiunea/inactiunea de inducere in eroare a unei persoane (aceea
caracteristica modalitatii tip) savarsita insa prin folosirea de: a) nume
mincinoase, b) calitati mincinoase33 sau c) alte mijloace frauduloase338.
a) Nume mincinoase. Este un nume care nu apartine faptuitorului.
Numele este ,,imprumutat" de la alta persoana - in locul careia se prezinta,
pretinzand ca este acea persoana -, sau este imaginar - pentru a-si ascunde
reala identitate si a zadarnici astfel descoperirea sa, ori pentru ca numai in
acest mod reusea inducerea in eroare a victimei (se prezinta sub nume de
rezonanta germanica si vorbeste romana cu accent german spre a
convinge victima ca este ,,agentul" unei firme mtincheneze).
b) Calitati mincinoase. A se vedea explicatiile date la infractiunea de

27
violare
de domiciliu.
c) Mijloace frauduloase. Actiunea de inselare a unei persoane se
realizeaza, in
regula generala, prin prezentarea de catre autorul infractiunii a unor stari
de fapt
neconfonne realitktii, adica prin vorbe amagitoare, mincinoase, rostite339 ori
scrise3 °.
Deseori insa aceasta actiune, principals, este sustinuta cu anumite
,,mijloace
frauduloase", folosite de autor pentru a spori sansele de reusita ale
activitatii de
plasmuire a adevarului, pentru a-i conferi un grad de credibilitate ridicat.
Din dispozitiile art. 215 alin. (2) rezulta ca inselaciunea, in varianta
agravata prevazuta in acest text, nu poate fi niciodata o infractiune
complexa41. In consecinta, daca mijlocul fraudulos prezinta el insusi
elementele unei infractiuni -fals material in inscrisuri oficiale, fals in
inscrisuri sub semnatura privata, fals privind identitatea, uz de fals,
uzurparea de calitati oficiale -, sunt incidente regulile privitoare la
concursul de infractiuni intre inselaciune si aceea care a constituit mijlocul
fraudulos342.
In alin. (4) este prevazuta a doua modalitate agravata a infractiunii de
inselaciune, care se exprima prin urmatoarele actiuni: a) emiterea unui cec
asupra unei institutii de credit sau unei persoane, stiind ca pentru valorifrcarea
lui nu exista provizia sau acoperirea necesara343; b) retragerea, dupa emiterea
cecului, a proviziei, in total sau in parte; c) interzicerea trasului de a plati inainte
de expirarea termenului de prezentare. Actiunile incriminate in cele trei variante
in alin. (4) sunt intreprinse in scopul aratat in alin. (1), adica de a produce o
paguba posesorului cecului344.
,,Trasul" este persoana care are mandat sau ordin de la o alta persoana
numita ,,tragator" sa execute obligatia de plata a unei sume determinate in
favoarea unei a treia persoane, numita beneficiar, la scadenta si locul
mentionate.
Instanta suprema, in sectii unite, a decis ca in cazul in care
beneficiarul cecului are cunostinta, in momentul emiterii, ca nu exista
disponibilul necesar acoperirii acestuia la tras, fapta constituie infractiunea
prevazuta in art. 84 alin. (1) pet. 2 din Legea nr. 59/1934 si nu aceea
prevazuta in art. 215 alin. (4) C. pen.345.
Urmarea imediata. Indiferent de modalitatea normativa in care se
savarseste infractiunea, urmarea imediata a laturii obiective consta in

28
producerea unui prejudiciu material persoanei inselate. In absenta unor
actiuni menite a produce o paguba, fapta nu constituie infractiunea de
inselaciune.346
Nu constituie urmarea imediata a infractiunii de inselaciune prejudiciul
moral produs persoanei inselate (compromiterea victimei fata de vecini,
colegi etc.).
Pentru realizarea laturii obiective, este necesar a se demonstra ca
intre actiunea de inducere in eroare si consecinta pagubitoare material
rasfranta asupra victimei exista un raport de cauzalitate.
In ce priveste ,,folosul material" obtinut de faptuitor, acesta este,
aidoma aceluia de la infractiunea de furt, un folos injust, un folos la care
el nu este indreptatit.
Latura subiectiva
Infractiunea de inselaciune se savarseste exclusiv cu intentie, si anume cu
intentie directa. Intentia este calificatd, deoarece insumeaza si elementul
scop, care, potrivit textului, este acela de a obtine un folos material injust347.
Nu intereseaza, pentru realizarea infractiunii, mobilul de care este
animat faptuitorul.
Forme. Sanctiuni
Forme. Fapta de inselaciune este susceptibila de desfasurare in timp.
Tentativa se pedepseste. Infractiunea ramane in faza de tentativa atunci
cand actiunile de inducere in eroare sunt intrerupte, independent de vointa
faptuitorului -mai inainte de producerea rezultatului pagubitor pentru victima
-, cat si atunci cand actiunile specifice de inselare au fost epuizate, fara insa
ca urmarea imediata -prejudiciul material - sa apara348.
Nu va constitui totusi tentativa la aceasta infractiune fapta de a incerca
inducerea in eroare a unei persoane prin folosirea unor mijloace total
improprii -falsuri grosiere, deghizari usor sesizabile - deoarece acestea nu au
aptitudinea de a insela pe cineva349.
Consumarea infractiunii intervine in momentul aparitiei urmarii
imediate, adica al producerii efective a pagubei350.
In practica judiciara s-a considerat ca inselaciunea in conventii se
consuma intotdeauna la incheierea contractului351.
Consimtind, in parte, ca infractiunea se poate consuma in acel moment,
ne exprimam opinia - usor distantata de aceea a instantei supreme - ca
momentele nu se suprapun, obligatoriu si intotdeauna, deoarece, pe de o
parte, actiunea/inactiunea de inducere in eroare poate incepe nu neaparat in
faza incheierii, ci si in aceea de executare a contractului - astfel ca
raportarea la momentul stabilirii acordului partilor apare nejustificata de

29
vreme ce actiunea inselatoare nici nu a debutat -, iar pe de alta parte,
deoarece este posibila epuizarea actiunii de inducere in eroare a persoanei -
in una ori in ambele faze ale contractului - fara insa ca rezultatul pagubitor
sa se fi produs.
Asa fiind, consideram ca infractiunea de inselaciune, indifferent de
modalitatea normativa in care este savarsita, se consuma doar la provocarea
unei pagube persoanei yatamate.
Sanctiuni. In raport cu pericolul social prezentat de fiecare modalitate
normativa, legiuitorul a stabilit un regim sanctionator diferentiat, astfel:
- inchisoarea de la 6 luni la 12 ani - alin. (1) si (3);
- inchisoarea de la 3 la 15 ani - alin. (2), (3) si (4);
- inchisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi - alin.
(5).
Persoana juridica se sanctioneaza, in toate ipotezele de incriminare,
cu
amenda de la 10.000 la 900.000 lei potrivit art. 71x alin. (3) C. pen.
Top of the Document

g. DELAPIDAREA
Obiectul ocrotirii penale
Obiectul juridic special este constituit din fasciculul de relatii sociale
cu caracter patrimonial care reclama, pentru existenta si dezvoltarea lor, din
partea gestionarilor sau administratorilor patrimoniului unei persoane
juridice, sa nu sustragS bunuri din cele gestionate ori administrate352.
Protectia penalS se extinde insa si asupra relatiilor de serviciu din cadrul
acelei unitati, optima desfasurare a acestor relatii fiind intr-un raport de
interconditionare cu starea (integralitatea sau neintegralitatea) bunurilor
detinute de unitate.
Obiectul material. Infractiunea de delapidare are totdeauna un
obiect material, adica un obiect asupra cSruia se exercita direct si
nemijlocit actiunea ilicita de sustragere, obiect care apartine unei persoane
de drept public sau privat. Prin concept, notiunea de sustragere implica
existenta unui obiect material, obiect care este sustras, fara de care actiunea
de sustragere nu ar fi posibila.
Obiect material al infractiunii de delapidare poate sa fie, in primul rand,
orice bun mobil, aceasta fiind, oarecum, de la sine inteles, deoarece numai un
bun mobil, este susceptibil de sustragere. Se considers, de asemenea, bun
mobil, bunul ce poate fi desprins de un bun imobil (de exemplu: usile,
ferestrele unei clSdiri, fructele unui teren). In al doilea rand, bunul trebuie sa

30
aiba o existenta materials, deoarece numai un astfel de bun poate fi sustras.
Acest lucru devine mai evident in cazul creantelor sau al altor valori, caci
existenta lor se reflects material in documentul care le constatS. In al treilea
rand, bunul material trebuie sa aiba o valoare economics, valoare care se
exprima intr-un pret, intr-un tarif sau intr-o lists de valori. Valoarea economics
este un element important, deoarece, in bunS mSsurS, de aceasta depinde
cuantumul pagubei si prin aceasta, gradul de pericol social al faptei53.
Bunurile care formeaza obiectul material al delapidarii trebuie sa
indeplineasca douS conditii:
- sa apartina unei persoane juridice de drept public sau de drept privat;
- sS se gSseascS in gestionarea sau administrarea autorului.
Sfera bunurilor care pot forma obiectul material al infractiunii de
delapidare este delimitatS chiar de norma de incriminare prin sintagma ,,bani,
valori sau alte bunuri".
Prin bani se intelege moneda de hartie sau metalica si biletele de banca.
Prin valori se inteleg inscrisurile de orice fel: titlurile de credit, creanta
sau alte valori economice (cum sunt cecurile, hartiile de virament, obligatii
etc.)
Prin bunuri se inteleg orice fel de obiecte mobile care au o valoare
economics, cum sunt obiectele produse industriale, obiectele agricole,
obiectele casnice etc.
Plusurile in gestiune, oricare ar fi originea lor, formeaza obiect material
al infractiunii de delapidare, iar fapta de creare a plusurilor prin mijloace
frauduloase, constituie infractiune potrivit art. 35 din Legea nr. 22/1969. In
aceasta ipotezS cele doua infractiuni se vor refine in concurs real54.
Subiectii infractiunii
Subiectul activ nemijlocit (autor) al acestei infractiuni proprii este
calificat si nu poate fi decat un ,,functionar public" sau ,,functionar", care
este ins&rcinat cu gestionarea sau administrarea bunurilor unei persoane
juridice de drept public sau
privat. Aceste cerinte care afecteaza calitatea subiectului activ nemijlocit
sunt cumulative. Daca una dintre acestea nu este indeplinita, fapta nu mai
poate constitui delapidare.
Prin ,,functionar public", in sensul legii penale - art. 147 alin. (1) C.
pen. -, se intelege orice persoana care exercita permanent sau temporal", cu
orice titlu, indiferent cum a fost investita, o insarcinare de orice natura,
retribuita sau nu, in serviciul unei unitati dintre cele la care se refera art.
145 C. pen. (autoritatile publice, institutiile publice, institutiile sau alte
persoane juridice de interes public).

31
Prin ,,functionar" se intelege functionarul public, precum si orice salariat
care exercita o insarcinare in serviciul unei alte persoane juridice decat cele
la care se refera art. 145 C. pen.
In cazul infractiunii de delapidare insa, calitatea de functionar public
sau privat nu este suficienta pentru comiterea acesteia. Se cere ca acestia
sa aiba atributii de gestionare sau administrare a bunurilor unei persoane
juridice de drept public sau privat.
Gestionarul355 este acel angajat al unui agent economic, autoritate sau
institutie publica care are ca atributii principale de serviciu, primirea,
pastrarea si eliberarea de bunuri aflate in administrarea, folosinta sau
detinerea, chiar temporara, a unui agent economic, autoritate sau institutie
publica, indiferent de modul de dobandire si locul unde se afla bunurile.
Este considerat gestionar orice persoana care gestioneaza in fapt
anumite bunuri. Un functionar public, care accepts sa faca acte de gestiune
sau isi asuma rolul de gestionar, desi nu are atributii de serviciu in acest
sens este gestionar de fapt si, daca isi insuseste din bunurile gestionate,
comite infractiunea de delapidare.
O conditie minimala, absolut necesara pentru existenta unei ,,gestionari
de fapt", este aceea ca persoana juridica de drept public sa aiba cunostinta
despre exercitarea in fapt a activitatii de gestionare. Altfel, persoana in
cauza nu poate fi privita ca avand vreo ,,insarcinare" in serviciul unei
persoane juridice de drept public si deci considerate ca avand in vreun fel
oarecare calitatea de functionar public3*.
Legea nr. 22/1969 nu defineste notiunea de gestionar de fapt, insa
prevede in art. 31 ca persoana care primeste, pastreaza si elibereaza
bunuri, fara a avea calitatea de gestionar in intelesul art. 1, raspunde integral
ca si gestionarul de drept.
Autor al infractiunii de delapidare poate fi si functionarul public sau
functionarul care administreaza asemenea bunuri. Administrarea, spre
deosebire de gestionare, consta dintr-un complex de acte de dispozitie
(planificarea, aprovizionarea, desfacerea, platile catre terti etc.) care
privesc efectuarea de operatii asupra bunurilor ce apartin unui agent
economic, autoritate sau institutie publica, potrivit cu natura si scopul
patrimoniului unitatii respective. Actele de dispozitie ale unui administrator
(persoana din conducerea unitatii), prin care s-ar insusi, folosi ori trafica
bunuri ale persoanei juridice de drept public sau de drept privat constituie,
de asemenea, infractiune de delapidare.
Daca gestionarul vine in contact direct si material cu bunurile, date
fiind atributiile lui legate de primirea, pastrarea sau eliberarea bunurilor,
administratorul are un contact posibil, virtual. Delapidarea deci nu presupune

32
in mod obligatoriu un contact direct si material cu bunul persoanei juridice
de drept public sau privat,
deoarece se poate ajunge sa se sustraga sau sa se instraineze un bun si
printr-o dispozitie privind miscarea bunurilor3 .
Persoana juridica poate fi subiect activ al infractiunii de delapidare,
potrivit art. 19!C. pen.
Participatia penala este posibila in toate formele sale: coautorat,
instigare, complicitate. Fiind o infractiune proprie, coautoratul nu este posibil
decat daca toti coautorii au dubla calitate ceruta de lege la data savarsirii
faptei. Daca una dintre cele doua calitati sau chiar ambele lipsesc,
activitatea acelui participant va fi considerate drept complicitate la
delapidare chiar daca in concret acesta a comis acte de executare nemijlocita
a acesteia358.
Subiectul pasiv este o unitate din cele aratate la art. 145 C. pen.
(autoritate publica, institutie publica, institutiile sau alte persoane juridice
de interes public) sau o persoana de drept privat.
In ipoteza in care bunurile care au facut obiectul delapidarii au fost
incredintate unitatii respective spre transport, reparare etc., proprietarul
acestor bunuri are calitatea de subiect pasiv secundar35 .
Latura obiectiva
Elemental material al acestei incriminari consta intr-o actiune de
sustragere, care se realizeaza prin trei modalitati normative: ,,insusirea",
,,folosirea" sau ,,traficarea" de bani, valori sau alte bunuri.
Savarsirea oricareia dintre aceste modalitati conduce la realizarea
elementului material al infractiunii de delapidare. Nu intereseaza, pentru
existenta infractiunii daca actiunea de sustragere s-a savarsit in interesul
faptuitorului sau al unei alte persoane.
,Jnsusired\ ca modalitate a sustragerii unui bun, consta, pe de o
parte, dintr-un act initial de scoatere a unui bun din posesiunea sau
detentiunea unei persoane juridice de drept public sau privat si, pe de alta
parte, dintr-un act subsecvent de trecere a acestuia in stapanire proprie.
Aceasta modalitate de sustragere este legal exprimata prin actul de
,,insusire", de luare in stapanire, care implica insa actul de luare, de
scoatere a bunului din posesiunea sau detentiunea unei persoane juridice de
drept public sau privat.
Un bun se socoteste insusit in momentul in care faptuitorul il ia in
stapanire si poate dispune de el, adica poate sa-1 consume, sa-1
foloseasca sau sa-1 instraineze360.
Insusirea de catre factorul postal a unor sume de bani reprezentand

33
pensii si alte drepturi banesti pe care trebuia sa le achite destinatarilor
constituie infractiunea de delapidare, iar nu aceea de gestiune frauduloasa361.
Fapta inculpatului, inspector de impozite si taxe in cadrul unei
administratii financiare, de a-si insusi sume de bani din incasarile facute in
aceasta calitate, constituie infractiunea de delapidare si nu infractiunea de
gestiune frauduloasa, deoarece inculpatul are calitatea de functionar, iar in
cadrul atributiilor sale de serviciu ii revenea si obligatia de a gestiona
sumele incasate. Gestiunea frauduloasa
se comite de orice persoana ce are bunuri in conservare sau administrare,
nefiind necesar ca subiectul activ sa aiba calitatea de functional"362.
Insusirea de sume de bani sau alte bunuri apartinand avutului public de
catre functionarul care le gestioneaza sau administreaza constituie
infractiunea de delapidare si nu cea de gestiune frauduloasa in acest din
urma caz nefiind necesar ca bunul sa faca parte din avutul public, iar
subiectul activ al infractiunii sa fie functionar363.
,Folosirea\ ca modalitate de sustragere a unui bun din posesiunea sau
detentiunea unei persoane juridice de drept public sau privat, consta intr-un
act initial de luare sau scoatere a unui bun din sfera patrimoniala a unei
persoane juridice de drept public sau privat si apoi intr-un act subsecvent de
intrebuintare a bunului sustras. Concret, ,,folosirea" unui bun inseamna
tragerea de foloase, de exemplu, scoaterea dintr-un magazin sau depozit a
unei masini si folosirea ei, scoaterea unui costum de haine si folosirea lui.
In acest caz, Mosul este tras fie chiar de magaziner, de gestionar, fie de o
alta persoana (ruda, prieten).
Spre deosebire de insusire, in cazul careia bunul luat ramane la
faptuitor, in cazul folosirii bunului, acesta este readus in unitatea publica
sau privata, fiind vorba de o scoatere temporara a bunului din acea
unitate3 .
Constituie delapidare prin folosire luarea din gestiune a unui televizor
pentru a-1 folosi pentru o perioada de timp365.
,,TraficarecT, ca modalitate de realizare a infractiuni de delapidare, este
tot o forma de sustragere, care consta, mai intai, din actul de scoatere a
bunului de la o persoana juridica de drept public sau de drept privat si apoi
din actul de traficare, de speculare, in vederea obtinerii unui profit. Ca si in
cazul celorlalte modalitati, aceasta modalitate de sustragere este exprimata
prin actul subsecvent al ,,traficarii" (specularii), act care presupune si
actiunea de deposedare a unitatii publice sau private de acel bun, de
scoatere a bunului de la unitatea respectiva.
Scoaterea bunului de la unitatea publica sau privata este, si in cazul
traficarii, temporara, adica pentru timpul cat a fost necesar specularii, dupa

34
care bunul este readus in unitate. Traficarea se deosebeste de folosire prin
aceea ca traficarea este o speculare, adica o folosire care aduce profit, pe
cand folosirea satisface o nevoie personals si nu aduce un profit, exprimat in
bani sau alte avantaje366.
Exista delapidare prin traficare in cazul in care magazionerul
imprumuta un bun din gestiune in schimbul unei sume de bani367, ori in
ipoteza in care gestionarul unui bufet scoate temporar sume de bani din
gestiune pentru a cumpara din comert bauturi alcoolice si a le vinde in
unitate la pretul de desfacere in unitatile de alimentatie publica368.
Urmarea imediata. Actiunea de sustragere are ca urmare imediata,
scoaterea bunului din sfera patrimoniala in care se gasea si deci
deposedarea sau lipsirea unitatii publice sau private de bunul sustras.
Aceasta inseamna si pricinuirea unei pagube persoanei juridice de drept
public sau de drept privat.
In caz de delapidare comisa prin insusire de bunuri, pentru stabilirea
pagubei, trebuie avute in vedere preturile in vigoare la data savarsirii
infractiunii, iar daca este vorba de o delapidare continuata, de la data
savarsirii fiecarei actiuniventualele majorari de preturi vor fi avute in
vedere numai la stabilirea despagubirilor De asemenea, in cazul
sustragerii unor sume de bani, autorul delapidarii va fi obligat sa acopere
atat prejudiciul efectiv, cat si dobanda aferenta, pe durata de timp de la
data savarsirii infractiunii si pana la achitarea sumei datorate370.

In caz de delapidare prin folosire sau traficare, paguba consta in


uzura bunului pe timpul cat a fost scos din gestiune371 sau, daca obiectul
material este o suma de bani, in echivalentul dobanzii legale pe durata
folosirii sumei372.
Pagubele produse prin infractiuni de delapidare concurente nu se
totalizeaza, ci raman de sine statatoare373.
Impozitele platite la sumele delapidate nu pot fi considerate ca
delapidate374.
Delapidarea prevazuta in art. 2151 alin. (2) C. pen. are ca urmare
producerea unor consecinte deosebit de grave.
Prin ,,consecinte deosebit de grave", in sensul legii penale, se intelege
o paguba materials mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de
grava a activitatii, cauzate unei autoritati publice, institutii publice sau
altei persoane juridice de drept public ori altei persoane juridice sau fizice.
Legatura de cauzalitate intre actiunea incriminata si urmarea imediata
trebuie sa existe si sa fie dovedita. Daca deposedarea nu se datoreaza unei

35
actiuni de sustragere, ci altei cauze (pierderii bunului, perisabilitatea lui, furt
etc.), nu poate fi vorba de legatura de cauzalitate si nici de infractiunea de
delapidare.
Latura subiectiva
Forma de vinovatie. Delapidarea se poate comite numai cu intentie
directa sau indirecta.
Este indiferent daca faptuitorul a savarsit fapta pentru satisfacerea
unui interes propriu sau pentru interesul altei persoane. Scopul urmarit de
faptuitor este satisfacerea unui interes. De aceea, existenta acestui scop este
prezumata, iar faptuitorul nu se poate apara sustinand ca nu a urmarit un
interes propriu, fiind indiferent in interesul cui a fost savarsita delapidarea375.
Forme. Sanctiuni
Forme. Delapidarea fiind o infractiune comisiva cu executie lenta,
savarsirea sa poate trece prin toate fazele de desfasurare a activitatii
infractionalek
Actele preparatorii, desi posibile, nu sunt insa incriminate. In
principiu, crearea de plusuri in gestiune nu constituie un act de executare a
infractiunii de delapidare, ci un act pregatitor376.
Exists tentativa de delapidare atunci cand hotararea faptuitorului de
a sustrage un bun de la o unitate publica sau privata a fost pusa in
executare, dar executarea a fost intrerupta sau nu si-a produs efectul.
Tentativa la delapidare se pedepseste potrivit art. 222 C. pen.
Infractiunea de delapidare se consuma in momentul in care
executarea actiunii de sustragere a fost dusa pana la capat si s-a produs
urmarea imediata, adica scoaterea bunului din sfera patrimoniala a
persoanei juridice de drept public sau privat si trecerea lui in stapanirea
faptuitorului.
Este posibil ca actiunea de sustragere sa se prelungeasca in timp dupa
consumare in cazul folosirii sau traficarii (infractiune continua) sau actele
de sustragere sa se repete (infractiune continuata). Alteori este posibil ca
urmarea imediata sa se agraveze sau sa i se adauge o alta urmare, generata
de aceeasi actiune de sustragere. In toate aceste cazuri, infractiunea se va
socoti epuizata in momentul in care se va efectua ultimul act al actiunii de
sustragere sau in care producerea urmarilor se va termina377.
Instanta suprema378 a decis ca pentru a se refine caracterul de infractiune
continuata a unei delapidari, nu este necesar ca actele materiale repetate
savarsite in realizarea aceleiasi rezolutii sa fie de aceeasi natura - insusire,
folosire, traficare - ci si de natura diferita, cerinta legii fiind satisfacuta din

36
moment ce fiecare act in parte constituie o modalitate de comitere a uneia si
aceleiasi infractiuni, aceea de delapidare.
Sanctiuni. Delapidarea, in varianta tip, se pedepseste cu inchisoare de
la 1 la 15 anL
In varianta agravata, pedeapsa prevazuta de lege este inchisoarea de la
10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.
Persoana juridica, in ambele ipoteze de incriminare, se sanctioneaza cu
amendade la 10.000 la 900. 000 lei.
Top of the Document

h. DISTRUGEREA
Obiectul ocrotirii penale
Obiectul juridic specialeste constituit din acele relatii sociale de ordin
patrimonial, referitoare la ocrotirea bunurilor sub aspectul integritatii
si/sau insusirilor acestora necesare spre a fi utilizate.
Obiectul material al infractiunii este bunul - mobil sau imobil -,
apartinand altei persoane - fizice ori juridice, sau insusi autorului infractiunii
in cazurile prevazute de text - si care este efectiv distrus, degradat ori adus
in stare de neintrebuintare prin fapta comisa.
Subiectii infractiunii
Subiectul activ nemijlocit(autor) nu a fost circumstantiat de text, asadar
el poate fi oricare persoana. Este insa de observat ca in variantele normative
agravate prevazute de alin. (2), (3) si (4), subiect activ poate fi chiar
proprietarul bunuluidistrus.
1
Subiect activ poate fi si persoana juridica in conditiile art. 19C. pen.
Participatia penala este posibila in toate formele ei - coautorat,
instigare385, complicitate.
Subiectul pasiv este persoana, frzica sau juridica, careia ii apartine bunul
distrus, degradat ori adus in stare de neintrebuintare prin fapta autorului
infractiunii.
Latura obiectiva
Elementul material al infractiunii se exprima, de regula, printr-oactiune
si, mai rar, printr-o inactiune, in urma carora se aduce atingere integritatii
materiale a unui bun.
Aceste actiuni/inactiuni pot fi, asa cum se prevede in alin. (1) al textului,
de: a) distrugere, b) degradare si c) aducere in stare de neintrebuintare a unui
bun apartinand altei persoane, sau d) impiedicarea luarii masurilor de

37
conservare ori salvare a unui bun si e) inlaturare a masurilor de conservare
sau salvare a unui bunal altei persoane.
Distrugere. Este actiunea purtata impotriva unui bun, in urma caruia
acesta este dezintegrat, nimicit, daramat, ruinat, iar atunci cand se indreapta
impotriva animalelor, consecinta consta in uciderea sau infirmizarea
acestora. De pilda, prinnaruirea pilonilor de rezistenta ai unui pod, efect al
actiunii de minare a acestora, podul este distrus.
Prin degradare se intelege acea actiune indreptata impotriva unui bun,
in urma caruia acesta pierde una sau mai multe din calitatile sale, este
deteriorat, stricat. In exemplul anterior, deteriorarea suprafetei de rulare prin
provocarea unor sparturi in aceasta, va determina degradarea podului. Spre
deosebire de primul caz, in care podul va trebui reconstruit, in acest caz
sunt indestulatoare lucrari de reparatie.
Sintagma aducere in stare de neintrebuintare vizeaza cu precadere
aspectul functional al bunului, adica acea actiune prin care bunul devine
impropriu folosirii potrivit destinatiei sale, fara a provoca distrugerea sau
degradarea acestuia. In exemplul de mai sus, este suficienta sustragerea
buloanelor de fixare a suprafetei de rulare pe structura podului, pentru ca
acesta sa devina inutilizabil datorita vaditei insecuritati pentru circulatia
vehiculelor.
Impiedicarea luarii masurilor de conservare ori de salvare a bunului.
Prin aceasta formulare trebuie intelese acele actiuni de obstructionare a
activitatii unor persoane - desfasurata individual ori in cadrul unor echipe
de interventie ale serviciilor publice -, menite a preveni distrugerea unui
bun, sau de a inlatura pericolul efectiv distrugator care planeaza asupra
bunului (zadarnicirea actiunii de consolidare a unui imobil avariat de
trecerea timpului ori de cutremur -, sau a actiunii de inlaturarea unei avarii
la o sonda ori mina sau dig, ori a actiunii de stingere a unui incendiu386).
Inlaturarea masurilor de conservare sau salvare a bunului. Se inteleg
acele actiuni intreprinse de faptuitor pentru a anihila ori a face ineficiente
masurile de tipul celor mentionate anterior - inlaturarea sudurii aplicate pe
conducta sparta, dezgroparea gurii de put prin care sonda erupea necontrolat
s.a.
Bunul are o deosebita valoare artistica, stiintifica, istorica,
arhivistica. Bunurile mobile, de asemenea valori, sunt cele cuprinse in
patrimoniul cultural mobil387, iar bunurile imobile, cu valori identice, sunt
cele cuprinse in patrimoniul cultural national388.
In alin. (3) este prevazuta forma agravata a faptei de distrugere,
degradare ori aducere in stare de neintrebuintare a unei conducte petroliere
sau de gaze, a unui cablu de inalta tensiune, a echipamentelor si instalatiilor

38
de telecomunicatii389 sau pentru difuzarea programelor de radio si televiziune
ori a sistemelor de alimentare cu apa si a conductelor magistrate de
alimentare cu apa. Pericolul major - pentru indivizi si societate - degajat
prin distrugerea unor asemenea bunuri apare de ordinul evidentei.
In sfarsit, alin. (4) prevede, in forma agravata, fapta de distrugere a unui
bun prin actiuni de incendiere, explozie ori alte actiuni de acest tip,
pretinzand, concomitent, producerea unui pericol public in urma folosirii
acestor mijloace.
Prin ,,pericol public" trebuie sa se inteleaga acea primejdie care
ameninta o colectivitate de persoane sau/si bunuri.
In legatura cu modul de redactare a textului este de observat si retinut
caracterul enuntiativ (explicativ) - si nu exhaustiv (limitativ) - prin care
legiuitorul a denumit mijloacele periculoase folosite de autor pentru
distrugerea bunului.
In consecinta, magistratul poate constata, in cazul instrumental ca si
,,alte mijloace" -aidoma incendiilor si exploziilor - prezinta o incarcatura de
pericol apropiata de cele expres enuntate in text.
Cerinta textului, de a rezulta pericol public, este satisfacuta in ipoteza, de
pilda, a unei actiuni de braconare cu substante puternic toxice390, intrucat,
concomitent omorarii pestilor din acea zona, este poluata apa pe o intindere
insemnata, sau a incendierii unui apartament din structura unui imobil cu mai
multe apartamente3 \
Spre deosebire de modalitatea tip, prevazuta in alin. (1) - la care bunul
distrus apartine, intotdeauna, altei persoane -, la modalitatile agravate
prevazute in alin. (2), (3) si (4) bunul la a carui integritate se atenteaza
poate fi chiar al autorului infractiunii. Ratiunea pentru care s-a incriminat si
fapta de distrugere a unui bun propriu, este ca prin disparitia unui bun de
valoare ori de insemnatate pentru colectivitate - si nu numai pentru
proprietar -, sau prin distrugerea acestuia cu mijloace ce creeaza efectiv
pericol public, sunt afectate interesele legitime ale unui numar indeterminat
de persoane.
Urmarea imediatd a infractiunii consta in distrugerea, degradarea ori
aducerea in stare de neintrebuintare a unui bun aflat in patrimoniul public ori
privat.
Pentru realizarea laturii obiective a infractiunii este necesar sa se
stabileasca legatura de cauzalitate intre actiunea/inactiunea faptuitorului
si consecinta produsa, care este aceea de afectare a integritatii bunului.
Latura subiectiva
Forma de vinovatie a infractiunii prevazute in art. 217 din Codul penal

39
se exprima exclusiv prin intentie, in ambele ei modalitati - directa si
indirecta. Savarsita din culpa fapta constituie infractiunea prevazuta in art.
219 Codul penal.
Nu prezinta interes pentru realizarea infractiunii elementele scop si
mobil.
Forme. Sanctiuni
Forme. Tentativa la infractiunea de distrugere se pedepseste de
lege -art. 222 C. pen.
Consumarea infractiunii survine in momentul in care se produce
distrugerea bunului, degradarea sau aducerea acestuia in stare de
neintrebuintare ca efect al oricareia dintre actiunile ce alcatuiesc elementul
material. In absenta unei pagube effective provocate de actiunea - inactiunea
autorului, infractiunea nu este consumata, putand fi eventual analizata prin
prisma formei sale imperfecte - tentativa.
Sanctiuni. Fapta savarsita in forma tip - alin. (1) - este pedepsita cu
inchispare de la o luna la 3 luni sau amenda.
In cazul modalitatilor agravate reglementate in alin. (2) si (3), pedeapsa
este inchisoarea de la un an la 10 ani, iar la aceea din alin. (4), sanctiunea
este inchisoarea de la 3 ani la 15 ani.
Persoana juridica se sanctioneaza, in cazul faptelor prevazute in alin.
(l)-(3), cu amenda de la 5.000 la 600.000 lei, iar in cazul agravantei din
alin. (4), cu amenda de la 10.000 la 900.000 lei.
Top of the Document

DISTRUGEREA CALIFICATA
Dupa cum se poate sesiza cu usurinta, chiar si numai prin citirea titlului
infractiunii, distrugerea calificata este o forma agravata a infractiunii de
distrugere prevazuta in art. 217 Cod penal.
Deosebirea dintre cele doua infractiuni rezida, in principal, in urmarile
(consecintele) provocate prin fapta penala, urmari care, in cazul infractiunii
de distrugere calificata, sunt fie ,,deosebit de grave", fie constau intr-un
,,dezastru".
In afara acestei deosebiri principale, intre infractiunile comparativ
examinate mai apar deosebiri in ce priveste latura subiectiva si regimul
sanctionator.
Retinand ca toate explicatiile oferite la infractiunea de distrugere isi
pastreaza valabilitatea la infractiunea de distrugere calificata, ne vom
cantona doar in aspectele particulare ale acesteia.

40
Latura obiectiva
Urmarea imediata consta, alternativ, in:
a. Producerea de „ consecinte deosebit de grave". In legatura cu
aceasta
prima modalitate in care se exprima urmarea imediata - a se vedea art. 146.
b.Dezastru. Conceptul este definit in alin. (2) al art. 218 C. pen.
Limpezimea
enuntului face inutil orice adaus de explicatii. Se cuvine a sublinia ca,
pentru a
califica un eveniment ca ,,dezastru", este necesara producerea ambelor
tipuri de
consecinte mentionate de text - deci consecintele sunt cumulative -,
respectiv,
bi) distrugerea sau degradarea unor mijloace de transport in comun,
de marfuri sau persoane, ori a unor instalatii sau lucrari aflate in patrimoniul
privat sau public si
b2) moartea sau vatamarea grava a integritatii corporate ori sanatatii
mai multor persoane.
Latura subiectiva
Elementul subiectiv al infractiunii de distrugere calificata este complex.
Fapta de distrugere este comisa, evident, cu intentie - directa ori indirecta -,
dar pozitia autorului in ce priveste consecintele acesteia - deosebit de grave
ori dezastru - se caracterizeaza prin culpa.
Asadar, forma de vinovatie la infractiunea de distrugere calificata este
praeterintentia.
Sanctiuni. Consecintele deosebit de periculoase pentru societate impun
un tratament sanctionator mai aspru. Astfel, in cazul in care infractiunea
are consecinte deosebit de grave, pedeapsa este inchisoarea de la 10 la 20
de ani si interzicerea unor drepturi, iar daca urmarea acesteia consta intr-
un dezastru, pedeapsa este detentiunea pe viata sau inchisoarea de la 15
la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.
Persoana juridica se sanctioneaza cu amenda de la 10.000 la 900.000
lei, potrivit art. 71l alin. (3) C. pen.
Top of the Document

DISTRUGEREA DIN CULPA


Analiza infractiunii de distrugere din culpa nu implica explicatii nici
ample si nici speciale, deoarece aceasta corespunde - sub raportul

41
actiunilor/inactiunilor prin care este infaptuit, cat si al urmarilor
(consecintelor) provocate - continutului infractiunilor de distrugere
(prevazuta de art. 217 C. pen.), respectiv de distrugere calificata (prevazuta
de art. 218 C. pen.). Ceea ce o particularizeaza fata de precedentele
infractiuni de distrugere este forma de vinovatie prin care se exprima
atitudinea autorului faptei, si anume - culpa, caci aceasta este insumata
categoriei de infractiuni patrimoniale savarsite fara de intentie delictuala.
si totusi, sunt unele aspecte ale infractiunii de distrugere din culpa ce
se impun a fi evidentiate, eel putin pentru a nu fi omise observarii si
examinarii in procesul de aplicare in concret a acestor dispozitii legale.
Latura obiectiva
Similitudinea textelor - cu usoare nuante de particular - este evidenta,
insa structurarea textelor apare asimetrica fata de modelele anterioare, astfel:
Dispozitiile cuprinse in art. 219 alin. (1) C. pen. corespund acelora din
art. 217 alin. (4) si (5) C. pen. adica, este incriminata fapta culpoasa de
distrugere, degradare ori aducere in stare de neintrebuintare a unui bun,
chiar daca apartine faptuitorului - in cazul in care bunul este afectat in
urma unui incendiu, unei explozii ori unui alt asemenea mijloc392 - cu
conditia, cumulativa, a producerii pericolului public.
Prevederile art. 219 alin. (2) C. pen. calchiaza prevederile art. 217
alin. (3) C. pen., dar, in deosebire de acestea, actiunile-inactiunile de
distrugere, degradare ori aducere in stare de neintrebuintare a bunului nu mai
reprezinta modalitati normative echivalente in grad si alternative, ci aceste
actiuni/inactiuni sunt situate intr-o anumita relatie de conditionare. Este de
observat, astfel, ca s-a incriminat in art. 219 alin. (2) fapta de distrugere sau
degradare numai daca aceasta a avut ca urmare scoaterea din starea de
intrebuintare a unuia dintre bunurile enuntate in text. Rezulta deci ca fapta de
distrugere sau degradare a unui asemenea bun neurmata si de aducerea acestuia
in stare de neintrebuintare, nu va constitui infractiunea comentata. La aceeasi
modalitate normativa mai trebuie remarcata absenta din text a precizarii
potrivit careia fapta constituie infractiune si in cazul ca bunul distrus apartine
faptuitorului.
Dispozitiile art. 219 alin. (3) C. pen. sunt identice acelora cuprinse in art.
218 alin. (1) C. pen., respectiv sunt agravate actiunile - inactiunile din culpa
care au provocat consecinte deosebit de grave, ori dezastru, prin distrugerea,
degradarea ori aducerea in stare de neintrebuintare a unui bun, chiar daca
acesta apartine faptuitorului.
Singurul element material nou, original fata de textele infractiunilor
de referinta, s-a introdus prin alineatul final al art. 219 C. pen., care

42
agraveaza fapta din culpa ce are drept urmare provocarea unui dezastru ori
a unor consecinte deosebit de grave, in cazul in care acea fapta comisa este
in contextul ,,parasirii postului sau a savarsirii oricarei alte fapte de catre
personalul de conducere al unui mijloc de transport in comun, ori de catre
personalul care asigura direct securitatea unor astfel de transporturi".
La aceasta modalitate normativa, subiectul activ nemijlocit este deci
calificat -functionar ori alt angajat al agentului economic caruia ii
apartine ori care exploateaza mijlocul de transport in comun -, iar culpa
lui este o culpa profesionala, aparuta in cadrul si in legatura cu exercitarea
atributiilor de serviciu ce revin subiectului potrivit regulamentului sau
statutului de organizare si functionare al respectivului agent.
Numitor comun al modalitatilor agravate ale infractiunii de distrugere
din culpa - alin. (2)-(4) - este absenta din text a cerintei ,,pericolului public",
deoarece acest pericol - care este implicit urmarilor provocate prin faptele
acolo incriminate -nu mai era necesar a fi explicit pretins.
Sanctiuni. Faptele prevazute in alin. (1) si (2) sunt sanctionate cu
inchisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda.
La alin. (3), teza I, pedeapsa este inchisoarea de la unu la 6 ani, iar la
teza II -este inchisoarea de la 3 la 12 ani.
Pedeapsa pentru modalitatea agravata prevazuta in alin. (4) este
inchisoarea de la 5 la 15 ani.
Persoana juridica pentru faptele prevazute in alin. (l)-(3) teza I, se
sanctioneaza cu amenda de la 5.000 la 600.000 lei, iar in celelalte ipoteze
de incriminare amenda este de la 10.000 la 900.000 lei.
Top of the Document

i.TULBURAREA DE POSESIE
Obiectul ocrotirii penale
Obiectul juridic special este constituit din acele relatii sociale privitoare
la securitatea bunurilor imobile, la starea lor de pasnica posesie, imobile
aflate in detentia sau posesia persoanelor fizice sau juridice si care apartin
patrimoniului privat ori public.
Obiectul material al infractiunii este insusi bunul imobil asupra caruia
se exercita actiunea samavolnica. Acesta este insa, de regula, complex, fiind
alcatuit -osebit bunului imobil - si din corpul persoanei asupra careia se
exercita violentele fizice, ori din bunurile distruse prin actele violente, sau
bunurile (semne de hotar, repere de marcare) desfiintate.

43
Subiectii infractiunii
Subiectul activ nemijlocit (autor) este necircumstantiat de text. El
poate fi orice persoana si chiar proprietarul acelui bun, daca actiunea este
indreptata impotriva bunului imobil legitim posedat ori detinut de alta
persoana.
Potrivit dispozitiilor art. 191 C. pen., subiectul activ poate fi si
persoana juridica.
Infractiunea este susceptibila de savarsire in toate formele de
participate penala - coautorat, instigare, complicitate.
Subiectul pasiv este, in principal, persoana - fizica sau juridica - care
poseda ori detine bunul imobil asupra caruia este indreptata actiunea
samavolnica, ori persoana - fizica sau juridica - careia i se desfiinteaza
semnele de hotar sau reperele de marcare aferente terenurilor respective.
In ipoteza ca bunul imobil ce formeaza obiect al proprietatii private
sau publice se afla in posesia sau detentia altei persoane decat a
proprietarului, calitatea de subiect pasiv al infractiunii o are si proprietarul
acelui bun.
Latura obiectiva
Elementul material al infractiunii se constituie, intr-o prima
modalitate, dintr-o actiune de ocupare a unui imobil, sau o
actiune/inactiune de refuz a elibera terenul astfel ocupat.
Ocuparea unui imobil. In sensul art. 220 din Codul penal, sintagma
este inteleasa ca acea patrundere a autorului faptei intr-un imobil -
constructie, teren -in scopul de a si-1 instapani. Asadar, faptuitorul,
cunoscand ca imobilul este in posesia unei persoane - fizica sau juridica -, il
ocupa samavolnic, erijandu-se in posesorul acestuia.
Intrarea in imobil trebuie sa fie efectiva. Este indiferent, pentru
realizarea infractiunii, daca imobilul a fost ocupat partial sau in intregime,
dupa cum este indiferent timpul cat a durat instapanirea imobilului.
Fara drept. Prin aceasta se intelege ca autorul nu are un titlu care sa-i
legitimeze intrarea in imobil, el nu este deci in situatia de a-si exercita un
drept propriu sau de a aduce la indeplinire o dispozitie legala.
Dar nu numai atat. Si in ipoteza unui drept de intrare in stapanirea
imobilului fapta va constitui infractiune daca acel imobil se afla deja in
posesia unei persoane, chiar daca titlul acesteia din urma este inferior celui
detinut de faptuitor 3. Legea penala proteguieste pasnica posesia a imobilului
si nimanui nu-i este ingaduit sa-si faca singur dreptate, mai ales folosind si
violenta - deci autorul faptei ocupa imobilul tot ,,fara drept" -, litigiul
astfel nascut din conflictul dintre titlurile detinute de fiecare parte urmand

44
a fi solutionat de autoritatile administrative sau judiciare competente394.
Instantele de judecata395 au considerat insa ca nu este realizata
infractiunea examinata in cazul in care faptuitorii au ocupat un teren
mostenit impreuna cu partea vatamata si preluat de acesta anterior, bun
pentru care nu se facuse iesirea din indiviziune. S-a motivat ca atata vreme
cat nu s-a cerut iesirea din indiviziune, fiecare mostenitor-proprietar are
dreptul de a poseda terenul si ca deci ocuparea acestuia nu s-a facut fara
drept396.
In modalitatile agravate, actiunile de ocupare fara drept a unui imobil
sau actiunile de desfiintare a semnelor de hotar si a reperelor de marcare
sunt purtate prin violenta sau amenintare.
Violenta. Conceptul are intelesul determinat prin dispozitiile art. 180
din Codul penal, respectiv de actiuni provocatoare de suferinte fizice sau de
vatamari ce necesita penlru vindecare ingrijiri medicale de eel mult 20 de
zile. Asadar, infractiunea de tulburare de posesie - in variantele agravate de
la alin. (2) si (3) -absoarbe in continutul sau pe acela al infractiunii
prevazute de art. 180 din Codul penal.
Violenta poate fi indreptata si impotriva lucrurilor sau animalelor
-efractionarea sistemelor de inchidere sau incuiere a imobilelor, uciderea
cainelui de paza etc.
In ipoteza insa in care consecintele actelor violente exced pe acelea
prevazute in art. 180 din Codul penal, fapta va constitui infractiunea de
vatamare corporala sau vatamare corporala grava, savarsita in concurs cu
aceea prevazuta in art. 220 din Codul penal.
Dupa cum, daca violentele exercitate asupra lucrurilor sunt efectuate
prin mijloace periculoase pentru colectivitate (incendiu, explozie etc.), fapta
va constitui infractiunea de distrugere in concurs cu aceea de tulburare de
posesie.
Amenintarea. si acest concept are intelesul deja explicat la infractiunea
prevazuta de art. 193 din Codul penal, infractiune al carei continut este
absorbit in acela al infractiunii de tulburare de posesie.
Desfiintarea semnelor de hotar si a reperelor de marcare.
Semn de hotar. Sunt semne de demarcare a terenurilor, adica semne prin
care se vizualizeaza limitele acestora. Ele sunt statornicite potrivit
conventiei persoanelor care au terenurile invecinate ori prin dispozitie a
autoritatilor competente (Comisia de atribuire a titlurilor de proprietate -
art. 11 din Legea nr. 18/1991,- primaria - art. 30 din aceeasi lege -, instanta
de judecata).
Semnele de hotar pot fi reprezentate prin imprejmuiri (ziduri, garduri),
pietre sau borne de hotar, copaci, spatiu nearat etc.

45
Desfiintarea semnelor. Se intelege actiunea de nimicire, de a face sa
dispara in orice mod - ardere, spargere, ridicare sau smulgere si aruncare - a
obiectelor (lucrurilor) care reprezinta, servesc ori simbolizeaza granitele
terenului397.
Urmarea imediata consta in transferul ilicit al imobilului din posesia
sau detentia partii vatamate in aceea a autorului, dupa caz, in modificarea
situatiei semnelor de hotar si a reperelor de marcare.
Legatura de cauzalitate dintre actiunea intreprinsa si consecinta
produsa rezulta ex re.
Latura subiectiva
Elementul subiectiv al infractiunii se exprima, exclusiv, prin intentie,
in ambele modalitati ale acesteia - directd ori indirecta. Savarsirea
infractiunii in contra unui bun imobil proprietate publica implica stiinta si
vointa autorului faptei de a ocupa ilegal acel imobil si, cumulativ, stiinta ca
bunul pe care vrea sa-1 ocupe este proprietate publica.
Ocuparea din eroare a unui imobil nu constituie infractiunea de
tulburare de posesie, dar pot fi retinute si tratate penal actiunile insotitoare
- lovirea sau amenintarea unei persoane, distrugerea de bunuri - in masura in
care sunt intrunite elementele constihitive ale acestor infractiuni.
Textul nu pretinde existenta unui scop sau mobil al infractiunii.
Forme. Sanctiuni
Forme. Infractiunea este susceptibila de savarsirea in forma imperfects
a tentativei, dar tentativa nu se pedepseste de text.
Consumarea infractiunii prevazute in art. 220 din Codul penal survine
in momentul in care faptuitorul, prin una din modalitatile normative
prevazute in text, patrunde si ramane, fara drept, in imobil, respectiv, in
momentul modificarii situatiei semnelor de hotar si a reperelor de marcare.
Infractiunea - care este continua - se epuizeazd fie la momentul cand
faptuitorul a incetat actiunea ilicita din proprie initiativa, fie la data
pronuntarii hotararii de condamnare398.
Sanctiuni. Forma tip a infractiunii - alin. (1) - are prevazuta
inchisoarea de la 1 la 5 ani.
Faptele prevazute in alin. (2) si (3) sunt sanctionate cu pedeapsa
inchisorii de la 2 la 7 ani, respectiv inchisoarea de la 3 la 15 ani.
Persoana juridica se sanctioneaza cu amenda de la 5.000 la 600.000
lei, in cazul faptelor prevazute in alin. (1) si (2) si cu amenda de la 10.000 la
900.000 lei, pentru fapta prevazuta in alin. (3).
Top of the Document

46
j. TAINUIREA
Obiectul ocrotirii penale
Obiectul juridic special al infractiunii de tainuire este complex. El este
constituit, pe de o parte, din acele relatii sociale de ordin patrimonial ce se
cer ocrotite impotriva faptei de tainuire, iar pe de alta parte, din relatiile
sociale referitoare la infaptuirea justitiei. Caci, prin tainuirea bunurilor
provenite din savarsirea unei infractiuni in dauna patrimoniului este stanjenita
- asa cum aratam - si activitatea de realizare a actului de justitie.
Tainuirea este o infractiune subsecventa, ea se situeaza in trena altei
infractiuni, relatie ce poarta in literatura de specialitate denumirea de conexiune
de corelatie3 9, cu alte cuvinte, aparitia sa depinde de preexistenta unei
infractiuni patrimoniale.
Dependenta inexorabila a tainuirii de infractiunea prima si principals
se manifests la nivelul obiectului material, care este comun ambelor
infractiuni: bunurile (sau o parte din acestea) dobandite prin savarsirea
primei infractiuni sunt ascunse ori valorificate in actiunea tainuitoare a
infractiunii subsecvente.
,,Conexiunea de corelatie" dintre cele doua infractiuni si obiectul lor
material comun nu trebuie sa duca insa la gandul ca cea de a doua, tainuirea,
este o ,,copie" a celei dintai, ca ea ,,imprumuta" elementele constitutive ori
circumstantele primei infractiuni. Dimpotriva, odata aparuta - in urma
savarsirii altei infractiuni - tainuirea are o existenta autonoma, caracterizandu-
se prin elemente proprii acesteia.
Autonomia tainuirii, ca infractiune, este usor sesizabila nu numai prin
examinarea comparative a structurii si a elementelor ei constitutive cu cele
ale infractiunii principale, ci si prin constatarea ca circumstantele
infractiunii principale nu se rasfrang asupra infractiunii de tainuire si nu o
influenteaza. Astfel, lipsa raspunderii penale a autorului primei infractiuni
(fapta comisa de un minor sub 14 ani ori de un alienat mintal) ori inlaturarea
raspunderii sale penale (fapta amnistiata) nu va avea nici un efect asupra
tainuitorului. Dupa cum, nici existenta unei imprejurari legale care impiedica
punerea in miscare a actiunii penale in cauza privind infractiunea principals
- art. 10 lit.b1), c), f), h) C. proc. pen. - nu are rezonanta penala asupra
infractiunii de tainuire.
Nu va constitui insa infractiunea examinata fapta de tainuire a unui bun
ce provine dintr-o fapta neprevazuta de legea penala.
Obiectul material al infractiunii este acelasi bun care a format obiect

47
material al primei infractiuni, adica este bunul provenit - sau unul din
bunurile provenite -prin savarsirea infractiunii principale.
Subiectii infractiunii
Subiectul activ nemijlocit (autor) este necircumstantiat de text, prin
urmare acesta poate fi orice persoana.
Cu toate acestea, prin insusi textul incriminator, este exclusa
raspunderea penala a sotului sau a rudei apropiate participantului -
indiferent de forma de participare - la savarsirea infractiunii prime si
principale, deci aceste persoane nu pot avea calitatea de subiect activ al
infractiunii.
Subiectul activ poate fi si persoana juridica, in conditiile art. 191 C. pen.
Participatia penala la infractiunea de tainuire este posibila in toate
formele ei -coautorat, instigare, complicitate.
Subiectul pasiv al infractiunii este persoana fizica sau juridica, din al
carei patrimoniu - privat ori public - provine bunul dobandit printr-o
infractiune anterioara si care face obiectul infractiunii de tainuire.
Latura obiectiva
Elementul material al infractiunii este constituit dintr-o actiune, si
anume din acea actiune de tainuire a unui bun provenit dintr-o alta
infractiune prin care este lezat patrimoniul privat ori public. Din aceasta
formulare nu trebuie inteles ca infractiunea de tainuire este subsecventa
exclusiv infractiunilor prevazute in Titlul III al Codului penal, prima
infractiune putand fi oricare alta infractiune cu
consecinte de asemenea natura - infractiuni silvice, santaj (cand bunul
pretins a fost si dobandit de faptuitor), luare de mita s.a.
Textul de lege prevede mai multe modalitati normative in care se
poate comite actiunea incriminata, respectiv: a) primire, b) dobandire, c)
transformare a bunului si d) inlesnire a valorificarii bunului. Infractiunea
poate fi savarsita, alternativ, intr-una dintre aceste modalitati, dar ea poate
fi savarsita si in prezenta concomitenta a doua sau mai multe modalitati (de
pilda, ascunde si apoi transforms bunul), in acest din urma caz actiunile,
cumulate, constituind elementul material al unei infractiuni unice de
tainuire.
Primirea. Conceptul, in sensul art. 221 din Codul penal, defineste
actiunea de a prelua, sub orice titlu (depozit, gaj etc.), adica de a lua in
stapanire temporara un bun mobil provenit din savarsirea unei
infractiuni400. In acelasi concept este insumata si actiunea de ascundere a
bunului, pentru ca actiunea de preluare (de primire) a bunului precede firesc

48
aceleia de ascundere.
Este de remarcat si de retinut ca actiunea de primire - ca de altfel toate
celelalte actiuni prin care se exprima infractiunea de tainuire - are ca obiect
exclusiv bunul mobil. Bunul imobil, prin natura si caracteristicile lui, nu poate
fi tainuit.
Dobdndirea. Prin acest concept se intelege primirea si luarea in
stapanire definitive a bunului provenit din infractiune401. In acest caz,
autorul se comporta fata de bunul tainuit ca un veritabil proprietar, atitudine
ce se poate concretiza in utilizarea, consumarea, vanzarea, distrugerea,
abandonarea sau donarea bunului, ori in schimbarea acestuia cu un alt bun.
Transformarea bunului. Actiunea de transformare a bunului - astfel cum
este explicate in literatura de specialitate si admisa in practica judiciara -
consta intr-o modificare (metamorfozare) adusa bunului in ce priveste forma
(exteriorul) acestuia -vopsire, remodelare, reambalare -, ,,cosmetizarea" avand
drept scop nerecunoasterea bunului de catre eel in patrimoniul caruia s-a aflat
ori de catre agentii autoritatilor judiciare care il urmaresc pentru a proba fapta
penala principala si a dezdauna persoana vatamata. Actiunea de transformare
poate viza insa si continutul (interiorul) bunului -topire, prelucrare, demontare
etc. - fie in scopul sus aratat, fie in scopul de a fi valorificat mai lesnicios sau
profitabil (topirea unor monede de aur si prelucrarea materialului sub forma de
bijuterii, demontarea pieselor unui autoturism sustras si comercializarea bucata
cu bucata a subansamblurilor s.a.).
Inlesnirea valorificarii bunului. Este acea actiune de ajutorare a
participantilor la infractiunea principala de a instraina bunul, fie prin
vanzarea lui directa ori schimbarea cu un alt bun, fie prin intermedierea
unor asemenea operatiuni. De regula, ,,tainuitorii de profesie" isi formeaza
si intretin relatii permanente cu persoane amatoare a cumpara bunuri de
provenienta indoielnica, iar in numeroase cazuri acest tip de tainuitori nici
nu intra in contact cu bunul sustras, limitandu-se la ,,a vinde pontul", adica
la a indica - fireste contra unui beneficiu -persoana cumparatorului.
In cazul primirii, in etape, a unor bunuri sustrase in mod repetat de
aceeasi persoana, fapta aceluia care le ascunde ori le vinde nu va mai
constitui infractiunea de tainuire, ci aceea de complicitate la infractiunea
prima si principala402.
Urmarea imediata consta in aparitia unei stari de pericol pentru relatiile
patrimoniale afectate prin savarsirea primei fapte penale - primejdia fiind ca
bunul
material sa fie pierdut efectiv si definitiv (nerecuperat) - si, concomitent, in
aparitia starii de pericol pentru buna infaptuire a actului de justitie. Dar
urmarea imediata (consecinta) poate consta si dintr-o paguba provocata

49
patrimoniului privat ori public prin transformarea, distrugerea etc. a bunului
tainuit
Raportul de cauzalitate dintre actiune si consecinte rezulta, de regula, din
insasi materialitatea faptei, adica din chiar fapta de primire, transfonnare etc. a
bunului.
Din punctul de vedere al raspunderii civile, tainuitorul este insa tinut
sa raspunda doar in limitele valorice ale bunului tainuit, si nu ale intregului
prejudiciu provocat prin prima fapta penala403.
Latura subiectiva
Infractiunea de tainuire se savarseste exclusiv cu intentie, directa ori
indirecta. Intentia este calificata, deoarece ea include si elementul scop, iar
scopul autorului este acela de a obtine un folos material, pentru sine ori
pentru alta persoana. In eventualitatea ca prin fapta comisa in una dintre
modalitatile normative nu s-a urmarit realizarea de catre autor a unui profit
material (de pilda autorul actioneaza din sentimente de amicitie), aceasta
fapta va putea fi examinata si tratata, eventual, prin prisma prevederilor ce
reglementeaza infractiunea de favorizare.
Asadar, este definitoriu pentru infractiunea de tainuire ca autorul acesteia
sa urmareasca dobandirea unui folos material (sa actioneze in acest scop). Pentru
realizarea infractiunii, textul insa nu cere ca faptuitorul sa-si fi apropiat efectiv
un astfel de folos, ci doar ca el sa fi procedat la tainuirea bunului in vederea
obtinerii acestuia.
Desi s-a retinut ca intelegerea dintre autorul primei fapte penale si
autorul tainuirii este intotdeauna posterioara infractiunii principale, este de
subliniat inca o data acest aspect caracteristic404, cu mentiunea ca in ipoteza
in care intelegerea dintre faptuitori este anterioara sau concomitenta primei
infractiuni, actiunea de tainuire a bunului va constitui complicitate la acea
infractiune, si nu o infractiune distincta de tainuire405.
Forme. Sanctiuni
Forme. Actiunea de tainuire a unui bun este susceptibila de
desfasurare in timp. Cu toate acestea tentativa la infractiunea de tainuire nu
este sanctionata de lege, ea nefiind prevazuta in art. 222 Cod penal.
Consumarea infractiunii survine in momentul efectuarii uneia dintre
actiunile prevazute de text, si anume - al primirii, al dobandirii, al
transformarii ori al inlesnirii valorificarii bunului provenit dintr-o
infractiune -, actiuni purtate in scopul dobandirii unui folos material.
Infractiunea de tainuire poate fi savarsita si in forma continuata406.
Sanctiuni. Infractiunea de tainuire este pedepsita cu inchisoare de la 3

50
luni la 7 ani, fara ca sanctiunea aplicata sa poata depasi pedeapsa prevazuta
de lege pentru infractiunea din care provine bunul tainuit. Aceasta
conditionare a textului nu trebuie interpretata in sensul ca sanctionarea
tainuitorului nu poate fi mai aspra decat aceea a autorului infractiunii
principale - daca magistratul face o asemenea judecata -, ci doar ca
pedeapsa tainuitorului sa nu depaseasca pe aceea prevazuta de lege pentru
infractiunea din care provine bunul.
Tainuirea savarsita de sot sau de o ruda apropriata nu se pedepseste.
Persoana juridica se sanctioneaza cu amenda de la 5.000 la 600.000
lei, conform art. 71 alin. (2) C. pen.
Top of the Document

51