Sunteți pe pagina 1din 16

( referat realizat pentru examenul de

DREPT PROCESUAL PENAL )

REFERAT DR. PROCESUAL PENAL I :


ARESTUL LA DOMICILIU
ASPECTE TEORETICE SI PRACTICE

ARESTUL LA DOMICILIU
ASPECTE TEORETICE SI PRACTICE

DISPOZITII GENERALE:
Masurile de preventie sunt institutii de drept procesual penal cu caracter
de constrangere prin care inculpatul este impiedicat sa intreprinda anumite
activitati care s-ar rasfrange negativ asupra desfasurarii procesului penal sau
asupra atingerii scopului acestuia.

Potrivit legii, masurile preventive sunt:


Retinerea.
Controlul judiciar.
Controlul judiciar pe cautiune.
Arestul la domiciliu.
Arestarea preventiva.

În sistemul juridic din ţara noastră, până la data adoptării Noului Cod de
Procedură Penală şi ulterior implementării sale începând cu anul 2014,
măsurile preventive reglementate de Codul de Procedură Penală erau
reţinerea, obligarea de a nu părăsi localitatea, obligarea de a nu părăsi ţara şi
arestarea preventivă. În prezent, conform reglementărilor procedurale penale,
măsurile preventive sunt reţinerea, controlul judiciar, controlul judiciar pe
cauţiune, arestul la domiciliu şi arestarea preventivă.
Prin conţinutul şi limitele lor de aplicare, aceste măsuri preventive aduc
într-o măsură mai largă sau mai restrânsă atingere dreptului la libertate, fiind
percepute atât ca măsuri de constrângere limitative de drepturi aplicate de
organele judiciare, cât şi ca măsuri intruzive în dreptul persoanei la viaţă
privată, domiciliu etc.

Oricine are dreptul la libertate și la siguranța persoanei. Oricine este


acuzat de o fapta penală beneficiază de prezumția de nevinovăție până se
dovedește vina în baza legii.
Când o persoană este suspectată de comiterea unei fapte penale, statul
are dreptul și obligația de a investiga cazul și de a deschide cercetarea penală.
Convenția Europeana a Drepturilor Omului garantează că simpla suspiciune
nu poate duce la încălcarea dreptului la libertate si a prezumtiei de
nevinovatie. Numai dacă există motive întemeiate că acea persoana se va
sustrage procesului sau va comite o altă fapta penală fiind în libertate se poate
recurge la opțiunea de a folosi mijloace de coercitive pentru a se asigura
desfășurarea procesului penal.

In noul C. proc. pen. există reglementarea unei noi măsuri preventive -


arestul la domiciliu.
Legiuitorul român reglementează arestul la domiciliu în cadrul Secțiunii
a V-a (art. 218-222 noul C. proc. pen.), din Titlul V intitulat "Măsurile
preventive și alte măsuri procesuale''.
Legiuitorul român s-a inspirat în reglementarea măsurii preventive a
arestului la domiciliu din Codul de procedură penală italian.
Prin introducerea acestei instituții se urmărește lărgirea posibilităților de
individualizare a măsurilor preventive, în raport de gradul de pericol al
infracțiunii, scopul măsurii si circumstanțele personale ale făptuitorului.
Pentru a se dispune măsura arestului la domiciliu, trebuie a fi îndeplinite
condițiile generale prevăzute în art. 202 noul C. proc. pen., cât și cele
specifice arestării preventive, prevăzute de art. 223 noul C. proc. pen..
Pentru a se putea dispune față de inculpat măsura arestului la domiciliu,
trebuiesc întrunite cumulative următoarele condiții:
1. Să existe probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea
rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune.
"suspiciunea rezonabilă"- existența a unor date, informații care să
convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi
săvârșit o infracțiune.
2. Măsura arestului la domiciliu să fie necesară în scopul asigurării bunei
desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la
urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte
infracțiuni.
3. Măsura arestului la domiciliu trebuie să fie proporțională cu gravitatea
acuzației adusă persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea
scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
4. Să nu existe o cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea
acțiunii penale.

Arestul la domiciliu este una dintre măsurile de supraveghere judiciară


ce pot fi dispuse pe parcursul procesului penal.
Persoanele care au comis infracţiuni sunt parte a societăţii în care trăim
şi trebuie să se întoarcă în societate după executarea unei pedepse.
Arestul la domiciliu se dispune de către judecătorul de drepturi şi
libertăţi, de către judecătorul de cameră preliminară sau de către instanţa de
judecată, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 223 şi luarea acestei
măsuri este necesară şi suficientă pentru realizarea unuia dintre scopurile
prevăzute la art. 202 alin. (1). Aprecierea îndeplinirii condiţiilor se face
ţinându-se seama de gradul de pericol al infracţiunii, de scopul măsurii, de
sănătatea, vârsta, situaţia familială şi alte împrejurări privind persoana faţă de
care se ia măsura.
Măsura nu poate fi dispusă cu privire la inculpatul faţă de care există
suspiciunea rezonabilă că a săvârşit o infracţiune asupra unui membru de
familie şi cu privire la inculpatul care a fost anterior condamnat definitiv
pentru infracţiunea de evadare.
Persoanei faţă de care s-a dispus măsura arestului la domiciliu i se
comunică, sub semnătură, în scris, drepturile prevăzute la art. 83, dreptul
prevăzut la art. 210 alin. (1) şi (2), dreptul de acces la asistenţă medicală de
urgenţă, dreptul de a contesta măsura şi dreptul de a solicita revocarea sau
înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură preventivă, iar în cazul în care
persoana nu poate ori refuză să semneze, se va încheia un proces-verbal.

Luarea măsurii arestului la domiciliu de către judecătorul de drepturi şi


libertăţi

Conform art. 219, alin. (1), judecătorul de drepturi şi libertăţi de la


instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă sau
de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se
află locul unde s-a constatat săvârşirea infracţiunii ori sediul parchetului din
care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea
penală poate dispune, la propunerea motivată a procurorului, arestul la
domiciliu al inculpatului.
(2) Procurorul înaintează judecătorului de drepturi şi libertăţi
propunerea prevăzută la alin. (1) împreună cu dosarul cauzei.
(3) Judecătorul de drepturi şi libertăţi, sesizat conform alin. (1),
fixează termen de soluţionare în camera de consiliu în termen de 24 de ore de
la înregistrarea propunerii şi dispune citarea inculpatului.
(4) Neprezentarea inculpatului nu împiedică judecătorul de drepturi şi
libertăţi să soluţioneze propunerea înaintată de procuror.
(5) Judecătorul de drepturi şi libertăţi îl audiază pe inculpat atunci
când acesta este prezent.
(6) Asistenţa juridică a inculpatului şi participarea procurorului sunt
obligatorii.
(7) Judecătorul de drepturi şi libertăţi admite sau respinge propunerea
procurorului prin încheiere motivată.
(8) Dosarul cauzei se restituie organului de urmărire penală, în termen
de 24 de ore de la expirarea termenului de formulare a contestaţiei.
Judecătorul de drepturi şi libertăţi care respinge propunerea de arestare
preventivă a inculpatului poate dispune, prin aceeaşi încheiere, luarea uneia
dintre măsurile preventive prevăzute la art. 202 alin. (4) lit. b) şi c), dacă sunt
întrunite condiţiile prevăzute de lege. (alin. 9)
ART. 220 - Luarea măsurii arestului la domiciliu de către judecătorul de
cameră preliminară sau instanţa de judecată
(1) Judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată în faţa
căreia se află cauza poate dispune, prin încheiere, arestul la domiciliu al
inculpatului, la cererea motivată a procurorului sau din oficiu.
(2) Judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată,
sesizată conform alin. (1), dispune citarea inculpatului. Audierea inculpatului
este obligatorie dacă acesta se prezintă la termenul fixat.
(3) Asistenţa juridică a inculpatului şi participarea procurorului sunt
obligatorii.

Art. 221
Conţinutul măsurii arestului la domiciliu
Potrivit art. 221 alin. (1) noul Cod de proc. pen., măsura arestului la
domiciliu constă în obligația impusă inculpatului, pe o perioada determinată,
de a nu părăsi imobilul (domiciliul) unde locuiește, fără permisiunea
organului (procurorului) care a dispus măsura sau în fața căruia se afla cauza
și de a se supune unor restricții stabilite de acesta.
(2) Pe durata arestului la domiciliu, inculpatul are următoarele obligaţii:
a) să se prezinte în faţa organului de urmărire penală, a judecătorului de
drepturi şi libertăţi, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanţei de
judecată ori de câte ori este chemat;
b) să nu comunice cu persoana vătămată sau membrii de familie ai
acesteia, cu alţi participanţi la comiterea infracţiunii, cu martorii ori experţii,
precum şi cu alte persoane stabilite de organul judiciar.
Inculpatul nu va avea programul zilnic determinat potrivit unui
regulament, nu va avea limitări în privința accesului la bani, la telefon, la
mijloace de informare și comunicare, nu va fi păzit 24 de ore din 24, nu va
avea nevoie de permisiunea de a fi vizitat, iar vizitele din partea cunoscuților
nu trebuie să se desfășoare după un anumit program.
(3) Judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară
sau instanţa de judecată poate dispune ca pe durata arestului la domiciliu
inculpatul să poarte permanent un sistem electronic de supraveghere.
***In ţara noastră supravegherea respectării măsurii nu se face în
prezent decât prin mijloace de verificare directă (umană) – asigurate de către
poliţişti, sistemul de monitorizare electronică fiind reglementat, dar
neimplementat încă. Trebuie precizat însă că monitorizarea electronică nu
este decât modalitatea de asigurare a respectării măsurii arestului la
domiciliu, respectiv interdicţia părăsirii domiciliului de către persoana vizată,
cu excepţia situaţiilor permise de lege.
Tehnologiile utilizate și conținutul măsurii monitorizarii electronice
diferă de la o țară la alta. De exemplu, Belgia are un regim foarte strict
privind monitorizarea electronica - numai un număr foarte limitat de mișcări
în afara locului de reședință atribuit pot fi autorizate.
Tehnologia folosită în faza de dinaintea procesului este GPS-tracking
(Belgia). În alte țări, suspectul este lăsat să părăsească locul de reședință (în
anumite conditii), de exemplu: pentru muncă, pentru educație, pentru motive
legate de sanatate.
Cu toate acestea, în anumite țări, urmărirea GPS este posibilă, dar nu
este neapărat cunoscută de actorii judiciari, devine din ce în ce mai frecvent
folosită (Lituania) sau este utilizată în cazuri specifice, de ex. în Olanda în
cazul "interdicțiilor locației", combinate sau nu cu un ordin de localizare
(restricție de mișcare).
În România, monitorizarea electronica nu este utilizat, din cauza lipsei
de infrastructură.
(4) În cuprinsul încheierii prin care se dispune măsura sunt prevăzute în
mod expres obligaţiile pe care inculpatul trebuie să le respecte şi i se atrage
atenţia că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a măsurii sau a obligaţiilor care
îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării
preventive.
(5) Pe durata măsurii, inculpatul poate părăsi imobilul prevăzut la alin.
(1) pentru prezentarea în faţa organelor judiciare, la chemarea acestora.
(6) La cererea scrisă şi motivată a inculpatului, judecătorul de drepturi şi
libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, prin
încheiere, îi poate permite acestuia părăsirea imobilului pentru prezentarea la
locul de muncă, la cursuri de învăţământ sau de pregătire profesională ori la
alte activităţi similare sau pentru procurarea mijloacelor esenţiale de
existenţă, precum şi în alte situaţii temeinic justificate, pentru o perioadă
determinată de timp, dacă acest lucru este necesar pentru realizarea unor
drepturi ori interese legitime ale inculpatului.
(7) În cazuri urgente, pentru motive întemeiate, inculpatul poate părăsi
imobilul, fără permisiunea judecătorului de drepturi şi libertăţi, a
judecătorului de cameră preliminară sau a instanţei de judecată, pe durata de
timp strict necesară, informând imediat despre aceasta instituţia, organul sau
autoritatea desemnată cu supravegherea sa şi organul judiciar care a luat
măsura arestului la domiciliu ori în faţa căruia se află cauza.
(8) Copia încheierii judecătorului de drepturi şi libertăţi, a judecătorului
de cameră preliminară sau a instanţei de judecată prin care s-a luat măsura
arestului la domiciliu se comunică, de îndată, inculpatului şi instituţiei,
organului sau autorităţii desemnate cu supravegherea sa, organului de poliţie
în a cărei circumscripţie locuieşte acesta, serviciului public comunitar de
evidenţă a persoanelor şi organelor de frontieră.
(9) Instituţia, organul sau autoritatea desemnate de organul judiciar care
a dispus arestul la domiciliu verifică periodic respectarea măsurii şi a
obligaţiilor de către inculpat, iar în cazul în care constată încălcări ale
acestora, sesizează de îndată procurorul, în cursul urmăririi penale,
judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, sau
instanţa de judecată, în cursul judecăţii.
(10) Pentru supravegherea respectării măsurii arestului la domiciliu sau a
obligaţiilor impuse inculpatului pe durata acesteia, organul de poliţie poate
pătrunde în imobilul unde se execută măsura, fără învoirea inculpatului sau a
persoanelor care locuiesc împreună cu acesta.
(11) În cazul în care inculpatul încalcă cu rea-credinţă măsura arestului
la domiciliu sau obligaţiile care îi revin ori există suspiciunea rezonabilă că a
săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune pentru care s-a dispus punerea în
mişcare a acţiunii penale împotriva sa, judecătorul de drepturi şi libertăţi,
judecătorul de cameră preliminară ori instanţa de judecată, la cererea
motivată a procurorului sau din oficiu, poate dispune înlocuirea arestului la
domiciliu cu măsura arestării preventive, în condiţiile prevăzute de lege.
Art. 222 - Durata arestului la domiciliu
În cursul urmăririi penale, arestul la domiciliu poate fi luat pe o durată
de cel mult 30 de zile. (alin. 1)
Potrivit alin. (2) arestul la domiciliu poate fi prelungit, în cursul urmăririi
penale, numai în caz de necesitate, dacă se menţin temeiurile care au
determinat luarea măsurii sau au apărut temeiuri noi, fiecare prelungire
neputând să depăşească 30 de zile.
(3) În cazul prevăzut la alin. (2), prelungirea arestului la domiciliu poate
fi dispusă de către judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar
reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă sau de la instanţa
corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află locul unde s-
a constatat săvârşirea infracţiunii ori sediul parchetului din care face parte
procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.
(4) Judecătorul de drepturi şi libertăţi este sesizat în vederea prelungirii
măsurii de către procuror, prin propunere motivată, însoţită de dosarul cauzei,
cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei acesteia.
Judecătorul de drepturi şi libertăţi, sesizat potrivit alin. (4), fixează
termen de soluţionare a propunerii procurorului, în camera de consiliu, mai
înainte de expirarea duratei arestului la domiciliu şi dispune citarea
inculpatului.
Participarea procurorului este obligatorie. Judecătorul de drepturi şi
libertăţi admite sau respinge propunerea procurorului prin încheiere motivată.
Dosarul cauzei se restituie organului de urmărire penală, în termen de 24
de ore de la expirarea termenului de formulare a contestaţiei.
Durata maximă a măsurii arestului la domiciliu, în cursul urmăririi
penale, este de 180 de zile.
Durata privării de libertate dispusă prin măsura arestului la domiciliu nu
se ia în considerare pentru calculul duratei maxime a măsurii arestării
preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale.
Definirea şi reglementarea arestului la domiciliu la nivel internaţional şi
european s-au realizat de-a lungul timpului sub diferite denumiri ale măsurii,
precum „monitorizare electronică”, „arest la domiciliu sub supraveghere
electronică”, „localizare permanentă”, „încarcerare la domiciliu”, „menţinere
în stare de arest la domiciliu”. Perceput şi implementat fie ca măsură
preventivă privativă de libertate, fie ca măsură alternativă de executare a
pedepsei (în funcţie de momentul procesual în care este dispus şi de
posibilităţile legale şi operaţionale existente de la stat la stat), arestul la
domiciliu cuprinde o gamă largă de măsuri menite să asigure menţinerea la
domiciliu sub supraveghere (umană sau electronică) a persoanelor suspectate,
acuzate sau condamnate pentru comiterea unor infracţiuni.
Deși legislația unor țări nu prevede arestul la domiciliu (Belgia, Irlanda),
această măsură este prevăzută în mod specific în legislația lituaniană și în
legislația românească (începând cu 2014).
În România, în timpul arestului la domiciliu, inculpatul are obligația de a
rămâne acasă, să se prezinte în fața procurorului, judecătorului sau instanței
oricând este obligat să facă acest lucru și să nu comunice cu victima.
In situatia in care inculpatul urmeaza un curs de formare profesionala
sau merge la muncă ii este permisa deplasarea (derogari prealabile).

Arestul la domiciliu se impune cel mai adesea după o arestare preventivă


ca o tranziție spre supravegherea judiciară.

În cadrul activităţilor de justiţie penală, principalele ipoteze privind


luarea măsurii arestului la domiciliu în legislaţia şi practica statelor, sunt
implementate în contextul măsurilor preventive privative de libertate (pe
parcursul derulării procesului penal, până la pronunţarea unei hotărâri
judecătoreşti definitive de condamnare) precum şi ca modalitate alternativă
de executare a pedepsei închisorii, stabilită printr-o hotărâre penală definitivă.
Arestul la domiciliu este reglementat şi executat în una dintre cele două
modalităţi la nivelul legislaţiei naţionale, în ţara noastră în prezent nefiind
reglementat decât arestul la domiciliu ca modalitate de realizare a unei măsuri
preventive privative de libertate în cadrul procesului penal.
Plecând de la experienţa altor state care au implementat sisteme tehnice
de monitorizare a respectării măsurii arestului la domiciliu, autorităţile din
ţara noastră au la dispoziţie două principale căi de realizare a acestui obiectiv
– implementarea unor astfel de soluţii tehnice la nivelul unităţilor operative
ale Ministerului Afacerilor Interne (aceste sisteme putând fi conectate
inclusiv prin Sistemul Naţional Unic pentru Apeluri de Urgenţă 112) sau
externalizarea serviciului de supraveghere a persoanelor faţă de care a fost
dispusă măsura preventivă a arestului la domiciliu către societăţi specializate
în domeniul asigurării pazei, securităţii bunurilor şi a persoanelor.

Implementarea acestui sistem de monitorizare, prin aplicarea sa corectă


şi prin luarea în considerare a tuturor drepturilor şi libertăţilor fundamentale
ale persoanelor, ar putea asigura eficientizarea sistemului de monitorizare a
executării arestului la domiciliu, inclusiv prin degrevarea poliţiştilor de la
structurile de supraveghere judiciară cu privire la efectuarea vizitelor
periodice şi inopinate la locuinţele în care se execută măsura arestului la
domiciliu. Implementarea sistemelor de supraveghere electronică poate
constitui o metodă de eficientizare a executării arestului la domiciliu, care nu
presupune deplasarea organului de supraveghere în mijlocul nopţii la locuinţa
arestatului la domiciliu, pentru efectuarea unei vizite inopinate de verificare a
prezenţei sale în locuinţă. Această metodă poate aduce şi beneficiile
confortului psihologic arestaţilor la domiciliu şi membrilor de familie ai
acestora, care în ipoteza respectării cerinţelor monitorizării electronice, nu
mai sunt verificaţi prin deplasarea fizică a organului de supraveghere la
locuinţa arestaţilor la domiciliu.

Una dintre principalele dileme cu care se confruntă sistemele de justiţie


penală o constituie soluţionarea raportului dintre suprapopularea
penitenciară/reducerea costurilor generate de încarcerarea persoanelor private
de libertate şi asigurarea scopului pedepselor penale, respectiv menţinerea
gradului de securitate publică concomitent cu reeducarea şi reinserţia socială
a condamnaţilor. O propunere esenţială o constituie extinderea cadrului
actual de reglementare a măsurii arestului la domiciliu, prin modificarea
Codului Penal şi a Codului de Procedură Penală, incluzând arestul la
domiciliu ca modalitate de executare a pedepselor penale rămase definitive.
Arestul la domiciliu este o măsură mai puţin intruzivă şi cu costuri mai
mici decât arestarea preventivă sau încarcerarea.
Propunerea poate facilita reducerea gradului de suprapopulare
penitenciară, urmând a fi luată în cazul condamnaţilor pentru comiterea
infracţiunilor sancţionate cu pedeapsa închisorii sub 3 ani, al minorilor şi
tinerilor sub vârsta de 21 ani.
Conform statisticilor, cheltuielile de întreţinere pentru o persoană
încarcerată în penitenciar sau în centrul de reţinere şi arestare preventivă se
ridică la suma de 2400 lei/lunar/deţinut, din care 1600 lei reprezintă cheltuieli
de personal. Acest aspect vine să întărească concluzia eficienţei şi eficacităţii
dispunerii măsurii preventive a arestului la domiciliu.
În cazul majorităţii statelor care se confruntă cu suprapopularea
penitenciară, măsurile alternative la executarea pedepsei în regim privativ de
libertate sunt percepute ca o soluţie viabilă, în acest context fiind
implementată şi măsura arestului la domiciliu. Presiunea reducerii
suprapopulării penitenciare este imediată, iar reglementarea arestului la
domiciliu ca modalitate alternativă de executare a pedepsei poate fi o măsură
eficientă.

SPETA
Cazul Beuran.
Doctorul Mircea Beuran se afla în arest la domiciliu, nu putea parasi
resedinta atribuita fără să anunțe procurorul. „Nici dacă vrea să cumpere
alimente sau apă și nici dacă îl doare o măsea sau, mai grav, dacă are o
suferință care îl chinuie. Dacă procurorul îi interzice, nici la telefon nu poate
vorbi. „
Potrivit unui ziar online, doctorul „nu are voie să facă un pas dincolo de
gard, căci i se poate schimba încadrarea, din arest la domiciliu în arestul
poliției.” Orice deplasare în afara perimetrului stabilit prin decizia instanței
poate fi aprobată de procuror, care aprobă traseul pe unde inculpatul se poate
deplasa, însoțit de un polițist.
In cazul in care starea de sanatate a inculpatului se deterioreaza „se sună
la 112. Vine ambulanța și dacă se constată că trebuie trimis la o unitate
spitalicească, se anunță procurorul și cel aflat în arest la domiciliu este însoțit
de un polițist”, a explicat presedintele SNAP, I. S. .
Chiar și pentru o durere de măsea este necesar acest protocol, in cazul in
care nu are nicio pastila in casa.
Inculpatul nu poate lua legătura cu medicul care l-a denunțat și cu cei
care au fost martori și au dat declarații împotriva lui la DNA.
Poate vorbi la telefon cu rude și prieteni, dar nu cu cei implicați în
dosarul penal. În funcție de interdicțiile impuse de instanță, la solicitarea
procurorului se poate interzice comunicarea prin telefon sau prin internet pe
motiv că, astfel, nu poate lua legătura cu persoanele implicate în dosar.
Poate fi monitorizat video și audio. Adică i se poate pune o cameră de
luat vederi în fața porții și interceptate convorbirile.
Poliția Română a transmis,după intrarea în vigoare a noului Cod de
Procedură Penală, că, în cazul arestului la domiciliu, inculpatul are obligaţia,
pe o perioadă determinată, de a nu părăsi imobilul unde locuieşte, fără
permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află
cauza şi de a se supune unor restricţii stabilite de acesta.
În cazul în care inculpatul încalcă cu rea-credinţă măsura arestului la
domiciliu sau obligaţiile care îi revin ori există suspiciunea că a săvârşit cu
intenţie o nouă infracţiune pentru care s-a dispus punerea în mişcare a
acţiunii penale împotriva sa, se poate dispune înlocuirea arestului la domiciliu
cu măsura arestării preventive, în condiţiile prevăzute de lege.

ACTUALIZARE:
Medicul Mircea Beuran va fi cercetat pentru infractiunea de luare de
mita sub control judiciar, potrivit unei decizii definitive date de Curtea de
Apel Bucuresti.
Judecatorii au respins propunerea de prelungire a masurii arestului la
domiciliu fata de Beuran formulata de DNA si au inlocuit-o cu controlul
judiciar, pe o durata de 60 de zile, intre 12 martie si 10 mai 2020.
Pe timpul cat se afla sub control judiciar, Beuran trebuie sa respecte mai
multe obligatii:
a) Sa se prezinte la organul de urmarire penala, la judecatorul de camera
preliminara sau la instanta de judecata ori de cate ori este chemat;
b) Sa informeze, de indata, organul de urmarire penala, judecatorul de
camera preliminara sau instanta de judecata, in fata caruia se afla cauza, cu
privire la schimbarea locuintei;
c) Sa se prezinte la organul de politie in raza caruia domiciliaza, ce este
desemnat prin prezenta cu supravegherea sa, conform programului de
supraveghere intocmit de organul de politie sau ori de cate ori este chemat.
Instanta i-a atras atentia lui Mircea Beauran ca, in caz de incalcare cu
rea-credinta a obligatiilor care ii revin, masura controlului judiciar se poate
inlocui chiar cu arestarea preventiva.
................................................................................

BIBLIOGRAFIE :

Codul Penal
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale
https://www.juridice.ro/wp-content/uploads/2017/06/REZUMAT-
TEZA-AREST-LA-DOMICILIU.pdf
https://lege5.ro/Gratuit/ge3dinzsgq2a/arestul-la-domiciliu-in-lumina-
noului-cod-de-procedura-penala
Marius Eugen RADU - Drept procesual penal : partea generala; Editura
Universitara, Bucuresti 2014
https://www.irks.at/detour/Uploads/Comparative%20report_Rom.pdf
Bârsan, C., Convenţia europeană a drepturilor omului, vol.I, Editura All
Beck, Bucureşti, 2005;
https://ziare.com/mircea-beuran/mita/mircea-beuran-scapa-de-arestul-la-
domiciliu-ce-nu-are-voie-sa-faca-atat-timp-cat-e-sub-control-judiciar-
1601458 - Speta
Călinoiu, Constanţa; Duculescu, Victor, Drept constituţional şi instituţii
politice, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2003;
Radu, Gheorghe, Măsurile preventive în procesul penal român, Editura
Hamangiu, Bucureşti, 2007;
Udroiu, M.; Predescu, O., Protecţia europeană a drepturilor omului şi
procesul penal român, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2008;
CEDO
CODUL DE PROC. PEN.
https://legeaz.net/noul-cod-procedura-penala-ncpp/art-221
https://legeaz.net/noul-cod-procedura-penala-ncpp/art-222