1.

Drepturile deţinuţilor

Ca toate fiinţele umane, ca cetăţeni cu drepturi prevăzute în Constituţie,

condamnaţii au drepturi, dar şi obligaţii, deoarece penitenciarele funcţionează în
virtutea legii, nu în afara ei.

Drepturile pe care condamnaţii le au pe timpul executării pedepselor sunt

limitate de prevederile legale, de regimul de executare a pedepsei, de natura pedepsei
ce i s-a aplicat de instanţa de judecată.

Cu prilejul intrării în închisoare, fiecare condamnat primeşte informaţii

referitoare la regimul aplicat categoriei din care face parte, regulile ce trebuie
respectate conform Regulamentului de ordine interioară al penitenciarului, drepturile
şi obligaţiile ce-i revin, modul lor de exercitare, procedura de realizare a plângerilor în
caz de limitare a exercitării acestora, în aşa fel încât condamnatul să se poată adapta
cât mai uşor condiţiilor vieţii de penitenciar.1

Asigurarea respectării drepturilor persoanelor condamnate se face de către

judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate.

Orice condamnat care consideră că drepturile sale i-au fost încălcate, se poate
adresa cu plângere, în termen de 10 zile de la aflarea măsurii luate împotriva sa de
către administraţia penitenciarului.

Soluţionarea plângerii se face de către judecătorul delegat, după ce a ascultat pe

condamnat, după caz, pe orice persoană care poate furniza informaţii în acest sens,
prin încheiere motivată, în termen de 10 zile de la primirea plângerii şi pronunţă una
dintre următoarele soluţii:

- admite plângerea şi dispune anularea, revocarea sau modificarea măsurii

luate de către administraţia penitenciarului;

- respinge plângerea, dacă aceasta este nefondată.

Încheierea judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de

1
Ioan Chiş, Umanismul dreptului execuţional românesc – acordarea drepturilor în mediul penitenciar
-, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2007, p. 63

3
libertate se comunică persoanei condamnate în termen de două zile de la data
pronunţării acesteia.

Împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor

privative de libertate persoana condamnată poate introduce contestaţie la judecătoria
în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, în termen de 5 zile de la comunicarea
încheierii.

Contestaţia se judecă potrivit dispoziţiilor art. 460 alin. 2-5 din Codul de
procedură penală, care se aplică în mod corespunzător.

Hotărârea judecătoriei este definitivă.

Exercitarea drepturilor persoanelor condamnate este prevăzută în art. 38 din

Legea nr. 275/2006, fiin interzisă limitarea exercitării acestor drepturi mai mult decât
o face legea. Drepturile legale ale condamnaţilor sunt prevăzute în art. 38-56 din lege
astfel:

- dreptul la libertatea conştiinţei, a opiniilor şi a credinţelor religioase.

- dreptul la informaţie

- dreptul la consultarea documentelor de interes personal

- dreptul de petiţionare

- dreptul la corespondenţă

- dreptul la convorbiri telefonice

- dreptul la plimbare zilnică

- dreptul de a primi bunuri

- dreptul la asistenţă medicală

- dreptul la asistenţă diplomatică

- dreptul la încheierea unei căsătorii

1.1. Dreptul la libertatea conştiinţei, a opiniilor şi a credinţelor

religioase.

4
 Persoanele condamnate pot participa, pe baza liberului consimţământ, la
servicii sau întruniri religioase organizate în penitenciare şi pot procura şi deţine
publicaţii cu caracter religios, precum şi obiecte de cult.

Acest drept mai presupune înlăturarea oricărei îngrădiri sau discriminări pe

teme de opinii, convingeri, credinţe religioase.

1.2. Dreptul la informaţie

Dreptul persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate de a

avea acces la informaţiile de interes public nu poate fi îngrădit.

Accesul persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate la

informaţiile de interes public se realizează în condiţiile legii.

Articolul 41 alin. 3 din Legea nr. 275/2006 instituie obligaţia Administraţiei

Naţionale a Penitenciarelor de a lua toate măsurile necesare pentru asigurarea aplicării
dispoziţiilor legale privind liberul acces la informaţiile de interes public pentru
persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate.

Dreptul persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate la

informaţii de interes public se realizează şi prin publicaţii, emisiuni radiofonice şi
televizate sau prin orice alte mijloace autorizate de către administraţia penitenciarului.

În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 60 din Regulament, care prevăd că

persoanele privative de libertate, indiferent de regimul de executare în care sunt
clasificate, au acces la mijloacele de informare în masă, prin intermediul radioului,
televizorului, revistelor şi ziarelor, literatură beletristică şi de specialitate.

În conformitate cu art. 43 din Legea nr. 275/2007, normele prevăzute în

principalele acte normative cum ar fi Codul penal, Codul de procedură penală
referitoare la executarea pedepselor privative de libertate, Legea de executare a
pedepselor privative de libertate, regulamentul de aplicare a dispoziţiilor acesteia,
Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, precum şi
Hotărârea Guvernului nr. 123/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de
aplicare a Legii nr. 544/2001, regulamentele de ordine interioară ale penitenciarelor
trebuie să fie aduse la cunoştinţa condamnaţilor pentru a se putea prevala de drepturile

5
ce le cuprind, pentru a-şi cunoaşte obligaţiile şi a-şi putea adapta conduita la
restricţiile legale cuprinse în regulamentul de ordine interioară.

Aceste acte normative trebuie să le fie aduse la cunoştinţă în limba română,

precum şi în limba pe care o cunosc, pentru a nu se crea o discriminare în aplicarea şi
cunoaşterea regulilor şi se pun la dispoziţie persoanelor aflate în executarea
pedepselor privative de libertate, în penitenciare, în locuri accesibile.

În cazul persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate, care au

deficienţe de comunicare, aducerea la cunoştinţă a dispoziţilor legale se realizează
prin folosirea unor modalităţi care să permită înţelegerea acestora.

Toate măsurile luate în sensul celor de mai sus se vor consemna într-un proces
verbal.

1.3. Dreptul la consultarea documentelor de interes personal

Persoana condamnată sau oricare altă persoană, cu acordul persoanei

condamnate, are acces la dosarul individual, la dosarul medical şi la rapoartele de
incident şi poate obţine, la cerere, fotocopii ale acestora.

Consultarea documentelor se poate face numai în prezenţa unei persoane

desemnate de directorul penitenciarului.

Interesul condamnaţilor şi al familiilor lor cu privire la actele din cuprinsul

dosarului vin din nevoia de cunoaştere a evoluţiei situaţiei acestuia, situaţie de fapt şi
de drept care poate influenţa viaţa lui: situaţia juridică (introducerea în dosar a
mandatelor de executare a pedepselor, în cazul în care sunt mai multe astfel de acte,
realizarea contopirilor de mandate, modificările datelor din situaţia juridică –
nerecidivist, recidivist, cu antecedente penale -, aplicarea unei graţieri, amnistii,
intervenţia unui proces la altă instanţă ori un proces la instanţele din străinătate,
întreruperea executării pedepsei pe un timp limitat, suspendarea executării pedepsei),
liberarea (la termen, condiţionată, amânarea liberării), transferarea, sancţionarea
ori recompensarea, acordarea de facilităţi sau responsabilităţi, documentarea cu
privire la zilele câştigate ca urmare a muncii prestate, cuantumul sumelor
consemnate pe numele condamnatului (din plata muncii, banii primiţi de la familie

6
sau din alte surse, sumele expediate de penitenciar familiei sau victimei infracţiunii,
plata unor daune cauzate din vina condamnatului, consemnarea sumelor cheltuite prin
cumpărarea de bunuri), verificarea situaţiei medicale (consemnarea tratamentelor, a
medicamentelor de la penitenciar, de la familie, transferul la spitale, internările în
infirmerie, intervenţiile stomatologice, diferite intervenţii chirurgicale, vaccinările
periodice, intervenţia unor boli cronice, alterarea stării de sănătate care nu ar permite
continuarea executării pedepselor), obţinerea de certificate de calificare, de
diplome de studii ori de terminare a cursurilor diferitelor şcoli.2

1.4. Dreptul de petiţionare

Dreptul de petiţionare al persoanelor aflate în executarea pedepselor privative

de libertate este garantat.

Petiţiile şi răspunsul la acestea au caracter confidenţial şi nu pot fi deschise

sau reţinute.

Prin petiţie se înţelege orice cerere sau sesizare adresată autorităţilor publice,
instituţiilor publice, organelor judiciare, instanţelor sau organizaţiilor internaţionale.

Regulile penitenciare europene din 2006 prevăd în mod detaliat modalităţile în

care se pot realiza cereri şi reclamaţii de către condamnaţi, în art. 70, astfel:

“1. Deţinuţii au dreptul să formuleze cereri şi reclamaţii, individual sau în grup,

directorului penitenciarului sau oricărei alte autorităţi competente.

2. Dacă problema poate fi rezolvată prin mediere, se va recurge în primul rând la

aceasta.

3. Dacă o cerere sau o reclamaţie este respinsă, motivele respingerii trebuie

comunicate deţinutului în cauză, iar acesta va avea dreptul de a introduce recurs în
faţa unei autorităţi independente.

4. Deţinuţii nu trebuie să fie pedepsiţi pentru că au făcut cereri sau

reclamaţii.

2
Ioan Chiş, op. cit., p. 76.

7
 5. Autoritatea competentă trebuie să ţină cont de toate reclamaţiile scrise ale
familiilor deţinuţilor, referitoare la încălcări ale drepturilor deţinuţilor.

6. Nici o plângere a reprezentantului juridic sau a unei organizaţii care apără

drepturile populaţiei penitenciare nu poate fi depusă în numele unui deţinut, dacă cel
în cauză se opune.

7. Deţinuţii trebuie să aibă dreptul de a solicita un aviz juridic, cu privire la

procedurile de realizare a plângerilor şi apelurilor interne, precum şi serviciile unui
avocat, dacă este necesar. “

1.5. Dreptul la corespondenţă

Dreptul la corespondenţă al persoanelor aflate în executarea pedepselor privative

de libertate este garantat, iar corespondenţa are caracter confidenţial, neputând fi
deschisă sau reţinută decât în limitele şi în condiţiile prevăzute de lege.

Corespondenţa primită de către persoana privativă de libertate este supusă

controlului antiterorist şi de specialitate.

În scopul prevenirii introducerii în penitenciar, prin intermediul corespondenţei, a

drogurilor, substanţelor toxice, explozibililor sau a altor asemenea obiecte a căror
deţinere este interzisă, corespondenţa poate fi deschisă, fără a fi citită, în prezenţa
persoanei condamnate.

De asemenea, corespondenţa poate fi deschisă şi reţinută dacă există indicii

temeinice cu privire la săvârşirea unei infracţiuni, aceasta urmând a se face numai pe
baza dispoziţiilor emise, în scris şi motivat, de către conducătorul penitenciarului.

Persoana aflată în executarea pedepsei privative de libertate este înştiinţată

în scris, de îndată, cu privire la luarea acestor măsuri, iar corespondenţa reţinută se
clasează într-un dosar special care se păstrează de administraţia penitenciarului.

Dispoziţiile cu privire la deschiderea şi reţinerea corespondenţei nu se

poate face în situaţia în care ea se realizează cu apărătorul său, cu organizaţiile
neguvernamnentale care îşi desfăşoară activitatea în domeniul protecţiei drepturilor

8
omului, precum şi cu instanţele sau organizaţiile internaţionale a căror competenţă
este acceptată ori recunoscută de România.

Directorul penitenciarului trebuie să ia măsurile corespunzătoare pentru

crearea cadrului necesar ridicării corespondenţei din penitenciar de către furnizorul de
servicii poştale, de a asigura cutii poştale în interiorul penitenciarului şi predării de
îndată a acesteia destinatarului, sub semnătură.

Cheltuielile ocazionate de exercitarea dreptului de petiţionare şi a dreptului la

corespondenţă sunt suportate de către persoanele aflate în executarea pedepselor
privative de libertate.

În cazul în care aceste persoane nu dispun de mijloacele băneşti necesare,

cheltuielile pentru exercitarea dreptului de petiţionare prin cereri şi sesizări adresate
organelor judiciare, instanţelor sau organizaţiilor internaţionale a căror competenţă
este acceptată ori recunoscută de România şi cele pentru exercitarea dreptului la
corespondenţă cu familia, apărătorul şi cu organizaţiile neguvernamentale care îşi
desfăşoară activitatea în domeniul protecţiei drepturilor omului sunt suportate de către
administraţia penitenciarului.

Sunt considerate persoane fără mijloace băneşti persoanele care nu au sau nu au

avut în ultimele 30 de zile sume de bani disponibile în contul personal.

Cheltuielile ocazionate de exercitarea drepturilor de petiţionare şi la

corespondenţă, prin trimiteri poştale în alt regim decât cel simplu, sunt suportate în
totalitate de persoanele privative de libertate.

Procedura de distribuire a materialelor destinate exercitării dreptului de

petiţionare şi la corespondenţă se aprobă prin decizie a directorului general al
Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

1.6. Dreptul la convorbiri telefonice

Persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate au dreptul să

efectueze convorbiri telefonice de la telefoanele publice cu cartelă instalate în
penitenciare. Convorbirile telefonice au caracter confidenţial şi se efectuează sub
supraveghere vizuală.

9
 Potrivit art. 54 din Regulament orice persoana privată de libertate are dreptul de a
efectua săptămânal, pe cheltuiala sa, cel puţin o convorbire telefonică de la telefoanele
instalate în incinta locului de deţinere, cu persoane din exteriorul locului de deţinere,
atât din ţară, cât şi din străinătate. Sunt interzise deţinerea şi folosirea telefoanelor
mobile de către persoanele private de libertate, in interiorul locului de deţinere.

Convorbirile telefonice sunt resticţionate doar de Regulamentull de ordine

interioară, care prevede orele de acces al condamnaţilor la telefon, categoriile care au
acest drept cu o frecvenţă mai mare sau care îl pot exercita nestingherit.

Convorbirile pot fi interceptate, limitate sau oprite în cazul în care sunt informaţii
care demonstrează legături ilegale sau intenţii de producere a unor fapte infracţionale.

Cheltuielile ocazionate de efectuarea convorbirilor telefonice sunt suportate

de către persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate.

1.7. Dreptul la plimbare zilnică şi dreptul de a primi vizite

Fiecărei persoane condamnate i se asigură zilnic, atunci când condiţiile

climaterice permit, plimbarea în aer liber timp de cel puţin 2 ore, în curţi special
amenajate în aer liber, dacă nu prestează muncă Ceilalţi condamnaţi, care efectuează
aceste activităţi, au dreptul la plimbare cel puţin o oră pe zi. Dacă condiţiile
climaterice nu permit plimbarea în aer liber, aceasta se asigură într-un alt spaţiu
corespunzător.

Dreptul la plimbare este specific pentru persoanele condamnate, el ne mai fiind

întâlnit în alte instituţii. Pentru a se păstra starea de sănătate a condamnaţilor, fizică şi
psihică, mai ales pentru cei care sunt cazaţi în celule de mici dimensiuni ori care nu
sunt folosiţi la activităţi zilnice în aer liber, precum şi cei cu afecţiuni medicale care
nu pot desfăşura activităţi ocupaţionale ori lucrative în mediu deschis, se organizează
în fiecare penitenciar zone de plimbare.

În penitenciarele de maximă siguranţă, ori în astfel de secţii sunt construite „curţi

de plimbare”, separate între ele cu zid şi acoperite cu plasă de metal, pentru ca
plimbarea să poată respecta şi criteriile de securitate. Pentru ceilalţi condamnaţi, de
regulă se amenajează terenuri de sport sau spaţii largi de plimbare, unde se poate

10
efectua această activitate zilnică. În curţile de plimbare şi pe terenurile de sport
există posibilitatea de a se efectua mişcări de gimnastică, ori de instruire fizică, se pot
folosi aparate de forţă, ori se pot organiza jocuri colective de fotbal, volei, baschet, şi
altele.

În unele penitenciare moderne există şi săli de forţă, folosite mai ales pentru cei
care practică sportul specific tinerilor, ori care doresc să-şi întreţină corpul la
parametrii fizici în mod deosebit. Activitatea de plimbare mai are rolul de a genera un
confort psihic necesar pentru cei care nu ies din celule decât pentru astfel de activităţi
ori muncesc sau sunt folosiţi la activităţi în spaţii închise.3

Dreptul de a primi vizite se concretizează prin aceea că în cadrul

penitenciarelor, indiferent de regimul de executare a pedepsei închisorii, condamnaţii
pot fi vizitaţi de membrii familiilor lor sau de alte persoane, cu acordul lor şi cu
aprobarea directorului penitenciarului.

Vizitele se primesc în spaţii special amenajate, sub supravegherea vizuală a

personalului administraţiei penitenciarului.

Orice persoană care vizitează un condamnat este supusă unui

control specific.

Discuţiile în cadrul acestor vizite se realizează în limba maternă, iar durata şi

periodicitatea acestora se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei.

În cazul persoanelor private de libertate, încadrate în regimul de maximă

siguranţă sau închis, vizita se desfasoară în spaţii special amenajate, de regulă, cu
dispozitive de separare între vizitat si vizitator, sub supraveghere vizuală.

Directorul unităţii poate aproba ca vizita să se desfăşoare în spaţii fără

dispozitive de separare în următoarele situaţii:

- pentru stimularea persoanelor private de libertate care au o conduită

corespunzătoare, participă activ la activităţile de reintegrare socială şi îndeplinesc
obiectivele stabilite în planul de evaluare şi intervenţie educativă;

- cu ocazia unor evenimente deosebite, zi de naştere, căsătorie, naşterea

3
Ioan Chiş, op. cit., p.85

11
unui copil, decesul unui membru de familie;

- la solicitarea membrilor Comitetului European pentru Prevenirea

Torturii şi Tratamentelor sau Pedepselor Inumane sau Degradante, cu ocazia vizitelor
întreprinse de aceştia în penitenciare.

În cazul persoanelor private de libertate, încadrate în regimul semideschis şi

deschis, vizita se desfăşoară în spaţii special amenajate, fără dispozitive de separare
între vizitat şi vizitator, sub supraveghere vizuală.

Numărul de vizite la care au dreptul deţinuţii este:

- condamnaţii cărora li se aplică regimul deschis beneficiază de 5 vizite/lună;

- condamnaţii cărora li se aplică regimul semideschis beneficiază de 4

vizite/lună;

- arestaţii preventiv şi persoanele condamnate pentru care nu s-a stabilit încă

regimul de executare a pedepsei beneficiază de 4 vizite/lună;

- condamnaţii cărora li se aplică regimul închis beneficiază de 3 vizite/lună,

- condamnaţii cărora li se aplică regimul de maximă siguranţă beneficiază de

două vizite/lună.

- minorii şi femeile gravide ori care au născut, pentru perioada în care îngrijesc
copilul în locul de deţinere, beneficiază de 8 vizite/lună

- minorii sancţionaţi cu internarea într-un centru de reeducare beneficiază de un

număr nelimitat de vizite.

Acordarea dreptului la vizită implică efectuarea percheziţiei corporale a

condamnatului, atât înainte, cât şi după efectuarea vizitei, în scopul prevenirii unor
evenimente deosebite sau unor situaţii de risc.

Apărătorul poate vizita oricând persoana condamnată pe care o reprezintă, iar

discuţiile dintre ei sunt confidenţiale.

Orice nerespectare a regulamentului conduce la întreruperea vizitei, iar

motivele sunt consemnate într-un registru special.

Persoanele private de libertate pot beneficia trimestrial de vizită intimă, cu durata

12
de 2 ore. În cazul unui condamnat, în primul an de căsătorie, vizita poate fi lunară.
Pentru acordarea acestui beneficiu, persoanele trebuie să îndeplinească condiţiile de la
art. 44 din Regulament.

1.8. Dreptul de a primi bunuri

Persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate au dreptul la

primirea de bunuri şi bani.

Numărul, greutatea pachetelor şi valoarea sumelor de bani care pot fi primite

de persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate se stabilesc prin
ordin al ministrului justiţiei.

Este interzisă primirea, cumpărarea, deţinerea şi portul bunurilor şi obiectelor din

metale şi pietre preţioase.

Conform Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 2714 din 2008, deţinuţii pot primi
lunar un pachet cu produse alimentare în greutate de maximum 10 kg, la care se poate
adăuga o cantitate de maximum 6 kg de fructe şi legume, precum şi o cantitate de
maximum 20 litri de apă minerală şi/sau băuturi răcoritoare.

Pe lângă acestea, pot primi anual 3 pachete cu ocazia Zilei Naţionale sau a altor
sărbători religioase şi cu ocazia zilei de naştere. Cu ocazia primirii, bunurile şi
obiectele, precum şi produsele sunt supuse, în prezenţa acestora, controlului specific
executat de personalul anume desemnat de către directorul locului de deţinere.

Este interzisă primirea de produse alimentare care necesită încălzire, coacere,

fierbere sau alte tratamente termice în vederea consumului.

Persoanele private de libertate pot primi medicamente numai la recomandarea

unui medic consultant, a unui medic specialist, cu avizul medicului unităţii, în baza
unei prescripţii medicale, întocmită în două exemplare, un exemplar însoţind în mod
obligatoriu medicamentele primite. Medicamentele trebuie să fie prevăzute în
Nomenclatorul produselor medicamentoase de uz uman, aprobat de Agenţia Naţională
a Medicamentului, şi să aibă cel puţin 6 luni până la expirarea termenului de
valabilitate.

Sumele de bani care se consemnează în fişa contabilă nominală a fiecărui

13
condamnat.

Cotele din sumele de bani cuvenite persoanelor aflate în executarea pedepselor

privative de libertate pentru munca prestată, sumele primite de la persoane fizice sau
juridice în timpul executării pedepsei şi sumele aflate asupra lor la primirea în
penitenciar pot fi folosite pentru exercitarea dreptului de petiţionare, a dreptului la
corespondenţă şi a dreptului la convorbiri telefonice, pentru efectuarea examenului
medical, pentru cumpărarea de bunuri, sprijinirea familiei sau alte asemenea scopuri,
pentru repararea pagubelor cauzate bunurilor puse la dispoziţie de administraţia
penitenciarului şi pentru plata transportului până la domiciliu, la punerea în libertate.

Dacă la punerea în libertate nu se dispune de mijloace băneşti, Administraţia

Naţională a Penitenciarelor va asigura acestora contravaloarea transportului până la
domiciliu, la nivelul tarifelor practicate de Societatea Naţională a Căilor Ferate
Române.

Bunurile interzise şi sumele de bani găsite asupra persoanelor private de

libertate, cu prilejul percheziţiilor, se confiscă. Bunurile confiscate se valorifică sau se
distrug potrivit legii, iar sumele de bani se păstrează şi se folosesc pentru cheltuielile
din penitenciar ale persoanei condamnate.

1.9. Dreptul la asistenţă medicală

Dreptul la asistenţă medicală al persoanelor aflate în executarea pedepselor

privative de libertate este garantat.

Asistenţa medicală în penitenciare se asigură, ori de câte ori este necesar sau la
cerere, cu personal calificat, în mod gratuit, potrivit legii.

În fiecare penitenciar există medici, stomatologi, farmacişti şi asistenţi calificaţi

în reţeaua Ministerului Sănătăţii, care îşi realizează atribuţiile în cadrul cabinetelor
medicale înfiinţate la fiecare penitenciar.

Pentru intervenţii de lungă durată există spitale-penitenciar4, unde se pot efectua

majoritatea analizelor, tratamentelor şi unele operaţii. În cazul în care posibilităţile

4
Spitale-penitenciar funcţionează la Bucureşti, Colibaşi, Poarta Albă, Dej şi sunt coordonate de
Direcţia Sanitară a Direcţiei Generale a Penitenciarelor.

14
reţelei Ministerului Justiţiei sunt depăşite ca dificultate, se poate apela la reţeaua
Ministerului Sănătăţii, unde se respectă acelaşi principiu de asistenţă calificată şi
gratuită pentru condamnaţi.

Persoanele privative de libertate beneficiază în mod gratuit de tratament

medical şi de medicamentele prevăzute în Nomenclatorul produselor medicamentoase
de uz uman, aprobat de Agenţia Naţională a Medicamentului.

Prescrierea medicamentelor se face numai de către medicul curant, în urma

consultaţiilor acordate sau la recomandarea medicilor de specialitate.

Persoanele condamnate sunt obligate să se supună controlului medical.

Astfel, examenul medical al persoanelor condamnate la pedepse privative de

libertate se realizează la primirea în penitenciare şi în timpul executării pedepsei, în
mod periodic, la transfer, la punerea sa în libertate, la solicitarea persoanelor privative
de libertate, precum şi oir de câte ori este necesar.

Examenul medical este realizat în condiţii de confidenţialitate, pe cheltuiala

condamnatului dacă este cerut de acesta.

Medicul care efectuează examenul medical are obligaţia de a sesiza

procurorul în cazul în care constată că persoana condamnată a fost supusă la tortură,
tratamente inumane sau degradante ori la alte rele tratamente, precum şi obligaţia de a
consemna în fişa medicală cele constatate şi declaraţiile persoanei condamnate în
legătură cu acestea sau cu orice altă agresiune declarată de persoana condamnată.

Persoana condamnată poate solicita, pe cheltuiala sa, examinarea şi de către

un medic legist sau de un medic din afara sistemului penitenciar, desemnat de
persoana condamnată. Constatările medicului din afara sistemului penitenciar se
consemnează în fişa medicală a persoanei condamnate, iar certificatul medico-legal se
anexează la fişa medicală, după ce persoana condamnată a luat cunoştinţă de
conţinutul său, sub semnătură.

Persoanelor privative de libertate li se asigură şi servicii de medicină dentară în

cadrul cabinetelor de la locurile de deţinere.

Un caz special este acela al femeilor care pe timpul cât sunt în executarea
pedepselor priative de libertate sunt însărcinate. Acestea beneficiază de asistenţă

15
medicală prenatală şi postnatală, luându-se măsuri pentru ca naşterea să aibă loc în
afara penitenciarului.

În cazul în care pedeapsa nu se întrerupe pentru creşterea copilului, mama poate

păstra copilul până la vârsta de un an, după care copilul poate fi dat în îngrijire, cu
acordul mamei, familiei sau persoanei indicate de aceasta.

În cazul în care copilul nu poate fi dat în îngrijirea familiei sau persoanei

indicate de mamă, acesta poate fi încredinţat pe toată durata de detenţie a mamei, cu
acordul acesteia, unei instituţii specializate, cu înştiinţarea autorităţilor competente
pentru protecţia copilului.

1.10. Dreptul la asistenţă diplomatică

Persoanele condamnate la pedepse privative de libertate, care au altă cetăţenie

decât cea română, au dreptul de a se adresa reprezentanţelor diplomatice sau
consulare în România ale statului ai cărui cetăţeni sunt şi de a fi vizitaţi de
funcţionarii acestor reprezentanţe diplomatice sau consulare, în condiţii de
confidenţialitate, iar administraţia penitenciarului are obligaţia să coopereze cu aceste
instituţii pentru realizarea asistenţei diplomatice a persoanelor condamnate.

Persoanele condamnate la pedepse privative de libertate, cu statut de refugiaţi

sau apatrizi, precum şi persoanele condamnate, care au altă cetăţenie decât cea
română, al căror stat nu este reprezentat diplomatic sau consular în România, pot
solicita administraţiei penitenciarului să contacteze autoritatea internă sau
internaţională competentă şi pot fi vizitaţi de reprezentanţii acesteia, în condiţii de
confidenţialitate

1.11. Dreptul la încheierea unei căsătorii

Persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate au dreptul la

încheierea unei căsătorii în penitenciar, în condiţiile legii, iar administraţia
penitenciarului are obligaţia de a asigura condiţiile necesare încheierii căsătoriei.

În cazul în care viitorii soţi se află în executarea unor pedepse privative de

libertate şi nu se găsesc în acelaşi loc de deţinere, Administraţia Naţională a

16
Penitenciarelor, la solicitarea scisă a acestora şi cu avizul comisiei pentru
individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, ia măsuri
de transferare, astfel încât aceştia să se afle în acelaşi loc de deţinere pe timpul
necesar încheierii căsătoriei.

După încheierea căsătoriei soţii pot rămâne în penitenciar, într-o cameră

separată, timp de 48 de ore, cu acordul directorului penitenciarului.

În certificatul de căsătorie, la locul încheierii căsătoriei se înscrie localitatea

în a cărei rază teritorială este situat penitenciarul.

Persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim semideschis sau

deschis pot încheia căsătoria în localitatea în care domiciliază sau în localitatea în a
cărei rază teritorială este situat penitenciarul, cu acordul directorului penitenciarului,
şi pot primi în acest scop o învoire de până la 5 zile.

La încheierea căsătoriei pot participa judecătorul delegat pentru executarea

pedepselor privative de libertate, directorul locului de deţinere, un reprezentant al
serviciului de educaţie şi intervenţie psihosocială, precum şi un număr de maximum
10 persoane, rude până la gradul al IV-lea inclusiv sau alte cunoştinţe ale viitorilor
soţi.

Deşi nu este prevăzut expres, corelativ cu dreptul la încheierea unei căsătorii este
cel de a renunţa la căsătorie prin divorţ. Administraţia penitenciarului trebuie să
faciliteze condamnatului posibilitatea de a adresa instanţei de judecată pentru
intentarea divorţului, atunci când consideră căsătoria iremediabil compromisă.

2. Obligaţiile şi interdicţiile deţinuţilor

De la primul contact pe care condamnatul îl are cu penitenciarul, i se aduc la

cunoştinţă drepturile şi obligaţiile pe care le are în timpul executării pedepsei cu
închisoarea.

Obligaţiile constituie reguli de conduită obligatorii, care reclamă, pe de o

parte, îndatorirea condamnaţilor de a se supune din momentul luării la cunoştinţă, iar
pe de altă parte, obligaţia administraţiei locului de deţinere de a pretinde

17
condamnaţilor respectarea lor, asigurându-le totodată posibilitatea materială a
exercitării drepturilor pe care le au.5

Deţinuţii trebuie să respecte o serie de obligaţii:

- obligaţia de a se supune internării în penitenciar şi percheziţiei care se

efectuează la încarcerare şi ori de câte ori este necesar;

- obligaţia de a respecta şi suporta regimul de deţinere stabilit (maximă

siguranţă, închis, semideschis sau deschis);

- obligaţia de a respecta programul zilnic de activitate, precum şi

regulamentul de ordine interioară (urmârindu-se prevenirea dezordinii,
încercărilor de evadare şi formarea unor deprinderi pozitive);

- obligaţia de a depune o muncă utilă şi de a respecta regimul de muncă

stabilit;

- obligaţia de a se încadra într-un sistem de calificare sau recalificare

profesională, de continuare sau completare a pregătirii şcolare
(urmărindu-se astfel înlăturarea convingerilor greşite despre viaţă şi
contribuind la reintegrarea deţinuţilor într-o viaţă socială normală);

- obligaţia de a suporta şi executa sancţiunile disciplinare stabilite de

comisia de disciplină de la nivelul penitenciarului, pentru încălcarea
ordinii şi disciplinei în penitenciar.6

Articolul 55 din Legea nr. 275/2006 stabileşte, în mod expres, obligaţiile

persoanelor condamnate, acestea fiind următoarele:

- să respecte prevederile prezentei legi, ale regulamentului de aplicare a

dispoziţiilor acesteia, ale ordinelor emise în baza legii şi ale
regulamentului de ordine interioară a penitenciarului, după punerea lor la
dispoziţie;

- să respecte regulile de igienă colectivă şi individuală;

- să se supună percheziţiei corporale ori de câte ori această măsură este

5
Ioan Marcel Rus, op. cit., p. 81.
6
Gabriel Silviu Barbu, Alexandru Ştefan, op. cit., p. 230

18
 necesară, în condiţiile prevăzute în regulamentul de aplicare a legii;

- să întreţină în mod corespunzător bunurile încredinţate de administraţia

penitenciarului şi bunurile din dotarea unităţilor unde prestează munca.

Articolul 62 din Regulament vine în completarea dispouiţiilor din Lege stabilind

că persoanele privative de libertate au următoarele obligaţii:

- să se conformeze restricţiilor ce decurg din Lege, din prezentul

regulament, din ordinele şi deciziile emise în baza acestora şi din
regulamentul de ordine interioara al locului de deţinere;

- să execute dispoziţiile legale date de administraţia locului de deţinere;

- să se supună percheziţiei cu ocazia primirii în locul de deţinere, precum şi

pe parcursul privării de libertate, ori de câte ori este necesar;

- să respecte regulile stabilite de administraţia locului de deţinere pe

perioada cât au permisiune de ieşire din penitenciar;

- să se conformeze dispoziţiilor date de organele judiciare;

- să respecte regulile de igienă individuală şi colectivă, precum şi indicaţiile

medicului;

- să manifeste grijă faţă de integritatea bunurilor din proprietatea publică şi

privată;

- să respecte repartizarea pe camerele de deţinere;

- să nu desfăşoare acţiuni care urmăresc aducerea de prejudicii

administraţiei penitenciare sau altor persoane;

- să respecte programul zilnic;

- să manifeste o atitudine cuviincioasă faţă de orice persoană cu care intră în

contact;

- să aibă o ţinută decentă, curată şi îngrijită;

- să îndeplinească în bune condiţii activităţile la care participă;

- să asigure şi să menţină ordinea şi curăţenia în camerele de deţinere şi în

19
 celelalte locuri în care au acces.

Pe lângă obligaţii, Regulamentul de aplicare a Legii nr. 275/2006 prevede şi

interdicţiile persoanelor privative de libertate în art. 63:

- exercitarea de acte de violenţă asupra personalului, persoanelor care

execută misiuni la locul de deţinere sau care se află în vizită, asupra
celorlalte persoane private de libertate, precum şi asupra oricăror alte
persoane;

- organizarea, sprijinirea sau participarea la revolte, răzvrătiri, acte de

nesupunere pasive sau active ori alte acţiuni violente, în grup, de natură să
pericliteze ordinea, disciplina şi siguranţa locului de deţinere;

- iniţierea sau participarea la acte de sustragere de la executarea măsurilor

privative de libertate;

- deţinerea, comercializarea sau consumul de stupefiante, băuturi alcoolice

ori de substanţe toxice sau ingerarea fără prescripţie medicală a unor
medicamente de natură a crea tulburări de comportament;

- sustragerea în orice mod de la executarea unei sancţiuni disciplinare;

- instigarea altor persoane private de libertate la săvârşirea de abateri

disciplinare;

- stabilirea de relaţii cu persoane private de libertate sau persoane din

interiorul ori exteriorul locului de deţinere, cu scopul de a împiedica
înfăptuirea justiţiei sau aplicarea normelor regimului de executare a
măsurilor privative de libertate;

- sustragerea sau distrugerea unor bunuri sau valori de la locul de muncă ori
aparţănând locului de deţinere, personalului, persoanelor care execută
activităţi în locul de deţinere sau se află în vizită, precum şi a bunurilor
aparţinând altor persoane, inclusiv celor private de libertate;

- prezenţa în zone interzise sau la ore nepermise în anumite spaţii din locul
de deţinere, stabilite prin regulamentul de ordine interioară, precum şi
nerespectarea orei de revenire în locul de deţinere;

20
- procurarea sau deţinerea de bani, medicamente, telefoane mobile, bunuri
sau alte valori în alte condiţii decât cele admise;

- substituirea identităţii unei alte persoane;

- împiedicarea cu intenţie a desfăşurării programelor care se derulează în

locul de deţinere;

- confecţionarea şi deţinerea de obiecte interzise;

- obţinerea sau încercarea de obţinere, prin violenţă, constrângere,

promisiuni, servicii, cadouri sau alte mijloace, de avantaje morale ori
materiale de la personal, de la persoanele care execută misiuni la locul de
deţinere sau care se află în vizită ori de la celelalte persoane private de
libertate, precum şi de la oricare altă persoană;

- comunicarea cu exteriorul, în alte condiţii şi prin alte metode decât cele

stabilite prin reglementările în vigoare;

- ameninţarea personalului, a persoanelor care execută misiuni la locul de

deţinere sau care se află în vizită, a celorlalte persoane private de libertate,
precum şi a oricăror alte persoane;

- utilizarea în mod necorespunzător sau în alte scopuri a bunurilor puse la

dispoziţie de administratia locului de deţinere;

- autoagresiunea în orice mod şi prin orice mijloace;

- tulburarea liniştii dupa ora stingerii până la deşteptare;

- practicarea jocurilor de noroc cu scopul de a obţine foloase;

- fumatul în alte locuri decât cele permise;

- exprimarea, în public, prin gesturi sau acte obscene ori care atrag
oprobriul;

- orice manifestare cu caracter discriminatoriu, care aduce atingere

demnităţii umane prin deosebirea, excluderea, restricţia sau preferinţa pe
bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială,
convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică
necontagioasă, infectare HIV, apartenenţa la o categorie defavorizată,

21
 precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea,
înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării în condiţii de egalitate a
drepturilor fundamentale.

Persoanele condamnate la pedepse privative de libertate răspund civil,

material, disciplinar sau penal, după caz, pentru faptele săvârşite în timpul executării
pedepselor privative de libertate, potrivit legii.

BIBLIOGRAFIE

22
1. A.Balan, E.Stănişor, M.Minca. Penologie. Bucureşti, Oscar Print, 2003.

2. A.M. van Kalmthout. Reintegrarea socială şi supravegherea infractorilor în opt ţări

ale lumi. Sitech. Craiova, 2004.

3. Bernard Bouloc. Penologie. Execution des sanctions adulte set mineurs. dalloz,
1998.

4. Constantin Sima, Alexandru Ţuculeanu, Dorin Ciuncan. Arestarea preventivă.

Bucureşti, Lumina LEX, 2002.

5. Constantin Sima. Măsurile de siguranţă în dreptul penal contemporan. Bucureşti.

ALL BECK, 1999.

6. Dan Lupaşcu. Punerea în executare a pedepselor principale. Rosetti, Bucureşti,

2003.

7. Dimitre C. Petrescu. Natura şi caracterele pedepselor. Bucureşti. tipografia Curţii

regale, 1888.

8. Gh. Florian. Dinamica penitenciară. reforma structurilor interne. Bucureşti. Oscar

Print, 1999.

9. Gh. Florian. Fenomenologie penitenciară. Bucureşti. Oscar Print, 2003.

10. Gh.Diaconu. Pedeapsa în dreptul penal. Bucureşti, Lumina Lex, 2001.

11. Ioana Cristina Morar. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei. Şansă sau
capcană. Bucureşti. Lumina LEX, 2002.

12. M.Laşcu, S. Mantaluţa. Drept execuţional-penal. Chişinău, 2003.

13. Munca neremunerată în folosul comunităţii. IRP, 2003.

14. Nicolae-Anghel Nicolae. Dreptul executării sancţiunilor penale. Editura

Universităţii Titu Maiorescu. Bucureşti, 2001.

15. P. Zidaru. Drept execuţional penal. Bucureşti, ALL BECK, 2001.

23