Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ADMINISTRATIVE
PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE LICENȚĂ
- DREPT - IFR -
Student:
Nistor Irina
Anul III
Forma de învățământ: IFR
1. Noțiune
1
Prin măsuri de drept procesual penal se înțeleg măsurile procesuale sau procedurale ce
pot fi dispuse de organele de urmărire penală sau de instanța de judecată în vederea asigurării
bunei desfășurări a procesului penal. Măsurile procesuale împărțindu-se la rândul lor în:
măsuri cu caracter personal – măsurile privative de drepturi și libertăți ( reținerea, arestarea
preventivă sau la domiciliu, internarea nevoluntara în vederea efectuării expertizei medico-legale
psihiatrice, internarea medicala provizorie, controlul judiciar sau pe cauțiune) și cu caracater real
– adică măsurile asiguratorii, restituirea lucrului, restabilirea situației anterioare.
Măsurile preventive sunt măsuri privative sau restrictive de libertate sau de drepturi care
se pot lua în cauzele penale în care există o suspiciune rezonabilă privind săvârșirea unei
infracțiuni pedepsite cu închisoarea, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori
pentru a se împiedica sustragerea suspectului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la
judecată ori de la executarea pedepsei; sunt măsuri preventive: reținerea, controlul judiciar,
controlul judiciar pe cauțiune, arestul la domiciliu, arestarea preventivă. În acest sens, libertatea
individuală și siguranța persoanei reprezintă una dintre cele mai sensibile și complexe valori
ale ființe umane care alături de alte drepturi fundamentale ocupă un rol primordial în cadrul
unei societăți democratice. În urma transformărilor survenite în societatea românească după anul
1900, odată cu abolirea regimului totalitar, libertatea și siguranța individuală a făcut obiectul
unor reglementări contituționale tot mai clare și detaliate, în scopul evitării interpretărilor
arbitrare din partea autorităților. Astfel, în art. 23 alin. (1) din Constituție se prevede expres și
necondiționat; „Libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile”1.
Jurisprudența CEDO a arătat că există privare de libertate atunci când sunt îndeplinite
anumite criterii. Astfel, doar că intervalul de timp care trebuie să curgă pentru a se putea vorbi de
existența unei privări de libertate este foarte scurt nu înlătură aplicabilitatea art. 5 din Convenție.2
Astfel, instanța a arătat că, deși reclamanta stătuse la poliție numai câteva ore necesare
pentru îndeplinirea unor formalități, faptul că fusese dusă acolo cu forța, constituie un element
de constrângere care a afectat nu doar libertatea de deplasare a acesteia, ci și libertatea sa în
general. În același sens în acea cauza s - a decis că reținerea unei persoane arestată preventiv
încă aprozimativ 12 ore, deși instanța dispusese în ziua respectivă punerea ei în libertate, este
contrară dispozițiilor art. 5 din Convenție. De altfel, Curtea a arătat că dispozițiile art. 5 nu trebuie
interpretate în mod mecanic, că nu orice privare de libertate constituie o încălcare. De pildă,
ținând cont de specificul calității de militar, anumite sancțiuni sau măsuri disciplinare aplicate
acestora nu constituie privări de libertate, deși pentru o persoană civilă, aceeași măsură ar avea
caracterul unei ingerințe în libertatea sa.
Una dintre noutățile aduse de Noul Cod de Procedură Penală este arestul la domiciliu,
aceasta fiind una dintre măsurile prevăzute de Noul Cod de Procedură Penală în Tiltlul V,
alături de: reținerea, controlul judiciar pe cauțiune, controlul judiciar și arestarea preventivă.
Arestul la domiciliu este măsura preventivă ce poate fi dispusă de judecătorul de drepturi
și libertăți, de judecătorul de cameră preliminară sau de instanța de judecată, constând în
privarea de libertate a inculpatului, acuzat de săvârșirea unei infracțiuni, a cărei executare
1
Codul de procedură penală. Texte. Jurisprudență. Hotărâri CEDO., Ed. Hamgiu, București, 2008
2
Corneliu Bârsan, Convenția Europeanu a Drepturilor Omului, Comenatriu pe articole, 1976, pag. 275
2
nu se realizează într-un loc de detenție, ci în locuința inculpatului.3
În acest sens, în jurisprudența CEDO s-a decis că, privarea de libertate este admisă
atunci când ea este făcută pentru că existe motive plauzibile de a bănui o persoană de
săvârșirea unei infracțiuni sau există motive temeinice de a se crede în necesitatea împiedicării
săvârșirii unei asemenea fapte antisociale sau există temei că această persoană s-ar sustrage
urmăririi, după săvârșirea unei infracțiuni6. Pot exista probe directe7 sau probe indirecte8
din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune.
Nu se va dispune măsura arestării la domiciliu dacă suspiciunea rezonabilă vizează
comiterea de către inculpat a unei infracțiuni asupra unui membru de familie neprezentând
în aceste situații importanță dacă persoana vătămată locuiește sau nu în același spațiu cu
inculpatul. Astfel, nu se poate lua măsura arestării la domiciliu în cazul următoarelor
infracțiuni: violență în familie, sau uciderea sau vătămarea nou- născutului
săvârșit de mamă, rele tratamente aplicabile minorului, trafic de minori, viol, agresiune
sexuală – art. 218 alin. (3) lit. b), act sexual cu un minor - art. 220 alin. (4) lit. a).9
3
Mihai Udroiu, Procedură Penală, Partea Generală, Conform Noului Cod de Procedură Penală, Ed. C.H. Beck, 2014
4
Pe lângă condițiile exemplificate, în cazul anumitor persoane, legea impune îndeplinirea și a unor cerințe
suplimentare pentru a putea fi dispusă măsura arestului la domiciliu în următoarele cazuri:
Deputații sau senatorii nu pot fi arestați la domiciliu fără încuviințarea Camerei din care fac
parte, măsură care se poate dispune numai după ascultarea lor – art. 72 alin. (2) din Constituție;
Judecătorii, procurorii și magistrații asistenți pot fi arestați la domiciliu numai cu încuviințarea
secției Consiliului Superior al Magistraturii corespunzătoare funcției – art 95 alin. (1) din Legea nr.
303/ 2004;
Avocatul Poporului poate fi arestat numai cu încuviințarea președinților celor doua camere ale
Parlamentului; adjuncții Avocatului Poporului nu pot fi arestați la domiciliu fără înștiințarea
prealabilă a Avocatului Poporului- art. 31 alin. (1) din Legea 35/ 1997.
5
București, secția I penală, încheierea nr. 59/2007 C.P.J.P. 2007, PAG. 479.
6
Corneliu Bârsan, Convenția Europeană a drepturilor omului, Comentariu pe articole, pag. 310.
7
Proba directă este proba care se află în legătură directă cu existența infracțiunii, vinovăția sau nevinovăția
suspectului sau inculpatului, de exemplu: luarea unui bun pe nedrept din posesia sau detenția altuia în scopul
însușirii pe nedrept, în cazul infracțiunii de furt.
8
Proba indirectă este proba care se află în legătură indirectă cu existența infracțiunii, vinovăția sau nevinovăția
suspectului sau inculpatului, putând servi la stabilirea adevărului numai prin coroborare cu una sau mai multe probe
directe.
99
Mihai Udoriu, Procedură Penala, Partea Generală, Conform Noului Cod de procedură penală, Ed. C. H. Beck,
București, 2014, pag 497.
3
Arestul la domiciliu poate fi dispus atât în cazul infracțiunilor pentru care legea
stipulează pedeapsa închisorii sau a detențiunii pe viață cât în cazul infracțiunilor pentru care
lege prevede pedeapsa închisorii alternativ cu pedeapsa amenzii penale.
b) Să nu existe vreo cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale
prevăzută de art. 16 NCPP11.
Existența uneia dintre aceste cazuri va duce la dispunerea unei soluții de clasare,
făcând imposibilă luarea unei măsuri preventive în cauză.
c) Să fi fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru infracțiunea pentru care există
suspiciunea că a fost săvârșită de inculpat.
Arestul la domiciliu nu poate fi dispus față de suspect ci numai față de inculpat,
nefiind suficient ca într-o cauză să fi fost începută urmărirea penală și dispusă continuarea
efectuării acesteia față de suspect.
e) Să existe unul dintre cazurile prevăzute de art. 223 alin. (1) lit. a)-d) NCPP;
Inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau
de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte12;
Inculpatul încearcă să influențeze un alt participant la comiterea infracțiunii, un
martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace
materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament;
Inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau înceacă o înțelegere
frauduloasă cu aceasta;
10
C.A. Cluj, secția penală și de minori, decizia nr. 67/2006, www. legalis. ro
11
Art. 16 NCPP
12
Jud. Sectorului 1, București, încheierea nr. 6246/299/2007 în N. Cristuș, Arestarea preventivă, Practică Judiciară
2008-2010, Ed. Hamangiu, București, 2010, pag. 27.
4
Există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mișcare a cțiunii penale împotriva
sa, inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune sau pregătește săvârșirea unei
noi infracțiuni.13
f) Măsura arestului la domiciliu să fie necesară și suficientă în scopul asigurării bunei
desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea
penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
h) Audierea prealabilă16 a inculpatului în prezența avocatului ales ori numit din oficiu;
13
C.A., Cluj, secția penală și de minori, încheierea nr. 131/ 2011
14
Corneliu Bârsan, Convenția Europeană a drepturilor omului, Comentariu pe articole, pag. 363
15
ICCJ, secția penală, decizia nr. 2251/2009, www.legalis.ro.
16
Curtea Europeană a sintetizat principiile de interpretare ale textului discutat, după cum urmează: parag. 2 al art. 5
enunță o garanție elementară: orice persoană arestatp trebuie să știe de ce a fost arestată. Integrată în sistemul de
protecție pe care-l oferă art. 5, această garanție obligă a se semnala unei asemenea persoane, într- un limbaj simplu
și accesibil ei, motivele de drept și de fapt ale privării de libertate, pentru ca ea să le poată discuta legalitatea.
5
infracțiune contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau
moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevazută de Codul
Penal sau alte legi speciale, o infracțiune contra securității naționale, acte de terorism,
spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate,
evaziune fiscală, ultraj, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace
de comunicare electronică, o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa
închisorii de 5 ani sau mai mare.
b. Să nu existe vreo cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii
penale prevăzută de art. 16 NCPP;
c. Să fi fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru infracțiunea pentru care există
suspiciunea că a fost săvârșită de inculpat;
d. Inculpatul să nu fi fost condamnat definitiv anterior pentru comiterea unei infracțiuni
de evadare;
e. Arestul la domiciliu să fie necesar pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru
ordinea publică;
f. Măsura să fie necesară și suficientă în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului
penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată
ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni;
g. Să fie proporționala cu gravitatea acuzației aduse inculpatului și necesară pentru
realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia;
h. Audierea prealabilă a inculpatului în prezența avocatului ales sau numit din oficiu.
În faza urmăririi penale arestul la domiciliu poate fi luat pe o durată de cel mult 30 de
zile, durata reținerii nu se deduce din durata arestului la domiciliu, NCPP necuprinzând nicio
dispoziție explicită în acest sens.17 În procedura camerei preliminare și în cursul judecății
măsura poate fi luată, de asemenea pe o perioadă de cel mult 30 de zile.
În cazul în care temeiurile care au determinat arestul la domiciliu inițial impun în
continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate,
procurorul care supraveghează sau efetuează urmărirea penală poate formula propunerea de
prelungire a arestului la domiciliu, înainte de expirarea duratei privării de libertate dispuse
anterior în cauză. Procurorul are obligația înaintării dosarului la instanță, împreună cu
propunerea de prelungire a arestului la domiciliu, cu cel putin 5 zile înainte de expirarea
duratei măsurii preventive, acesta fiind un termen de recomandare. Nerespectarea termenului
nu atrage nulitatea măsurii, dar judecătorul trebuie să asigure avocatului inculpatului timpul
necesar pentru pregătirea unei apărări concrete.
17
Mihai Udoriu, Procedură Penala, Partea Generală, Conform Noului Cod de procedură penală, Ed. C. H. Beck,
București, 2014, pag 501.
6
inculpatului o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea acelui act.
7
Respingerea propunerii de luare a măsurii arestului la domiciliu și luarea măsurii controlului
judiciar sau a controlului judiciar pe cauțiune, dacă se contată că arestul la domiciliu nu este
necesar sau proporțional cu scopul urmărit.
18
Contestațiile împotriva încheierilor prin care judecătroul de drepturi și libertăți de la ICCJ dispune asupra
propunerii de arest la domiciliu se soluționează de un complet compus din doi judecători de drepturi și libertăți de
la ICCJ.
8
cursul judecății, dacă între timp au intervenit temeiuri noi care fac necesară luarea măsurii
privative de libertate.
Judecătorul de cameră preliminară poate dispune prin încheiere motivată care se pronunță
în camera de consiliu una dintre următoarele soluții:
Luarea măsurii arestului la domiciliu pe o perioadă de maximum 30 de zile, în
situația în care se constată că sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune măsura
preventivă;
Respingerea propunerii de luare a măsurii arestului la domiciliu formulată de procuror,
în sitauția în care nu sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune măsura preventivă;
Respingerea propunerii de luare a măsurii arestului la domiciliu și luarea măsurii
controlului judiciar, sau a controlului judiciar pe cauțiune, dacă se constată că arestul la
domiciliu nu este necesar sau proporțional cu scopul urmărit.
9
non reformatio in peius.19
Instanța de judecată poate dispune prin încheiere motivată, care se pronunță în ședință
publică una dintre următoarele soluții:
19
Mihai Udoriu, Procedură Penala, Partea Generală, Conform Noului Cod de procedură penală, Ed. C. H. Beck,
București, 2014, pag 511.
10
durata maximă a măsurii preventive în cursul urmăririi penale ( 180 de zile) pentru ca în acest
caz starea de arest a încetat de drept. Judecatorul de cameră preliminară analizează legalitatea
și teminicia arestului la domiciliu în camera de consiliu, cu citarea inculpatului. Acesta are
obligația, după luarea măsurii să se prezinte în fața magistratului ori de câte ori este chemat.
Absența inculpatului legal citat nu împiedică dezbaterea.
În cursul judecății (indiferent dacă sesizarea a fost făcută prin rechizitoriu sau ca
urmare a încheierii unui acord de recunoaștere a vinovăției) instanța are obligația de a verifica
periodic dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestului la domiciliu; astfel,
instanța de judecată verifică dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea
sau menținerea măsurii arestului la domiciliu înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea
inculpatului.
După deliberare, instanța de judecată poate pronunța prin încheiere motivată, pronunțată
în ședință publică, una din următoarele soluții:
11
Înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu control judiciar sau control judiciar pe
cauțiune;
Încetarea de drept20 a măsurii arestului la domiciliu în situația în care în cauză nu s-a
mai procedat la verificarea legalității și temeiniciei arestului la domiciliu în termen de 30 de
zile de la menținerea măsurii arestului la domiciliu de judecătorul de cameră preliminară,
respectiv în termen de 60 de zile de la ultima verificare a legalității și temeiniciei măsurii
arestului la domiciliu de către instanța de judecată.
Spre deosebire de procedura de soluționare a contestației împotriva încheierii
judecătorului de drepturi și libertăți sau de cameră preliminară, în cazul în care cauza se află în
curs de judecată, nu se poate proceda la soluționarea contestației în lipsa inculpatului nici măcar
în cazurile de excepției când acesta din cauza stării sănătății, din cauză de forță majoră sau stare
de necesitate nu poate fi adus în fața instanței care soluționează contestația.
Este măsura procesuală prin care se poate revine asupra măsurii arestului la domiciliu
dacă au încetata temeiurile care au determinat-o ( disparițiaa tuturor temeiurilor de fapt și de
drept ce au fost avute în vedere la luarea, prelungirea sau menținerea măsurii) ori au apărut
împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsuri.
În cazul în care inculpatul încalcă cu rea credință măsura arestului la domiciliu sau
obligațiile care îi revin ori există suspiciunea rezonabilă că a săvârșit cu intenție o infracțiune
pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, judecătorul de drepturi
și liberăți, judecătorul de cameră preliminară ori instanța de judecată, la cerera motivată a
procurorului sau din oficiu poate dispune înlocuirea arestului la domiciliu cu măsura arestării
preventive dacă aceasta din urmă măsură este necesară și proporțională cu scopul urmărit.
În cursul urmăririi penale, soluționarea cererii de revocare sau înlocuire se
desfășoară în camera de consiliu iar procurorul înaintează judecătorului de drepturi și libertăți
dosarul cauzei sau copie de pe acesta certificată de grefa parchetului, în termen de 24 de ore
de la solicitarea acestuia de către judecător. În cursul procedurii de cameră preliminară
soluționarea cererii de revocare sau înlocuire se desfășoară în cameră de consiliu, judecătorul
având la dispoziție dosarul trimis de către procuror în urma emiterii rechizitoriului. În
cursul judecății soluționarea cererii de revocare sau înlocuire se desfășoară în ședință
publică. O particularitate prezintă procedura de soluționare a cererii de înlocuire a măsurii
arestului la domiciliu cu controlul judiciar pe cauțiune remarcându-se printr-un caracter cu totul
inedit în care temeinicia pe fond a cererii ține de depunerea sau nu a cauțiunii; astfel potrivit
art. 242 alin. (10) NCPP, dacă găsește cererea neîntemiată, judecătorul de drepturi și liberăți
judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată prin încheiere dată în camera de
20
Deopotrivă se va constata încetarea de drept a măsurii arestului la domiciliu:
- La data pronunțării în primă instanță a unei hotărâri de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a
aplicării pedepsei ori de condamnare cu suspendare a executării pedepsei sub supraveghere;
- În apel, dacă durata măsurii arestului la domiciliu a atins durata pedepsei pronunțate în hotărârea de
condamnare.
12
consiliu, admite în principiu cererea și stabilește valoarea cauțiunii, acordând inculpatului
termen pentru depunerea ei. Rezultă din dispoziția codului că pentru faza de judecată
această procedură este nepublică, desfășurându-se în camera de consiliu.
4. Concluzii
Măsurile preventive sunt măsuri privative sau restrictive de libertate sau de drepturi
care se pot lua în cauzele penale în care există o suspiciune rezonabilă privind săvârșirea
unei infracțiuni pedepsite cu închisoarea, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului
penal ori pentru a se împiedica sustragerea suspectului sau inculpatului de la urmărirea penală,
de la judecată ori de la executarea pedepsei.
CUPRINS
13
1. Noțiune...........................................................................................................................2
3. Aspecte procedurale......................................................................................................7
4. Concluzii.......................................................................................................................13
Bibliografie
14
1. Anastasiu Crişu, Drept procesual penal, Ediţia a 4- a, Editura Hamangiu, 2013
2. Neagu Ion, Tratat de procedură penală, Ediţia a III-a, revăzută şi adăugită, Editura
Universul Juridic, 2013
3. Neagu Ion, Damaschin Mircea, Tratat de procedură penală. Partea generală, Editura
Universul Juridic, București, 2014
4. Andrei Zarafiu, Procedură penală, Editura C.H. Beck, 2013
5. Andrei Zarafiu, Arestarea preventivă, Editura C. H. Beck, București, 2010
6. Corneliu Bârsan, Convenția Europeană a drepturilor omului, Comentariu pe articole, Ed.
C.H. Beck, București
7. Mihai Udoriu, Procedură Penala, Partea Generală, Conform Noului Cod de procedură
penală, Ed. C. H. Beck, București, 2014
8. Noul Cod de Procedură Penală
15