UNIVERSITATEA CREȘTINĂ ”DIMITRIE CANTEMIR” DIN

BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ADMINISTRATIVE
PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE LICENȚĂ

DREPT PROCESUAL PENAL

TEMA: ARESTUL LA DOMICILIU

1. Noțiune

Prin măsuri de drept procesual penal se înțeleg măsurile procesuale sau procedurale ce
pot fi dispuse de organele de urmărire penală sau de instanța de judecată în vederea asigurării
bunei desfășurări a procesului penal. Măsurile procesuale împărțindu-se la rândul lor în:
măsuri cu caracter personal – măsurile privative de drepturi și libertăți ( reținerea, arestarea
preventivă sau la domiciliu, internarea nevoluntara în vederea efectuării expertizei medico-legale
psihiatrice, internarea medicala provizorie, controlul judiciar sau pe cauțiune) și cu caracater real
– adică măsurile asiguratorii, restituirea lucrului, restabilirea situației anterioare.
Măsurile preventive sunt măsuri privative sau restrictive de libertate sau de drepturi care
se pot lua în cauzele penale în care există o suspiciune rezonabilă privind săvârșirea unei
infracțiuni pedepsite cu închisoarea, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori
pentru a se împiedica sustragerea suspectului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la
judecată ori de la executarea pedepsei; sunt măsuri preventive: reținerea, controlul judiciar,
controlul judiciar pe cauțiune, arestul la domiciliu, arestarea preventivă. În acest sens, libertatea
individuală și siguranța persoanei reprezintă una dintre cele mai sensibile și complexe valori
ale ființe umane care alături de alte drepturi fundamentale ocupă un rol primordial în cadrul
unei societăți democratice. În urma transformărilor survenite în societatea românească după anul
1900, odată cu abolirea regimului totalitar, libertatea și siguranța individuală a făcut obiectul
unor reglementări contituționale tot mai clare și detaliate, în scopul evitării interpretărilor
arbitrare din partea autorităților. Astfel, în art. 23 alin. (1) din Constituție se prevede expres și
necondiționat; „Libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile”1.
Jurisprudența CEDO a arătat că există privare de libertate atunci când sunt îndeplinite
anumite criterii. Astfel, doar că intervalul de timp care trebuie să curgă pentru a se putea vorbi de

1
Codul de procedură penală. Texte. Jurisprudență. Hotărâri CEDO., Ed. Hamgiu, București, 2008

1
existența unei privări de libertate este foarte scurt nu înlătură aplicabilitatea art. 5 din Convenție.2
Astfel, instanța a arătat că, deși reclamanta stătuse la poliție numai câteva ore necesare
pentru îndeplinirea unor formalități, faptul că fusese dusă acolo cu forța, constituie un element
de constrângere care a afectat nu doar libertatea de deplasare a acesteia, ci și libertatea sa în
general. În același sens în acea cauza s - a decis că reținerea unei persoane arestată preventiv
încă aprozimativ 12 ore, deși instanța dispusese în ziua respectivă punerea ei în libertate, este
contrară dispozițiilor art. 5 din Convenție. De altfel, Curtea a arătat că dispozițiile art. 5 nu trebuie
interpretate în mod mecanic, că nu orice privare de libertate constituie o încălcare. De pildă,
ținând cont de specificul calității de militar, anumite sancțiuni sau măsuri disciplinare aplicate
acestora nu constituie privări de libertate, deși pentru o persoană civilă, aceeași măsură ar avea
caracterul unei ingerințe în libertatea sa.
Una dintre noutățile aduse de Noul Cod de Procedură Penală este arestul la domiciliu,
aceasta fiind una dintre măsurile prevăzute de Noul Cod de Procedură Penală în Tiltlul V,
alături de: reținerea, controlul judiciar pe cauțiune, controlul judiciar și arestarea preventivă.
Arestul la domiciliu este măsura preventivă ce poate fi dispusă de judecătorul de drepturi
și libertăți, de judecătorul de cameră preliminară sau de instanța de judecată, constând în
privarea de libertate a inculpatului, acuzat de săvârșirea unei infracțiuni, a cărei executare
nu se realizează într-un loc de detenție, ci în locuința inculpatului.3

2. Luarea măsurii arestului la domiciliu

În prima parte vom analiza situații de arest la domiciliu autonome de condiția

pericolului pentru ordinea publică. Astfel, pentru a dispune arestul la domiciliu trebuie
îndeplinite următoarele condiții4:

a) Să existe probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o

infracțiune5.

În acest sens, în jurisprudența CEDO s-a decis că, privarea de libertate este admisă
atunci când ea este făcută pentru că existe motive plauzibile de a bănui o persoană de
săvârșirea unei infracțiuni sau există motive temeinice de a se crede în necesitatea împiedicării

2
Corneliu Bârsan, Convenția Europeanu a Drepturilor Omului, Comenatriu pe articole, 1976, pag. 275
3
Mihai Udroiu, Procedură Penală, Partea Generală, Conform Noului Cod de Procedură Penală, Ed. C.H. Beck, 2014
4
Pe lângă condițiile exemplificate, în cazul anumitor persoane, legea impune îndeplinirea și a unor cerințe
suplimentare pentru a putea fi dispusă măsura arestului la domiciliu în următoarele cazuri:
 Deputații sau senatorii nu pot fi arestați la domiciliu fără încuviințarea Camerei din care fac
parte, măsură care se poate dispune numai după ascultarea lor – art. 72 alin. (2) din Constituție;
 Judecătorii, procurorii și magistrații asistenți pot fi arestați la domiciliu numai cu încuviințarea
secției Consiliului Superior al Magistraturii corespunzătoare funcției – art 95 alin. (1) din Legea nr.
303/ 2004;
 Avocatul Poporului poate fi arestat numai cu încuviințarea președinților celor doua camere ale
Parlamentului; adjuncții Avocatului Poporului nu pot fi arestați la domiciliu fără înștiințarea
prealabilă a Avocatului Poporului- art. 31 alin. (1) din Legea 35/ 1997.
5
București, secția I penală, încheierea nr. 59/2007 C.P.J.P. 2007, PAG. 479.

2
 săvârșirii unei asemenea fapte antisociale sau există temei că această persoană s-ar sustrage
urmăririi, după săvârșirea unei infracțiuni6. Pot exista probe directe7 sau probe indirecte8
din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune.
Nu se va dispune măsura arestării la domiciliu dacă suspiciunea rezonabilă vizează
comiterea de către inculpat a unei infracțiuni asupra unui membru de familie neprezentând
în aceste situații importanță dacă persoana vătămată locuiește sau nu în același spațiu cu
inculpatul. Astfel, nu se poate lua măsura arestării la domiciliu în cazul următoarelor
infracțiuni: violență în familie, sau uciderea sau vătămarea nou- născutului
săvârșit de mamă, rele tratamente aplicabile minorului, trafic de minori, viol, agresiune
sexuală – art. 218 alin. (3) lit. b), act sexual cu un minor - art. 220 alin. (4) lit. a).9

Arestul la domiciliu poate fi dispus atât în cazul infracțiunilor pentru care legea
stipulează pedeapsa închisorii sau a detențiunii pe viață cât în cazul infracțiunilor pentru care
lege prevede pedeapsa închisorii alternativ cu pedeapsa amenzii penale.

Existența în cauză a opt denuțuri penale formulate împotriva inculpatei,

coroborate cu depozițiile martorilor, conduc la concluzia că sunt probe din care rezultă
suspiciunea comiterii infracțiunii. Chiar dacă inculpata a contestat dovezile prezentate de
procuror, arătând că declarațiile denunțătorilor nu au fost luate în condiții procedurale, că
acestea conțin inadvertențe și nu reflectă realitatea, în aceaastă fază procesuală judecătorul nu
poate cenzura corectitudinea administrării probelor de către organele de anchetă și nici de a
verifica apărări care țin de fondul cauzei. Până la proba contrarie, probele instrumentate de
procuror nu pot fi înlăturate de către judecătorul sesizat cu luarea unei măsuri preventive.10

b) Să nu existe vreo cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale
prevăzută de art. 16 NCPP11.

Existența uneia dintre aceste cazuri va duce la dispunerea unei soluții de clasare,
făcând imposibilă luarea unei măsuri preventive în cauză.

c) Să fi fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru infracțiunea pentru care există
suspiciunea că a fost săvârșită de inculpat.
Arestul la domiciliu nu poate fi dispus față de suspect ci numai față de inculpat,
nefiind suficient ca într-o cauză să fi fost începută urmărirea penală și dispusă continuarea
efectuării acesteia față de suspect.

6
Corneliu Bârsan, Convenția Europeană a drepturilor omului, Comentariu pe articole, pag. 310.
7
Proba directă este proba care se află în legătură directă cu existența infracțiunii, vinovăția sau nevinovăția
suspectului sau inculpatului, de exemplu: luarea unui bun pe nedrept din posesia sau detenția altuia în scopul
însușirii pe nedrept, în cazul infracțiunii de furt.
8
Proba indirectă este proba care se află în legătură indirectă cu existența infracțiunii, vinovăția sau nevinovăția
suspectului sau inculpatului, putând servi la stabilirea adevărului numai prin coroborare cu una sau mai multe probe
directe.
99
Mihai Udoriu, Procedură Penala, Partea Generală, Conform Noului Cod de procedură penală, Ed. C. H. Beck,
București, 2014, pag 497.
10
C.A. Cluj, secția penală și de minori, decizia nr. 67/2006, www. legalis. ro
11
Art. 16 NCPP

3
 d) Inculpatul să nu fi fost condamnat definitiv anterior pentru infracțiunea de evadare.

Condiția legiuitorului vizează doar infrcțiunea de evadare nu și pe cea de înlesnire a

evadării sau de neexecutare a sancțiunilor penale. În situația în care aceste infracțiuni sunt
antecedente inculpatului, se va putea decide respingerea cererii de luare a măsurii arestului
la domiciliu ca urmare a neîndeplinirii celorlalte condiții necesare pentru dispunerea măsurii
preventive.

e) Să existe unul dintre cazurile prevăzute de art. 223 alin. (1) lit. a)-d) NCPP;
 Inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau
de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte12;
 Inculpatul încearcă să influențeze un alt participant la comiterea infracțiunii, un
martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace
materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament;
 Inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau înceacă o înțelegere
frauduloasă cu aceasta;
 Există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mișcare a cțiunii penale împotriva
sa, inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune sau pregătește săvârșirea unei
noi infracțiuni.13
f) Măsura arestului la domiciliu să fie necesară și suficientă în scopul asigurării bunei
desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea
penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.

Riscul sustragerii descrește, în principiu, în mod necesar, cu trecerea timpului în

detenție preventivă, pentru că imputarea probabilă a duratei acestei detenții asupra pedepsei
privative de libertate la care cel deținut poate aprecia că fi condamnat, este de natură să-l facă
să considere această eventualitate ca mai puțin de temut și să reducă din „tentația” sa
sustragerii discutate14. Acest risc al sustragerii de la judecată, sau numai de la una dintre aceste
activități procesuale nu se poate baza numai pe gravitatea pedepsei ce ar putea fi aplicată; el
trebuie să fie analizat în funcție de ansamblul elementelor suplimentare pertinente de
natură a-i confirma existența sau a le face să apară atât de reduse, încât continuare detenției
provizorii nu se mai justică.

g) Să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse inculpatului și necesară pentru realizarea

scopului urmărit prin dispunerea acesteia.

Alegerea măsurii preventive ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul

acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, dar și de sănătatea, vârsta, precum și de
alte situații privind persoana față de care se ia măsura. La alegerea măsurii preventive,
judecătorul nu a ținut cont de aceste aspecte, deși din actele medicale depuse la dosar rezultă

12
Jud. Sectorului 1, București, încheierea nr. 6246/299/2007 în N. Cristuș, Arestarea preventivă, Practică Judiciară
2008-2010, Ed. Hamangiu, București, 2010, pag. 27.
13
C.A., Cluj, secția penală și de minori, încheierea nr. 131/ 2011
14
Corneliu Bârsan, Convenția Europeană a drepturilor omului, Comentariu pe articole, pag. 363

4
 starea precară de sănătate a acesteia. Astfel, biletul de externare atestă că suferă de ciroză
hepatică secundară, colangită, screloză și se află pe lista de așteptare pentru transplant hepatic.
Acest diagnostic este confirmat și de scrisoarea medicală eliberată de Institutul Clinic
Fundeni, care a identificat și prezența unor noduli hepatici și a unui chist renal stâng.
Aceste grave afecțiuni de care suferă inculpata reprezentau suficiente temeiuri pentru ca la
alegerea măsurii preventive să se concluzioneze că, pentru a se asigura buna desfășurare a
urmăririi penale, cea mai adecvată măsură preventivă nu este cea a arestării preventive15.

h) Audierea prealabilă16 a inculpatului în prezența avocatului ales ori numit din oficiu;

Pentru a se dispune arestul la domiciliu în considerarea pericolului pentru ordinea

publică pe care îl prezintă inculpatul trebuie să fie îndeplinite următoarele condiții:

a. Să existe probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit: o

infracțiune contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau
moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevazută de Codul
Penal sau alte legi speciale, o infracțiune contra securității naționale, acte de terorism,
spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate,
evaziune fiscală, ultraj, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace
de comunicare electronică, o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa
închisorii de 5 ani sau mai mare.
b. Să nu existe vreo cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii
penale prevăzută de art. 16 NCPP;
c. Să fi fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru infracțiunea pentru care există
suspiciunea că a fost săvârșită de inculpat;
d. Inculpatul să nu fi fost condamnat definitiv anterior pentru comiterea unei infracțiuni
de evadare;
e. Arestul la domiciliu să fie necesar pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru
ordinea publică;
f. Măsura să fie necesară și suficientă în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului
penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată
ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni;
g. Să fie proporționala cu gravitatea acuzației aduse inculpatului și necesară pentru
realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia;
h. Audierea prealabilă a inculpatului în prezența avocatului ales sau numit din oficiu.

În faza urmăririi penale arestul la domiciliu poate fi luat pe o durată de cel mult 30 de
zile, durata reținerii nu se deduce din durata arestului la domiciliu, NCPP necuprinzând nicio
dispoziție explicită în acest sens.17 În procedura camerei preliminare și în cursul judecății
15
ICCJ, secția penală, decizia nr. 2251/2009, www.legalis.ro.
16
Curtea Europeană a sintetizat principiile de interpretare ale textului discutat, după cum urmează: parag. 2 al art. 5
enunță o garanție elementară: orice persoană arestatp trebuie să știe de ce a fost arestată. Integrată în sistemul de
protecție pe care-l oferă art. 5, această garanție obligă a se semnala unei asemenea persoane, într- un limbaj simplu
și accesibil ei, motivele de drept și de fapt ale privării de libertate, pentru ca ea să le poată discuta legalitatea.
17
Mihai Udoriu, Procedură Penala, Partea Generală, Conform Noului Cod de procedură penală, Ed. C. H. Beck,

5
măsura poate fi luată, de asemenea pe o perioadă de cel mult 30 de zile.
În cazul în care temeiurile care au determinat arestul la domiciliu inițial impun în
continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate,
procurorul care supraveghează sau efetuează urmărirea penală poate formula propunerea de
prelungire a arestului la domiciliu, înainte de expirarea duratei privării de libertate dispuse
anterior în cauză. Procurorul are obligația înaintării dosarului la instanță, împreună cu
propunerea de prelungire a arestului la domiciliu, cu cel putin 5 zile înainte de expirarea
duratei măsurii preventive, acesta fiind un termen de recomandare. Nerespectarea termenului
nu atrage nulitatea măsurii, dar judecătorul trebuie să asigure avocatului inculpatului timpul
necesar pentru pregătirea unei apărări concrete.

Propunerea de prelungire a arestului la domiciliu se soluționează în camera de

consiliu, de un singur judecător de drepturi și libertăți. Soluționarea propunerii de prelungire
a arestului la domiciliu poate atrage nulitatea relativă a încheierii numai dacă s-a adus
inculpatului o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea acelui act.

Judecătorul de drepturi și libertăți se pronunță asupra propunerii de prelungire a

arestului la domiciliu, putând dispune una dintre următoarele soluții:

 Admite propunerea procurorului și prelungește măsura arestării la domiciliu pe o durată

de cel mult 30 de zile, verificând în același timp ca durata totală a privării de libertate în cursul
urmăririi penale să nu depășească 180 de zile;
 Respinge propunerea de prelungire ca neîntemiată.
3. Aspecte procedurale

3.1. Luarea măsurii arestului la domiciliu în cursul urmăririi penale

În cursul urmăririi penale competența de soluționare aparține judecătorului de
drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă
instanță sau judecătorului de drepturi și libertăți de la instanța corespunzătoare în grad instanței
căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță în a cărei circumscripție se află
locul unde s-a constatat săvârșirea infracțiunii ori sediul parchetului din care face parte
procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.
Noul Cod de Procedură Penală nu prevede obligația procurorului de a aduce la
cunoștință inculpatului conținutul referatului prin care s-a solicitat luarea măsurii. În vederea
asigurării contradictorialității dezbaterilor privind propunerea de arest la domiciliu precum și a
unei apărări concrete și efective, judecătorul de drepturi și libertăți trebuie să asigure
inculpatului și avocaților acestuia posibilitatea de a studia referatul procurorului și dosarul de
urmărire penală. La prezentarea dosarului de către procuror, judecătorul de drepturi și libertăți
stabilește termenul de soluționare a propunerii de arest la domiciliu, fixând data23 și ora la care

București, 2014, pag 501.

6
soluționarea va avea loc. În acest caz, propunerea procurorului trebuie soluționată în termen
de 24 de ore de la data înregistrării la judecătorul de drepturi și libertăți.
Propunerea de arest la domiciliu se soluționează în camera de consiliu de un singur
judecător de drepturi și libertăți24, indiferent de natura infracțiunii, cu participarea obligatorie a
procurorului. Formularea unuei cerei de recuzare a judecătorului de drepturi și libertăți
desemnat să soluționeze propunerea e arest la domiciliu nu îl împiedică pe acesta să se pronunțe
asupra propunerii, în cazul în care cererea de recuzare este admisă judecătorul de drepturi și
libertăți care a soluționat-o va dispune și anularea tuturor actelor efectuate de judecătorul
incompatibil.
Deliberând asupra propunerii de arest la domiciliu judecătorul de drepturi și libertăți
poate dispune prin încheiere motivată, care se pronunță în camera de consiliu:

 Admiterea propunerii parchetului și dispunerea luarea măsurii arestului la domiciliu pe o

perioadă de maximum 30 de zile, în situația în care se constată că sunt îndeplinite condițiile
pentru a se dispune măsura preventivă;
 Respingerea propunerii de luare a măsurii arestului la domiciliu, în situația în care nu
sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune măsura preventivă;
 Respingerea propunerii de luare a măsurii arestului la domiciliu și luarea măsurii controlului
judiciar sau a controlului judiciar pe cauțiune, dacă se contată că arestul la domiciliu nu este
necesar sau proporțional cu scopul urmărit.

În cazul în care se dispune măsura arestului la domiciliu organul de supraveghere

dispune efectuarea, periodic de vizite inopinate, în orice moment al zilei la locuința
inculpatului sau în locurile stabilite prin încheierea judecătorului de drepturi și libertăți.
Indiferent de soluția pronunțată, este obligatorie întocmirea minutei în doua exemplare originale
iar împotriva încheierii prin care dispune asupra propunerii de luare a măsurii se poate face
contestație în 48 de ore de la pronunțare pentru procurorul și inculpatul care au fost prezenți la
pronunțare sau după caz de la comunicare pentru procurorul și inculpatul care au lipsit. Dacă
încheierea nu este atacată cu contestație acesta restituie dosarul procurorului în termen de 24
de ore de la expirarea termenului de contestație. În situația în care încheierea judecătorului
de drepturi și libertăți de la prima instanță este atacată cu contestație aceasta se depune la
judecătorul de drepturi și libertăți care a pronunțat încheierea atacată și se înaintează împreună
cu dosarul cauzei, judecătorului de drepturi și libertăți de la instanța superioară18 în termen de
48 de ore de la înregistrare.
Contestația formulată împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea măsurii
arestării la domiciliu nu este suspensivă de executare. În vederea soluționării inculpatul se
citează iar soluționarea se face în camera de consiliu și este contradictorie, în
prezența inculpatului, acordarea asistenței juridice fiind obligatorie. Judecătorul de drepturi și
libertăți soluționează contestația prin încheiere motivată care se pronunță în camera de consiliu
18
Contestațiile împotriva încheierilor prin care judecătroul de drepturi și libertăți de la ICCJ dispune asupra
propunerii de arest la domiciliu se soluționează de un complet compus din doi judecători de drepturi și libertăți de
la ICCJ.

7
putând să ia următoarele soluții:

 Admite contestația și respinge propunerea de arest la domiciliu în cazul în care

judecătorul de drepturi și libertăți de la prima instanță a dispus luarea măsurii preventive;
 Admiterea contestației, respingerea propunerii de arest la domiciliu și luarea măsurii
controlului judiciar, sau a controlului judiciar pe cauțiune, în cazul în care
judecătorul de drepturi și libertăți de la prima instanță a dispus arestul la domiciliu;
 Admiterea contestației și dispunerea arestului la domiciliu dacă judecătorul de drepturi și
libertăți de la prima instanță a respins propunerea procurorului, ori dacă a respins
propunerea de arest la domiciliu și a dispus luarea măsurii controlului judiciar sau a
controlului judiciar pe cauțiune;
 Respingerea contestației ca neîntemeiată sau tardivă;
 Ia act de retragerea contestației.

După respingerea cu caracter definitiv a unei propuneri de arest la domiciliu de

judecătorul de drepturi și libertăți este posibilă formularea de către procuror a unei noi
propuneri de arestare în cursul urmăririi penale, în procedura de cameră preliminară sau în
cursul judecății, dacă între timp au intervenit temeiuri noi care fac necesară luarea măsurii
privative de libertate.

3.2. Luarea măsurii arestului la domiciliu în cursul procedurii de cameră

preliminară

După trimiterea în judecată prin rechizitoriu a inculpatului cauza trece în mod

obligatoriu în faza de cameră preliminară. În această fază judecătorul de cameră preliminară
poate din oficiu sau la propunerea motivată a procurorului, să analizeze în cadrul acestei
proceduri necesitatea luării măsurii arestului la domiciliu a inculpatului.
Procurorul poate formula propunerea de luarea a măsurii arestului la domiciliu fie prin
rechizitoriu, fie ulterior emiterii acestuia, printr-o propunere separată, de asemenea, judecătorul
de cameră preliminară poate pune din oficiu în discuție necesitatea luării măsurii arestului la
domiciliu. Dezbaterea necesității luării măsurii arestului la domiciliu se face în camera de
consiliu spre deosebire de regulile generale aplicabile procedurii de cameră preliminară
(procedură scrisă, desfășurată fără participarea inculpatului sau procurorului).

Judecătorul de cameră preliminară poate dispune prin încheiere motivată care se pronunță
în camera de consiliu una dintre următoarele soluții:
 Luarea măsurii arestului la domiciliu pe o perioadă de maximum 30 de zile, în
situația în care se constată că sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune măsura
preventivă;
 Respingerea propunerii de luare a măsurii arestului la domiciliu formulată de procuror,
în sitauția în care nu sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune măsura preventivă;
 Respingerea propunerii de luare a măsurii arestului la domiciliu și luarea măsurii
controlului judiciar, sau a controlului judiciar pe cauțiune, dacă se constată că arestul la
domiciliu nu este necesar sau proporțional cu scopul urmărit.

8
 Împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară dispune asupra
arestului la domiciliu se poate face contestație în termen de 48 de ore de la pronunțare pentru
procurorul și inculpatul care au fost prezenți la pronunțare, sau după caz de la comunicare
pentru procurorul și inculpatul care au lispsit de la pronunțare. La fel ca și în cazul judecății în
faza urmăririi penale nu este suspensivă de executare contestația formulată împotriva
încheierii prin care s-a dispus luarea măsurii arestului la domiciliu iar contestația formulată de
inculpat se soluționează în 5 zile de la înregistrare.

3.3. Luarea măsurii arestului la domiciliu a inculpatului în cursul judecății

Procurorul poate solicita, în cursul judecății luarea măsurii arestării preventive dar și
instanța poate din oficiu să pună în dezbatere publică necesitatea luării arestului la domiciliu
a inculpatului. Chiar și în cazul în care judecata în apel se defășoară ca urmare a căii de atac
formulate de inculpat, apreciez că, față de scopurile urmărite la dispunerea măsurii
preventive privative de libertate, nu s-ar putea considera că există un impediment
împotriva luării măsurii arestului la domiciliu, nefiind aplicabil în acest context principiul
non reformatio in peius.19

Instanța de judecată poate dispune prin încheiere motivată, care se pronunță în ședință
publică una dintre următoarele soluții:

 Luarea măsurii arestului la domiciliu pe o perioadă de maximum 30 de zile, în situația

în care se constată că sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune măsura preventivă;
 Respingerea propunerii de luare a măsurii arestului la domiciliu formulată de procuror,
în situația în care nu sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune măsura;
 Respingerea propunerii de luare a măsurii arestului la domiciliu și luarea măsurii
controlului judiciar, sau a controlului judiciar pe cauțiune, dacă se constată că arestul la
domiciliu nu este proporțional cu scopul urmărit.

Împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară dispune asupra

arestului la domiciliu se poate face contestație în termen de 48 de ore de la pronunțare pentru
procurorul și inculpatul care au fost prezenți la pronunțare, sau după caz de la comunicare
pentru procurorul și inculpatul care au lipsit de la pronunțare. Spre deosebire de
soluționarea contestației în cursul urmăririi penale sau în camera preliminară, în
cursul judecății nu se prevede că în toate cazurile, este obligatorie acordarea asistenței
juridice pentru inculpat de către un avocat, ales sau numit din oficiu.
Instanța de judecată soluționează contestația prin încheiere motivată, care se
pronunță în ședință publică, putând dispune una din următoarele soluții: admiterea
contestației și respingerea propunerii de arest la domiciliu, în cazul în care prima instanță a
dispus arestul la domiciliu, admiterea contestației, respingerea propunerii de arest la
domiciliu și luarea măsurii controlului judiciar, sau a controlului judiciar pe cauțiune, în cazul
în care prima instanță a dispus arestul la domiciliu, admiterea contestației și dispunerea

19
Mihai Udoriu, Procedură Penala, Partea Generală, Conform Noului Cod de procedură penală, Ed. C. H. Beck,
București, 2014, pag 511.

9
arestului la domiciliu dacă prima instanță a respins propunerea procurorului, ori dacă a
respins propunerea de arest la domiciliu și a dispus luarea măsurii controlului judiciar, sau a
controlului judiciar pe cauțiune, respingerea contestației ca neîntemeiată sau tardivă, sau ia act
de retragerea contestației.

3.4. Verificarea legalității și temeiniciei arestului la domiciliu

Judecătorul de cameră preliminară trebuie să procedeze, din oficiu, în termen de 3 zile

de la primirea dosarului, la verificarea legalității și temeiniciei arestului la domiciliu, înainte de
expirarea duratei măsurii preventive. Când procurorul dispune trimiterea în judecată a
inculpatului arestat la domiciliu, rechizitoriul, împreună cu dosarul cauzei, se înaintează
judecătorului de cameră preliminară de la instanța competentă, cu cel puțin 5 zile (termen de
recomandare) înainte de exiprarea duratei acesteia pentru a proceda la verificarea legalității
și temeiniciei arestului la domiciliu.

Înainte de această verificare, judecătorul trebuie să analizeze dacă a fost depășită

durata maximă a măsurii preventive în cursul urmăririi penale ( 180 de zile) pentru ca în acest
caz starea de arest a încetat de drept. Judecatorul de cameră preliminară analizează legalitatea
și teminicia arestului la domiciliu în camera de consiliu, cu citarea inculpatului. Acesta are
obligația, după luarea măsurii să se prezinte în fața magistratului ori de câte ori este chemat.
Absența inculpatului legal citat nu împiedică dezbaterea.

După deliberare judecătorul de cameră preliminară poate pronunța prin încheierea,

motivată, una dintre următoarele soluții:

 Menținerea stării de arest la domiciliu când judecătorul de cameră preliminară stabilește

că temeiurile care au determinat arestul la domiciliu se mențin, sunt relevante, necesare și
suficiente, fiind de natură a impune continuarea privării de libertate;
 Revocarea arestului la domiciliu în situația în care judecătorul de cameră preliminară
constată că au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea măsurii arestului la
domiciliu și nu există temeiuri noi care să o justifice iar în cazul în care au apărut împrejurări
noi din care rezulta nelegalitatea măsurii preventive.
 Înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu controlul judiciar sau controlul judiciar pe
cauțiune;
 Încetarea de drept a măsurii arestului la domiciliu în cazul în care până la momentul
pronunțării judecătorului de cameră preliminară asupra legalității și a temeiniciei arestului la
domiciliu s-a împlinit termenul pentru care măsura preventivă fusese anterior dispusă sau dacă
a fost depăsită durata maximă de 180 de zile a arestării în cursul urmăririi penale.

În cursul judecății (indiferent dacă sesizarea a fost făcută prin rechizitoriu sau ca
urmare a încheierii unui acord de recunoaștere a vinovăției) instanța are obligația de a verifica
periodic dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestului la domiciliu; astfel,
instanța de judecată verifică dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea
sau menținerea măsurii arestului la domiciliu înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea
inculpatului.

10
 Instanța analizează legalitatea și temeinicia arestului la domiciliu în ședință publică, în
prezența inculpatului asistat de avocat ales sau din oficiu și a procurorului. Ascultarea
inculpatului arestat la domiciliu, în acest caz nu este obligatorie.

După deliberare, instanța de judecată poate pronunța prin încheiere motivată, pronunțată
în ședință publică, una din următoarele soluții:

 Menținerea arestului la domiciliu când instanța stabilește că temeiurile care au

determinat arestul la domiciliu se mențin, sunt relevante, necesare și suficiente, fiind de natură
a impune continuarea privării de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de
libertate, iar măsura este necesară pentru buna desfășurare a procesului în faza de judecată. În
cursul judecățiii în primă instanță, durata totală a arestului la domiciliu, nu este limitată în
timp; totuși, durata arestului la domiciliu nu poate fi mai mare decât durata pedepsei pronunțate
în hotărârea de condamnare în primă instanță;
 Revocarea arestului la domiciliu;
 Înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu control judiciar sau control judiciar pe
cauțiune;
 Încetarea de drept20 a măsurii arestului la domiciliu în situația în care în cauză nu s-a
mai procedat la verificarea legalității și temeiniciei arestului la domiciliu în termen de 30 de
zile de la menținerea măsurii arestului la domiciliu de judecătorul de cameră preliminară,
respectiv în termen de 60 de zile de la ultima verificare a legalității și temeiniciei măsurii
arestului la domiciliu de către instanța de judecată.
Spre deosebire de procedura de soluționare a contestației împotriva încheierii
judecătorului de drepturi și libertăți sau de cameră preliminară, în cazul în care cauza se află în
curs de judecată, nu se poate proceda la soluționarea contestației în lipsa inculpatului nici măcar
în cazurile de excepției când acesta din cauza stării sănătății, din cauză de forță majoră sau stare
de necesitate nu poate fi adus în fața instanței care soluționează contestația.

3.5. Revocarea măsurii arestului la domiciliu

Este măsura procesuală prin care se poate revine asupra măsurii arestului la domiciliu
dacă au încetata temeiurile care au determinat-o ( disparițiaa tuturor temeiurilor de fapt și de
drept ce au fost avute în vedere la luarea, prelungirea sau menținerea măsurii) ori au apărut
împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsuri.

În cazul în care inculpatul încalcă cu rea credință măsura arestului la domiciliu sau
obligațiile care îi revin ori există suspiciunea rezonabilă că a săvârșit cu intenție o infracțiune
pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, judecătorul de drepturi
și liberăți, judecătorul de cameră preliminară ori instanța de judecată, la cerera motivată a

20
Deopotrivă se va constata încetarea de drept a măsurii arestului la domiciliu:
- La data pronunțării în primă instanță a unei hotărâri de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a
aplicării pedepsei ori de condamnare cu suspendare a executării pedepsei sub supraveghere;
- În apel, dacă durata măsurii arestului la domiciliu a atins durata pedepsei pronunțate în hotărârea de
condamnare.

11
procurorului sau din oficiu poate dispune înlocuirea arestului la domiciliu cu măsura arestării
preventive dacă aceasta din urmă măsură este necesară și proporțională cu scopul urmărit.
În cursul urmăririi penale, soluționarea cererii de revocare sau înlocuire se
desfășoară în camera de consiliu iar procurorul înaintează judecătorului de drepturi și libertăți
dosarul cauzei sau copie de pe acesta certificată de grefa parchetului, în termen de 24 de ore
de la solicitarea acestuia de către judecător. În cursul procedurii de cameră preliminară
soluționarea cererii de revocare sau înlocuire se desfășoară în cameră de consiliu, judecătorul
având la dispoziție dosarul trimis de către procuror în urma emiterii rechizitoriului. În
cursul judecății soluționarea cererii de revocare sau înlocuire se desfășoară în ședință
publică. O particularitate prezintă procedura de soluționare a cererii de înlocuire a măsurii
arestului la domiciliu cu controlul judiciar pe cauțiune remarcându-se printr-un caracter cu totul
inedit în care temeinicia pe fond a cererii ține de depunerea sau nu a cauțiunii; astfel potrivit
art. 242 alin. (10) NCPP, dacă găsește cererea neîntemiată, judecătorul de drepturi și liberăți
judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată prin încheiere dată în camera de
consiliu, admite în principiu cererea și stabilește valoarea cauțiunii, acordând inculpatului
termen pentru depunerea ei. Rezultă din dispoziția codului că pentru faza de judecată
această procedură este nepublică, desfășurându-se în camera de consiliu.

4. Concluzii

Conform NCPP, măsura arestului la domiciliu constă în obligația impusă inculpatului,

pe o perioadă determinată, de a nu părăsi imobilul unde locuiește în mod statornic, fără
permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se afla cauza și de a se
supune unor restricții stabilite de aceasta.

Pe durata arestului la domiciliu, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de

camera preliminara sau instanta de judecata impune inculpatului respectarea următoarelor
obligații:

 Să se prezinte în fața organului de urmărire penală a judecătorului de drepturi și

libertăți, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată ori de câte ori este
chemat;
 Să nu comunice, pe nicio cale, cu persoana vătămată sau membrii de familie ai acesteia
cu alți participanți la comiterea infracțiunii, cu martorii ori experții, precum și cu orice alte
persoane care nu locuiesc în mod obișnuit împreună cu el sau nu se află în îngrijirea sa.

În schimb, în cazul în care inculpatul încalcă cu rea-credință măsura arestului la

domiciliu sau obligațiile care îi revin ori există suspiciunea că a savârșit cu intenție o nouă
infractiune pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, judecătorul
sau instanța de judecată, la cererea motivată a procurorului sau din oficiu, poate dispune
înlocuirea arestului la domiciliu cu măsura arestarii preventive.

12
 Măsurile preventive sunt măsuri privative sau restrictive de libertate sau de drepturi
care se pot lua în cauzele penale în care există o suspiciune rezonabilă privind săvârșirea
unei infracțiuni pedepsite cu închisoarea, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului
penal ori pentru a se împiedica sustragerea suspectului sau inculpatului de la urmărirea penală,
de la judecată ori de la executarea pedepsei.

CUPRINS

1. Noțiune...........................................................................................................................2

2. Luarea măsurii arestului la domiciliu.........................................................................3

3. Aspecte procedurale......................................................................................................7

3.1. Luarea măsurii arestării la domiciliu în cursul urmăririi penale..............................7

3.2. Luarea măsurii arestării la domiciliu în cursul procedurii de cameră preliminară...9

3.3. Luarea măsurii arestului la domiciliu a inculpatului în cursul judecății..................9

3.4. Verificarea legalității și temeiniciei arestului la domiciliu....................................10

3.5. Revocarea măsurii arestului la domiciliu...............................................................12

4. Concluzii.......................................................................................................................13

13
 Bibliografie

1. Anastasiu Crişu, Drept procesual penal, Ediţia a 4- a, Editura Hamangiu, 2013

2. Neagu Ion, Tratat de procedură penală, Ediţia a III-a, revăzută şi adăugită, Editura
Universul Juridic, 2013
3. Neagu Ion, Damaschin Mircea, Tratat de procedură penală. Partea generală, Editura
Universul Juridic, București, 2014
4. Andrei Zarafiu, Procedură penală, Editura C.H. Beck, 2013
5. Andrei Zarafiu, Arestarea preventivă, Editura C. H. Beck, București, 2010
6. Corneliu Bârsan, Convenția Europeană a drepturilor omului, Comentariu pe articole, Ed.
C.H. Beck, București
7. Mihai Udoriu, Procedură Penala, Partea Generală, Conform Noului Cod de procedură
penală, Ed. C. H. Beck, București, 2014
8. Noul Cod de Procedură Penală

14