UNIVERSITATEA CREȘTINĂ “DIMITRIE CANTEMIR”

FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE

ȘI ADMINISTRATIVE

LICENȚĂ - DREPT

DREPT INTERNAȚIONAL PUBLIC

PANDEMIA DE COVID 19 DIN PERSPECTIVA

DREPTULUI INTERNAȚIONAL PUBLIC

Cadru didactic titular

PROF. UNIV. DR. CRISTIAN JURA

Student

NISTOR ANDREEA – IRINA

ANUL II

IFR

GRUPA 2205

NR. MATRICOL 20396

- 2020 –

1
 Pandemia de coronavirus din România este o epidemie aflată în curs de desfășurare pe
teritoriul României cauzată de noul coronavirus 2019-nCoV (SARS-CoV-2), virus care provoacă o
infecție numită COVID-19, care poate fi asimptomatică, ușoară, moderată sau severă. Infecția severă
include o pneumonie atipică severă manifestată clinic prin sindromul de detresă respiratorie acută.

Infecția cu virusul 2019-nCoV a apărut în decembrie 2019 în orașul Wuhan, China, de unde s-a
propagat în majoritatea provinciilor chineze și majoritatea țărilor din lume, provocând o pandemie. În
Europa cele mai multe cazuri sunt înregistrate în Spania.

În România inițial au fost confirmate numai cazuri de import din Italia la persoanele venite din
această țară sau care au avut contact cu o persoană din această țară. O sursă importantă a infecției în
România sunt persoanele venite din afară care nu s-au autoizolat la domiciliu sau care au mințit că nu
au fost într-o zonă afectată de infecția COVID-19. Fostul Ministrul al Sănătății, Victor Costache, a
afirmat că din cele 277 de cazuri confirmate până în 19 martie 2020, peste 80 la sută erau cazuri de
import și ceilalți erau contacți ai cazurilor de import.[6] Au fost deschise mai multe dosare penale pentru
zădărnicirea combaterii bolilor, în care sunt vizate persoanele care nu au stat în autoizolare la domiciliu
14 zile și cei care nu au comunicat că au venit din zonele afectate sau nu au comunicat că au avut
contact cu o persoană testată pozitiv pentru coronavirus, printre aceștia se numără și
parlamentarul Vergil Chițac și ofițerul MAI în retragere internat la spitalul Dimitrie Gerota.

Persoanele care se întorc din țările incluse în zonele roșii vor fi carantinate, iar cei care se întorc
din țările incluse în zonele galbene vor sta în izolare la domiciliu 14 zile. Lista țărilor incluse în zonele
roșii și galbene poate fi consultată pe pagina Institutului Național de Sănătate Publică sub titlul: „Lista
zonelor afectate de COVID 19”. Numărul cazurilor confirmate de COVID-19, persoanelor izolate și
persoanelor în carantină în România poate fi consultată pe pagina Institutului Național de Sănătate
Publică. Informațiile Grupului de Comunicare Strategică despre evoluția epidemiei în România și
măsurile luate de autorități pot fi consultate pe pagina Ministerului Afacerilor Interne.

Pandemia Coronavirus ne-a surprins pe toti, cu griji in absolut toate domeniile importante, care
indeplinesc nevoi de baza si dorinte pe care ne-am obisnuit sa ni le satisfacem usor:

 Ne este teama de o situatie fara precedent, pe care nu o putem controla si la care nu stim cum sa
reactionam

2
  Ne este teama pentru persoanele apropiate care sunt in varsta sau imunocompromise

 Ne este teama pentru propria sanatate, caci nu stim cum va reactiona corpul nostru la un virus
nou, si cat de mult anxietatea actuala ne poate afecta psihosomatic

 Nu stim ce ne rezerva viitorul si cum se vor schimba lucrurile cu care suntem obisnuiti

 Suntem neincrezatori in gesturi mici, care pana acum erau firesti (cum ar fi sa incuiem usa cu
cheile pe care am pus mana atunci cand am venit de afara: ar trebui sa ne spalam din nou pe
maini?)

 Suntem nesiguri din punct de vedere economic si profesional

In special in cazul ultimului punct, companiile isi pot ajuta angajatii in aceasta tranzitie. Nu
suntem medici sau epidemiologi, insa orice reprezentant al unei companii poate lucra in a contribui la
partea de luare a celor mai bune decizii pentru intreaga organizatie.

Coronavirusul a generat o criză care nu se oprește la frontiere, ci afectează toate domeniile vieții
noastre. Justiția europeană nu constituie o excepție în această privință.

Măsurilor luate în Uniunea Europeană pentru combaterea pandemiei de COVID-19, care au un

impact asupra sistemului judiciar, a autorităților naționale și a practicienilor în domeniul dreptului, dar
și asupra întreprinderilor și a cetățenilor.

Având în vedere că situația se modifică rapid, iar informațiile cu privire la acest subiect
evoluează în continuare, prezenta pagină va fi actualizată în mod regulat pentru a reflecta noile evoluții.
Consiliul Europei a creat, de asemenea, o pagină web privind măsurile naționale în domeniul justiției,
dedicată pandemiei de COVID-19.
Termenele prevăzute de legislația UE în materie civilă, judiciară și comercială nu sunt afectate
în mod direct de măsurile speciale adoptate de statele membre.
Majoritatea termenelor stabilite de legislația UE nu au consecințe directe la momentul expirării,
iar expirarea lor nu va avea, în majoritatea cazurilor, consecințe directe asupra autorităților, a
instanțelor și a cetățenilor, cu excepția faptului că ar putea cauza întârzieri.
Într-o serie de alte cazuri, instrumentele UE care stabilesc termene fixe pot, de asemenea, să
prevadă derogări în circumstanțe excepționale, care ar putea viza situația extraordinară actuală, în cazul
3
 în care, de exemplu, activitățile autorităților sau ale instanțelor se confruntă cu perturbări grave sau
chiar au încetat.
Cu toate acestea, expirarea altor termene prevăzute de instrumentele UE poate priva cetățenii
sau instanțele de posibilitatea de a lua măsuri procedurale, cum ar fi introducerea unei căi de atac
împotriva unei decizii, cu consecințe ireversibile în cadrul procedurilor judiciare [3] și fără posibilitatea
de prelungire sau derogare prevăzută în instrumentul respectiv al UE. În astfel de cazuri, nu se poate
prezuma de la început că circumstanțele care decurg din această criză justifică o derogare de la
legislația aplicabilă a Uniunii în ceea ce privește termenele. În același timp, este clar că criza cauzată de
COVID-19 creează o situație excepțională care prezintă provocări semnificative atât pentru cetățeni,
cât și pentru autorități și poate genera situații în care, temporar, nu este posibil sau este excesiv de
dificil ca obligațiile prevăzute de dreptul Uniunii să fie respectate.

Din acest motiv, menținerea accesului efectiv la justiție ar trebui să fie un criteriu important
atunci când se evaluează:
 dacă un termen a expirat;

 ce consecințe procedurale ar putea decurge din expirarea sa.

De exemplu, restricțiile generale privind viața socială care afectează atât instanțele, cât și
serviciile poștale, precum și posibilitatea de a consulta un avocat și de a pregăti observații urmând a fi
transmise unei instanțe ar putea periclita accesul cetățenilor la justiție. Prin urmare, în funcție de
circumstanțele specifice, s-ar putea să fie justificată neluarea în calcul a duratei crizei în raport cu
termenele procedurale. Această situație poate varia în funcție de diferite situații: în cazul în care
instanțele funcționează în mod normal pentru chestiuni urgente de drept al familiei, deoarece acestea
reprezintă o prioritate, se poate insista, de asemenea, asupra faptului că trebuie să se respecte aceleași
termene.
În efectuarea acestei evaluări, decizia unui stat membru privind întreruperea termenelor în
temeiul legislației naționale poate servi drept un punct de referință important (chiar dacă nu afectează
în mod direct și juridic termenele prevăzute de legislația UE) pentru a examina dacă accesul efectiv la
justiție este împiedicat într-o asemenea măsură încât suspendarea termenelor să poată fi considerată, de
asemenea, justificată pentru termenele prevăzute de legislația UE.

4
 Multe state membre au impus restricții stricte pentru a preveni răspândirea coronavirusului.
Acest lucru afectează, de asemenea, cooperarea judiciară în materie penală și aplicarea instrumentelor
UE.
Secretariatul Rețelei judiciare europene (RJE) compilează informații privind cooperarea
internațională în materie penală și le publică pe site-ul web al RJE, în cadrul secțiunii speciale dedicate
COVID 19. Având în vedere că accesul la anumite informații este restricționat, vă rugăm să luați
legătura cu punctul național de contact sau cu Secretariatul RJE pentru a solicita aceste date.

Criza provocată de pandemia de COVID-19 are un impact imediat asupra cooperării judiciare în
materie penală, și anume asupra procedurilor privind mandatul european de arestare (MEA).
În actuala situație de criză, trebuie să aibă loc un schimb rapid și eficient între statele membre în cadrul
procedurilor de predare sensibile. În acest context, Comisia a instituit, în strânsă cooperare
cu Eurojust, RJE (în materie penală) și Secretariatul General al Consiliului, Grupul de coordonare
privind MEA. Acesta poate fi util și în alte situații în care este necesar un schimb rapid între statele
membre, de exemplu ca reacție la hotărârile CJUE, care au un impact direct asupra bunei funcționări a
MEA.

Mai mulți actori (inclusiv agenții ale UE și organizații de sprijin) oferă informații practice
privind modul de asigurare a sprijinului și a protecției acordate victimelor pe parcursul crizei generate
de pandemia de COVID-19:
 informații cu privire la serviciile de sprijin cele mai apropiate pentru victimele violenței
domestice pot fi găsite pe diverse site-uri (informații furnizate de către Women against Violence
Europe - „Femeile împotriva violenței în Europa”);
 Informații privind liniile telefonice de urgență naționale pentru femei sunt
disponibile  (informații furnizate de către Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și
Bărbați).
 Agenția pentru Drepturi Fundamentale a publicat un buletin privind implicațiile
pandemiei de COVID-19 asupra drepturilor fundamentale. Acest buletin include exemple de bune
practici din mai multe state membre cu privire la modul de asigurare a sprijinului și a protecției
victimelor violenței domestice.

5
 Organizația Mondială a Sănătății oferă, de asemenea, un set de recomandări privind
modul în care victimele violenței domestice pot fi sprijinite și protejate pe parcursul unei crize generate
de o pandemie.

Pandemia de coronavirus își face deja vizibile efectele asupra economiei globale, inclusiv  în
Uniunea Europeană. Specialiștii se așteaptă la o recesiune mondială, iar una dintre cele mai afectate
relații este schimbul comercial al UE cu China, prima țară afectată de virusul SARS-CoV-2. Iuliu
Winkler, eurodeputat din grupului popularilor europeni, despre pierderile pe care le-ar putea înregistra
Uniunea în această criză:

„Este prima dată după anul 2004 când China raportează un deficit comercial lunar, este un
eveniment fără precedent  în ultimii ani și o situația care va afecta atât comerțul global, cât și comerțul
internațional al Uniunii Europene. Estimările sunt deocamdată foarte prudente pentru că nu avem foarte
multe date la dispoziție, dar se estimează că între 1-1,5% din produsul intern global al UE ar putea să
fie costul pandemiei dacă reușim să implementăm măsuri economice și măsuri în domeniul comercial
care să limiteze efectele economice ale acestei crize. ”

Pe măsură ce primul val de șoc provocat de Covid-19 a trecut parțial, condițiile și efectele
epidemiei și chiar ale procesului post-pandemic au început să fie discutate între savanții de drept public
internațional. Până acum, dezbaterile „online” dintre avocații internaționali par să se concentreze pe
câteva aspecte, iar unul dintre subiectele solide care decurg din aceste dezbateri este problema dacă
asistăm în prezent la sfârșitul globalizării

Cred că orice analiză care susține că asistăm la sfârșitul globalizării ar fi precipitată și excesiv
de simplificată. Pandemia ar însemna sfârșitul globalizării dacă ceea ce înțelegem mai ales ca
globalizare este limitat la termeni economici. Mișcările transfrontaliere nu se referă numai la bunuri și
bani; iar oamenii nu trec numai granițele ca forțe de muncă, ci și ca oameni. Mai mult, ideile, valorile,
informațiile și știința traversează și frontierele. Poate fi sfârșitul primei faze a globalizării, dar va exista
o etapă următoare, așa cum a fost subliniat pe bună dreptate. Și în următoarea fază, cred că toți vom
recunoaște că caracterul transnațional al informațiilor științifice, al valorilor democratice și al
guvernării este mult mai „valoros” decât mijloacele financiare globale. Într-adevăr, singura inoculare
fiabilă împotriva viitoarelor pandemii va fi cooperarea transnațională. Astfel, Covid-19 ar putea marca

6
o nouă eră în care globalizarea va deveni o problemă mai mare ca niciodată. Acest lucru necesită noi
moduri de a gândi legile și instituțiile de guvernare globală.

De fapt, am primit deja primele semnale. Recent, un grup de savanți au prezentat o propunere
concretă pentru obligațiunile Corona Europeană, care depășește cu mult o simplă salvare financiară
pentru Europa. În acest sens, este foarte remarcabil faptul că propunerea reflectă un cadru constituțional
global, propunând ca obligațiunile corona să nu fie furnizate guvernelor care nu îndeplinesc valorile
fundamentale ale UE, și anume statul de drept, responsabilitatea democratică și deschiderea prin
intermediul unor situații extraordinare măsuri pe care le iau în legătură cu pandemia. În Europa, în
prezent, se discută propunerea franco-germană pentru un fond de recuperare de 500 de miliarde de euro
pentru a ajuta țările cele mai lovite de Covid-19. Consider că în curând vom vedea mai clar dacă
această propunere ar putea păstra proiectul european prin includerea garanțiilor necesare pentru
protecția valorilor fundamentale ale UE, cum ar fi statul de drept și democrația.

Este prima dată când un eveniment care se întâmplă într-o parte a lumii afectează oameni de pe
tot globul într-un asemenea ritm. Cu toate acestea, măsurile luate de administrații și guverne din
întreaga lume, cum ar fi închiderea frontierelor sau derogările tratatelor pentru drepturile omului, nu fac
ca oamenii să fie în siguranță. Ceea ce contribuie la mai multă siguranță este împărtășirea informațiilor,
guvernanța globală și asigurarea nimănui în urmă. Deși oamenii de știință și medicii împărtășesc deja
date relevante, statistici și experiențe la nivel mondial între ele, nu există încă o guvernare
transnațională cuprinzătoare. Mai degrabă, asistăm la faptul că unele state refuză să împărtășească
informațiile medicale adevărate pe care le au sau să răspândească dezinformarea. SUA chiar amenință
cu reducerea fondurilor Organizației Mondiale a Sănătății.

O astfel de imagine ne arată cine vorbește cu voce tare și cine este tăcut. Observăm că cei care
vorbesc cu voce tare sunt regimurile de dreapta sau populiste care derogă de la convențiile privind
drepturile omului cu prima ocazie sau amenință să defunde OMS. Abordând întrebarea cine este redus
la tăcere în această perioadă, vedem că este Sudul Global; este vorba de femei, grupuri defavorizate și
minorități, țările cele mai afectate de nedreptatea climatică și țările care nu au acces la apă curată,
canalizare, asistență medicală, alimente și adăpost.

Este adevărat că discursurile „de criză” sunt strâns legate de starea de urgență în care
suveranitatea statului trebuie consolidată și lustruit cu prețul statului de drept și al drepturilor omului.

7
 Într-adevăr, crizele oferă oportunități excelente statelor de a crea și normaliza excepția. Cu toate
acestea, atâta timp cât noi, oamenii de știință publici de drept internațional, continuăm să vorbim din
zonele noastre obișnuite, convenționale, este probabil ca cei care vorbesc cel mai tare să termine prin
„noul normal” și ne vom îndrepta către un viitor mai întunecat, unul în care drepturile omului joacă un
rol și mai marginal. De aceea, această perioadă, care a afectat viața umană la nivel global în toate
modurile posibile, dovedește necesitatea unei schimbări de paradigmă a înțelegerii noastre de drept
internațional.

În consecință, nu asistăm la sfârșitul globalizării, dimpotrivă, asistăm la modul în care lumea

este interconectată. Suntem martori cum un virus s-a produs într-un singur oraș din lume este capabil să
pună sub semnul întrebării atât de repede structurile sociale și economice existente, paradigmele legale
și chiar ideologiile din întreaga lume.

Această realitate pune în discuție viziunea centrată de stat și suveranistă a ordinii juridice
internaționale. Poate că actuala criză de coronă este momentul care îi împinge pe oameni spre o mai
mare unificare, în sensul ideii lui Kant de ospitalitate. Cu alte cuvinte, „suntem cu toții împreună în
asta”. Chiar dacă la un moment dat lumea trece peste COVID-19, următorul dezastru global este deja la
orizont - criza climatică, care necesită cooperare pe toate nivelurile de guvernare. Cât de mult mai
poate ignora această realitate structura centrată pe stat în dreptul international? În opinia mea,
răspunsul necesită apărarea ideii constituționalismului global cu mai mult entuziasm decât oricând.
Normele și instituțiile de guvernare globală trebuie să urmeze și să respecte principiile
constituționalismului precum statul de drept, protecția drepturilor omului, democrația și solidaritatea.
Consider că o abordare constituționalistă globală care solicită actorilor politici, instanțelor și, de
asemenea, cadrelor universitare, ca factori de drept internaționali și designeri de guvernare să țină
seama de nevoile oamenilor în diferite contexte culturale și economice de pe tot globul, este cea mai
„realistă ”Mod de a supraviețui atât crizei globale actuale cât și viitoare.

În acest moment fără precedent, virusul COVID 19 se raspândește rapid în Europa și în lume,
afectând și influențând în mod major economia și toate domeniile de activitate, publice și private.

Conferințe, concerte, chiar activități școlare și universitare nu mai au loc ca urmare a răspândirii
a virusului COVID 19, iar relațiile contractuale sunt instabile din cauza îngreunării executării
contractelor, urmată de valul de de invocări a suspendării/încetării convențiilor.

8
 Ca urmare a decretării instituirii stării de urgență de către Președintele României, începând cu
data de 16 martie 2020, autoritățile militare, precum și celelalte autorități publice pot dispune măsuri de
restricționare a drepturilor și libertăților fundamentale, care pot cauza importante dificultăți în relațiile
contractuale și de bussines actuale.

Crizele pot fi şi oportunităţi, cum spune un dicton, chinez desigur. Dar nu pentru toată lumea şi
nu în egală măsură. Unele societăţi reacţionează mai bine, altele mai puţin. Unele beneficiază de
autorităţi mai competente, altele sunt la mâna norocului. Unele economii rămân funcţionale, altele se
scufundă. Crizele creează solidarităţi neaşteptate, dar nu pun stop conflictelor sau diferendelor
internaţionale decât în măsura în care e nevoie de o pauză pentru reevaluări.
Criza curentă a coronavirusului este şi ea în această logică, a creării unui nou cadru al raporturilor
internaţionale. Globalizarea e un motiv invocat pentru răspândirea pandemiei. Dar nu e singurul. Lupta
pentru influenţă, pentru primatul modelului economic şi politic este un alt argument. SUA, China sau
Rusia? Pe cine favorizează criza coronavirusului?

Pot influenţa epidemiile relaţiile internaţionale şi raporturile de forţe? Ce spun concluziile unui
exerciţiu desfăşurat recent în SUA?

Desigur. Crizele produc pierderi inegale care, exploatate, pot crea avantaje uneia sau alteia
dintre părţi. Uneori aceste pierderi sunt cuantificabile direct economic sau financiar, alteori este vorba
doar de o percepţie că lumea se schimbă.

Exerciţiile privind gestionarea unei epidemii majore au avut loc periodic, dar pentru prima
dată s-a făcut, la sfârşitul anului trecut, o legătură directă între o criză medicală şi o reaşezare geo-
strategică. Ea a fost realizată printr-un exerciţiu destinat înalţilor oficiali americani, organizat de către
specialişti din cadrul Programului de Studii pentru Sănătatea Globală din Centrul pentru Studii
Strategice şi Internaţionale / Center for Strategic and International Studies Global Health Security
program şi cercetători de la Johns Hopkins Center for Health Security.

Deşi a urmărit, mai ales, modul de gestionare a crizei din punct de vedere medical, câteva
învăţăminte au fost revelatoare şi pentru un cadru mai larg, al relaţiilor internaţionale:

● Globalizarea are un efect neaşteptat în problematica gestionării epidemiilor. E mai uşor de declanşat
şi de răspândit o pandemie şi mult mai greu de oprit;
9
● Epidemiile din perioada prezentului sunt cele din familia coronavirus (SARS, MERS), de aceea
scenariul s-a bazat pe un virus de acest tip (alegere ce s-a dovedit exactă), pe o eliberare accidentală din
laborator (din nefericire, în realitate, s-a întâmplat diferit, ceea ce a amânat luarea măsurilor), pe o rată
a mortalităţii de 3,125%  (prognoză foarte apropiată cu cea înregistrată în actuala criză) şi pe o rată
mare de transmisibilitate;

● S-a presupus (corect) că primele măsuri pe care le vor lua statele vor fi cele de limitare a răspândirii
virusului, prin alerte de călătorie şi blocarea graniţelor;

● S-a demonstrat, pe timpul exerciţiului, că acestea vor fi tardive, virusul deja fiind transmis pe
coridoarele aeriene rămase deschise sau prin contacte directe între oameni (ceea ce s-a şi întâmplat);

● S-a presupus, iarăşi corect, că blocajele infrastructurii vor afecta cooperarea internaţională şi
comerţul. Sunt măsuri care se iau uşor, dar se implementează şi se menţin greu, creează fricţiuni între
state, cu consecinţe ulterioare;

● Printre măsurile de răspuns ale statelor, s-au propus şi simulat decizii de stimulare fiscală şi monetară
pentru calmarea tranzacţiilor financiare şi menţinerea funcţionării sistemului bancar. Micşorarea
dobânzilor a fost una dintre ele, ceea ce se întâmplă şi în criza reală;

● S-a presupus că durata crizei propriu-zise va fi de trei luni, perioadă în care se va obţine vaccinul şi
se vor elabora tratamentele necesare. Coroborat cu ceea ce se întâmplă în realitate, o concluzie a fost că
ea va fi extinsă până la un an de zile, datorită nevoilor de testare şi implementare. Termenul a fost
asumat şi în plan real de către oficialii SUA din domeniul sănătăţii;

● Făcând o paralelă între concluziile exerciţiului şi primele lecţii învăţate din criza în curs, au rezultat
următoarele:

1. Măsurile timpurii şi preventive sunt critice. La fel şi cooperarea internă şi internaţională între
cetăţeni, companii, state, guverne. Sănătatea ar trebui să fie prioritate fără graniţe politice, nici în
interiorul, nici în exteriorul statelor;

2. Comunicarea publică este extrem de importantă. Dar şi încrederea în comunicatori, în state,

în executive. Ea permite menţinerea ordinii publice, a respectării măsurilor. Dar ea poate fi fragilizată

10
de dezinformare, de amestecuri externe, de mesajele incomplete, politizate, stângace, ale autorităţilor.
În perioade de criză, încrederea în autorităţi este extrem de importantă, dar şi fragilă în acelaşi timp.
Campaniile de dezinformare, gen promovarea anti-vaccinării, pot provoca foarte mult rău. Desfăşurarea
crizei, suprapusă pe perioade electorale, poate permite inducerea de mesaje politice contradictorii care
frânează gestionarea ei;

3. Cooperarea internaţională este fundamentală. Virusul nu ţine cont de graniţe şi nu poate fi

blocat la punctele de frontieră. Dar măsurile care se iau încearcă acest lucru. Şi au consecinţe în
relaţiile dintre state, contribuie la mărirea neîncrederii internaţionale. Statele îşi trimit acuze reciproce,
se ameninţă. În acest proces, organizaţiile internaţionale sunt captive în încercarea lor de neutralitate.
Cum este Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Şi incapabile de a se face ascultate. Alte organizaţii, cum
este Uniunea Europeană, încep să fie acuzate că măsurile luate favorizează pe unii sau pe alţii dintre
membri. Sensibilităţile naţionale devin evidente. Acuzele se extind în domeniul cooperării privind de
schimbul de informaţii.

Şi toată lumea pierde. Şi scena politică internaţională se reaşază.

Concluziile finale ale exerciţiului au fost:

●  pe plan intern, în SUA - liderii politici din ambele partide, dar în special actuala Administraţie, nu au
considerat problemele sănătăţii ca o prioritatea de securitate naţională, iar, treptat, oficialii şi specialiştii
domeniului şi-au pierdut locurile de reprezentare în structurile de consiliere în comitetele de apărare şi
securitate;

● pe plan extern – deşi sunt organisme internaţionale pe domeniu, deşi există structuri comune
economice şi de securitate, statele tind să ia preponderent decizii naţionale în caz de criză, cooperarea
revenind de-abia după ce se dă de greu şi apar blocaje.

Ulterior, realizatorii exerciţiului au concluzionat, după primele săptămâni ale crizei europene şi
din SUA, că, paradoxal, faptul că aceasta a debutat în China a reprezentat un mare avantaj pentru
gestionarea ei ulterioară. Beijingul a avut mijloacele ştiinţifice, tehnologice şi umane de a interveni în
forţă, chiar dacă a avut frâna trasă la început, modelând modul în care criza poate fi gestionată şi de
către celelalte ţări. Intervenţia dură a limitat şi extinderea virusului în această etapă.

11
 Ce s-a întâmplat ulterior, însă, demonstrează că s-au ignorat o parte din aceste lecţii. Europenii
au acţionat neunitar, în SUA criza a fost considerată ca fiind adusă de „străini”, Trump a omis să
informeze UE şi statele din Spaţiul Schengen că SUA vor lua măsuri de izolare şi pentru blocarea
traficului aerian dinspre Europa, virusul COVID-19 a devenit „virusul chinezesc” sau „virusul Wuhan”.

Iar Rusia şi China şi-au adus aminte că au ceva de împărţit cu SUA şi NATO, iar situaţia
curentă oferă oportunităţi.

Cine sunt protagoniştii şi oportuniştii crizei?

Epidemia deja schimbă unele din raporturile internaţionale de putere. Incapacitatea unor
instituţii naţionale financiare importante din SUA şi Europa de a calma pieţele a dus la cea mai mare
scădere a burselor de după 1987.

În general, SUA erau motorul care oferea energie lumii occidentale pentru a trece peste acest
gen de încercări periodice. Abordarea actualei administraţii a fost însă una izolaţionistă, chiar faţă de
partenerii europeni. Virusul nu respectă, însă, graniţele sau barierele naturale, iar specialiştii consideră
că nici răspunsurile pentru rezolvarea crizei nu ar trebui închise în interiorul statelor individuale.

Blamarea celorlalţi, cum se întâmplă în discursurile unor politicieni, inclusiv occidentali, nu

ajută nici ea. Ignorarea parteneriatelor la vremea acestei crize ar putea avea consecinţe la următoarea.

Criza este în curs, dar nu e deloc clar cum va arăta lumea după ce pandemia va fi declarată
învinsă. Aproape cert, nu va mai fi aceeaşi. Schimbările vor fi profunde, chiar dacă multe vor fi doar la
nivelul percepţiilor. Dar, aşa cum arată gestionarea acestei crize, în care percepţia de pericol este infinit
mai mare decât pericolul propriu-zis, e de ajuns ca să se schimbe şi echilibrele fizice, economice,
politice, chiar şi militare. Tranşeele din războaiele clasice au fost înlocuite cu competiţia după remedii
farmaceutice, capacitatea de a funcţiona online, menţinerea echilibrelor financiare, păstrarea tonusului
comun, încurajarea inovaţiei sociale. După cum acţionează în prezent, guvernul chinez pare a fi
conştientizat faptul că dictonul privind sămânţa de oportunitate dintr-o criză provine din această ţară.

China se află deja cu o etapă în faţă în gestionarea crizei. Aceasta îi oferă avantajul de a putea
profita de orice măsură greşită făcută de statele care încă se luptă cu coronavirusul. Pentru preşedintele
Xi Jinping, criza poate fi o oportunitate. Pentru consolidarea puterii sale interne, unde, teoretic, în anul
12
2022 ar fi trebuit să se producă transferul de putere, pentru consolidarea influenţei Chinei pe plan
internaţional. O carte publicată la sfârşitul lunii februarie, în mai multe limbi internaţionale, arată cum a
învins China în „războiul popular” împotriva epidemiei, „sub conducerea Partidului Comunist Chinez
şi a tovarăşului Xi Jinping”. Vizita preşedintelui chinez în Wuhan marchează începutul utilizării
oportunităţilor create de criză.

În Rusia, preşedintele Vladimir Putin a părut decis să utilizeze criza pentru a obţine o mai bună
poziţionare naţională pe piaţa petrolului, sau pentru a întări varianta rămânerii sale la putere şi după
încheierea actualului mandat. Cele două paliere de acţiune au fost unite în „Lunea cea Neagră” / „Black
Monday”, ziua în care OPEC nu a putut convinge Rusia asupra măsurilor de limitare a vânzărilor de
petrol, dar şi ziua în care Putin a anunţat că e posibil să rămână la putere şi după 2024. Mult, mult după
această dată, până în 2036.

Motivele lipsei un acord cu OPEC nu rezidă doar din nevoia Rusiei de valută, ci şi din
presiunea financiară suplimentară pusă pe SUA, ale cărei exporturi petroliere sunt descurajate datorită
preţului mare de exploatare. Preţul scăzut al resurselor energetice reprezintă şi un cadou oferit aliatului
chinez.

În ceea ce priveşte schimbările constituţionale din Rusia, acestea au părut, iniţial, a oferi, o
platformă pentru un echilibru mai mare al puterilor în stat, cu un parlament întărit, cu un  preşedinte cu
puteri reduse întrucâtva, cu un preşedinte al Consiliului de Stat în căutarea spaţiului de autoritate.

Criza actuală pare a fi oferit ocazia de a se renunţa la scrupulele anterioare, oricum scenariul era
pentru o conducere cu un lider puternic, ce rost mai are să căutăm un înlocuitor când există originalul.

Iar în Rusia, criza pare să nu existe. Numărul de cazuri este foarte scăzut, ţinând cont de
diversitatea etnică şi socială, de porozitatea graniţelor. Chiar dacă scenariile care circulă privind sub-
raportarea acestor cazuri sunt adevărate, realitatea cu care se lucrează este una în care statul gestionează
foarte bine situaţia şi nu apelează la măsurile luate de statele europene şi SUA, cu efecte atât de dure în
plan financiar sau economic.

Această abordare pune Rusia tot într-o etapă defazată faţă de ceea ce se întâmplă în restul lumii
în gestionarea epidemiei. Oferindu-i spaţiu de manevră pentru specularea oportunităţilor create de
situaţie.
13
 Deja se discută despre faptul că un membru al G7, Italia, va ieşi slăbit din această criză şi îşi va
justifica mai greu prezenţa în acest club unde, oricum, era la nivelul „cu voia dumneavoastră, ultimul
pe listă”. Moscova, exclusă din G8 acum câţiva ani, după anexarea Crimeei, nu a ascuns niciodată că
locul său este printre cei mari şi va revendica revenirea. Poate chiar cu votul Italiei, care i-a fost
suporter şi în perioada pre-criză.

Criza de coronavirus este, în primul rând, despre milioane de oameni care îşi văd tulburat şi
ameninţat echilibrul familial şi individual. Dar este şi despre reaşezări geopolitice, despre interese
naţionale, despre spaţii de influenţă. Primii au nevoie de medicamente şi vaccinuri, celelalte, de
oportunităţi. Speranţa este ca pierderile din prima categorie să nu fie utilizate pentru a potenţa cea de-a
doua.

Efecte pentru structurile de securitate?

Deocamdată este hazardat de făcut prognoze. Este, însă destul de clar faptul că va fi nevoie de
bani, de foarte mulţi bani. Pe care numai statul / statele îi poate / pot oferi în cantităţile necesare. Şi de
o bună utilizare a acestora. În vremuri de criză, nevoile se multiplică şi priorităţile sunt extrem de
importante.

Economia va trebui să funcţioneze, de aceea alte sectoare ar putea fi înregistrate la capitolul

„victime”. Una din acestea ar putea fi bugetele militare naţionale sau ale structurilor de securitate. În
funcţie de poziţionarea geostrategică, mai aproape sau mai departe faţă de potenţialele ameninţări, o
serie de state ar putea decide să transfere bani din această zonă către nevoi mai presante.

Refacerea economică va necesita luni, poate chiar ani. La acel moment, probabil, se va vedea
cum funcţionează unitatea la nivelul alianţelor internaţionale de securitate. Dacă statele care vor trece
prin criză în condiţii mai bune, beneficiind de rezerve financiare pentru etapa de reconstrucţie a
economiei, vor fi dornice să le sprijine şi pe celelalte. Inclusiv în  bugetele militare comune, sau în
angajamentele bilaterale de securitate.

14
 BIBLIOGRAFIE

1. https://ro.wikipedia.org

2. https://e-justice.europa.eu

3. https://voelkerrechtsblog.org

4. https://www.stratulat-albulescu.ro

5. https://www.mediafax.ro/externe

15