Drepturi de autor

Operele de serviciu apartin angajatului, insa angajatorul le poate utiliza la serviciu fara acordul angajatului.
De asemenea, angajatul nu poate instraina opera fara acordul angajatorului. Din contra, in cazul operelor de
serviciu care constau in programe pentru calculatoare, acestea apartin angajatorului.

Pentru a fi protejata prin drept de autor, opera nu trebuie sa fie fixata pe un suport material, ci doar
sa fie perceptibila simturilor. Asadar, conditiile de protectie prin drept de autor sunt:
1) Opera sa imbrace o forma concreta de exprimare, asa incat sa fie perceptibila simturilor;
2) Originalitatea;

In sens subiectiv, originalitatea presupune ca activitatea creativa este mai importanta decat rezultatul, in
sensul ca o opera originala este aceea care exprima personalitatea autorului. In sens subiectiv, originalitatea
presupune ca rezultatul este mai important decat activitatea creativa, in sensul ca o opera originala este aceea
care este diferita fata de operele anterioare. In opinia mea, interpretarea subiectiva este de preferat deoarece
anterioritatea nu echivaleaza intotdeauna cu originalitatea (exemplul cu doi pictori care picteaza acelasi
lucru).

Operele literare sunt formate din idee, compozitie (concretizarea ideii, ex. titlul, scenariul, numele
personajelor) si expresie (forma exterioara a operei). E posibil ca compozitia sa fie imprumutata dar expresia
sa fie originala, de exemplu, in cazul traducerilor.

Operele muzicale sunt formate din melodie (o succesiune de sunete), armonie (modul de imbinare a
sunetelor) si ritm (senzatia pe care o simte auditorul).

Operele derivate se impart in opere transformative (care transforma o opera preexistenta, ex. traducerile) si
opere compozite (care include opere preexistente, ex. enciclopediile).

Condițiile pentru protecția unei opere prin drept de autor:

1) Să îmbrace o formă concretă de exprimare, perceptibilă simțurilor;

2) Să fie susceptibilă de a fi adusă la cunoștința publicului;
3) Să fie originală, rezultatul unei activități creatoare a autorului (amprenta personalității autorului).
-》 originalitate (absolută sau relativă) =/ noutate;
-》creația intelectuală este proprie autorului atunci când reflectă personalitate acestuia (CJUE).

Drepturile morale de autor:

1) Dreptul la divulgare;
2) Dreptul la paternitate;
3) Dreptul la nume;
4) Dreptul la respectul inviolabilitatii si integritatii operei:

Transformarea = schimbarea operei originare (Ex. Schimbarea unei opere literare

pentru crearea de opere audiovizuale). Condiții:

a) Consimțământul dat pentru transformarea operei reprezintă și

consimțământul aferent modificării genului ori alte constrângeri cerute de
natura operei;
b) Orice modificare trebuie supusă aprobării autorului;
c) Autorul păstrează dreptul de a se opune modificărilor care pot aduce
prejudicii onoarei și reputației sale.

Legea permite transformarea unei opere fără consimțământul autorului și fără plata
unei remunerații dacă:

a) Este o transformare privată, care nu este adusă la cunoștința publicului;

 b) Rezultatul transformării este o parodie sau caricatură, sub condiția ca
rezultatul să nu creeze confuzie privind opera originală sau autorul;
c) Este impusă de scopul utilizării permise de autor (Ex. Programele de
calculatoare ale căror erori pot fi corectate).

5) Dreptul de retractare.

Drepturile patrimoniale de autor:

1) Dreptul de a autoriza și/sau interzice a distribui și epuizarea acestui drept;

2) Dreptul de a autoriza importul în scopul comercializării;

3) Dreptul de a autoriza închirierea operei;

4) Dreptul de a autoriza/ interzice împrumutul operei;

5) Dreptul exclusiv ee a autoriza comunicarea publică prin orice mijloace;

6) Dreptul exclusiv de a autoriza radiodifuzarea operei;

7) Dreptul exclusiv de a autoriza retransmiterea prin cablu a operei;

8) Dreptul exclusiv de a autoriza realizarea de opere derivate;

9) Dreptul de suită.

Caracterele drepturilor morale de autor:

a) Sunt strans legate de persoana autorului (pot fi transmise numai prin mostenire);
b) Sunt inalienabile, imprescriptibile si insesizabile;
c) Sunt perpetue;

Caracterele drepturilor patrimoniale de autor:

a) Sunt legate de persoana autorului (pot fi transmise si prin acte intre
vii);
b) Sunt exclusive;
c) Sunt temporare (toată durata vieții autorului + 70 ani pentru moștenitori sau 70 ani pentru opera
publicată sub pseudonim sau fără indicarea autorului).

Conditiile dreptului de citare:

1. Opera sa fi fost adusa la cunostinta publicului;
2. Reproducerea sa fie identica;
3. Citatul sa fie scurt;
4. Citatul sa fie diferentiat fata de restul operei (ex. prin ghilimele);
5. Scopul sa fie critic, polemic, pedagogic, stiintific;
6. Citarea sa nu prejudicieze pe autorul citat.

Contractul de cesiune

Condițiile obiectului contractului și ale obiectului prestației: obiectul să existe, să fie în circuitul civil, să fie
posibil, să fie determinat sau determinabil, să fie licit și moral.

-》cesiunea neexclusivă = licență, pentru că titularul dreptului de autor nu transmite niciun drept patrimonial,
ci își asumă obligații de a face și/ sau a nu face (Art. 40, Alin. 4 și 5 din lege).
Contractul încetează pentru: a) clauze de încetare a contractelor conform regulilor dreptului comun
aplicabile;

b) motive special reglementate în Art. 48: atunci când cesionarul nu utilizează/ utilizează insuficient;

c) cazuri speciale reglementate pentru diversele categorii de contracte: editare, reprezentare teatrală, execuție
muzicală, etc.

Contractul de editare

Este convenția prin care titularul dreptului de autor cedează editoruluo, în schimbul unei remunerații, drepul
de a reproduce și distribui opera.

Obligațiile cedentului: a) a pune obiectul ediției la dispoziția editorului;

b) de garanție (a conformității și a efectuării corecturilor necesare).

Obligațiile editorului (cesionarului): a) de a publica opera;

b) de a exploata opera;

c) de plată a remunerației cuvenite titularului dreptului de autor;

d) de restituire a originalului operei;

e) de a-i oferi autorului copiile pe care intenționează să le distrugă.

Contractul încetează prin: a) neutilizare/ utilizare insuficientă;

b) consimțământul părților;

c) exercitarea autorului cedent a dreptului de retractare;

d) expirarea duratei stabilite;

e) epuizarea ultimei ediții;

f) nepublicarea operei în termenul convenit;

g) pierderea operei originale.

Marci
Functiile marcilor:
1. Functia de diferentiere a produselor si serviciilor unui comerciant de produsele si serviciile altui
comerciant, aceasta reprezentand o semnatura;
2. Functia de garantie a calitatii, deoarece consumatorul stie ca o anumita marca semnifica produse de
calitate (ex. Toyota);
3. Functia de organizare a pietei, deoarece unii comercianti si-au creat marci proprii (ex. marca 365 de la
MegaImage) sau au obtinut exclusivitate in exploatarea unor marci (ex. intr-un fastfood se vinde numai
Pepsi iar in alt fastfood se vinde numai Cola).
4. Functia de reclama, deoarece un produs dobandeste notorietate prin marca sub care e prezentat.

Marcile pot fi:

- Nationale (inclusiv Regionale), inregistrate la OSIM.
- Europene, inregistrate la EUIPO. Marca inregistrata la nivelul UE produce efecte in toate statele membre,
in sensul ca daca marca nu indeplineste conditiile de inregistrare dintr-un stat, atunci marca nu va putea fi
inregistrata in UE.
- Internationale, inregistrate la OMPI. Marca inregistrata la nivel international nu produce efecte in toate
statele, in sensul ca nulitatea marcii pronuntata intr-un stat va produce efecte doar in statul respectiv. Cu
toate acestea, daca marca este anulata in statul de origine in primii 5 ani de la inregistrare, se va anula si
marca internationala.

Conditiile marcii:
1) Sa poata fi reprezentata in registrul marcilor;
2) Sa fie distinctiva: stabilirea publicului
relevant, analiza semnului și a impresiei globale
pe care o priduce, examinarea distinctivității
mărcii;

3) Sa fie licita;
4)Sa fie disponibila.

Pentru ca un semn să fie protejat ca marcă, nu se cere activitate de creație intelectuală, nu se cere
originalitate sau noutate.

Chiar si un cuvant simplu, descriptiv, uzual poate fi inregistrat ca marca, cat timp este folosit in alt context
(ex. marca Apple nu ar putea fi inregistrata pentru mere, insa este inregistrata pentru produse electronice).

Caracterele marcii:
a) Caracterul absolut;
b) Caracterul temporar;
c) Caracterul accesoriu;
d) Caracterul teritorial.

Marcile se supun principiului specialitatii, in sensul ca marca se inregistreaza numai pentru anumite produse
sau servicii. Astfel:
- Pentru marcile care nu sunt notorii, este permisa inregistrarea unei marci similare pentru alte produse,
astfel incat sa nu existe riscul de confuzie;
- Pentru marcile notorii, nu este permisa inregistrarea unei marci similare pentru alte produse deoarece va
exista un risc de confuzie.

Prin denumire de origine protejată se înțelege denumirea care identifică un produs: originar dintr-un anumit
loc, regiune sau țară, a cărui calitate sau caracteristici se datorează principal unui mediu geografic sau unor
factori naturali și umani proprii și ale cărui etape de producție se desfășoară într-o arie geografică delimitată.

Referitor la transmiterea marcii:

- Cesiunea marcii inseamna vanzarea acesteia, ceea ce presupune transmiterea tuturor drepturilor cu
privire la marca (se incheie in forma scrisa ad validitatem);
Este de două tipuri:
a) voluntară, prin vânzare;
b) forțată, prin expropriere sau executare silită.

- Licenta marcii inseamna transmiterea dreptului de folosinta asupra marcii si poate fi exclusiva (titularul
marcii se obliga sa nu confere altei persoane dreptul de a folosi marca in acelasi teritoriu) sau neexclusiva
(titularul isi rezerva dreptul de a conferi altor persoane dreptul de a folosi marca).
Aceasta poate fi:
a) totală, când licențiatul este autorizat să utilizeze marca pentru toate produsele, lucrările sau serviciile
pentru care s-a făcut înregistrarea;
b) parțială, când licențiatul este autorizat să utilizeze marca pentru anumite produse, lucrări sau servicii;
c) exclusivă, când titularul mărcii stabilește a nu o folosi pe un teritoriu determinat, pentru o anumită
perioadă de timp;
d) neexclusivă, când titularul mărcii își rezervă dreptul de a conferi și altor persoane dreptul de folosință. I
Marca se pierde:
- Prin renuntarea titularului
- Prin expirarea duratei de protectie neurmata de reinnoire
- Pentru anularea marcii
- pentru rea-credinta, cererea se face oricand;
- pentru motivele absolute, cererea se face oricand;
- pentru motive relative, cererea se face in cel mult 5 ani de la inregistrare.
- Pentru decaderea din dreptul la marca
- pentru nefolosire, cererea se face dupa cel putin 5 ani de nefolosinta;
- pentru ca marca a devenit uzuala, cererea se face oricand
- pentru ca marca a devenit deceptiva, cererea se face oricand
- pentru ca marca a fost inregistrata pe numele altei persoane, cererea se face oricand