Recapitulare

drepturile deținuților

1. Dreptul la libertatea conștiinței, a opiniilor și a credințelor religioase (art. 58 din lege, art. 124 din regulament)
Libertatea conştiinţei şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase ale persoanelor condamnate nu pot fi
îngrădite.
Dacă libertatea conștiinței și a opiniilor nu presupun reguli specifice pentru ca exercițiul lor să fie asigurat, libertatea
religioasă, care are o exprimare externă mai vădită, trebuie asigurată prin anumite mijloace.
Libertatea religioasă a deținutului nu trebuie să aducă atingere libertății credințelor celorlalți deținuți. Deținuții nu
pot fi forțați să adere la o anumită religie sau să participe la serviciile religioase.
Deținuții au dreptul să dețină materiale și simboluri religioase ale cultelor recunoscute în țara noastră, într-o limită
rezonabilă și pot solicita întrevederi confidențiale cu reprezentanților acestor culte.
Persoanele condamnate pot participa, pe baza liberului consimţământ, la servicii sau întruniri religioase organizate
în penitenciare, pot primi vizite ale reprezentanţilor cultului respectiv şi pot procura şi deţine publicaţii cu caracter
religios, precum şi obiecte de cult.
Deţinuţii pot să îşi declare pe baza liberului consimţământ confesiunea sau apartenenţa religioasă la intrarea în locul
de deţinere şi, ulterior, pe parcursul executării pedepsei. Schimbarea confesiunii sau a apartenenţei religioase pe
parcursul perioadei de detenţie este dovedită printr-o declaraţie pe propria răspundere şi prin actul de confirmare a
apartenenţei la cultul respectiv.
Este obligatorie informarea deținutului cu privire la importanța și posibilele consecințe ale schimbării religiei.
Din apartenența deținutului la un anume cult religios derivă și consecințe cu privire la conținutul hranei.

2. Dreptul la informație (art. 59 și 61 din lege, art. 125 și 126 din regulament)
Este un drept important, prin intermediul căruia deținuții se păstrează la curent cu evenimentele din societate și iau
cunoștință de normele pertinente pentru perioada petrecută în penitenciar.
Dreptul la informație se asigură prin punerea la dispoziția deținuților a legislației care reglementează executarea
pedepselor ori accesul la informațiile de interes public, precum și a celei privind ajutorul public judiciar (prevederile
din Codul penal și din Codul de procedură penală referitoare la executarea pedepselor; legea privind liberul acces la
informațiile de interes public și normele metodologice de aplicare ale acestei legi; ordonanța privind ajutorul public
judiciar; regulamentul de ordine interioară a penitenciarului), în perioada de carantină și oricând le este necesar,
prin mape de cameră ori prin puncte de informare inclusiv electronice.
În cazul deținuților care nu vorbesc limba română sau care nu se pot exprima ori au deficiențe de comunicare,
informațiile le sunt aduse la cunoștință de către persoane care pot comunica cu ei. Deținuților care aparțin unor
minorități naționale le pot fi aduse la cunoștință informațiile în limba lor maternă.
Dreptul la informare se asigură și prin acces la publicații, emisiuni radio și tv.
Comunicarea cu mass-media a deținuților este permisă:
- cu aprobarea directorului penitenciarului, dacă nu există motive întemeiate care să interzică acest lucru din
raţiuni ce ţin de protecţia părţii vătămate, a altor persoane condamnate sau a personalului penitenciarului,
- cu respectarea măsurilor de siguranță din penitenciar,
- fără a afecta activitățile zilnice ale deținutului și a procesului de reintegrare socială,
- cu acordul scris al deținutului,
- putând fi întreruptă la cererea deținutului sau atunci când nu sunt respectate regulile stabilite de directorul
penitenciarului,
- fără a se calcula în contul vizitelor obișnuite.

3. Dreptul la consultarea documentelor cu caracter personal (art. 60 și 61 din lege, art. 127 din regulament)
Este o manifestare specială a dreptului la informare, dar și un mijloc prin care se exercită dreptul la apărare și o
garanție a asigurării legalității executării.
Constă în accesul la dosarul individual din partea deținutului, a avocatului acestuia ori a oricărei persoane care are
acordul deținutului.
Organele judiciare pot consulta dosarul individual la deținutului fără acordul acestuia.
În conținutul acestui drept intră și posibilitatea de a obține copii din dosarul individual, contra cost. Dacă deținuții nu
dispun de mijloacele bănești necesare copierii (nu au și nu au avut în ultimele 30 de zile disponibil în cont), costurile

1
copierii documentelor se avansează de către administrația penitenciarului, urmând a fi recuperate de la deținut.
Celelalte persoane pot obține copii doar contra cost.
Consultarea dosarului se face numai în prezența unui reprezentant al penitenciarului.
Datele cu caracter personal ale deținuților sunt confidențiale, iar datele personale ale terților pot fi anonimizate de
administrația penitenciarului înainte de remiterea copiilor.

4. Dreptul la asistență judiciară (art. 62 din lege, art. 128 din regulament)
Importanța dreptului pentru asigurarea legalității executării, dar și pentru asigurarea exercitării celorlalte drepturi
ale deținuților, care nu au legătură cu executarea pedepsei, este una care nu mai trebuie explicată.
Vizita cu apărătorul este mijlocul pe care legea și regulamentul îl reglementează în mod explicit, în vederea asigurării
dreptului în discuție, iar aceasta:
- se realizează în baza împuternicirii avocațiale și a legitimației de avocat,
- cu dispozitive de separare, dar care să permită transmiterea de documente,
- în condițiile de supunere a vizitatorului la controlul antiterorist și de specialitate,
- putând fi neacordată ori întreruptă în aceleași ipoteze precum orice vizită (art. 141 din Reg. aplic. Lg, 254/2013),
dar fără posibilitatea aplicării interdicției de vizitare împotriva apărătorului,
- în condiții de supraveghere doar vizuală,
- fără a fi socotită în contul vizitelor obișnuite (cu familia sau aparținătorii).
În principal, dreptul se referă la vizita cu avocatul, dar în conținutul dreptului intră și posibilitatea vizitei cu notarii
publici, cu executorii judecătorești, cu mediatorii ori cu alte persoane oficiale, în aceleași condiții.

5. Dreptul la petiționare (art. 63 și 64 din lege, art. 129-132 din regulament)

Dreptul la petiționare și dreptul la corespondență sunt strâns legate și reprezintă o garanție a unei activități legale a
organelor care asigură executarea pedepselor și măsurilor privative de libertate.
Deși sunt tratate împreună, dreptul la petiționare și dreptul la corespondență cunosc și o serie de deosebiri.
Dreptul la petiționare se referă la dreptul deținuților de a se adresa cu cereri, plângeri, reclamații, sesizări către
organizații ori persoane oficiale.
Acest drept se realizează și prin trimiterea și primirea de corespondență, dar se realizează și prin adresarea directă,
verbală, către judecătorul de supraveghere, către directorul penitenciarului ori către alte persoane desemnate de
acesta din urmă, scop în care se realizează un program de audiențe cu deținuții (săptămânal, cu directorul, și după
programul propriu stabilit, cu judecătorul).

6. Dreptul la corespondență (art. 63 și 64 din lege, art. 129-132 din regulament)

Dreptul la corespondență se referă la dreptul deținuților de a trimite și primi scrisori cu orice persoană ori instituție.
Dreptul la corespondență este nelimitat, în principiu. În concret, fiind un drept care se exercită, ca regulă, pe
cheltuiala deținutului, corespondența este, astfel, limitată de posibilitățile financiare ale acestuia.
Penitenciarul este dator să avanseze cheltuielile necesare petiționării și corespondenței pentru deținuții care nu
dispun de mijloacele bănești necesare (nu au și nu au avut în ultimele 30 de zile disponibil în cont), în următoarele
condiții:
- se suportă doar cheltuielile cu trimiterile poștale simple;
- se suportă doar cheltuielile cu
o petiționarea către organele judiciare sau organizațiile internaționale recunoscute de țara noastră,
o corespondența cu familia, apărătorul, ONG-urile din domeniul protecției drepturilor omului;
- se evidențiază și se recuperează de la deținut.
Atât petiționarea cât și corespondența este supusă controlului antiterorist și de specialitate (cea primită, se deschide
în prezența deținutului, fără a fi citită, iar cea trimisă se introduce în plic în prezența unui reprezentant al
penitenciarului, fără a fi citită). Există chiar și o procedură privind distribuirea și evidența materialelor necesare
petiționării și corespondenței, aprobată prin decizie al Directorului general al ANP (Decizia nr. 488/2016).
În interiorul penitenciarelor sunt instalate cutii poștale, manevrate doar de reprezentanții furnizorului de servicii
poștale.

7. Dreptul la convorbiri telefonice (art. 65 din lege, art. 133 din regulament)
Acest drept reprezintă o modalitate importantă de a menține contactul dintre deținut și mediul său de suport.

2
Frecvența, durata și persoanele cu care se pot realiza convorbirii telefonice depind de regimul de executare și sunt
reglementate astfel:
- în funcție de regimul de executare, deţinuţii pot efectua convorbiri telefonice:
o zilnic, cei din regimul deschis, semideschis şi închis, precum şi cei cărora nu li s-a stabilit încă regimul de
executare, 10 apeluri telefonice, cu durata maximă cumulată de 60 de minute,
o zilnic, cei din regimul de maximă siguranţă, precum şi cei care prezintă risc pentru siguranţa
penitenciarului, 3 apeluri telefonice cu durata maximă cumulată de 30 de minute,
o în perioada stării de urgență declarate pe teritoriul țării ca urmare a pandemiei de covid-19 în anul 2020,
dreptul la convorbiri telefonice a fost suplimentat pentru deținuții din regimurile închis, semideschis și
deschis ori fără regim definitiv stabilit, de la 60 de minute la 75 de minute pe zi, iar pentru cei din
regimul de maximă siguranță, de la 30 de minute la 45 de minute pe zi;
- se pot efectua convorbiri cu maxim 10 persoane (membrii de familie, aparținători sau alte persoane - soţ, soţie,
rude până la gradul IV, persoane care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi
copii, reprezentanţi legali, când sunt desemnaţi, precum şi, în cazuri excepţionale, persoane faţă de care s-au
stabilit puternice relaţii afective şi care menţin legătura cu deţinutul prin vizite, telefon, corespondenţă şi
comunicări on-line; avocatul, notarul public, executorul judecătoresc, mediatorul autorizat ori de altă persoană
cu atribuţii oficiale, precum şi de reprezentantul diplomatic, în cazul deţinuţilor de cetăţenie străină),
- pe baza unei cereri scrise din partea deținutului, care conține numele și numărul de telefon al persoanelor în
discuție.
Convorbirile telefonice au caracter confidențial și se realizează de la telefoane publice instalate în interiorul
penitenciarului.
Cheltuielile ocazionate de efectuarea convorbirilor telefonice sunt suportate de către persoanele condamnate și,
spre deosebire de cheltuielile ocazionate de exercitarea dreptului la petiționare și corespondență, nu pot fi avansate
de administrația penitenciarului nici măcar în cazul persoanelor fără disponibilități bănești.

8. Dreptul la comunicări on-line (art. 66 din lege, art. 134-136 din regulament)
Acest drept, care își propune să asigure păstrarea legăturii deținuților cu mediul de suport, se acordă doar anumitor
categorii de persoane condamnate, respectiv:
- deţinuţilor cu grad ridicat de vulnerabilizare sau identificaţi cu nevoi speciale – pe baza unei programări
prealabile, fără o periodicitate anume;
- deținuților care execută pedeapsa la distanţă mare de domicliu sau care nu sunt vizitaţi de membrii de familie,
aparținători ori alte personae – de 4 ori pe lună maxim. 30 min.:
o deţinuţii care au o bună comportare, participă activ la programele şi activităţile educative, de asistenţă
psihologică şi asistenţă socială recomandate în Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă
şi terapeutică ori la activităţi lucrative,
o tinerii din penitenciarele pentru tineri,
o femeile din penitenciarele sau secţiile de femei,
o deţinuţii internaţi în penitenciarele-spital;
- deţinuţilor ai căror membri de familie, aparţinători sau alte persoane se află în situaţii de catastrofe, calamităţi,
boală gravă, deces sau în alte cazuri temeinic justificate – pe durata evenimentelor, până la 1 oră zilnic.
Deţinuţii beneficiază de dreptul la comunicări on-line în baza aprobării directorului, la propunerea asistentului social
sau a altui reprezentant al sectorului reintegrare socială cu responsabilităţi similare sau la cererea deţinutului
însoţită de un referat întocmit de asistentul social sau a altui reprezentant al sectorului reintegrare socială cu
responsabilităţi similare.
Pot fi aprobate de către directorul ANP, în condițiile de mai sus, și convorbiri on-line între deținuți din penitenciare
diferite.
Spaţiul destinat instalării echipamentului pentru comunicări on-line este amenajat, de regulă, în incinta sectorului de
acordare a drepturilor la pachet şi vizită. Echipamentul cuprinde: calculatoare, camere web sau video, microfoane şi
surse neîntreruptibile de tensiune. Echipamentul trebuie securizat anti-vandalizare şi împotriva accesului direct al
deţinutului la calculatoare şi periferice. Legătura la internet nu poate fi accesată în alte scopuri, decât acela pentru
care a fost înfiinţată. Manipularea aparaturii tehnice se face în mod exclusiv de către personalul penitenciarului.
Comunicările on-line au caracter confidenţial.

3
În perioada stării de urgență declarate pe teritoriul țării ca urmare a pandemiei de covid-19 în anul 2020, dreptul la
comunicări on-line a fost suplimentat, indiferent de situația disciplinară și de periodicitatea vizitelor cu familia,
corespunzător numărului de vizite la care deținuții aveau dreptul potrivit regimului de executare. Practic, vizitele au
fost înlocuite cu comunicările on-line.

9. Dreptul la plimbare zilnică (art. 67 din lege, art. 58, 69, 137 din regulament)
Fiecărei persoane condamnate i se asigură zilnic plimbarea în aer liber, în funcţie de regimul de executare a
pedepsei privative de libertate și de situația disciplinară, astfel:
- deţinuţilor din regimul de maximă siguranţă
o care nu prestează muncă și nu participă la alte activități – cel puțin 2 ore pe zi,
o care prestează muncă sau participă la alte activități – cel puțin 1 oră pe zi,
o aflaţi în executarea sancţiunii disciplinare cu izolarea – cel puțin 1 oră pe zi;
- deținuților din regimul închis
o care nu prestează muncă și nu participă la alte activități – cel puțin 3 ore pe zi,
o care prestează muncă sau participă la alte activități – cel puțin 1 oră pe zi,
o aflaţi în executarea sancţiunii disciplinare cu izolarea – cel puțin 1 oră pe zi;
- deținuților din regimurile semideschis și deschis, care le permite deplasarea neînsoțită în locurile stabilite din
penitenciar, pe perioada în care uşile camerelor sunt deschise, conform programului aprobat de directorul
penitenciarului, dar nu mai puțin de o oră pe zi.
Plimbarea se realizează în curți de plimbare ori alte spații amenajate în acest scop (terenuri de sport, terase etc).
Pe timpul transferului deţinuţilor de la un penitenciar la altul, deţinuţii beneficiază de timp pentru fumat şi necesităţi
fiziologice şi medicale în penitenciarele de tranzit, stabilite prin decizie a directorului general al ANP.

10. Dreptul de a primi vizite și de a fi informat despre evenimentele familiale deosebite (art. 68 din lege, art. 138-
143 din regulament)
Dreptul la a primi vizite este cea mai importantă modalitate de păstrare a legăturii dintre deținut și mediul său de
suport (familie, prieteni, alte persoane).
Deţinuţii pot fi vizitaţi de membrii de familie sau aparţinători, precum și de alte persoane, cu consimţământul
deţinutului și cu aprobarea scrisă a directorului locului de deţinere.
Vizita se realizează pe baza unei programări prealabile efectuate prin telefon ori email sau chiar în mod direct, în
timpul programului de vizită, care este de 12 ore pe zi.
Vizitele se realizează în spaţii special amenajate, sub supravegherea vizuală a personalului administraţiei
penitenciarului.
În funcție de regimul de executare vizitele pot avea loc:
- cu dispozitive de separare tip cabină
o pentru deținuții din regimurile de maximă siguranță și închis,
o pentru deținuții din regimurile semideschis și deschis, dacă există informaţii cu privire la posibilitatea
producerii unui eveniment negativ, dacă vizitatorul sau deţinutul solicită acest lucru sau dacă împotriva
deţinuţilor s-a declanşat procedura disciplinară ori au fost sancţionaţi disciplinar în ultimele 6 luni
pentru introducere, comercializare ori deţinere de droguri, medicamente fără prescripţie medicală sau
obiecte interzise, pentru exercitarea de violenţe ori pentru abateri disciplinare comise în cadrul
sectorului de acordare a drepturilor la pachet şi vizită;
- fără dispozitive de separare
o pentru deținuții din regimurile semideschis și deschis,
o pentru deținuții din regimurile de maximă siguranță și închis, în vederea stimulării celor care au o
conduită corespunzătoare, cu ocazia unor evenimente deosebite (zi de naştere, căsătorie, naşterea unui
copil, decesul unui membru de familie) ori la solicitarea membrilor Comitetului European pentru
Prevenirea Torturii şi Tratamentelor sau Pedepselor Inumane sau Degradante, respectiv Subcomitetului
pentru Prevenirea Torturii şi a Pedepselor ori Tratamentelor Inumane sau Degradante din cadrul
Organizaţiei Naţiunilor Unite, cu ocazia vizitelor întreprinse de aceştia în penitenciare.
Vizitatorii sunt obligați să se supună controlului antiterorist și de specialitate înainte de a efectua vizita.
Vizita poate să nu se acorde ori să se întrerupă, prin decizie motivată a directorului penitenciarului, dacă:

4
 - au fost descoperite armament, muniţie, substanţe halucinogene, droguri, medicamente ori alte obiecte interzise
asupra vizitatorilor, pe care nu le-au declarat înainte de începerea controlului;
- vizitatorii pot avea o influenţă negativă asupra comportamentului deţinuţilor;
- vizitatorii se află în stare de ebrietate;
- există date şi informaţii potrivit cărora vizitatorii ar putea periclita siguranţa, ordinea şi disciplina în locul de
deţinere;
- vizitatorii nu se supun controlului de specialitate.
Prin aceeași decizie se stabileşte perioada în care vizitatorilor nu li se permite accesul la vizită, care nu poate fi mai
mare de 6 luni.
În funcție de regimul de executare, dar și de alți factori, periodicitatea vizitelor este următoarea:
- 3 vizite pe lună – la regimul de maximă siguranță;
- 5 vizite pe lună – la regimurile închis și semideschis ori în cazul în care nu a fost stabilit regimul de executare;
- 6 vizite pe lună – la regimul deschis;
- în situații speciale
o 8 vizite pe lună - femeile gravide ori care au născut, pentru perioada în care îngrijesc copilul în locul de
deţinere,
o 1 vizită suplimentară, fără dispozitive de separare – în situaţia naşterii copilului deţinutului ori a
decesului unui membru de familie.
Dreptul la vizită poate fi suplimentat ca recompensă acordată deținutului.
Dreptul la informare cu privire la evenimentele familiale deosebite presupune ca deţinuţii să fie informaţi de către
administraţia penitenciarului cu privire la boala gravă sau decesul unui membru de familie, aparţinător sau o altă
persoană, în cel mai scurt timp de la luarea la cunoştinţă, despre evenimentul produs.
De asemenea, în cazul unor evenimente negative deţinuţii sunt consiliaţi psihologic.
Ca o reciprocitate, administraţia penitenciarului solicită deţinutului datele de contact ale unui membru de familie,
aparţinător sau a unei alte persoane, pentru a fi încunoştinţate despre deteriorarea stării sale de sănătate în
penitenciar.

11. Dreptul la vizită intimă (art. 69 din lege, 145-147 din regulament)
Dreptul la vizită intimă reprezintă o modalitate de menținere a relațiilor specifice între deținut și soțul ori soția sau
partenerul ori partenera de viață.
Acordarea dreptului la vizită intimă este condiționată, astfel:
- persoana privată de libertate este condamnată definitiv şi este repartizată într-un regim de executare; au dreptul
la vizită intimă și persoanele arestate preventiv;
- există o relaţie de căsătorie, dovedită prin copie legalizată a certificatului de căsătorie sau, după caz, o relaţie de
parteneriat similară relaţiilor stabilite între soţi; vizita intimă a persoanei căsătorite se acordă doar cu soțul sau
soția; partenerii care nu sunt căsătoriți trebuie să fi avut o relaţie similară relaţiilor stabilite între soţi anterior
datei primirii în penitenciar, dovada existenţei relaţiei de parteneriat făcându-se prin declaraţie pe propria
răspundere, autentificată de notar;
- persoana privată de libertate nu a beneficiat, în ultimele 3 luni anterioare solicitării vizitei intime, de permisiunea de
ieşire din penitenciar;
- persoana privată de libertate nu a fost sancţionată disciplinar pe o perioadă de 6 luni, anterioară solicitării vizitei
intime, sau sancţiunea a fost ridicată;
- persoana privată de libertate participă activ la programe educaţionale, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială
ori la muncă.
Directorul penitenciarului poate aproba vizite intime între persoane condamnate, în condițiile de mai sus.
Periodicitatea vizitei intime este o dată la trei luni, cu durata de 3 ore.
În cazul încheierii unei căsătorii, deținutul are dreptul la o vizită intimă de 48 de ore, cu acordul directorului
penitenciarului, chiar fară a îndeplinii condițiile de mai sus. Această vizită nu se acordă dacă soții divorțează și se
recăsătoresc între ei.
Vizita intimă se poate acorda și ca o recompensă, în condițiile de mai sus, cu excepția celei referitoare la
permisiunea de ieșire din penitenciar.
Vizitatorul trebuie să se supună regulilor de siguranță în penitenciar, iar vizita poate să nu fie acordată ori întreruptă
în aceleași cazuri ca și vizita obișnuită.

5
Există o obligație a soților/partenerilor de a se informa reciproc asupra bolilor cu transmitere sexuală și SIDA, iar
administrația penitenciarului este obligată să le pună la dispoziție mijloace informative și de protecție.

12. Dreptul de a primi, cumpăra şi a deţine bunuri (art. 70 din lege, art. 148, 149 și 151 din regulament)
Persoanele condamnate au dreptul de a primi, lunar, câte un pachet în greutate de maxim 10 kg cu bunuri a căror
deținere este permisă în penitenciar, la care se adaugă o cantitate de până la 6 kg de fructe și legume.
Bunurile a căror deținere este permisă în penitenciar, precum și cantitatea ori numărul acestora, dar și bunurile a
căror deținere nu este permisă sunt strict și precis determinate prin anexele la Regulamentul de aplicare a Legii nr.
254/2013.
În cazul încheierii unei căsătorii, deținuții au dreptul la un pachet suplimentar de maxim 10 kg cu bunuri a căror
deținere este permisă în penitenciar, la care se adaugă o cantitate de până la 6 kg de fructe și legume.
Dreptul la pachet poate fi suplimentat ca recompensă acordată deținutului.
Persoanele condamnate pot primi sume de bani, care se consemnează în fişa contabilă nominală, ce se întocmeşte
la intrarea în penitenciar.
Sumele de bani din contul deținutului pot fi folosite pentru:
- exercitarea dreptului de petiţionare, a dreptului la corespondenţă şi a dreptului la convorbiri telefonice;
- fotocopierea documentelor de interes personal;
- efectuarea examenului medico-legal;
- derularea contractului de asigurare socială de stat;
- repararea pagubelor cauzate bunurilor puse la dispoziţie de administraţia penitenciarului;
- cumpărarea de bunuri, sprijinirea familiei sau alte asemenea scopuri;
- plata transportului până la domiciliu, la punerea în libertate;
- îndeplinirea obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.
Deţinuţii au dreptul de a cumpăra săptămânal de la punctele comerciale din incinta penitenciarului, în limita a 3/4
din valoarea salariului minim brut pe economie, alimente, fructe, legume, apă minerală, băuturi răcoritoare, ţigări
şi alte bunuri de natura celor permise. Materialele necesare exercitării drepturilor de petiţionare, la corespondenţă
şi la convorbiri telefonice pot fi cumpărate de la punctele comerciale din incinta penitenciarului fără a afecta limita
de 3/4 din valoarea salariului minim brut pe economie.

13. Dreptul la asistenţă medicală, tratament şi îngrijiri (art. 71-73 din lege, art. 152-166 din regulament)
Dreptul la asistenţă medicală, tratament şi îngrijiri al persoanelor condamnate este garantat, fără discriminare în
ceea ce priveşte situaţia lor juridică.
Dreptul la asistenţă medicală include intervenţia medicală, asistenţa medicală primară, asistenţa medicală de
urgenţă şi asistenţa medicală de specialitate.
Asistenţa medicală, tratamentul şi îngrijirile în penitenciare se asigură, cu personal calificat, în mod gratuit, potrivit
legii, la cerere sau ori de câte ori este necesar.
Pentru asigurarea asistenţei medicale, în cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor funcţionează o reţea
sanitară proprie formată din: cabinete de medicină de familie; cabinete de medicină dentară; farmacii şi oficine
locale de distribuţie; staţionare; cabinete şi ambulatorii de specialitate; penitenciare-spital.
Asistența medicală de urgență și de specialitate poate fi acordată și în spitalele din rețeaua publică
Persoanele condamnate beneficiază în mod gratuit, potrivit legii, de îngrijiri, tratament medical şi medicamente.
Persoana condamnată la o pedeapsă privativă de libertate poate solicita, contra cost, să fie examinată, la locul de
deţinere, de un medic din afara sistemului penitenciar. Constatările medicului din afara sistemului penitenciar se
consemnează în dosarul medical al persoanei condamnate.
Persoanele private de libertate sunt consultate medical la depunerea în penitenciar, precum și, periodic, pe
parcursul detenției.
Femeile condamnate, care sunt însărcinate, beneficiază de asistenţă medicală prenatală şi postnatală, luându-se
măsuri ca naşterea să aibă loc în afara penitenciarului, într-o instituţie medicală specializată. Administraţia
penitenciarului ia măsuri ca, în mod excepţional, persoana condamnată, la solicitarea acesteia şi dacă nu este
decăzută din drepturile părinteşti, să îşi poată îngriji copilul până la vârsta de un an
Prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor se stabilesc penitenciarele sau
spitalele-penitenciar în care vor funcţiona secţii speciale de psihiatrie destinate deţinuţilor cu tulburări psihice grave,
inclusiv cele provocate de alcool sau alte substanţe psihoactive.

6
Deţinuţii nu pot fi supuşi, nici chiar cu consimţământul lor, experimentelor ştiinţifice.

14. Dreptul la asistență diplomatică (art. 74 din lege, art. 167 din regulament)
Persoanele condamnate, care au altă cetăţenie decât cea română, au dreptul de a se adresa reprezentanţelor
diplomatice sau consulare în România ale statului ai cărui cetăţeni sunt şi de a fi vizitate de funcţionarii acestor
reprezentanţe diplomatice sau consulare, în condiţii de confidenţialitate, sub supraveghere vizuală.
Persoanele condamnate, cu statut de refugiaţi sau apatrizi, precum şi persoanele condamnate, care au altă
cetăţenie decât cea română, al căror stat nu este reprezentat diplomatic sau consular în România, pot solicita
administraţiei penitenciarului să contacteze autoritatea internă sau internaţională competentă şi pot fi vizitate de
reprezentanţii acesteia, în condiţii de confidenţialitate, sub supraveghere vizuală.
Vizitele prin care se asigură asistența diplomatică nu afectează periodicitatea și numărul vizitelor obișnuite.
Persoanele condamnate, care au altă cetăţenie decât cea română, sunt informate, la intrarea în penitenciar, cu
privire la posibilitatea continuării executării pedepsei privative de libertate în statul de cetăţenie.
Persoanele condamnate care nu au cetăţenie sau au altă cetăţenie decât cea română au dreptul de a solicita
acordarea unei forme de protecţie în România, în condiţiile legii. Cererile de azil depuse de aceste persoane se
transmit autorităţii desemnate pentru imigrări de către administraţia penitenciarului, care va asigura accesul
autorităţilor competente în domeniul azilului, pentru efectuarea formalităţilor prevăzute de lege.

15. Dreptul la încheierea căsătoriei (art. 75 din lege, art. 168 din regulament)
Persoanele condamnate au dreptul la încheierea căsătoriei în penitenciar, în condiţiile legii. Consimţământul
viitorilor soţi este luat de către ofiţerul de stare civilă din cadrul serviciului public comunitar local de evidenţă a
persoanelor sau, după caz, din cadrul primăriei în a cărei rază administrativ-teritorială se găseşte penitenciarul. În
actul de căsătorie, la locul încheierii căsătoriei, se înscrie localitatea în a cărei rază teritorială este situat
penitenciarul
După încheierea căsătoriei, soţii pot beneficia de:
- vizită intimă, timp de 48 de ore, cu acordul directorului penitenciarului; în cazul în care cei doi soţi divorţează şi se
recăsătoresc între ei nu mai au dreptul la vizita intimă de 48 de ore;
- de permisiunea de ieşire din penitenciar de până la 5 zile, în scopul încheierii căsătoriei, dacă deținutul se află în
regimul semideschis ori deschis;
- un pachet suplimentar, dacă nu a beneficiat de permisiunea de ieșire din penitenciar.

16. Dreptul de a vota (art. 76 din lege, art. 169 din regulament)
Persoanele condamnate îşi pot exercita dreptul de a vota, dacă acesta nu a fost interzis prin hotărârea de
condamnare.
Administraţia penitenciarului asigură persoanelor condamnate condiţiile necesare exercitării dreptului la vot,
potrivit legii.
Şeful serviciului public comunitar de evidenţă a persoanelor acordă scutire de la plata cheltuielilor de producere şi
de eliberare a actelor de identitate, în situaţia în care persoanele condamnate nu dispun de mijloace financiare.
Administraţia penitenciarului ţine evidenţa cazurilor în care deţinuţii au renunţat la dreptul de a vota.

17. Dreptul la odihnă şi repausul săptămânal (art. 77 din lege, art. 170 din regulament)
Acest drept reprezintă o posibilitate pentru deținuți de a se odihni în vederea refacerii capacității de muncă ori de
participare la alte activități, de a participa la activități sportive ori culturale și religioase.
Persoanelor condamnate li se asigură minimum 7 ore de somn pe zi.
Persoanele condamnate care muncesc au dreptul la repaus săptămânal, potrivit legislaţiei muncii.
Zilele de sărbători legale sunt considerate zile de repaus.

18. Dreptul la muncă (art. 78, 83 și urm. din lege, art. 171, 173 și urm. din regulament)
Munca reprezintă un mijloc de resocializare foarte important, contribuind la formarea unei atitudini corecte față de
viața socială, în cadrul căreia etica muncii este apreciată ca una dintre valorile cele mai dezirabile.
În raport cu tipul regimului de executare, deţinuţilor li se poate cere să muncească. În acest sens se ţine seama de
calificarea, deprinderile şi aptitudinile fiecăruia, de vârstă, starea de sănătate, măsurile de siguranţă, precum şi de
programele destinate sprijinirii formării profesionale a acestora.

7
În situaţia refuzului de a munci, se întocmeşte un proces-verbal care se depune la dosarul individual, fiind avut în
vedere la evaluarea conduitei deţinutului şi a eforturilor depuse în cadrul muncii prestate.
Procesul-verbal este avut în vedere la analiza efectuată în vederea schimbării regimului de executare, a acordării
recompenselor, precum şi a liberării condiţionate.
Administraţia locului de deţinere întreprinde demersurile necesare pentru identificarea posibilităţilor de a asigura
folosirea la muncă a unui număr cât mai mare de deţinuţi.
Munca se realizează atât în interiorul, cât și în exteriorul penitenciarului, în funcție de regimul de executare în care
se află deținuții.
Munca persoanelor condamnate în penitenciare se realizează:
- în regim de prestări de servicii pentru persoane fizice sau persoane juridice, în interiorul ori exteriorul
penitenciarului;
- în regie proprie;
- pentru activităţi cu caracter gospodăresc necesare penitenciarului;
- în caz de calamitate;
- în caz de voluntariat;
- în alte cazuri, în condiţiile legii.
Persoana condamnată care, în timpul executării pedepsei privative de libertate, a devenit incapabilă de muncă în
urma unui accident sau a unei boli profesionale, beneficiază de pensie de invaliditate, în condiţiile legii.
Dispoziţiile legale referitoare la protecţia muncii se aplică în mod corespunzător şi persoanelor condamnate.
Diplomele, certificatele sau orice alte documente care atestă însuşirea unei meserii, calificarea sau recalificarea
profesională în cursul executării pedepsei privative de libertate sunt recunoscute, în condiţiile legii
Durata muncii prestate de persoanele condamnate este cea prevăzută de legislaţia muncii. Durata muncii este de 8
ore pe zi şi nu mai mult de 40 de ore pe săptămână, cu excepţiile prevăzute de legislaţia muncii.
Femeile însărcinate sau cele care au născut şi au în îngrijire copii cu vârsta de până la 1 an nu pot munci în mediu
toxic sau vătămător şi nu li se poate prelungi ziua de muncă peste 8 ore.
Veniturile realizate de persoanele condamnate pentru munca prestată nu constituie venituri salariale şi se
impozitează potrivit prevederilor legale care reglementează impunerea veniturilor realizate de persoanele fizice.
Doar munca în regim de prestări de servicii și în regie proprie este plătită.
Veniturile realizate din muncă se încasează de către administraţia penitenciarului în care se află persoana
condamnată şi se repartizează după cum urmează:
- 40% din venit revine persoanei condamnate, care poate folosi pe durata executării pedepsei privative de libertate
90% din acesta, iar 10% se consemnează pe numele său, la Trezoreria Statului, urmând să fie încasat în
momentul punerii în libertate (peculiul);
- 60% din venit revine administraţiei penitenciarului, constituind venituri proprii care se încasează, se
contabilizează şi se utilizează potrivit dispoziţiilor legale privind finanţele publice;
- în cazul în care persoana condamnată a fost obligată la plata de despăgubiri civile, care nu au fost achitate până la
data primirii în penitenciar, o cotă de 50% din procentul prevăzut la prima liniuță de mai sus se utilizează pentru
repararea prejudiciului cauzat părţii civile.
Veniturile realizate nu pot fi mai mici decât salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, în raport cu
programul de muncă.
Selecţionarea la muncă a deţinuţilor se face în funcţie de regimul de executare, cu aprobarea directorului locului de
deţinere, la propunerea unei comisii formate din reprezentanţii sectorului reintegrare socială, regim penitenciar,
medical, evidenţă şi organizarea muncii, sub coordonarea directorului adjunct pentru siguranţa deţinerii şi regim
penitenciar, în calitate de preşedinte. Comisia poate fi completată cu personal de specialitate, în vederea verificării
deprinderilor profesionale sau abilităţilor practice ale deţinuţilor.
Prestarea muncii se face individual sau în grupuri organizate în formaţiuni de lucru, care nu depăşesc 50 de
persoane, în interiorul sau în exteriorul locului de deţinere.
Pedeapsa care este considerată ca executată pe baza muncii prestate se calculează după cum urmează:
- în cazul în care se prestează o muncă remunerată, se consideră 5 zile executate pentru 4 zile de muncă;
- în cazul în care se prestează o muncă neremunerată, se consideră 4 zile executate pentru 3 zile de muncă;
- în cazul în care munca este prestată pe timpul nopţii, se consideră 3 zile executate pentru două nopţi de muncă.

19. Dreptul la învățământ (art. 79 din lege, art. 172, 191-195 din regulament)

8
Persoanele condamnate pot participa, în funcţie de posibilităţile penitenciarului, la cursuri de instruire şcolară sau
universitare, în condiţiile protocolului de colaborare încheiat cu Ministerul Educaţiei Naţionale, ţinându-se cont de
nevoile prioritare de intervenţie identificate, de starea de sănătate, de tipul regimului de executare şi de măsurile de
siguranţă aplicate.
Persoanele analfabete şi tinerii au prioritate la activităţi de instruire şcolară. Tinerii au prioritate la activitatea de
formare profesională.
Pentru deţinuţi se organizează cursuri de instruire şcolară prin programul "A doua şansă".
Numărul orelor de cursuri se stabileşte cu respectarea planurilor-cadru elaborate de Ministerul Educaţiei Naţionale
şi Cercetării Ştiinţifice.
În fiecare penitenciar se organizează, cu sprijinul inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, şcoli
sau clase afiliate la instituţiile de învăţământ din afara locului de deţinere.
Cheltuielile legate de activitatea de instruire şcolară sunt suportate de Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării
Ştiinţifice şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor.
În conţinutul diplomelor nu se fac menţiuni cu privire la absolvirea cursurilor de şcolarizare în perioada executării
pedepsei privative de libertate.
Personalul didactic necesar pentru instruirea şcolară a deţinuţilor este asigurat de către inspectoratele şcolare
judeţene şi salarizat de către autorităţile publice locale, selecţionarea acestuia făcându-se cu avizul administraţiei
penitenciarului.
Deţinuţii pot urma, cu aprobarea directorului penitenciarului, cursuri universitare în forma de învăţământ la distanţă
sau în forma frecvenţei reduse, suportând toate cheltuielile, inclusiv cele de deplasare. La cursurile cu frecvenţă
redusă care presupun deplasări în exteriorul penitenciarului pot participa numai deţinuţii clasificaţi în regim deschis.
Pentru înscrierea la cursuri în forma de învăţământ la distanţă au şanse egale toţi deţinuţii, indiferent de regimul în
care îşi execută pedeapsa.
În cazul în care deţinutul urmează studii universitare în momentul intrării în penitenciar, acesta îşi poate continua
studiile numai în forma cursurilor de învăţământ universitar la distanţă sau în forma frecvenţei reduse, conform
dispoziţiilor de mai sus.
În penitenciar se pot organiza cursuri de iniţiere, calificare, recalificare, perfecţionare şi specializare a deţinuţilor în
diferite meserii, în funcţie de opţiunile şi de aptitudinile acestora.
Cursurile se desfăşoară în spaţii existente în penitenciare, la furnizorii autorizaţi de formare profesională, precum şi
în alte spaţii special amenajate, în baza acordurilor încheiate cu colaboratori din comunitate.
Pedeapsa care este considerată ca executată pe baza instruirii şcolare şi formării profesionale, în vederea acordării
liberării condiţionate, se calculează după cum urmează:
- în cazul participării la cursurile de şcolarizare pentru formele de învăţământ general obligatoriu, se consideră 30
de zile executate pentru absolvirea unui an şcolar;
- în cazul participării la cursurile de calificare ori recalificare profesională, se consideră 20 de zile executate pentru
absolvirea unui curs de calificare ori recalificare profesională.

20. Dreptul la hrană, ținută și condiții minime de cazare (art. 48-50 și 80 din lege, art. 111 și urm din regulament)
Hrana
Administraţia locului de deţinere asigură deţinuţilor, de 3 ori pe zi, o hrană variată, corespunzătoare calitativ şi
cantitativ regulilor de igienă a alimentaţiei, conform vârstei, stării de sănătate şi naturii muncii prestate, cu
respectarea convingerilor religioase asumate de deţinut, după caz, cu ocazia depunerii în penitenciar sau a aderării
liber consimţite şi dovedite la alte culte recunoscute de statul român, în perioada executării pedepsei.
Pentru deţinuţii bolnavi se asigură numărul de mese şi regimul alimentar recomandat de medicul locului de
deţinere.
Deţinutelor însărcinate sau celor care alăptează, precum şi copiilor care rămân cu mama până în momentul plasării
lor în mediul familial ori în instituţii de ocrotire specializate li se asigură hrana corespunzător stării fiziologice, la
recomandarea medicului locului de deţinere.
Administraţia locului de deţinere asigură condiţii de servire a hranei, de regulă în săli de mese, precum şi dotarea
necesară pentru prepararea, distribuirea şi servirea hranei, potrivit normelor stabilite de Ministerul Sănătăţii.
Prepararea hranei se face sub controlul şi supravegherea personalului de specialitate al locului de deţinere.

9
Personalul medical este obligat să verifice zilnic modul de respectare a condiţiilor de preparare, distribuire şi servire
a hranei, precum şi calitatea acesteia şi să aducă de îndată la cunoştinţa directorului penitenciarului neajunsurile
constatate, în vederea luării măsurilor necesare.
Ținuta
Persoanele condamnate poartă ţinută civilă decentă, indiferent de regimul de executare a pedepselor privative de
libertate. În cazul în care persoanele condamnate nu dispun de ţinută civilă personală şi nici de mijloace financiare
suficiente, ţinuta civilă se asigură gratuit de către administraţia penitenciarului. Ţinuta asigurată de administraţia
locului de deţinere, prin caracteristicile sale, nu trebuie să fie umilitoare sau degradantă.
Deţinuţii internaţi în spitale şi infirmerii sunt echipaţi conform normelor medicale sanitare în vigoare.
Prezentarea deţinuţilor în faţa organelor judiciare, a altor autorităţi sau instituţii publice se realizează în ţinută
decentă.
Ţinuta deţinuţilor, personală sau asigurată de administraţia locului de deţinere, nu trebuie să fie asemănătoare cu
uniforma personalului.
Lenjeria şi ţinuta personală care urmează să fie predate în vederea spălării sunt marcate astfel încât să poată fi
restituite aceleiaşi persoane.
Cazarea
În practica CEDO s-au cristalizat următoarele condiții ca fiind necorespunzătoare detenției, preluate chiar și în
legislația care a introdus așa-numitul „Recurs compensatoriu”, abrogat, în prezent:
- spațiu mai mic sau egal cu 4/mp/deținut;
- lipsă acces la activități în aer liber;
- lipsă lumină naturală sau aer suficient;
- lipsă temperatură adecvată;
- lipsă acces toaletă în privat și norme sanitare de bază;
- infiltrații, igrasie, mucegai în spațiile de deținere.
Persoanele condamnate sunt cazate individual sau în comun. Camerele de cazare şi celelalte încăperi destinate
persoanelor condamnate dispun de iluminat natural şi de instalaţiile necesare asigurării iluminatului artificial
corespunzător. Fiecărei persoane condamnate i se pune la dispoziţie un pat şi cazarmamentul stabilit prin decizie a
directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. Condiţiile de cazare în penitenciare-spital trebuie
să respecte normele sanitare stabilite de Ministerul Sănătăţii.
Spaţiile destinate cazării deţinuţilor trebuie să respecte demnitatea umană, ţinându-se cont de condiţiile climatice
şi, în special, de suprafaţa de locuit, volumul de aer, iluminare, surse de încălzire şi ventilaţie.
Camerele de cazare sunt dotate cu mobilier şi cazarmament, astfel încât să asigure deţinuţilor pat individual, condiţii
pentru dormit, păstrarea bunurilor, a obiectelor personale, precum şi servirea hranei.
Deţinuţii sunt obligaţi să respecte regulile de igienă individuală şi colectivă, precum şi măsurile stabilite de medicul
locului de deţinere.
Fiecărui deţinut i se asigură condiţii de folosire a surselor de apă curentă şi a articolelor de toaletă pentru
menţinerea igienei.
Deţinuţilor li se asigură posibilitatea să facă baie, cu apă caldă, de cel puţin două ori pe săptămână. Au posibilitatea
îmbăierii zilnice cei care îşi desfăşoară activitatea în locuri cu risc epidemiologic crescut sau în orice alte locuri, dacă
situaţia o impune.
Articolele de curăţenie şi igienă individuală şi colectivă se asigură de către administraţia locului de deţinere, în limita
normelor stabilite prin ordin al ministrului justiţiei. Deţinuţii pot achiziţiona astfel de articole de la punctele
comerciale din incinta locului de deţinere.

10