1.

Natura juridical a dreptului de proprietate intelectuala este:

a) Un drept de proprietate;
b) Un drept distinct ce formeaza o categorie speciala, bucurandu-se de attribute morale si
patrimoniale;
c) Un drept personal nepatrimonial.

2. Dreptul proprietăţii intelectuale reprezintă acea ramură de drept care studiază normele
juridice care reglementează:
a) creaţiile intelectuale cu caracter industrial;
b) creaţiile intelectuale originale privitoare la invenţii şi mărci;
c) creaţiile intelectuale din domeniul literar, artiştic sau ştiinţific şi creaţiile
intelectuale cu aplicabilitate industrială.

3. Pot constitui obiect al dreptului de autor:

a) operele literare;
b) desenele industriale;
c) textele legislative.

4. Porivit Legii nr. 8/1996 o operă de creaţiei este protejată:

a) numai dacă are o mare însemnătate naţională;
b) numai dacă face parte din patrimoniul cultural naţional;
c) indiferent de valoarea acesteia.

5. Care dintre următoarele nu formeză obiect al protecţiei prin dreptul de autor:

a) lucrările plastice, hărţile şi desenele din domeniul topografiei, geografiei;
b) ştirile şi informaţiile de presă;
c) operele ştiinţifice orale, precum cursurile universitare.

6. Care dintre următoarele reprezintă condiţii pentru a opera protecţia prin drept de autor:
a) noutate, efort de creaţiei intelectuală şi formă concretă de exprimare;
b) distinctivitate, opera să fie susceptibilă de a fi adusă la cunoştinţă publicului,
originalitate;
c) efort de creaţiei intelectuală, formă concretă de exprimare şi originalitate.

7. Opera comună se deosebeşte de opera colectivă prin:

a) opera comună are caracter unitar, în timp ce opera colectivă nu prezintă acest
caracter;
b) în cazul operei colective este imposibil să se atribuie vreun drept distinctiv
vreunuia dintre autori asupra ansamblului operei create;
c) opera comună are un singur autor, în vreme ce opera colectivă are o pluralitate
de autori.

8. Care dintre următoarele reprezintă o operă comună:

 a) opera realizată de mai multe persoane împreună, la iniţiativa unei entitaţi;
b) opera realizată de către un compozitor şi interpretată de un instrumentist;
c) opera la care participă două sau mai multe persoane împreună, fără ca fiecare să
îşi cunoască partea de contribuţie.

9. Pot forma obiectul dreptului de autor:

a) numai operele care sunt caracterizate prin noutate;
b) operele originale de creaţiei intelectuală;
c) numai operele care sunt înregistrate la Oficiul Român pentru Drepturi de Autor.

10. Care dintre următoarele afirmaţii este adevarată:

a) opera originală reflectă personalitatea autorului;
b) originalitatea şi noutatea sunt două noţiuni care se confundă;
c) originalitatea nu este o condiţie relevantă pentru protecţia prin drept de autor.

11. Care dintre următoarele pot face obiectul protecţiei prin drept de autor:
a) operele dramatice, operele dramatico-muzicale şi textele oficiale de natură
legislativă;
b) operele de arhitectură, lucrările plastice, compoziţiile muzicale cu sau fără text;
c) operele ştiinţifice, ştirile şi informaţiile de presă, operele fotografice.

12. Care dintre următoarele creaţii nu sunt susceptibile de a fi aduse la cunoştinţa

publicului:
a) un dicţionar român - englez;
b) o melodie pusă pe o partitură;
c) un peisaj care există în minte pictorului.

13. Care dintre următoarele reprezintă condiţii pentru a opera protecţia prin drept de
autor:
a) efort de creaţie intelectuală, originalitate, să nu fie contrară ordinii publice şi bunelor
moravuri;
b) noutate, formă concretă de exprimare, susceptibilă de a fi adusă la cunoştinţă
publicului;
c) efort de creaţiei intelectuală, originalitate, forma concretă de exprimare.

14. Potrivit legii, calitatea de subiect al dreptului de autor poate aparţine:

a) numai autorului operei;
b) numai persoanei fizice sau juridice care a creat opera;
c) persoanei fizice sau juridice prin a cărei contribuţie opera a fost adusă la
cunoştinţă publică sub formă anonimă sau sub un pseudonim, care nu permit
identificarea autorului.
15. Dovada calităţii de autor, când opera a fost adusă la cunoştinţă publică sub numele unei
persoane se face prin:
a) proba verităţii;
b) prezumţia ca autorul este persoana sub numele căreia opera a fost adusă pentru
prima dată la cunoştinţă publică;
c) recunoașterea din grup.

16. Folclorul ca totalitate de opere, a traditiilor si obiceiurilor populare:

a) nu face obiect al protectiei conferite de dreptul de autor, conform legii nr.8/1996;
b) este protejat prin dispozitiile legii nr.8/1996;
c) niciun alt system de drept in afara celui romanesc nu admite protejarea acestuia.
Ivan Daniela-Nicoleta

Seria a II-a, Grupa 6

1. Caracterul strict personal al drepturilor morale de autor înseamnă:

a) că aceste drepturi nu pot fi exercitate decât de către autorul operei;
b) posibilitatea personală a autorului de a le transmite oricărei persoane;
c) exercitarea lor de către terţe persoane.
2. Caracterul inalienabil al drepturilor morale de autor constă în:
a) posibilitatea autorului de a le transmite oricărui terţ;
b) echivalează cu autodistrugerea sa morală;
c) interzicerea oricărei renunţări sau înstrăinări a acestor drepturi.
3. Caracterul insesizabil al drepturilor morale de autor înseamnă:
a) posibilitatea creditorilor autorului de a impune divulgarea operei;
b) dreptul creditorilor autorului de a exploata opera pentru a-şi satisface propia
creanţă;
c) împrejurarea că acestea nu pot fi urmărite de creditorii autorului operei.

4. Printre drepturile morale ale autorului se numară:

a) dreptul de a decide dacă exploatează opera, dreptul la retractare, dreptul la nume;
b) dreptul la respectarea calităţii de autor, dreptul de divulgare, dreptul de suită;
c) dreptul la respectarea integrităţii operei, dreptul la nume, dreptul de retractare.

5. Caracterul imprescriptibil al drepturilor morale de autor:

a) constă în faptul că dreptul la acţiune al autorului unei opere intelectuale pentru
apărarea drepturilor sale morale nu se stinge niciodată;
b) reprezintă împrejurarea conform căreia dreptul la acţiune nu poate fi exercitat decât
după un timp de la încălcarea drepturilor morale de autor;
c) se aplică şi drepturilor patrimoniale de autor.

6. Caracterul perpetuu al drepturilor morale de autor:

a) nu asigură protecţia personalităţii autorului ;
b) se aplică şi drepturilor patrimoniale de autor;
c) constă în existenţa şi exercitarea lor de către succesorii autorului ori de către terţi,
după decesul titularului.

7. Dreptul de divulgare este exercitat în una dintre următoarele situaţii:

a) creaţia este fixată pe suport material;
b) un roman scris este ataşat în biblioteca autorului;
c) o poezie compusă, este recitată de autorul sau în prezenţa a 7 persoane.

8. Ne aflăm într-o situaţie de nerespectare a integrităţii operei în una dintre următoarele

situaţii:
a) o balerina introduce intempestiv paşi noi într-o coregrafie;
b) un actor îşi pune propria amprentă asupra interpretării rolului într-o piesă de teatru;
c) opera este divulgată de către un moştenitor al autorului, în condiţiile în care există
voinţa expresă a acestuia de a nu îi fi divulgată creaţia.

9. Care dintre următoarele drepturi morale se transmit prin moştenire:

 a) dreptul de divulgare, dreptul la nume şi dreptul la respectarea integrităţii operei;
b) dreptul la inviolabilitatea operei, dreptul la respectarea calităţii de autor, dreptul de
divulgare;
c) dreptul la respectarea calităţii de autor, dreptul la retractare, dreptul de divulgare.

10. Care dintre următoarele cazuri reprezintă o încălcare a dreptului la respectarea

integrităţii operei:
a) publicarea unei opere eliminând anumite pagini;
b) o transformare a operei utilizată în scop privat, nefiind pusă la dispoziţia publicului;
c) o transformare care are ca rezultat o caricatură, ce nu creează confuzie cu opera
originală.

11. Care dintre următoarele afirmaţii este adevarată:

a) retractarea unei opere este posibilă fără discuţii de ordin juridic, atunci când i se
opune dreptul de proprietate;
b) dreptul de a retracta opera este acea posibilitate recunoscută autorului de a retrage
opera nedivulgată;
c) autorul poate retracta opera, dacă partea, care are drepturi rezultând dintr-un
contract, este de acord cu acest lucru.

12. Care dintre următoarele cazuri reprezintă o încălcare a dreptului la respectarea

integrităţii operei:
a) ruperea unor pagini dintr-o carte;
b) transformarea melodiei în sonerie pentru telefon şi comercializarea ulterioară;
c) transformarea unei opere ce are ca rezultat o caricatură, ce nu creează confuzie cu
opera originală.

13. Dreptul de divulgare:

a) poate fi întâlnit în doctrină şi sub denumirea de dreptul la denunţ;
b) reprezintă dreptul autorului de a decide dacă, în ce mod şi când va fi adusă opera la
cunoştinţă publică;
c) se mai numeşte şi dreptul de retractare.

14. Dreptul la paternitatea operei:

a) nu îşi are izvorul în însuşi actul creaţieii;
b) se mai numeşte şi dreptul de a pretinde recunoașterea calităţii de autor al operei;
c) reprezintă o recunoaștere neoficială a meritelor autorului.

15. Transmiterea dreptului la paternitatea operei:

a) este interzisă prin acte între vii;
b) nu se poate face prin moştenire legală sau testamentară;
c) aparţine organismului de gestiune legală care a administrat drepturile autorului.

16. Obligaţia corelativă dreptului la paternitatea operei constă în:

 a) îndatorirea terţilor de a indica numele, prenumele sau pseudonimul autorului în cazul
citării şi utilizării de fragmente extrase din operă, când acest lucru este permis fără
consimţământul autorului;
b) îndatorirea celui care publică o operă anonimă de a indica numele moştenitorilor
legali sau testamentari ai operei;
c) posibilitatea autorului operei de a pretinde restabilirea dreptului său ori de câte ori
acesta ar fi încălcat.

17. Dreptul la nume:

a) este numit în doctrină şi dreptul autorului de a decide sub ce nume va fi adusă opera
la cunoştinţa publicului;
b) este dreptul autorului de a-şi publica opera sub numele altui autor;
c) presupune doar respectul numelui sub care este publicată opera nu şi al formei de
reproducere a numelui - cerută de autor.

18. Dreptul la inviolabilitatea operei, constând în posibilitatea juridică a autorului de a se

opune oricărei modificări, suprimări sau completări precum şi oricărei atingeri aduse
operei care prejudiciază onoarea sau reputaţia autorului, mai este cunoscut în doctrină şi
sub numele de:
a) dreptul la interzicerea modificării operei;
b) dreptul la retractarea operei;
c) dreptul la integritatea operei.

Spete
Prin acţiunea înregistrată la 14 decembrie 1997, C.P. (sculptor) – în calitate de autor al
“Monumentului independenţei din 1877” – a solicitat anularea Deciziei xxx/1996 a Prefecturii
Judeţului B., ca nelegală. Prin Decizia menţionată s-a dispus mutarea monumentului de pe
vechiul amplasament, împrejurare de natură să producă o vătămare a drepturilor de autor.
După decesul reclamantului, survenit pe parcursul derulării procesului, acţiunea a fost
continuată de succesoarea acestuia.
Este de menţionat că – la data ridicării monumentului – acesta a fost amplasat în Piaţă
Independenţei din O., iar prin Decizia xxx/1996 a Prefecturii Judeţului B., grupul statuar a fost
mutat la intersecţia a două mari bulevarde, intens circulate, pe un teren liber de construcţii.
Compoziţia sculpturală dedicată independenţei de stat a României a fost executată de
reclamant în baza unui contract încheiat cu Fostul Consiliu Popular al judeţului B. Pentru
turnarea în bronz a grupului statuar s-a încheiat un contract cu Fondul Plastic, iar pentru
executarea soclului, s-a încheiat contract cu IPJ B. Ulterior, la finalizare, compoziţia sculpturală
a fost predată beneficiarului (Consiliul popular B.).
Întrebări:
1. Care credeţi ca sunt acele drepturi de autor pe care reclamantul le invocă a îi fi fost încălcate?
2. Succesoarea reclamantului putea continua procesul început de acesta? Motivaţi.
3. Despre ce fel de operă este vorba în speţă? Cine are drept de autor şi cine este proprietarul
creaţiei? Care dintre cele două drepturi este mai puternic?
4. Care consideraţi ca este soluţia corectă pe care ar trebui să o pronunţe instanţa cu privire la
cererea reclamantului - să dea acestuia câştig de cauză şi să anuleze decizia Prefecturii Judeţului
B. sau să respingă cererea reclamatului şi să lase grupul statuar pe noul amplasament – aflat la
întretaierea unor artere principale de circulaţie dinspre graniţă spre centrul municipiului O.?
Motivaţi soluţia.

La data de 14 septembrie 2006, reclamanta C.C. a chemat în judecată pe pârâta Municipiul

Rm.V. prin primar, pentru a se constata: -
- existenţa dreptului de autor al reclamantei asupra ansamblului sculptural "Grapheme",
situat în Municipiul Rm.V.;
- încălcarea drepturilor morale ale reclamantei în calitate de autor al acestei lucrări de
artă plastică şi acordarea de daune pentru acest lucru.
În cadrul Programului Habitat şi Artă în România desfăşurat în perioada 15 septembrie-
31 octombrie 1998, reclamanta artist plastic C.C., alături de alţi artişti plastici şi arhitecţi a
participat la realizarea obiectivelor. Toţi artiştii au fost remuneraţi printr-un program
guvernamental.
În acest context, reclamanta a realizat lucrarea monumentală "Grapheme", ansamblul
sculptural format din 6 piese colorate din beton şi metal de diverse dimensiuni, amplAşată în
curtea Şcolii nr. 9.
Prin actul intitulat "donaţie" intervenit între autorul lucrării C.C. şi Primarul Mun.
Rm.V., lucrarea a fost donată Primăriei Mun. R.V. Prin acest act, beneficiarul lucrării s-a obligat
să respecte dispoziţiile prevăzute şi în Legea nr. 8/1996, respectiv să nu modifice, să nu mute şi
să anunţe autorul în cazul oricărei intervenţii asupra lucrării. Piesele ce compun ansamblul
sculptural au fost cuprinse în lista de inventar al bunurilor ce aparţin domeniului public al
Municipiului R.V.
Printr-o hotarâre a Consiliului Local al Municipiului Rm.V., din 2002, în temeiul unui
raport întocmit de Serviciul de Cadastru şi Evidenţă Patrimoniu, ca urmare a sesizărilor primite
din partea directorului şcolii şi a părinţilor copiilor din zonă, care arătau ca înălţimea şi greutatea
pieselor pun în pericol viaţa copiilor s-a decis mutarea unor corpuri.
Pe amplAşamentul iniţial din faţa Şcolii nr. 9, s-au identificat expuse două piese
"Grapheme", fiind cele mari din cele şase consemnate în fişa lucrării întocmită de Comisia de
Evaluare a Uniunii Artiștilor Plastici din România. Restul componentelor au fost identificate de
expert la Grădina Zoologică a Municipiului Rm. Vâlcea.
Pârâta recunoaşte dreptul de autor al reclamantei şi nu l-a contestat nici un moment. Pârâta
mai recunoaște ca a fost nevoită să mute piese din ansamblul respectiv, pentru a nu pune viaţa
elevilor în pericol. Piesele ce compun lucrarea "Grapheme” nu au fost distruse ci, reamplAşate
într-o altă locaţie.
Pârâta mai arată ca - referitor la primul capăt de cerere, dreptul de autor al reclamantei este
recunoscut, în virtutea art. 1 din Legea nr. 8/1996 si născut potrivit art. 27 din aceeaşi lege din
momentul creării operei şi în consecinţă este inadmisibilă constatarea acestui drept printr-o
hotărâre judecătorească pe cale contencioasă.
Referitor la al doilea capăt de cerere, pârâta arată ca, potrivit art.10 din Lege nr. 8/1996,
autorul unei opere are dreptul la respectarea integrităţii operei i de a se opune oricărei modificări,
precum si oricărei atingeri adusă operei, dacă prejudiciază onoarea sau reputaţia sa. În speţă,
arată pârâta, nu s-a adus nici un prejşudiciu onoarei şi reputaţiei artistului, iar dislocarea pieselor
ce compun ansamblul sculptural Grapheme edificat de autorul artist plastic C.C. s-a făcut din
necesitate la cererea celor îndreptăţiţi şi printr-o hotărâre a Consiliului Local. Mai mult, dreptul
de a cere constatarea încălcării dreptului de autor s-a prescris.
 Întrebări:
1. Precizaţi, motivat, dacă au fost încălcate drepturi din conţinutul dreptului de autor şi care ar fi
acestea?
2. Identificaţi problemele juridice, analizând argumentele pârâtei şi precizaţi motivat ce soluţie
aveţi în vedere.
3. Care credeţi ca ar trebui să fie soluţia instanţei?

Speța Nr. 1
1. Reclamantul invoca dreptul la respectarea integrității operei, deoarece a fost modificat locul creaței.
2. Succesoarea reclamantului putea să continue procesul început de acesta, deoarece dreptul se transmite
pe cale succesoarală
3. Opera despre care este vorba în speță este o operă cu autor unic, operă comandată, arhitecturală.
Scluptorul care a realizat-o are drept de autor, iar proprietar este instituția.primeaz dr, de proprietate, daar in acelai timp opera nu
4. Instanța va da câștig de cauză. ar fi fost creata daca autorul nu avea viziunea asupra
a fost încalcat dr. la integritatea operei (dr. aprat de legea 8/1996) locului

Speța Nr.2
1.Dreptul încălcat este dreptul la integritatea operei.
2. Argumentul pârâtei este îndreptățit, capătul de cerere se va respinge ca neîntemeiat, deoarece dreptul de
autor nu se prescrie.
3. Instanța va admite cererea.
 1. Drepturile patrimoniale sunt:
a) transmisibile;
b) opozabile imprescriptibile;
c) insesizabile.

2. Care dintre următoarele reprezintă drepturi patrimoniale ale autorului:

a) dreptul de a decide dacă opera va fi utilizată, dreptul de divulgare;
b) dreptul la nume, dreptul de a decide în ce mod exploatează opera;
c) dreptul de suită şi dreptul de a consimţi la utilizarea operei de către alţii.

3. Care din următoarele nu reprezintă modalităţi de exploatare a operei:

a) difuzarea TV a unui film documentar;
b) prezentarea de către autor a unui tablou de-al sau faţă de 4 prieteni;
c) comercializarea pe suport magnetic a unei melodii.

4. Dreptul de a decide utilizarea operei se mai numeşte şi:

a) dreptul de exploatare a operei;
b) dreptul de divulgare;
c) dreptul la integritatea operei.

5. Dreptul de suită reprezintă:

a) dreptul recunoscut artiştilor interpreţişi executanţi;
b) posibilitatea autorului de a primi o parte din preţul vânzărilor ulterioare ale operei
sale şi dreptul autorului de a fi informat cu privire la locul unde se află opera sa;
c) dreptul de preemţiune al autorului.

6. Exploatarea unei opere colective:

a) se face de către persoana din iniţiativa, sub responsabilitatea şi sub numele căreia s-a
realizat opera;
b) aparţine autorului principal;
c) se face concomitant de toţi participanţii.

7. Potrivit principiului protecţiei limitate a drepturilor patrimoniale de autor înseamnă că:

a) drepturile sunt recunoscute pentru eternitate;
b) drepturile sunt recunoscute în favoarea autorului pe tot timpul vieţii acestuia şi în
favoarea moştenitorilor pe o durată limitată;
c) durata drepturilor patrimoniale de autor diferă în funcţie de valoarea operei.

8. Printre drepturile patrimoniale de autor al unei opere de artă plastică sau fotografică
sunt:
a) dreptul de a decide utilizarea operei şi dreptul de suită;
b) dreptul de divulgare şi dreptul de exploatare a operei;
c) dreptul de a dispune de operă şi dreptul de retractare.

9. Dacă pe coperta unei cărţi apare menţiunea: “Nici o pagină din prezenta carte nu poate
fi fotocopiată”, cumpărătorul:
 a) poate fotocopia toată cartea;
b) nu poate fotocopia pagini din carte;
c) poate fotocopia 5 pagini pentru uz personal.

10. În care dintre următoarele cazuri este permisă reproducerea fără acordul autorului:
a) reproducerea în număr nelimitat al operei, pentru uz personal;
b) reproducerea integrală a operei pentru înlocuirea operei deteriorate, când există un
exempl ar unic în biblioteca sau arhiva respectivă;
c) reproducerea unei opere nedivulgate.

11. Suportul material în care este încorporată o operă artistică, ştiinţifică sau literară care
a fost creată pe timpul căsătoriei, aparţine:
a) categoriei de bunuri comune ale soţilor ;
b) categoriei de bunuri proprii ale autorului ;
c) succesorilor autorului, chiar pe timpul vieţii acestuia.
12. Poate fi înstrăinat:
a) dreptul de suită;
b) dreptul de reproducere a operei;
c) dreptul de retractare.
13. Nu constituie o încălcare a dreptului de autor:
a) reproducerea operei pentru uz personal;
b) crearea unei opera derivateîn lipsa autorizării din partea autorului;
c) folosirea operei în scop de citare.
14. Dreptul de suită:
a) este un drept personal nepatrimonial;
b) este un drept patrimonial;
c) privește operele literare și științifice.
15. Este un drept patrimonial de autor:
a) dreptul de divulgare;
b) dreptul de retractare;
c) dreptul de a consimți la utilizarea operei de catre alții.

Cumpărătorul unui DVD conţinând filmul documentar “România neîmblânzită”

realizează ca nu poate face o copie de rezervă a filmului fixat pe DVD. Constatând acest lucru
cheamă în judecată producătorul pentru nerespectarea dreptului la copia pentru uz personal.
Producătorul invocă art.13 al Legii 8/1996 conform căruia titularul de drepturi de autor este
singurul care poate autoriza reproducerea operei. Mai mult, pe copertă apare şi următoarea
menţiune: “Este interzisă copierea acestui DVD”
Întrebări:
1. Se poate realiza un număr de copii ale acestui DVD?
2. Ce reguli guvernează reproducerea operei?
3. În ce condiţii poate fi făcută copia pentru uz personal?
4. Care credeţi, motivat, că ar trebui să fie soluţia instanţei?
1. nu se poate realiza pt ca exista interdicie expresa din partea autorului. fiind o opera colectiva-autorul trebuie sa-i dea acordul.
2. reproducerea este realizarea integrala sau partiala a uneia ori a mai multor copii ale unei opere, direct sau indirect, temporar
sau permanent, prin orice mijloc i sub orice forma , inclusiv realizarea oricarei înregistraro sonore sau audiovizuale a unei opere.
Regula spune ca reproducerea se poate face decat de catre autorul operei sau de catre teri cu acordul autorului.
exceptii: art 35(de enumrat daca le tiu)
3. -daca opera este deja divulgata; -daca este pt uz personal sau cercul restrâns al familiei; -daca nu contravine utilizarii operei i
nu-l prejudiciaza pe autor sau titularul dr de autor.
4. instanta va respinge cererea pt ca avem interdictie expresa. suntem in cazul unei opere colective, deci doar autorul(sau
producatorul) o poate copia.
 Prin acţiunea înregistrată la 02.02.2001, reclamantul P.S. a chemat în judecată pe pârâta
Editura O.P. solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa să acorde acestuia atât
daune materiale în valoare de 1,000,000 RON, cât şi daune morale în valoare de 200,000,000
RON.
Reclamantul invocă faptul ca i-au fost încălcate anumite drepturi cu privire la filmul
documentar “Istoria artei”.
În susţinerea sa, menţionează ca în 1999 a fost încheiat, la comanda pârâtei, un contract
între aceasta şi Studiourile Cinematografice B.B., în vederea realizării unui film documentar
purtând numele sus menţionat.
La realizarea acestui film, reclamantul a contribuit în calitate de autor al scenariului
literar, precum şi autor al comentariului de specialitate, încheind un contract de achiziţionare a
scenariului literar şi a comentariului de specialitate cu Studiourile Cinematografice B.B. Cu acest
prilej, a optat pentru încasarea unei sume globale în schimbul contribuţiilor sale.
Pe genericul filmului, ulterior difuzat, apare menţionat numele lui P.S. doar în calitate de
autor unic al scenariului, nu şi al comentariului. Pe materialele promoţionale care fac publicitate
filmului numele său nu apare în nici una din cele două calităţi.
Reclamantul mai face menţiunea că pârâta nu i-a achitat (în afară de suma globală
stabilită prin contract), nici o sumă de bani din încasarea preţului vânzării şi închirierii casetelor
video care conţin filmul sau din difuzarea ulterioară pe diferite posturi de televiziune.
Întrebări:
1. Care sunt acele drepturi pe care reclamantul invocă a îi fi fost încălcate?
2. Ce drepturi are reclamantul în legatură cu filmul documentar “Istoria artei”, la a cărui apariţie
a contribuit în calităţile mai sus menţionate?
3. Despre ce fel de operă este vorba în speţă şi cui îi aparţine dreptul de autor?
4. Care este soluţia instanţei? Va acorda daune morale? Dar daune materiale?

1. dr morale ( dr la recunoasterea calitatii de autor)

dr. patrimoniale ( reproducerea; închirierea; transmiterea prin cablu; difuzarea -art 13)
2. dr la respectarea calitatii de autor; dr la respectarea integrittii operei (scenariului)
nu are drepturi patrimoniale pe care sa le invoce
3. opera colectiva; comandata
dr de autor aparine celui care a venit cu ideea crearii filmului ( În lipsa unei convenii contrare, dreptul de autor asupra operei
colective aparine persoanei fizice sau juridice din iniiativa, sub responsabilitatea i sub numele creia a fost creat. art 6 al2)
4. daune morale- da ( pt incalcarea dr. la respectarea calitatii de autor)
daune materiale- nu
instana va admite în parte.
1. Angajatul care, în această calitate, realizează o operă, alta decât un program pentru
calculator:
a) nu va putea avea calitate de autor, care revine angajatorului;
b) îşi păstreaza calitatea de titular al drepturilor patrimoniale, dacă prin contractul de
muncă nu s-a stipulat altfel;
c) nu va avea drepturi patrimoniale de autor, acestea revenind angajatorului.
2. Proprietarul suportului material al unei opere, altul decât autorul, nu are drept de
divulgare, adică de a decide dacă, în ce mod şi când va fi adusă opera la cunoştinţa
publică, acesta aparţinând autorului operei. De la această interdicţie, există şi excepţii:
a) dacă proprietarul suportului material indică numele, prenumele sau pseudonimul
autorului;
b) în cazul operelor de artă plastică sau fotografică, cu excepţia situaţiei în care autorul
a exclus în mod expres dreptul de divulgare prin actul de înstrăinare a originalului
operei;
c) când autorul îşi retrage opera publicată.
3. Proprietarul sau posesorul unei opere de artă:
a) nu are obligaţia de a pune opera la dispoziţia autorului;
b) are dreptul să distrugă opera, fără a fi obligat să o ofere mai întâi autorului;
c) este obligat să permită autorului accesul la opera sa.
4. Deținătorul unei firme de publicitate solicită angajaților să realizeze o un spot
publicitar, stabilind conţinutul și responsabilitățile fiecăruia în atingerea scopului
propus. Reclama rezultată este:
a) operă comună;
b) operă colectivă;
c) operă cu autor unic.
5. Termenul de protecţie a drepturilor patrimoniale de autor începe să curgă:
a) de la data exercitării dreptului la retractare;
b) de la data căderii operei în domeniul public;
c) de la data de 01 ianuarie a anului următor publicării operei, pentru autor şi de la
data de 01 ianuarie a anului următor morţii autorului, pentru moştenitori.

6. Durata protecţiei prin drept de autor:

a) este de 70 de ani de la momentul divulgării operei;
b) este de 70 de ani de la decesul primului coautor, în cazul operei comune;
c) este – în cazul programelor de calculator – pe toată durata vieţii autorului şi 70 de
ani de la decesul acestuia.

7. Care este durata de protecţie a dreptului patrimonial de autor în cazul operelor

colective:
a) 70 de ani de la publicare;
b) toată durata vieţii autorului şi încă 70 de ani de la publicare;
c) toată durata vieţii autorului.

8. Regula potrivit căreia “dreptul de autor este protejat pe toată durata vieţii autorului
şi 70 de ani de la decesul acestuia” se aplică:
a) drepturilor morale;
b) drepturilor patrimoniale;
c) drepturilor morale şi patrimoniale.
9. În cazul unui contract de cesiune exclusivă a drepturilor de autor:
a) titularul sau autorul nu mai poate folosi opera el însuşi;
 b) titularul sau autorul poate transmite spre utilizare opera altor persoane;
c) titulari ai drepturilor sunt atât cedentul, cât şi cesionarul dobânditor al drepturilor
transmise.

10. Contractul de cesiune a drepturilor de autor:

a) se încheie în formă scrisă ad validitatem;
b) se încheie în formă scrisă ad probationem;
c) se încheie în formă autentică sub sancţiunea nulităţii.

11. Dacă în contractul de cesiune a drepturilor de autor nu s-a prevăzut remuneraţia cuvenită
titularului dreptului de autor, se poate solicita:
a) anularea contractului;
b) rezoluţiunea contractului;
c) nu intervine nici o sancţiune, contractul putând fi şi cu titlu gratuit.

12. Obiectul cesiunii dreptului de autor îl reprezintă:

a) operele pentru care autorul nu şi-a manifestat voinţa de a le da publicităţii;
b) operele care au caracter contrar ordinii publice şi bunelor moravuri, dacă autorul
şi-a exercitat dreptul de retractare;
c) drepturile patrimoniale de autor.

13. Cesiunea exclusivă a drepturilor patrimoniale de autor înseamnă că:

a) titularul drepturilor cedate nu mai poate utiliza opera şi nici să o transmită altei
persoane;
b) nu trebuie prevăzută expres în contractul de cesiune;
c) titularul drepturilor cedate poate să utilizeze opera pe un anumit teritoriu.

14. Cesiunea neexclusivă a drepturilor patrimoniale de autor înseamnă că:

a) titularul dreptului de autor poate utiliza el însuşi opera cedată;
b) cedentul nu mai poate transmite dreptul neexclusiv şi altor persoane;
c) cesionarul poate exploata opera cedată şi prin alte mijloace inventate ulterior
încheierii contractului de cesiune.

15. Forma scrisă a contractului de cesiune este:

a) o condiţie ad validitatem;
b) o condiţie ad probationem;
c) la latitudinea părţilor.

16. Obiectul contractului de editare îl constituie:

a) cedarea de către autor editorului a dreptului de a reproduce şi difuza opera;
b) cedarea de către autor editorului a dreptului de a exploata opera;
c) cedarea de către autor editorului a dreptului de a aduce modificări operei.

17. În situaţia în care editorul se hotărăşte să distrugă exemplarele rămase în stoc:

a) poate face acest lucru fără acordul autorului;
b) poate face acest lucru numai cu acordul autorului;
c) el este obligat să le ofere mai întâi autorului pe preţul pe care l-ar fi plătit în vederea
operaţiei de distrugere.

18. Contractul de cesiune a drepturilor de autor este:

 a) un mod de transmitere a acestor drepturi;
b) un mod de transformare a acestor drepturi;
c) un mod de stingere a acestor drepturi.

19. Drepturile conexe dreptului de autor:

a) sunt drepturi asupra creaţiei interpreţilor, regizorilor, dirijorilor, celor care
înregistrează operele, celor care le comunică public prin radio-TV;
b) fac legătura între operele autorilor şi mijloacele prin care acestea ajung la
cunoştinţă publicului;
c) ambele variante sunt corecte.

20. Actorul/interpretul au următoarele drepturi morale:

a) dreptul de a pretinde ca numele său să fie indicat;
b) dreptul de divulgare;
c) dreptul la retractare.

21. Titularii drepturilor conexe de autor pot fi:

a) artiştii interpreţi sau executanţi pentru propriile lor interpretări sau execuţii;
b) organismele de gestiune colectivă pentru propriile înregistrări;
c) succesorii convenţionali ai autorului pentru propriile emisiuni.

SPETA 1
Prin cererea înregistrată la 10 mai 1999 Universitatea T. II - L.M., EPSCT, Franţa şi
Centrul N.C.S., EPST, Franţa au chemat în judecată pârâta – Asociaţia A, solicitând instanţei
să constate încălcarea de către pârâtă a drepturilor de autor deţinute de reclamante cu privire la
studiul intitulat “Geologia zonei”, să oblige pârâta la plata de daune morale în valoare de 1 leu
şi la retragerea studiului de pe site-ul pe care aceasta il administra. Prejudiciul invocat de
reclamante constă în afectarea imaginii în mediul academic, deoarece studiul a fost destinat a
servi unor interese private, şi nu pentru a fi publicat pe site-ul administrat de pârâtă.
În perioada 1997-1998, angajaţii reclamantelor, au participat la realizarea unui studiu
geologic şi arheologic, comandat reclamantelor de către Ministerul Culturii Romane. Prin
contractul dintre reclamante si Ministerul Culturii Romane, cel de-al doilea a comandat studiul
în schimbul unei remuneraţii, opera ştiinţifică urmând a fi realizată de persoane angajate ale
reclamantelor. Prin contractul încheiat între părţi nu este reglementată titularitatea dreptului de
autor. Studiul a fost realizat pe etape şi predat Ministerul Culturii Romane astfel: partea întâi
în 1997 şi partea a doua în 1998.
Pe pagina web – ww.x.ro – a fost publicat studiul sub numele a 2 persoane fizice: BC
şi CA.
În 1998 reclamantele au constatat apariţia pe pagina web menţionată mai sus, care este
administrată de pârâta, a studiului, fără a se fi obţinut acordul prealabil al reclamanţilor. Aceştia
invocă următoarele încălcări ale dreptului de autor:
i. Reproducerea fără drept a studiului, ceea ce reprezintă încălcarea
dreptului exclusiv de a decide dacă, în ce mod şi când va fi utilizată
opera;
ii. Încălcarea dreptului de a aduce studiul la cunoştinţă publicului la data
şi modalitatea considerate adecvate de către autori.
 Pârâta a susţinut prin întâmpinare respingerea acţiunii cu motivarea că studiul în
discuţie nu este protejat prin drept de autor, ci intră sub incidenţa art.9 lg nr.8/1996, fiind vorba
de descoperiri ştiinţifice. De asemenea parata invoca lipsa capacitatii sale procesuale pasive.

Întrebări: dr de autor apartin autorilor operei i nu celor ce au comandat opera

1. Cum funcţionează dreptul de autor în cazul operelor comandate?
2. Identificaţi problemele juridice existente cu privire la părţile în proces şi prezentaţi soluţiile
pe care le aveţi în vedere. pârâta nu are calitate procesual pt c ea dor a administra site-ul; ea nu a înclcat dr. de autor.
lipsa calitatii procesuale ale pârâtelor pt c nu demonstreaza calitatea de autor .
3. Ce drepturi sunt cele invocate de reclamanţi a le fi fost încălcate? Ce alt drept ar mai fi putut a) dr de
cere reclamanţii să se constate a le fi fost încălcat, dacă ar fi fost îndreptăţiţi? divulgare
b) dr la
4. Care credeţi, motivat, ca ar trebui să fie soluţia instanţei? Cui va recunoaste drept de autor? respectarea
dr de autor se va recunoaste persoanei care a realizat studiul calitatii de
autor--ar fi
Speta 2 putut invoca
Actorul AA constată ca o scenă interpretată de el într-un film realizat în 1988 este
utilizată de o societate BB, fără acordul lui, într-un spot publicitar. Secvenţa de 30 de secunde
este “decupată” din film cu acordul producătorului, societatea comercială CC, titular al
drepturilor patrimoniale asupra filmului.
AA cheamă în judecată pe BB, cea care a comandat spotul unei agenţii publicitare,
solicitând daune pentru încălcarea drepturilor conexe dreptului de autor.
Pârâta BB se apără susţinând că prin contract, sarcina agenţiei de publicitate era să
realizeze un spot fără încălcarea vreunui drept de autor şi că, la momentul realizării filmului,
Decretul 321/1956 nu reglementa existenţa drepturilor conexe pentru artişti şi interpreţi.
Întrebări:
societatea bb trebuie sa raspunda; ne raportam la momentul
1. Pronunţaţi-vă asupra motivelor invocate de pârâtă. prezent când s-a realizat spotul, nu filmul.
2. Este spotul publicitar – în cauză – protejat prin drept de autor? spotul este protejat de dr de autor
3. Se poate vorbi de încălcarea vreunui drept din conţinutul dreptului de autor?
dr conexe

Speta 3:
În 1997 a apărut lucrarea comună “Istoria românilor”, coautori fiind AA, BB si CC,
fiecare fiind autorul unuia dintre cele 3 capitole (AA cap 1, BB cap.2, CC cap.3). Lucrarea a
fost publicată de Editura S. în baza unui contract de editare. Prin contract a fost cedat dreptul
de reproducere şi distribuire a operei pentru o perioada de 5 ani.
În 2000 BB a decedat, moştenitor fiind unicul sau fiu – DD.
În 2001 apare într-o revistă de specialitate un articol, semnat de RR, în care sunt preluate
masiv texte din capitolul 2 din lucrarea “Istoria românilor” publicată de cei 3 coautori.
Editura îl cheamă, în 2008, în judecată pe RR pentru încălcarea dreptului de autor
solicitând daune materiale. Pârâtul se apără susţinând că a preluat scurte citate şi că – titulari
ai dreptului de autor sunt cei 3 coautori. Mai mult, pârâtul invocă şi prescripţia dreptului de a
solicită daune şi prescripţia dreptului de autor.
Întrebări:
1. Precizaţi motivat dacă sunt încălcate drepturi de autor.
2. Care sunt titularii dreptului de autor asupra lucrării”Istoria românilor” la momentul
cererii de chemare în judecată?
3. Prezentaţi motivat, punctul dvs de vedere asupra apărărilor pârâtului.
4. Care sunt regulile care guvernează acest tip de operă cu privire la exercitarea
dreptului de autor ?
1. da, dei scurte citate sunt permise, aici au fost preluate masiv texte din capitol
2. AA, CC, i DD în calitate de motenitor
3. scurtele citate sunt permise, el îns nu a scris sursa.
pt dr morale, dd ar fi putut s-l cheme în judecat
prescriptia: 3 ani de la data cunoaterii faptei care prejudiciaza, în 2002 a cunoscut prejudiciul deci s-a prescris
4. opera comuna, art 6
 1. Sunt brevetabile:
a) invenţiile care contravin ordinii publice şi bunelor moravuri
b) soiurile de plante şi rasele de animale, precum şi procedeele esenţiale biologice pentru
obţinerea plantelor sau animalelor
c) invenţiile care conduc la dezvoltarea unui produs.

2. Poate fi subiect al protecţiei prin brevet de invenţie: (grila asta o va modifica la noua lege)
l unei invenţii realizate de acesta, fără a
avea o misiune inventivă, dar prin cunoașterea sau folosirea tehnicii existente în unitate;
b) inventatorul care a descoperit o invenţie, dar pe care a realizat-o pe baza unui contract de
comandă cu o unitate, contract în care nu exista o clauză contrară;
c) succesorul inventatorului ori al unităţii.

3. Durata maximă de valabilitate a unui brevet este de:

a) 20 de ani;
b) mai mică de 20 de ani;
c) mai mare de 20 de ani.

4. După expirarea duratei de valabilitate:

a) invenţia trece în domeniul public şi poate fi exploatată de orice persoană interesată;
b) invenţia trece în domeniul public şi poate fi exploatată de alte persoane numai cu
consimţământul titularului brevetului;
c) titularul brevetului îşi poate reînnoi brevetul de invenţie pentru o perioadă de încă 5 ani.

5. Brevetul de invenţie:
a) asigură protecţia proprietăţii industriale prin interzicerea folosirii invenţiei de către terţi pe
durata sa de valabilitate;
b) atribuie titularului o situaţie juridică stabilită anterior prin lege, dând naştere, modificând
sau stingând noi drepturi subiective;
c) ambele variante de răspuns sunt corecte.

6. Brevetul de invenţie este:

a) act juridic declarativ de drepturi preexistente;
b) contract sinalagmatic, cu titlu gratuit;
c) un act juridic administrativ constitutiv de drepturi.

7. Nouatatea:
a) este o condiţie de fond pentru ca o invenţie să fie brevetată;
b) este o condiţie de formă pentru ca o invenţie să fie brevetată;
c) nu constituie o condiţie pentru brevetarea unei invenţii.

8. Se poate afirma despre noutate că:

a) nu trebuie să fie certă la momentul depunerii cererii de brevetare la OSIM;
b) nu este o condiţie determinantă la acordarea brevetului de invenţie;
c) condiţia noutăţii poate fi afectată de anterioritate.
9. Care dintre următoarele afirmaţii este adevarată:
a) pentru a fi protejată prin brevet, o invenţie trebuie să fie supusă procedurii de înregistrare la
OSIM;
b) inventatorul are numai drepturi morale;
c) realizarea unei invenţii nu presupune activitate inventivă.

10. O invenţie este considerată ca implicând o activitate inventivă dacă:

a) se bazează pe un procedeu nou, necunoscut publicului;
b) pentru o persoană de specialitate ea nu rezultă în mod evident din cunoştinţele cuprinse în
stadiul tehnicii;
c) dacă vine să perfecţioneze un produs preexistent.

11. Sunt considerate invenţii:

a) creaţiile estetice;
b) programele pentru calculator;
c) creaţiile intelectuale care conduc la un produs nou, necunoscut, anterior stadiului tehnicii.

12. Data de la care începe să curgă perioada de valabilitate a brevetului de invenţie poate fi:
a) data depozitului cererii de brevet;
b) data finalizarii etapei de examinare în fond a cererii;
c) data rămânerii irevocabile a hotărârii prin care s-a admis cererea de brevet.

13. Titular al brevetului de invenţie poate fi inventatorului salariat, în situaţia în care:

a) invenţia a fost creată în executarea unui contract de muncă, ce prevede o misiune inventivă,
iar unitatea nu şi-a valorificat dreptul la acordarea brevetului;
b) invenţia a fost creată în executarea unui contract de muncă, ce implică explicit o misiune
inventive şi nu exista o clauza de atribuire către inventator a dreptului la acordarea brevetului;
c) ambele răspunsuri sunt corecte.

14. Printre obligaţiile inventatorului se numără: (e a, dar o va modifica ca sa fi emai clara, b nu e obligatie, dar poa

b) obligaţia de a înregistra la OSIM invenţia realizată;

c) obligaţia de a divulga public realizarea sa.

15. Odata cu depunerea cererii şi înregistrarea acesteia, în persoana titularului:

a) se constituie depozitul naţional reglementar;
b) se naşte dreptul de prioritate;
c) ambele răspunsuri sunt corecte.

16. Hotărârile OSIM de acordare sau de respingere a cererii de brevet de invenţie pot fi
atacate pe calea:
a) contestaţiei;
b) recursului;
c) apelului.

17. Anularea brevetului intervine:

a) pentru motive posterioare datei de înregistrare a cererii de brevet;
b) pentru motive concomitente datei de înregistrare a cererii de brevet;
c) dacă nu sunt îndeplinite condiţiile pentru existenţa unei invenţii brevetabile, indiferent de
momentul constatarii neîndeplinirii acestor condiţii;

18. Cererea de anulare a brevetului poate fi formulată de:

a) inventator;
b) persoana îndreptăţită la acordarea brevetului;
c) ambele răspunsuri sunt corecte.

19. Contestaţia împotriva hotărârilor OSIM de acordare sau de respingere a cererii de brevet:
a) trebuie formulată în termen de 15 zile de la pronunţare;
b) trebuie formulată în termen de 3 luni de la data comunicării;
c) se soluţionează de către Tribunalul Bucuresti.

20. Printre drepturile recunoscute inventatorului se număra:

a) dreptul de a divulga realizarea sa, dreptul de suită, dreptul la nume;
b) dreptul la eliberarea unui titlu de protecţie, dreptul de exploatare si dreptul de suită;
c) dreptul provizoriu de exploatare a invenţiei, dreptul exclusiv de exploatare a invenţiei,
dreptul la remuneraţie suplimentară în situaţiile în care acordă asistenţă tehnică şi informare
pentru unuitatea titulară de brevet.

21. Protecţia invenţiei prin brevet de invenţie este:

a) o obligaţie pentru inventator;
b) o obligaţie pentru succesorii inventatorului;
c) o posibilitate oferită de lege, pentru inventator sau succesorul său în drepturi.

22. Invenţia este definită ca fiind:

a) recunoașterea de fenomene, proprietăţi ori legi ale universului material, necunoscute
anterior, dar apte de verificare. Nu întotdeauna invenţia are şi aplicabilitate industrială;
b) un ansamblul de cunoştinţe sistematice, organizate în scopul obţinerii unei soluţii la o
problemă practică din industrie, agricultură sau comerţ, caracterul aplicabilităţii industriale
fiind o condiţie de existenţă a creaţieii tehnice cu valoare de invenţie;
c) semnul susceptibil de reprezentare grafică servind la deosebirea produselor sau serviciilor
unei persoane fizice sau juridice de cele aparţinând altor persoane;

23. Durata drepturilor privind invenţiile este de:

a) 15 ani cu posibilitatea prelungirii din 5 în 5 ani;
b) 15 ani;
c) 20 de ani, cu începere de la data de depozit.

24. Însuşirea fără drept a calităţii de inventator:

a) este fapta celui care, în orice mod şi fără drept, işi însuşeşte calitatea de inventator;
b) prezintă următoarele forme: contrafacerea prin fabricare, contrafacerea prin folosire şi
contrafacerea prin punerea în circulatie;
c) reprezintă divulgarea de către personalul OSIM, precum şi de către persoanele care
 efectueaza lucrări în legatură cu invenţiile, a datelor cuprinse în cererea de brevet, până la
publicarea lor

Speta 1:
La data de 13 iulie 1996, s-a încheiat între părţi contractul de editare nr.56, potrivit căruia
reclamantul H.D. a cesionat pârâtei - Casa Editorială „M.” S.R.L. - dreptul de a edita lucrarea
„Dicţionarul limbii române”, pe teritoriul României, pe o durată de 20 de ani.
În contract s-a mai prevăzut că tirajul va fi stabilit de editură în funcţie de rezultatele
anchetei de piaţă, numărul minim fiind de 25.000 exemplare, iar numărul maxim de 90.000
exemplare pe an. Dreptul de autor a fost fixat la 7% din valoarea obţinută în urmă vânzării
fiecărui tiraj.
În perioada 15 august 1996 - 31 decembrie 2002, pârâta a tiparit 26.354 exemplare din
lucrarea contractată, în valoare de 298.300.500 lei, din care drepturile de autor sunt de
20.881.035 lei.
În cursul anului 2004 H.D. a acţionat în instanţă împotriva editurii Casa Editoriala “M.”
SRL, solicitând obligarea pârâtei la plata procentului de 7% din valoarea tirajului minim
convenit prin contractul de editare şi neexecutat culpabil de către pârâtă. Reclamantul are dreptul
de a păstra remuneraţia primită sau de a solicită plata integrală a remuneraţiei prevăzute în
contract. Reclamanta arată că, dacă pârâta se încadra în prevederile contractului şi tipărea
lucrarea într-un numar de minim 25.000 exemplare anual, drepturile cuvenite reclamantului ar fi
fost de 412.019.069 lei.
De asemenea, reclamanta solicită şi daunele-interese pentru editarea unor ediţii pirat,
deoarece pârâta a editat în anii 2000 şi 2001 lucrarea „Dicţionar selectiv al limbii române”,
nesocotind art.1 din contractul de editare şi art.10 lit.c din Legea nr. 8/1996, conform căruia
autorul unei opere are dreptul de a decide sub ce nume va fi adusă opera la cunoştinţa publicului,
fiind vorba despre aceeaşi lucrare a autorului.
În apărarea sa, pârâta invocă faptul că reclamantul a încălcat clauza art.5 din contract, prin
care s-a obligat să nu cedeze altei edituri dreptul de editare a lucrării fără consimţământul pârâtei.
Astfel acesta a editat lucrarea sa şi la Editura “S” din Republica Moldova. Reclamantul susţine
că cesiunea prevăzută în contract a fost exclusivă pe teritoriul Romaniei, iar editarea lucrării şi la
editura „S” din Republica Moldova nu încălca clauza contractuală şi totodată, nu s-au administrat
dovezi privind difuzarea operei pe teritoriul Romaniei.
Pârâta mai invocă nerespectarea condiţiei privind tirajul vândut ca nefiindu-i imputabilă cu
toate ca ea nu a produs dovezi din care să rezulte că neexecutarea contractului s-ar fi datorat
forţei majore sau vreunui caz fortuit. Ba mai mult, pârâta a tiparit şi vândut o carte identică a
aceluiaşi autor, dar cu alt titlu: „Dicţionar selectiv al limbii române”.
1. Consideraţi că pârâta se aflat într-o situaţie de neexecutare parţială a contractului fără a
se reţine totodată vreo cauză exoneratoare de răspundere?
2. Pretinsa încălcare de către reclamant a contractului prin editarea lucrării şi în Republica
Moldova o îndreptăţeste pe pârâta să nesocotească acelaşi contract, care nu a fost
desfiinţat şi să nu îşi respecte obligaţiile de plată?
3. Se face vinovată reclamanta de încălcarea contractului de editare?
4. Ce drepturi încalcă pârâta prin tiparirea şi vânzarea unei cărţi identice a aceluiaşi autor,
dar cu alta denumire - „Dicţionar selectiv al limbii române”?
5. Care va fi soluţia instanţei?
1. Da, exista un contract , raspundere contractuala, a executate partial contractul, nu a respecatat clauza pt tirajul de 25000 de
exemplare i nu a pltit banii
2. nu, nu a avut exclusivitate in mod absolut, putea cere desfiintarea contr. nu s nu mai execute i ea contr.
3. nu pt c are un contr. de cesiune teritoriala
4. art 10 lit c-- dr la nume (dr sub ce nume va fi adusa la cunostinta opera)
5. va admite partial, obligand parata la plata despagubirilor
 Speta 2:
aceasta speta am rezolvat-o mai sus

În 1997 a apărut lucrarea comună “Istoria românilor”, coautori fiind AA, BB si CC,
fiecare fiind autorul unuia dintre cele 3 capitole (AA cap 1, BB cap.2, CC cap.3). Lucrarea a fost
publicată de Editura S. în baza unui contract de editare. Prin contract a fost cedat dreptul de
reproducere şi distribuire a operei pentru o perioada de 5 ani.
În 2000 BB a decedat, moştenitor fiind unicul sau fiu – DD.
În 2001 apare într-o revistă de specialitate un articol, semnat de RR, în care sunt preluate
masiv texte din capitolul 2 din lucrarea “Istoria românilor” publicată de cei 3 coautori.
Editura îl cheamă, în 2008, în judecată pe RR pentru încălcarea dreptului de autor
solicitând daune materiale. Pârâtul se apără susţinând că a preluat scurte citate şi că – titulari ai
dreptului de autor sunt cei 3 coautori. Mai mult, pârâtul invocă şi prescripţia dreptului de a
solicită daune şi prescripţia dreptului de autor.
Întrebări:
1. Precizaţi motivat dacă sunt încălcate drepturi de autor.
2. Care sunt titularii dreptului de autor asupra lucrării”Istoria românilor” la momentul
cererii de chemare în judecată?
3. Prezentaţi motivat, punctul dvs de vedere asupra apărărilor pârâtului.
4. Care sunt regulile care guvernează acest tip de operă cu privire la exercitarea dreptului
de autor ?

Speta 3:
Prin cererea înregistrată la 10 mai 2007 reclamantul C.P.F. a chemat în judecată în
calitate de pârât Ministerul Culturii şi Cultelor, solicitând instanţei ca, prin sentinţă ce o va
pronunţa, să constate încălcarea de către pârât a dreptului de autor şi a drepturilor conexe ce îi
aparţin cu privire la compoziţia muzicală „Z.”, să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de
3.300.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat şi la publicarea
integrală a hotărârii prin mijloacele de comunicare în masă, pe cheltuiala pârâtului.
În motivarea cererii a arătat că la 23 aprilie pârâtul a lansat o campanie publică naţională
numită „Mai bine cărţi” având ca scop readucere în atenţia publicului a gustului pentru lectură.
Campania a fost făcută cu ajutorul mass-media; în vederea promovării ei, pârâtul a folosit
un spot publicitar realizat de firma de publicitate G.P., vocea aparţinând actorului IC, iar muzica
aparţinând în totalitate reclamantului, fiind vorba despre compoziţia muzicală „Z”. S-a mai arătat
că la momentul iniţierii campaniei nu exista un contract semnat între reclamant şi pârât, prin care
primul să fi cedat celui de-al doilea drepturi asupra melodiei menţionate.
Reclamantul a arătat ca prin atitudinea Ministerului Culturii şi Cultelor de a folosi
compoziţia muzicală într-un spot publicitar de promovare a unei campanii publice naţionale,
fără a avea consimţământul scris al autorului operei, pârâtul a încălcat prevederile Legii
nr.8/1996. Reclamantul recunoaște că a afirmat în nenumărate rânduri în apariţii publice că
doreşte să acorde gratuit dreptul de utilizare a creaţieii sale, dar numai după semnarea unui
contract cu Ministerul Culturii.
Potrivit art.12 din Legea 8/1996 autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a
decide dacă, în ce mod şi când va fi utilizată opera sa, inclusiv de a consimţi la utilizarea operei
de către alţii.
Potrivit art.40 din aceeaşi lege, autorul sau titularul dreptului de autor poate ceda prin
contract altor persoane numai drepturile sale patrimoniale.
 Conform art.42, contractul de cesiune a drepturilor patrimoniale trebuie să prevădă
drepturile patrimoniale transmise şi să menţioneze pentru fiecare dintre acestea, modalităţile de
utilizare, durata şi întinderea cesiunii, precum şi remuneraţia titularului dreptului de autor.
Articolul 43 prevede că existenţa şi conţinutul contractului de cesiune a drepturilor
patrimoniale de autor se pot dovedi numai prin forma scrisă a acestuia.
Pârâtul a susţinut că firma de publicitate G.P. este cea care trebuia să se preocupe de
obţinerea tuturor autorizărilor pentru respectrarea drepturilor de autor şi a celor conexe, întrucât
aceasta este producătorul spotului. Clipul publicitar este o operă audiovizuală.
Potrivit art.66 alin (1) regizorul sau realizatorul operei audiovizuale este persoana fizică
ce îşi asuma conducerea creării şi realizării operei audiovizuale, în calitate de autor principal, pe
când, conform art.66 alin (2) producătorul unei opere audiovizuale este persoana fizică sau
juridică ce îşi asumă responsabilitatea producerii operei şi, în această calitate, organizează
realizarea operei şi furnizează mijloacele necesare tehnice şi financiare, producătorul nefiind
titular de drepturi de autor.
Prin urmare, între pârât şi firma de publicitate GP a existat doar un raport de subordonare,
de executare a unei activităţi circumscrise unei anumite finalităţi, deoarece societatea de
publicitate a îndeplinit o sarcină încredinţată de pârât şi în beneficiul acestuia.
Pornind de la situaţia de fapt prezentată şi de la prevederile articolelor menţionate,
răspundeţi:
1. Ce fel de operă este spotul publicitar? Cine exercită drepturile de autor în
privinţa contribuţiilor individuale?
2. Ce drepturi exclusive invocă reclamantul a i se fi încălcat?
3. Consideraţi ca prin includerea melodiei în spotul publicitar, ne aflăm în
prezenţa unei noi exercitări a dreptului de divulgare?
Menţionaţi impactul lipsei contractului de cesiune pretins de reclamant şi neconcretizat
de către pârât? Care este soluţia instanţei?

1. spotul publicitar- opera derivata, audiovizuala, colectiva( ministerul culturii fiind initiatorul-titularul de drepturi)

In ceea ce priveste contributiile individuale , acestea pot fi folosite in cazul operei colective ale altoraa, cu obtinerea acordului
celeilalte parti.

2. dr exclusive incalcate - drepturi patrimoniale pentru ca nu si a dat acordul pu utilizarea operei sale, atat in calitate de autor , cat si in calitate de titular de drepturi conexe, dr la exploatare(trebuie
autorixzarea autorului si nu avem asta), Deci, modalitatea de exploatare si realizarea de opera derivata

de divulagre ci de explaotare, fiind nevoie de acordul autorului

b)contr de cesiune- pt transmiterea dr i pt intinderea dr, ce drepturi patrimoniale se dau, durata pt care se dau, teritoriul exclusivitate,
forma scrisa ad probationem
deci, autorul voia sa se fi negociat elementele esentiale ale contractului, sa poata controla

c) min public nu a putut dovedi c are acordul autorului. se admite cererea, se dau adaune pt înclcarea dr de exploatare i pt dr conexe
 1. Un desen sau model industrial este considerat nou daca:
A. nici un desen sau model identic nu a fost facut public inaintea datei de depunere a
cererii de inregistrare;
B. contine un element de noutate, raportat la stadiul actual al tehnicii;
C. nu a mai fost utilizat inaintea datei de depunere a cererii de inregistrare.
2. Reprezinta conditii de protectie a desenului sau modelului industrial:
A. noutatea si aplicabilitate industriala;
B. originalitatea si functia utilitara;
C. functia utilitara si noutatea.
3. Descrierea elementelor noi, caracteristice desenului sau modelului pentru care se
solicita protectia:
A. trebuie mentionata in mod obligatoriu in cererea de inregistrare a modelului sau
desenului industrial;
B. se mentioneaza in mod facultativ in cererea de inregistrare a modelului sau desenului
industrial;
C. nu se mentioneaza in cererea de inregistrare a modelului sau desenului industrial.
4. Spre deosebire de alte drepturi de proprietate industriala, in cazul desenelor si
modelelor industriale legiuitorul:
A. a prevazut obligatia titularului de a exploata desenul sau modelul industrial, sub
sanctiunea decaderii din drepturi pentru neexploatare;
B. a prevazut obligatia titularului de a exploata desenul sau modelul industrial, sub
sanctiunea anularii titlului de protectie pentru neexploatare;
C. nu a mai prevazut obligatia titularului de a exploata desenul sau modelul industrial,
sub sanctiunea decaderii din drepturi pentru neexploatare.
5. In materia desenelor si modelelor industriale, la expirarea perioadei de valabilitate a
titlului de protectie:
A. dreptul exclusiv de exploatare poate fi exercitat de catre titular in continuare, daca
nu aduce atingere drepturilor unor alte persoane;
B. desenul sau modelul industrial trece in domeniul public si poate fi utilizat de catre
orice persoana fara consimtamantul autorului;
C. desenul sau modelul industrial nu mai poate fi folosit de catre nici o persoana.
6. Desenele reprezinta:
A. denumirea care serveste la identificarea unui produs originar dintr-o tara, regiune
sau localitate, in cazul in care o calitate, o reputatie sau alte caracteristici pot fi atribuite acelei
origini;
B. un semn susceptibil de reprezentare grafica, distinctiv, care diferentiaza produsele si
serviciile unei persoane de cele ale altei persoane.
C. aspectul exterior al unui produs, redat in 2 dimensiuni rezultat din combinatia dintre
principalele caracteristici.
7. Perioada de valabilitate a unui certificat de inregistrare a unui desen sau model
industrial:
A. este de 10 ani de la data constituirii depozitului reglementar si poate fi reinnoita pe
3 perioade succesive de cate 5 ani;
B. este nelimitata;
C. este de 70 de ani.
8. Deosebirea dintre desenul si modelul industrial este:
A. desenul industrial este un ansamblu de linii, iar modelul industrial este un ansamblu
de culori;
B. desenul industrial este o reprezentare plana, iar modelul industrial este o
reprezentarei in spatiu;
 C. desenul industrial nu se inregistreaza la OSIM, iar modelul industrial este supus
inregistrarii la OSIM.
9. Pentru a fi protejat, desenul sau modelul industrial trebuie:
A. sa fie original;
B. sa fie contrar ordinii publice;
C. sa aiba functie utilitara.

Potrivit art.7 şi art.8 din Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe,
constituie obiect al dreptului de autor, atât operele originale de creaţiei intelectuală, cât şi
operele derivate, cum sunt traducerile. Utilizarea operei de creaţiei intelectuală, înţelegând prin
aceasta şi dreptul de a realiza o operă derivată şi de a o edita în condiţiile art. 50 din lege, se
poate realiza numai cu acordul autorului operei sau persoanei căreia i-a fost transmis dreptul
de autor.
La 14 ianuarie 2002 reclamanta S.C. H. S.A. Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta
S.C. G. SRL Cluj, cerând să se constate că prima este titulara exclusivă a dreptului de traducere,
reproducere şi difuzare a operei literare „Sein und zeit” („Fire şi timp”) având ca autor pe M.
H. şi că pârâta a încălcat aceste drepturi.
În motivarea cererii reclamanta arată că a încheiat la data de 11 ianuarie 1995 cu
societatea germană M.N.V.G. & Co.KG un contract prin care i s-a acordat o licenţă exclusivă
de publicare în limba română a lucrării, pe o perioada de 48 de luni prelungite cu încă doi ani,
convenţie în baza căreia a încheiat un contract de traducere a lucrării cu domnul G.L..
Arată reclamanta că în cursul anului 2000 a constatat apariţia în librăriile din întreaga ţară a
lucrării, tradusă şi distribuită în limba română, fără a avea un asemenea drept, de către S.C.
E.G. SRL, sens în care în raport de dispoziţiile din Legea nr.8/1996 se impune admiterea cererii
deduse judecăţii.
Pârâta susţine că a procedat la publicarea operei în baza acordului dat de Editura V.C.,
care a publicat opera completă a autorului şi are drepturi asupra acesteia, caz în care, în mod
eronat s-a reţinut că ar fi încălcat dreptul dobândit de reclamantă. Pârâtul reiterează apărarea
privind greşita interpretare de către instanţele de fond a clauzelor contractului în baza căruia
reclamanta pretinde că a dobândit un drept de exclusivitate cu privire la opera în litigiu şi afirmă
că atâta timp cât a avut acordul domnului H. Heidegger, fapt dovedit cu înscrisurile depuse era
îndreptăţită să traducă şi să publice lucrarea.
Utilizarea operei de creaţie intelectuală, înţelegând prin aceasta şi dreptul de a realiza o
operă derivată şi de a o edita în condiţiile art. 50 din lege, se poate realiza numai cu acordul
autorului operei sau persoanei căreia i-a fost transmis, în condiţiile legii, dreptul de autor.
Ori, în speţă, titularul dreptului de autor asupra operei „Sein und zeit” este H. Heidegger,
administrator al moştenirii autorului acesteia M. H. aspect necontestat de către părţile litigante.
Potrivit memorandumului privind contractul încheiat la 11 ianuarie 1995 Max Niemeyer,
Verlog GmbH & Co. KG, Tubingen, societate care are consimţământul proprietarului operei,
a acordat reclamantei „licenţă exclusivă pentru publicarea în copertă şi/sau pe hârtie, în limba
română a lucrării intitulate “Sein und Zeit” pe o durată de timp, în condiţiile patrimoniale
prevăzute în contract în baza căruia editura românească a încheiat, la data de 20 februarie 1996,
contract de editare-traducere a lucrării cu autorul G.L. În baza contractului menţionat,
proprietarul operei a cedat reclamantei, adică editorului şi dreptul de a autoriza traducerea şi
adaptarea operei, în sensul art. 51 din lege, stipulându-se, în mod expres că „traducerea lucrării
va fi efectuată cu bună-credinţă şi acurateţe…”. Aşa fiind, cum reclamanta a dobândit un drept
protejat de Legea nr. 8/1996, anume dreptul exclusiv de a publica, în România, lucrarea tradusă
în limba română şi, cum pârâta a tradus şi distribuit pe piaţă lucrarea fără a avea un asemenea
drept, în mod just, instanţele de fond au reţinut că reclamanta justifică interes în promovarea
 cererii deduse judecăţii, sub acest aspect fiind irelevant faptul că proprietarul operei, la rândul
său, nu a înţeles să o acţioneze în judecată pentru despăgubiri.
Pârâta invocă faptul că reclamanta nu justifică interes în promovarea cererii deduse
judecăţii, şi numai proprietarul operei, ar putea să o acţioneze în judecată pentru despăgubiri.
Prin înscrisurile depuse la dosar rezultă că, într-adevăr, pârâta a purtat o corespondenţă cu H.
Heidegger, fără însă ca, din cuprinsul înscrisurilor invocate prin recurs să rezulte că acesta şi-
ar fi dat acordul privind traducerea şi publicarea de către aceasta a operei.
opera derivata este creatie protejata prin dr de autor(art 7 si 8)
Întrebări: opera derivata este opera creata pe baza unei opere existente (conditii: cu acordul titularului operei iniiale; art 50)
motenitorul poate
transmite cele 3 dr
1. Este opera derivată o creaţiei protejată prin drept de autor? În ce condiţii?
patrimoniale, pt ca 2. Consideraţi ca H. Heidegger, administrator al moştenirii autorului operei iniţiale ( M.
este unicul
motenitor
H.) poate transmite reclamantei drepturile menţionate în contractul de licenţă? Care
dr patrimoniale se drepturi pot face obiectul înstrăinării – cele morale sau cele patrimoniale?
pot transmite
intervivos, excetie
3. Consideraţi că este reclamanta îndreptăţită să acţioneze în instanţă pârâta sau numai
dr de suita H. Heidegger ar avea un interes în acest sens? cesiune exclusiva, trebuia sa respecte contr. putea încheia contr cu
societatae din Cluj dup expirarea primul contr.
4. Cine este titularul drepturilor morale? Dar al celor patrimoniale privind traducerea
realizată în limba română? tit. morale-- mostenitorul(pt opera originala)
aut. operei initiale + traducatorul(opera derivata)
Care ar trebui să fie soluţia instanţei? tit patrim- editura reclamanta(opera derivata)
solutia: admite actiunea, reclamanta are calitatea procesuala activa

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. la data de 02.05.2004, reclamanţii CA,

ND, FE, PM si OF, în contradictoriu cu pârâta – CLR din România, au solicitat instanţei să
constate încălcarea drepturilor lor de autor născute în legătură cu spectacolul “Visul unei nopţi
de vară”.
Rolul reclamanţilor în această piesă de teatru a fost – să interpreteze diferite personaje,
să cânte şi să danseze conform concepţiei regizorale şi scenariului piesei.
Pentru prestaţia lor, reclamanţii au încheiat cu pârâta(la 01.02.2001) contracte de
prestaţie artistică, prestaţie pentru care au şi fost remuneraţi.
Reclamanţii invocă faptul că le-au fost încălcate drepturi de autor cu privire la acest
spectacol, prin următoarele acţiuni întreprinse de pârâtă fară acordul lor:
- fixarea spectacolului pe suport magnetic (filmarea) realizată de pârâtă fără acordul
reclamanţilor;
- difuzarea de către pârâtă a casetei filmate pe postul de televiziune Pro S din Sibiu, fără
consimţământul reclamanţilor.
Spectacolul, conceput după principiile unei piese de teatru, a avut la bază texte din
pieselelui Cehov, îmbinate cu muzică şi dansurile tradiţionale ale ruşilor lipoveni, în scopul
atingerii obiectivelor proiectului cultural. Aşa cum s-a preconizat în proiect, spectacolul a avut
la bază un scenariu privind istoria etniei din comuna Jurilovca, fiind conceput pe baza unor
texte din piesele de teatru cehoviene, cu includerea unor momente coregrafice inspirate din
dansul popular rusesc. Portul tradiţional, dansurile specifice şi celelalte elemente de folclor
sunt inserate în ansamblul, drept purtătoare de simboluri, pe fundalul textului cehovian.
Întrebări:
1. Este spectacolul “Visul unei nopţi de vară” o operă protejabilă în sensul celor enumerate de
art.7 din Legea 8/1996 sau este doar un spectacol folcloric? Explicaţi de ce şi în care categorie
se încadrează (dintre cele enumerate de art 7 din Lege)?
2. Având în vedere maniera de construcţie a spectacolului şi fuziunea contribuţiilor persoanelor
implicate, despre ce fel de operă credeţi ca este vorba? Cui îi aparţine dreptul de autor în speţă?
3. Care sunt drepturile de autor pe care reclamanţii invocă a le fi fost încălcate? Au şi ei drepturi
de autor în raport cu spectacolul “Visul unei nopţi de vară”? Care ar fi acestea?
4. Care credeţi ca ar trebui să fie soluţia instanţei? Argumentaţi.
1. spectacolul este opera protejata prin dr de autor:- contine amprenta autorului(originalitate); are forma de opera derivata; este opera colectiva
2. opera colectiva; dr de autor apartine initiatorului(adica pîrîta)
3. a) reclamantii invoca c le-au fost înclcate dr conexe în calitate de artiti, interpreti
b) dr morale: art 96: respectarea integritatii propriei prestatii; ca numele sa fie indicat ori de cate ori este nevoie; calitatii de autor
dr patrim: art 98:de a autoriza sau interzice: fixarea interpretrii sau a execuiei sale; reproducerea interpretrii sau a execuiei fixate; distribuirea;
închirierea, împrumutul; radiofuziunea etc
art 100; sa ie prev expres in contrcatul de munca aceste clauze
art101: s fie remunerat
4. va respinge, se prezuma ca au cesionat drepturile
 Prin cererea înregistrată la 24 septembrie 2008 reclamanta J.M. a chemat în judecată pe
pârât SC C.M. SRL, solicitând următoarele:
a) recunoaştere drepturilor reclamantei de a autoriza utilizarea portretului şi
constatarea încălcării acestor drepturi de către pârâtă, prin publicarea în ziarul C. C.
şi pe site-ul web aflat la adresa „www.c-c.ro” a fotografiei care o reprezintă;
b) înlăturarea fotografiilor care conţin portretul reclamantei publicat pe site-ul aflat
la adresa menţionată;
c) obligarea pârâtei la plata despăgubirilor estimate la valoarea de 300.000 euro,
reprezentând prejudiciul cauzat reclamantei prin încălcarea drepturilor prevăzute de
dispoziţiile art.89 din Legea nr.8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe
d) publicarea sentinţei pronunţate în două ziare de largă răspandire pe cheltuiala
pârâtei;
e) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Astfel, potrivit art.89 alin (1) din Legea nr.8/1996, utilizarea unei opere care coţine un
portret necesită consimţământul persoanei reprezentate în acest portret. Autorul, proprietarul
sau posesorul acesteia nu are dreptul să o reproducă sau să o utilizeze fără consimţământul
persoanei reprezentate sau al succesorilor acesteia, timp de 20 de ani după moartea persoanei
reprezentate.
La data de 28 iulie 2008 au apărut în cotidianul C. C. şi pe site-ul ziarului menţionat două
articole referitoare la E.M., mama vitregă a vedetei de televiziune A.M., acestea fiind însoţite
de o poză care conţinea imaginea reclamantei din cauză, poză despre care redacţia ziarului
credea că aparţine dnei E.M.
Reclamanta nu a solicitat redacţiei ziarului rectificarea erorii după apariţia fotografiei
sale în ziar si pe site, formulând în schimb la data de 24 septembrie 2008 prezenta acţiune, prin
care solicită să se constate încălcarea dreptului prevăzut de art.89 citat, înlăturarea fotografiilor
care conţin portretul său şi obligarea pârâtei la plata sumei de 300.000 euro despăgubiri, arătând
că există faptă ilicită a pârâtei care a utilizat portretul său fără a avea autorizare, iar reclamantei
i-a fost cauzat un prejudiciu prin aceea că s-a adus atingere demnităţii, onoarei şi reputaţiei
acesteia, precum şi dreptului la viaţa privată.
Pârâta invocă următoarele:
- Lipsa calităţii procesuale active a reclamantei, care nu are calitate de titular al
dreptului de autor sau al vreunui drept conex cu privire la articol, nefiind astfel
titularul dreptului patrimonial exclusiv de a autoriza utilizarea operei, aşa cum se
prevede expres la art.12 şi art.13 din Legea nr.8/1996. Pârâta susţine că dreptul de a
utiliza opera protejată aparţine exclusiv autorului acesteia.
- Nu se poate reţine răspunderea sa, având în vedere că a publicat din eroare fotografia
reclamantei în cauză, intenţia sa fiind de a publica fotografia mamei A.M. şi nu pe
cea a reclamantei J.M.
1. Comentaţi argumentele invocate de pârâtă. Le consideraţi întemeiate? Are
importanţă dacă fapta pârâtei a fost efectuată din eroare sau cu intenţie?
2. Consideraţi că reclamanta ar fi trebuit să înfăptuiască o etapă preliminară prin
care să solicite redacţiei ziarului rectificarea erorii înainte de a se adresa instanţei?
3. Consideraţi opera pusă în discuţie ca fiind una protejată prin drept de autor, sunt
incidente dispoziţiile art.89?
4. Care sunt situaţiile în care nu este necesară obţinerea acordului persoanei
reprezentate în portret?
1. reclamanta are calitatea procesuala activa pt ca era la ea in portret si nu i s-a cerut acordul
nu se face distinctie intre culpa/eroare si intentie, nu s-a respectat consimtamantul pers pt a aprea in ziar.
2. nu trebuia sa fac aceasta etapa preliminara, nu avea aceasta obligatie
3. ziarul este opera colectiva, protejat prin dr de autor, este incident art 89
4. art 89 exceptii: model-remuneratie pt poze
: pers publice prin activitatea lor
Marca notorie:

a.este semnul larg cunoscut in Romania la data depunerii unei cereri de inregistrare a marcii;
b.este destinata a servi la deosebirea produselor sau serviciilor apartinand membrilor unei asociatii de
produsele si serviciile altor persoane;
c.reprezinta acea marca ce indica faptul ca produsele sau serviciile pentru care este utilizata sunt certificate
de titularul marcii in ceea ce priveste calitatea, modul de fabricatie si alte caracteristici.

Care dintre urmatoarele afirmatii este adevarata cu privire la liceitate, ca si conditie de protectie a
marcii:

a.nu pot fi inregistrate ca marca semnele care contravin bunelor moravuri;

b.nu pot fi inregistrate ca marca semnele care prezinta distinctivitate.
c.nu pot face obiectul unei inregistrarii marcile notorii;

Reprezinta conditii de protectie a marcii:

a.notorietatea si distinctivitatea;
b.disponibilitatea si distinctivitatea.
c.anterioritatea si liceitatea;

Renuntarea expresa la dreptul asupra marcii:

a.inseamna stingerea dreptului la marca prin declaratie expresa de renuntare, a titularului formulata in
scris;
b.nu reprezinta, de fapt, un mod de stingere a dreptului la marca, ci o cauza de invalidare, care opereaza
retroactiv.
c.inseamna stingerea dreptului la marca prin expirarea duratei de protectie;

Marca:

a.nu este susceptibila de reprezentare grafica;

b.este un semn distinctiv al proprietatii industriale;
c.serveste la deosebirea produselor sau serviciilor unei intreprinderi de cele apartinand altor intreprinderi,
insa pentru categorii de produse diferite.

Care dintre urmatoarele nu pot fi protejate ca marci:

a.combinatii de cuvinte cu putere de distinctie si impact in mintea consumatorului.

b.cuvintele care se folosesc in comert pentru a desemna calitatea, cantitatea, destinatia sau natura
produsului, sau alte caracteristici;
c.denumiri istorice de orase si tari disparute, avand semnificatie simbolica;

Care dintre urmatoarele reprezinta conditii de fond pentru protectia marcii:

 a.disponibilitate si functie utilitara.
b.liceitate si noutate;
c.distinctivitate si liceitate;

Cererea de reinnoire a inregistrarii marcii poate fi facuta:

a.in termen de maxim o luna de la expirarea duratei de protectie.

b.mai devreme de 3 luni inainte de expirarea duratei de protectie
c.inainte de expirarea duratei de protectie in curs;

Conditia protectiei marcilor care desemneaza calitatea semnului ales ca marca de a fi deosebit, diferit
de alte lucruri de acelasi fel, avand capacitatea de a identifica un obiect, cu scopul de a permite
consumatorilor sa-l recunoasca, poarta denumirea de:

a.liceitate;
b.distinctivitate;
c.noutate.

Data depozitului national reglementar este:

a.data la care a fost depusa la OSIM cererea de inregistrare a marcii;

b.independenta de momentul depunerii cererii de inregistrare a marcii
c.data publicarii cererii de inregistrare;

Decaderea titularului din drepturile conferite de marca:

a.este o renuntare tacita a titularului la drepturile conferite de marca.

b.nu reprezinta, de fapt, un mod de stingere a dreptului la marca, ci o cauza de invalidare, care opereaza
retroactiv;
c.reprezinta o sanctiune civila, aplicata pentru neexercitarea imputabila a unui drept la marca, o anumita
perioada de timp;

Distinctivitatea, ca trasatura a marcii cuprinde:

a.actualitatea.
b.inovatia;
c.originalitatea;

Dreptul de folosire exclusiva a marcii presupune:

a.titularul unei marci individulale sau colective nu are posibilitatea transmiterii drepturilor asupra marcii,
in tot sau in parte, cu titlu oneros sau gratuit;
b.tertii nu pot utiliza aceeasi marca, chiar daca ultilizarea vizeaza alte produse sau servicii.
c.tertii pot utiliza aceeasi marca, dar numai pentru alte produse sau servicii;
Durata de protectie a indicatiilor geografice este de:

a.10 ani, cu posibilitatea de reinnoire nelimitata.

b.10 ani fara posibilitatea reinnoirii;
c. 70 de ani pe timpul vietii titularului

Este denumire susceptibila de a fi inregistrata ca indicatie geografica:

a.o persoana publica;

b.o localitate.
c.un personaj istoric;

Functia de concurenta a marcii se realizeaza prin:

a.diferentiere;
b.publicitate;
c.toate variantele de mai sus.

Indicatia geografica este:

a.denumirea ce serveste la identificarea unui produs originar dintr-o tara, regiune sau localitate a unui stat;
b.ambele raspunsuri sunt corecte.
c.protejata în Romania prin înregistrarea la OSIM

Indicatia geografica:

a.identifica un produs originar dintr-o regiune sau localitate a unui stat;

b.identifica o regiune cu traditie;
c.identifica o calitate a unui produs in functie de aspect.

Liceitatea:

a.reprezinta acea conditie de protectie a marcii dupa care semnul ales ca marca trebuie sa fie conform cu
normele de ordine publica.
b.permite folosirea simultana a aceleiasi marci pentru produse (servicii) apartinand unor domenii diferite;
c.inseamna ca un semn adoptat ulterior ca marca este disponibil daca marca respectiva inregistrata
anterior a fost abandonata sau daca titularul sau a decazut din drepturi;

Marca reprezinta:

a.aspectul exterior al unui produs redat în 3 dimensiuni rezultat din combinatia dintre principalele
caracteristici
 b.un semn susceptibil de reprezentare grafica, distinctiv, care diferentiaza produsele si serviciile unei
persoane de cele ale altei persoane;
c.denumire care serveste la identificarea unui produs originar dintr-o tara, regiune sau localitate, in cazul in
care o calitate, o reputatie sau alte caracteristici pot fi atribuite acelei origini;

Pot fi inregistrate:

a.marcile care sunt lipsite de caracter distinctiv;

b.marcile care indeplinesc conditiile prevazute de lege;
c.marcile care sunt compuse exclusiv din semne sau din indicatii devenite uzuale in limbajul curent sau in
practicile comerciale loiale si constante.

Printre conditiile de inregistrare a marcii se numara si:

a.originalitatea si liceitatea.
b.liceitatea si disponibilitatea;
c.notorietatea si distinctivitatea;

Reprezentarea semnului ales ca marca se poate realiza prin:

a.puncte si culori;
b.ambele raspunsuri sunt corecte.
c.linii si desene;

Sunt susceptibile de a constitui marci:

a.cuvintele, desenele, literele, cifrele, elementele figurative, combinatiile de culori si de semne.

b.marcile neconvenaionale redate prin miros sau gust;
c.marcile care contin figuri geometrice simple, ori imaginea sau numele patronimic al unei persoane si
marcile care cuprind imitatii sau reproduceri de steme, drapele, embleme de stat;

Un semn este distinctiv daca:

a.este impus de natura obiectului pe care il caracterizeaza;

b.descrie natura si calitatea obiectului.
c.nu este uzual;

1. Sunt brevetabile:

a) invenţiile care contravin ordinii publice şi bunelor moravuri

b) soiurile de plante şi rasele de animale, precum şi procedeele esenţiale biologice pentru obţinerea plantelor sau
animalelor
c) invenţiile care conduc la dezvoltarea unui produs.

2. Poate fi subiect al protecţiei prin brevet de invenţie:

 a) unitatea la care inventatorul nu este salariat, în cazul unei invenţii realizate de acesta, fără a avea o misiune
inventivă, dar prin cunoașterea sau folosirea tehnicii existente în unitate;

b) inventatorul care a descoperit o invenţie, dar pe care a realizat-o pe baza unui contract de comandă cu o
unitate, contract în care nu exista o clauză contrară;

c) succesorul inventatorului ori al unităţii.

3. Durata maximă de valabilitate a unui brevet este de:

a) 20 de ani;

b) mai mică de 20 de ani;

c) mai mare de 20 de ani.

4. După expirarea duratei de valabilitate:

a) invenţia trece în domeniul public şi poate fi exploatată de orice persoană interesată;

b) invenţia trece în domeniul public şi poate fi exploatată de alte persoane numai cu consimţământul titularului
brevetului;

c) titularul brevetului îşi poate reînnoi brevetul de invenţie pentru o perioadă de încă 5 ani.

5. Brevetul de invenţie:

a) asigură protecţia proprietăţii industriale prin interzicerea folosirii invenţiei de către terţi pe durata sa de
valabilitate;

b) atribuie titularului o situaţie juridică stabilită anterior prin lege, dând naştere, modificând sau stingând noi
drepturi subiective;

c) ambele variante de răspuns sunt corecte.

6. Brevetul de invenţie este:

a) act juridic declarativ de drepturi preexistente;

b) contract sinalagmatic, cu titlu gratuit;

c) un act juridic administrativ constitutiv de drepturi.

7. Nouatatea:

a) este o condiţie de fond pentru ca o invenţie să fie brevetată;

b) este o condiţie de formă pentru ca o invenţie să fie brevetată;

c) nu constituie o condiţie pentru brevetarea unei invenţii.

8. Se poate afirma despre noutate că:

a) nu trebuie să fie certă la momentul depunerii cererii de brevetare la OSIM;

b) nu este o condiţie determinantă la acordarea brevetului de invenţie;

c) condiţia noutăţii poate fi afectată de anterioritate.

9. Care dintre următoarele afirmaţii este adevarată:

a) pentru a fi protejată prin brevet, o invenţie trebuie să fie supusă procedurii de înregistrare la OSIM;

b) inventatorul are numai drepturi morale;

c) realizarea unei invenţii nu presupune activitate inventivă.

10. O invenţie este considerată ca implicând o activitate inventivă dacă:

a) se bazează pe un procedeu nou, necunoscut publicului;

b) pentru o persoană de specialitate ea nu rezultă în mod evident din cunoştinţele cuprinse în stadiul tehnicii;

c) dacă vine să perfecţioneze un produs preexistent.

11. Sunt considerate invenţii:

a) creaţiile estetice;

b) programele pentru calculator;

c) creaţiile intelectuale care conduc la un produs nou, necunoscut, anterior stadiului tehnicii.

12. Data de la care începe să curgă perioada de valabilitate a brevetului de invenţie poate fi:

a) data depozitului cererii de brevet;

b) data finalizarii etapei de examinare în fond a cererii;

c) data rămânerii irevocabile a hotărârii prin care s-a admis cererea de brevet.

13. Titular al brevetului de invenţie poate fi inventatorul salariat, în situaţia în care:

a) invenţia a fost creată în executarea unui contract de muncă, ce prevede o misiune inventivă, iar unitatea nu
şi-a valorificat dreptul la acordarea brevetului;

b) invenţia a fost creată în executarea unui contract de muncă, ce implică explicit o misiune inventive şi nu
exista o clauza de atribuire către inventator a dreptului la acordarea brevetului;

c) ambele răspunsuri sunt corecte.

14. Printre obligaţiile inventatorului se numără:

a) obligaţia de exploatare a invenţiei;

b) obligaţia de a înregistra la OSIM invenţia realizată;

c) obligaţia de a divulga public realizarea sa.

15. Odata cu depunerea cererii şi înregistrarea acesteia, în persoana titularului:

a) se constituie depozitul naţional reglementar;

b) se naşte dreptul de prioritate;

c) ambele răspunsuri sunt corecte.

16. Hotărârile OSIM de acordare sau de respingere a cererii de brevet de invenţie pot fi atacate pe
calea:

a) contestaţiei;

b) recursului;

c) apelului.

17. Anularea brevetului intervine:

a) pentru motive posterioare datei de înregistrare a cererii de brevet;

b) pentru motive concomitente datei de înregistrare a cererii de brevet;

c) dacă nu sunt îndeplinite condiţiile pentru existenţa unei invenţii brevetabile, indiferent de momentul
constatarii neîndeplinirii acestor condiţii;

18. Cererea de anulare a brevetului poate fi formulată de:

a) inventator;

b) persoana îndreptăţită la acordarea brevetului;-asta e corecta

19. Contestaţia împotriva hotărârilor OSIM de acordare sau de respingere a cererii de brevet:

a) trebuie formulată în termen de 15 zile de la pronunţare;

b) trebuie formulată în termen de 3 luni de la data comunicării;

c) se soluţionează de către Tribunalul Bucuresti.

20. Printre drepturile recunoscute inventatorului se număra:

a) dreptul de a divulga realizarea sa, dreptul de suită, dreptul la nume;

b) dreptul la eliberarea unui titlu de protecţie, dreptul de exploatare si dreptul de suită;

c) dreptul provizoriu de exploatare a invenţiei, dreptul exclusiv de exploatare a invenţiei, dreptul la

remuneraţie suplimentară în situaţiile în care acordă asistenţă tehnică şi informare pentru unuitatea titulară
de brevet.

21. Protecţia invenţiei prin brevet de invenţie este:

a) o obligaţie pentru inventator;

b) o obligaţie pentru succesorii inventatorului;

c) o posibilitate oferită de lege, pentru inventator sau succesorul său în drepturi.

22. Invenţia este definită ca fiind:

a) recunoașterea de fenomene, proprietăţi ori legi ale universului material, necunoscute anterior, dar apte de
verificare. Nu întotdeauna invenţia are şi aplicabilitate industrială;

b) un ansamblul de cunoştinţe sistematice, organizate în scopul obţinerii unei soluţii la o problemă practică din
industrie, agricultură sau comerţ, caracterul aplicabilităţii industriale fiind o condiţie de existenţă a creaţieii
tehnice cu valoare de invenţie;

c) semnul susceptibil de reprezentare grafică servind la deosebirea produselor sau serviciilor unei persoane
fizice sau juridice de cele aparţinând altor persoane;

23. Durata drepturilor privind invenţiile este de:

a) 15 ani cu posibilitatea prelungirii din 5 în 5 ani;

b) 15 ani;

c) 20 de ani, cu începere de la data de depozit.

24. Însuşirea fără drept a calităţii de inventator:

a) este fapta celui care, în orice mod şi fără drept, işi însuşeşte calitatea de inventator;

b) prezintă următoarele forme: contrafacerea prin fabricare, contrafacerea prin folosire şi contrafacerea prin
punerea în circulatie;

c) reprezintă divulgarea de către personalul OSIM, precum şi de către persoanele care efectueaza lucrări în
legatură cu invenţiile, a datelor cuprinse în cererea de brevet, până la publicarea lor

Potrivit art.7 şi art.8 din Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, constituie obiect
al dreptului de autor, atât operele originale de creaţiei intelectuală, cât şi operele derivate, cum sunt traducerile.
Utilizarea operei de creaţiei intelectuală, înţelegând prin aceasta şi dreptul de a realiza o operă derivată şi de a o
edita în condiţiile art. 50 din lege, se poate realiza numai cu acordul autorului operei sau persoanei căreia i-a
fost transmis dreptul de autor.

La 14 ianuarie 2002 reclamanta S.C. H. S.A. Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta S.C. G. SRL Cluj,
cerând să se constate că prima este titulara exclusivă a dreptului de traducere, reproducere şi difuzare a operei
literare „Sein und zeit” („Fire şi timp”) având ca autor pe M. H. şi că pârâta a încălcat aceste drepturi.

În motivarea cererii reclamanta arată că a încheiat la data de 11 ianuarie 1995 cu societatea germană
M.N.V.G. & Co.KG un contract prin care i s-a acordat o licenţă exclusivă de publicare în limba română a lucrării,
pe o perioada de 48 de luni prelungite cu încă doi ani, convenţie în baza căreia a încheiat un contract de
traducere a lucrării cu domnul G.L..
Arată reclamanta că în cursul anului 2000 a constatat apariţia în librăriile din întreaga ţară a lucrării, tradusă şi
distribuită în limba română, fără a avea un asemenea drept, de către S.C. E.G. SRL, sens în care în raport de
dispoziţiile din Legea nr.8/1996 se impune admiterea cererii deduse judecăţii.

Pârâta susţine că a procedat la publicarea operei în baza acordului dat de Editura V.C., care a publicat
opera completă a autorului şi are drepturi asupra acesteia, caz în care, în mod eronat s-a reţinut că ar fi încălcat
dreptul dobândit de reclamantă. Pârâtul reiterează apărarea privind greşita interpretare de către instanţele de
fond a clauzelor contractului în baza căruia reclamanta pretinde că a dobândit un drept de exclusivitate cu
privire la opera în litigiu şi afirmă că atâta timp cât a avut acordul domnului H. Heidegger, fapt dovedit cu
înscrisurile depuse era îndreptăţită să traducă şi să publice lucrarea.

Utilizarea operei de creaţie intelectuală, înţelegând prin aceasta şi dreptul de a realiza o operă derivată şi
de a o edita în condiţiile art. 50 din lege, se poate realiza numai cu acordul autorului operei sau persoanei căreia
i-a fost transmis, în condiţiile legii, dreptul de autor.
Ori, în speţă, titularul dreptului de autor asupra operei „Sein und zeit” este H. Heidegger, administrator al
moştenirii autorului acesteia M. H. aspect necontestat de către părţile litigante. Potrivit memorandumului
privind contractul încheiat la 11 ianuarie 1995 Max Niemeyer, Verlog GmbH & Co. KG, Tubingen, societate care
are consimţământul proprietarului operei, a acordat reclamantei „licenţă exclusivă pentru publicarea în copertă
şi/sau pe hârtie, în limba română a lucrării intitulate “Sein und Zeit” pe o durată de timp, în condiţiile
patrimoniale prevăzute în contract în baza căruia editura românească a încheiat, la data de 20 februarie 1996,
contract de editare-traducere a lucrării cu autorul G.L. În baza contractului menţionat, proprietarul operei a
cedat reclamantei, adică editorului şi dreptul de a autoriza traducerea şi adaptarea operei, în sensul art. 51 din
lege, stipulându-se, în mod expres că „traducerea lucrării va fi efectuată cu bună-credinţă şi acurateţe…”. Aşa
fiind, cum reclamanta a dobândit un drept protejat de Legea nr. 8/1996, anume dreptul exclusiv de a publica, în
România, lucrarea tradusă în limba română şi, cum pârâta a tradus şi distribuit pe piaţă lucrarea fără a avea un
asemenea drept, în mod just, instanţele de fond au reţinut că reclamanta justifică interes în promovarea cererii
deduse judecăţii, sub acest aspect fiind irelevant faptul că proprietarul operei, la rândul său, nu a înţeles să o
acţioneze în judecată pentru despăgubiri.

Pârâta invocă faptul că reclamanta nu justifică interes în promovarea cererii deduse judecăţii, şi numai
proprietarul operei, ar putea să o acţioneze în judecată pentru despăgubiri.
Prin înscrisurile depuse la dosar rezultă că, într-adevăr, pârâta a purtat o corespondenţă cu H. Heidegger, fără
însă ca, din cuprinsul înscrisurilor invocate prin recurs să rezulte că acesta şi-ar fi dat acordul privind
traducerea şi publicarea de către aceasta a operei.
Întrebări:

1. Este opera derivată o creaţiei protejată prin drept de autor? În ce condiţii?

2. Consideraţi ca H. Heidegger, administrator al moştenirii autorului operei iniţiale ( M. H.) poate
transmite reclamantei drepturile menţionate în contractul de licenţă? Care drepturi pot face obiectul
înstrăinării – cele morale sau cele patrimoniale?
3. Consideraţi că este reclamanta îndreptăţită să acţioneze în instanţă pârâta sau numai H. Heidegger ar
avea un interes în acest sens?
4. Cine este titularul drepturilor morale? Dar al celor patrimoniale privind traducerea realizată în limba
română?
5. Care ar trebui să fie soluţia instanţei?

1. În cazul unui contract de cesiune exclusivă a drepturilor de autor:

a) titularul sau autorul nu mai poate folosi opera el însuşi;

b) titularul sau autorul poate transmite spre utilizare opera altor persoane;

c) titulari ai drepturilor sunt atât cedentul, cât şi cesionarul dobânditor al drepturilor transmise.

2. Contractul de cesiune a drepturilor de autor:

a) se încheie în formă scrisă ad validitatem;

b) se încheie în formă scrisă ad probationem;

c) se încheie în formă autentică sub sancţiunea nulităţii.

3 Dacă în contractul de cesiune/ editare a drepturilor de autor nu s-a prevăzut

remuneraţia cuvenită titularului dreptului de autor, se poate solicita:

a) anularea contractului;
b) rezoluţiunea contractului;
c) nu intervine nici o sancţiune, contractul putând fi şi cu titlu gratuit.

4. Obiectul cesiunii dreptului de autor îl reprezintă:

a) operele pentru care autorul nu şi-a manifestat voinţa de a le da publicităţii;

b) operele care au caracter contrar ordinii publice şi bunelor moravuri, dacă autorul şi-a exercitat
dreptul de retractare;

c) drepturile patrimoniale de autor.

5. Cesiunea exclusivă a drepturilor patrimoniale de autor înseamnă că:

a) titularul drepturilor cedate nu mai poate utiliza opera şi nici să o transmită altei persoane;

b) nu trebuie prevăzută expres în contractul de cesiune;

c) titularul drepturilor cedate poate să utilizeze opera pe un anumit teritoriu.

6. Cesiunea neexclusivă a drepturilor patrimoniale de autor înseamnă că:

a) titularul dreptului de autor poate utiliza el însuşi opera cedată;

b) cedentul nu mai poate transmite dreptul neexclusiv şi altor persoane;

c) cesionarul poate exploata opera cedată şi prin alte mijloace inventate ulterior încheierii contractului
de cesiune.

7. Forma scrisă a contractului de cesiune este:

 a) o condiţie ad validitatem;

b) o condiţie ad probationem;

c) la latitudinea părţilor.

8. Obiectul contractului de editare îl constituie:

a) cedarea de către autor editorului a dreptului de a reproduce şi difuza opera;

b) cedarea de către autor editorului a dreptului de a exploata opera;

c) cedarea de către autor editorului a dreptului de a aduce modificări operei.

9. În situaţia în care editorul se hotărăşte să distrugă exemplarele rămase în stoc:

a) poate face acest lucru fără acordul autorului;

b) poate face acest lucru numai cu acordul autorului;

c) el este obligat să le ofere mai întâi autorului pe preţul pe care l-ar fi plătit în vederea operaţiei de
distrugere.

10. Contractul de cesiune a drepturilor de autor este:

a) un mod de transmitere a acestor drepturi;

b) un mod de transformare a acestor drepturi;

c) un mod de stingere a acestor drepturi.

11. Drepturile conexe dreptului de autor:

a) sunt drepturi asupra creaţiei interpreţilor, regizorilor, dirijorilor, celor care înregistrează operele,
celor care le comunică public prin radio-TV;

b) fac legătura între operele autorilor şi mijloacele prin care acestea ajung la cunoştinţă publicului;

c) ambele variante sunt corecte.

12. Actorul/interpretul au următoarele drepturi morale:

a) dreptul de a pretinde ca numele său să fie indicat;

b) dreptul de divulgare;

c) dreptul la retractare.

13. Titularii drepturilor conexe de autor pot fi:

a) artiştii interpreţi sau executanţi pentru propriile lor interpretări sau execuţii;

b) organismele de gestiune colectivă pentru propriile înregistrări;

c) succesorii convenţionali ai autorului pentru propriile emisiuni.

Speta 1
 La data de 13 iulie 1996, s-a încheiat între părţi contractul de editare nr.56, potrivit căruia reclamantul
H.D. a cesionat pârâtei - Casa Editorială „M.” S.R.L. - dreptul de a edita lucrarea „Dicţionarul limbii române”, pe
teritoriul României, pe o durată de 20 de ani.
În contract s-a mai prevăzut că tirajul va fi stabilit de editură în funcţie de rezultatele anchetei de piaţă,
numărul minim fiind de 25.000 exemplare, iar numărul maxim de 90.000 exemplare pe an. Dreptul de autor a
fost fixat la 7% din valoarea obţinută în urmă vânzării fiecărui tiraj.

În perioada 15 august 1996 - 31 decembrie 2002, pârâta a tiparit 26.354 exemplare din lucrarea
contractată, în valoare de 298.300.500 lei, din care drepturile de autor sunt de 20.881.035 lei.

În cursul anului 2004 H.D. a acţionat în instanţă împotriva editurii Casa Editoriala “M.” SRL, solicitând
obligarea pârâtei la plata procentului de 7% din valoarea tirajului minim convenit prin contractul de editare şi
neexecutat culpabil de către pârâtă. Reclamantul are dreptul de a păstra remuneraţia primită sau de a solicită
plata integrală a remuneraţiei prevăzute în contract. Reclamanta arată că, dacă pârâta se încadra în prevederile
contractului şi tipărea lucrarea într-un numar de minim 25.000 exemplare anual, drepturile cuvenite
reclamantului ar fi fost de 412.019.069 lei.

De asemenea, reclamanta solicită şi daunele-interese pentru editarea unor ediţii pirat, deoarece pârâta a
editat în anii 2000 şi 2001 lucrarea „Dicţionar selectiv al limbii române”, nesocotind art.1 din contractul de
editare şi art.10 lit.c din Legea nr. 8/1996, conform căruia autorul unei opere are dreptul de a decide sub ce
nume va fi adusă opera la cunoştinţa publicului, fiind vorba despre aceeaşi lucrare a autorului.

În apărarea sa, pârâta invocă faptul că reclamantul a încălcat clauza art.5 din contract, prin care s-a
obligat să nu cedeze altei edituri dreptul de editare a lucrării fără consimţământul pârâtei. Astfel acesta a editat
lucrarea sa şi la Editura “S” din Republica Moldova. Reclamantul susţine că cesiunea prevăzută în contract a fost
exclusivă pe teritoriul Romaniei, iar editarea lucrării şi la editura „S” din Republica Moldova nu încălca clauza
contractuală şi totodată, nu s-au administrat dovezi privind difuzarea operei pe teritoriul Romaniei.

Pârâta mai invocă nerespectarea condiţiei privind tirajul vândut ca nefiindu-i imputabilă cu toate ca ea nu
a produs dovezi din care să rezulte că neexecutarea contractului s-ar fi datorat forţei majore sau vreunui caz
fortuit. Ba mai mult, pârâta a tiparit şi vândut o carte identică a aceluiaşi autor, dar cu alt titlu: „Dicţionar
selectiv al limbii române”.

1. Consideraţi că pârâta se aflat într-o situaţie de neexecutare parţială a contractului fără a se

reţine totodată vreo cauză exoneratoare de răspundere?
Da, exista un contract, raspundere contractuala, e o neexecutare partiala pu perioada celor 6 ani pana cand a publicat partial

Parata se afla in situatie de neexecutare partiala pt ca nu a indeplinit nr minim de lucrari tiparite stabilite prin
contract. 25000 si nu exista o cauza de exonerare.

Art 48(2)

2. Pretinsa încălcare de către reclamant a contractului prin editarea lucrării şi în Republica

Moldova o îndreptăţeste pe pârâta să nesocotească acelaşi contract, care nu a fost desfiinţat şi
să nu îşi respecte obligaţiile de plată?

Faptul ca o parte nu isi indeplineste obligatiile contractuale da dr celeilalte parti sa se adreseze instantei, sa
ceara desfiintarea contrsctului, daune pentru incalcarea clauzelor, nu sa isi nesocoteasca si ea obligatiile.

3. Se face vinovată reclamanta de încălcarea contractului de editare?

Nu se face vinovata reclamanta pt nesocotirea obligatiilor.

Nu se face vinovata reclamanta, deoarece s a incheiat un contract de editare, de cesiune exclusiva cu limita
teritoriala. E prevazut in contract pe teritoriul romaniei ceea ce inseamna ca ea e indreptatita sa incheie astfel de
contracte pe alte teritorii.
Daca s-ar fi vandut exemplare editate in md pe teritoriul ro ar trebui sa raspunda editura nu autorul.
 4. Ce drepturi încalcă pârâta prin tiparirea şi vânzarea unei cărţi identice a aceluiaşi autor, dar
cu alta denumire - „Dicţionar selectiv al limbii române”?

Dr la Recunoasterea calitatii de autor- dr moral la paternitate

Dr la nume

5. Care va fi soluţia instanţei?

Nu a fost invocata prescriptia

Instanta va admite ambele capete de cerere si va constata ca este incalcat dreptul reclamantei si va trebui sa raspunda.

Speta 2
Actorul AA constată ca o scenă interpretată de el într-un film realizat în 1988 este utilizată de o
societate BB, fără acordul lui, într-un spot publicitar. Secvenţa de 30 de secunde este “decupată” din
film cu acordul producătorului, societatea comercială CC, titular al drepturilor patrimoniale asupra
filmului.
AA cheamă în judecată pe BB, cea care a comandat spotul unei agenţii publicitare, solicitând daune
pentru încălcarea drepturilor conexe dreptului de autor.

Pârâta BB se apără susţinând că prin contract, sarcina agenţiei de publicitate era să realizeze un spot
fără încălcarea vreunui drept de autor şi că, la momentul realizării filmului, Decretul 321/1956 nu reglementa
existenţa drepturilor conexe pentru artişti şi interpreţi.

Întrebări:

1. Pronunţaţi-vă asupra motivelor invocate de pârâtă.

Nu poate invoca primul argument pt ca este raspunderea paratei.

Agentia de publicitate si-a indeplinit obligatiile contractuale pt ca a avut acordul producatorului.

Nu au fost incalcate dr patrimoniale pt ca -Art 101 Art 205-2 Art 201-e

2. Este spotul publicitar – în cauză – protejat prin drept de autor?

Art 205-2

Spotul publicitar- opera audiovizuala (art 7-e), colectiva, comandata, derivata

3. Se poate vorbi de încălcarea vreunui drept din conţinutul dreptului de autor?

Dr patrimoniale nu sunt incalcate, pt ca art 64, 101, avem acordul producatorului

Ar putea invoca din dr morale – recunoasterea paternitatii ( sau numele), integritatii (daca interpretarea sa ar fi
distorsionata in acel spot),
1. Angajatul care, în această calitate, realizează o operă, alta decât un program pentru calculator:

a) nu va putea avea calitate de autor, care revine angajatorului;

b) îşi păstreaza calitatea de titular al drepturilor patrimoniale, dacă prin contractul de muncă nu s-a
stipulat altfel;

c) nu va avea drepturi patrimoniale de autor, acestea revenind angajatorului.

2. Proprietarul suportului material al unei opere, altul decât autorul, nu are drept de divulgare,
adică de a decide dacă, în ce mod şi când va fi adusă opera la cunoştinţa publică, acesta
aparţinând autorului operei. De la această interdicţie, există şi excepţii:

a) dacă proprietarul suportului material indică numele, prenumele sau pseudonimul autorului;

b) în cazul operelor de artă plastică sau fotografică, cu excepţia situaţiei în care autorul a exclus în mod
expres dreptul de divulgare prin actul de înstrăinare a originalului operei;

c) când autorul îşi retrage opera publicată.

3. Proprietarul sau posesorul unei opere de artă:

a) nu are obligaţia de a pune opera la dispoziţia autorului;

b) are dreptul să distrugă opera, fără a fi obligat să o ofere mai întâi autorului;

c) este obligat să permită autorului accesul la opera sa.

4. Deținătorul unei firme de publicitate solicită angajaților să realizeze o un spot publicitar,

stabilind conţinutul și responsabilitățile fiecăruia în atingerea scopului propus. Reclama
rezultată este:

a) operă comună;

b) operă colectivă;

c) operă cu autor unic.

5. Termenul de protecţie a drepturilor patrimoniale de autor începe să curgă:

a) de la data exercitării dreptului la retractare;

b) de la data căderii operei în domeniul public;

c) de la data de 01 ianuarie a anului următor publicării operei, pentru autor şi de la data de 01 ianuarie
a anului următor morţii autorului, pentru moştenitori.

6. Durata protecţiei prin drept de autor:

a) este de 70 de ani de la momentul divulgării operei;

b) este de 70 de ani de la decesul primului coautor, în cazul operei comune;

 c) este – în cazul programelor de calculator – pe toată durata vieţii autorului şi 70 de ani de la decesul
acestuia.

7. Care este durata de protecţie a dreptului patrimonial de autor în cazul operelor colective:

a) 70 de ani de la publicare;

b) toată durata vieţii autorului şi încă 70 de ani de la publicare;

c) toată durata vieţii autorului.

8. Regula potrivit căreia “dreptul de autor este protejat pe toată durata vieţii autorului şi 70 de
ani de la decesul acestuia” se aplică:

a) drepturilor morale;

b) drepturilor patrimoniale;

c) drepturilor morale şi patrimoniale.

SPETA 1

Prin cererea înregistrată la 10 mai 1999 Universitatea T. II - L.M., EPSCT, Franţa şi Centrul N.C.S., EPST,
Franţa au chemat în judecată pârâta – Asociaţia A, solicitând instanţei să constate încălcarea de către pârâtă a
drepturilor de autor deţinute de reclamante cu privire la studiul intitulat “Geologia zonei”, să oblige pârâta la
plata de daune morale în valoare de 1 leu şi la retragerea studiului de pe site-ul pe care aceasta il administra.
Prejudiciul invocat de reclamante constă în afectarea imaginii în mediul academic, deoarece studiul a fost
destinat a servi unor interese private, şi nu pentru a fi publicat pe site-ul administrat de pârâtă.

În perioada 1997-1998, angajaţii reclamantelor, au participat la realizarea unui studiu geologic şi

arheologic, comandat reclamantelor de către Universitatea AS. Prin contractul dintre reclamante si Universitate,
cea de-a doua a comandat studiul în schimbul unei remuneraţii, opera ştiinţifică urmând a fi realizată de
persoane angajate ale reclamantelor. Prin contractul încheiat între părţi nu este reglementată titularitatea
dreptului de autor. Studiul a fost realizat pe etape şi predat Universitătii AS astfel: partea întâi în 1997 şi partea
a doua în 1998.

Pe pagina web – ww.x.ro – a fost publicat studiul sub numele a 2 persoane fizice: BC şi CA.

În 1998 reclamantele au constatat apariţia pe pagina web menţionată mai sus, care este administrată de
pârâta, a studiului, fără a se fi obţinut acordul prealabil al reclamanţilor. Aceştia invocă următoarele încălcări
ale dreptului de autor:

i. Reproducerea fără drept a studiului, ceea ce reprezintă încălcarea dreptului exclusiv

de a decide dacă, în ce mod şi când va fi utilizată opera;
ii. Încălcarea dreptului de a aduce studiul la cunoştinţă publicului la data şi modalitatea
considerate adecvate de către autori.
Pârâta a susţinut prin întâmpinare respingerea acţiunii cu motivarea că studiul în discuţie nu este
protejat prin drept de autor, ci intră sub incidenţa art.9 lg nr.8/1996, fiind vorba de descoperiri ştiinţifice. De
asemenea para invoca lipsa capacitatii sale procesuale pasive.

Întrebări:
1. Cum funcţionează dreptul de autor în cazul operelor comandate?

2. Identificaţi problemele juridice existente cu privire la părţile în proces şi prezentaţi soluţiile pe care le aveţi
în vedere.

3. Ce drepturi sunt cele invocate de reclamanţi a le fi fost încălcate? Ce alt drept ar mai fi putut cere reclamanţii
să se constate a le fi fost încălcat, dacă ar fi fost îndreptăţiţi?

4. Care credeţi, motivat, ca ar trebui să fie soluţia instanţei? Cui va recunoaste drept de autor?

SPETA 2

Prin cererea înregistrată la 24 septembrie 2008 reclamanta J.M. a chemat în judecată pe pârât SC C.M.
SRL, solicitând următoarele:

a) recunoaştere drepturilor reclamantei de a autoriza utilizarea portretului şi constatarea încălcării

acestor drepturi de către pârâtă, prin publicarea în ziarul C. C. şi pe site-ul web aflat la adresa
„www.c-c.ro” a fotografiei care o reprezintă;
b) înlăturarea fotografiilor care conţin portretul reclamantei publicat pe site-ul aflat la adresa
menţionată;
c) obligarea pârâtei la plata despăgubirilor estimate la valoarea de 300.000 euro, reprezentând
prejudiciul cauzat reclamantei prin încălcarea drepturilor prevăzute de dispoziţiile art.89 din Legea
nr.8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe
d) publicarea sentinţei pronunţate în două ziare de largă răspandire pe cheltuiala pârâtei;
e) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Astfel, potrivit art.89 alin (1) din Legea nr.8/1996, utilizarea unei opere care coţine un portret necesită
consimţământul persoanei reprezentate în acest portret. Autorul, proprietarul sau posesorul acesteia nu are
dreptul să o reproducă sau să o utilizeze fără consimţământul persoanei reprezentate sau al succesorilor
acesteia, timp de 20 de ani după moartea persoanei reprezentate.

La data de 28 iulie 2008 au apărut în cotidianul C. C. şi pe site-ul ziarului menţionat două articole
referitoare la E.M., mama vitregă a vedetei de televiziune A.M., acestea fiind însoţite de o poză care conţinea
imaginea reclamantei din cauză, poză despre care redacţia ziarului credea că aparţine dnei E.M.

Reclamanta nu a solicitat redacţiei ziarului rectificarea erorii după apariţia fotografiei sale în ziar si pe
site, formulând în schimb la data de 24 septembrie 2008 prezenta acţiune, prin care solicită să se constate
încălcarea dreptului prevăzut de art.89 citat, înlăturarea fotografiilor care conţin portretul său şi obligarea
pârâtei la plata sumei de 300.000 euro despăgubiri, arătând că există faptă ilicită a pârâtei care a utilizat
portretul său fără a avea autorizare, iar reclamantei i-a fost cauzat un prejudiciu prin aceea că s-a adus atingere
demnităţii, onoarei şi reputaţiei acesteia, precum şi dreptului la viaţa privată.

Pârâta invocă următoarele:

- Lipsa calităţii procesuale active a reclamantei, care nu are calitate de titular al dreptului de autor sau
al vreunui drept conex cu privire la articol, nefiind astfel titularul dreptului patrimonial exclusiv de a
autoriza utilizarea operei, aşa cum se prevede expres la art.12 şi art.13 din Legea nr.8/1996. Pârâta
susţine că dreptul de a utiliza opera protejată aparţine exclusiv autorului acesteia.
- Nu se poate reţine răspunderea sa, având în vedere că a publicat din eroare fotografia reclamantei în
cauză, intenţia sa fiind de a publica fotografia mamei A.M. şi nu pe cea a reclamantei J.M.
1. Comentaţi argumentele invocate de pârâtă. Le consideraţi întemeiate? Are importanţă dacă fapta
pârâtei a fost efectuată din eroare sau cu intenţie?
2. Consideraţi că reclamanta ar fi trebuit să înfăptuiască o etapă preliminară prin care să solicite
redacţiei ziarului rectificarea erorii înainte de a se adresa instanţei?
3. Consideraţi opera pusă în discuţie ca fiind una protejată prin drept de autor, sunt incidente
dispoziţiile art.89?
4. Care sunt situaţiile în care nu este necesară obţinerea acordului persoanei reprezentate în
portret?
 1. Un desen sau model industrial este considerat nou daca:

A. nici un desen sau model identic nu a fost facut public inaintea datei de depunere a cererii de
inregistrare;

B. contine un element de noutate, raportat la stadiul actual al tehnicii;

C. nu a mai fost utilizat inaintea datei de depunere a cererii de inregistrare.

2. Reprezinta conditii de protectie a desenului sau modelului industrial:

A. noutatea si aplicabilitate industriala;

B. originalitatea si functia utilitara;

C. functia utilitara si noutatea.

3. Descrierea elementelor noi, caracteristice desenului sau modelului pentru care se solicita
protectia:

A. trebuie mentionata in mod obligatoriu in cererea de inregistrare a modelului sau desenului industrial;

B. se mentioneaza in mod facultativ in cererea de inregistrare a modelului sau desenului industrial;

C. nu se mentioneaza in cererea de inregistrare a modelului sau desenului industrial.

4. Spre deosebire de alte drepturi de proprietate industriala, in cazul desenelor si modelelor

industriale legiuitorul:

A. a prevazut obligatia titularului de a exploata desenul sau modelul industrial, sub sanctiunea decaderii
din drepturi pentru neexploatare;

B. a prevazut obligatia titularului de a exploata desenul sau modelul industrial, sub sanctiunea anularii
titlului de protectie pentru neexploatare;

C. nu a mai prevazut obligatia titularului de a exploata desenul sau modelul industrial, sub sanctiunea
decaderii din drepturi pentru neexploatare.

5. In materia desenelor si modelelor industriale, la expirarea perioadei de valabilitate a titlului

de protectie:

A. dreptul exclusiv de exploatare poate fi exercitat de catre titular in continuare, daca nu aduce atingere
drepturilor unor alte persoane;

B. desenul sau modelul industrial trece in domeniul public si poate fi utilizat de catre orice persoana
fara consimtamantul autorului;

C. desenul sau modelul industrial nu mai poate fi folosit de catre nici o persoana.

6. Desenele reprezinta:

A. denumirea care serveste la identificarea unui produs originar dintr-o tara, regiune sau localitate, in
cazul in care o calitate, o reputatie sau alte caracteristici pot fi atribuite acelei origini;
 B. un semn susceptibil de reprezentare grafica, distinctiv, care diferentiaza produsele si serviciile unei
persoane de cele ale altei persoane.

C. aspectul exterior al unui produs, redat in 2 dimensiuni rezultat din combinatia dintre principalele
caracteristici.

7. Perioada de valabilitate a unui certificat de inregistrare a unui desen sau model industrial:

A. este de 10 ani de la data constituirii depozitului reglementar si poate fi reinnoita pe 3 perioade

succesive de cate 5 ani;

B. este nelimitata;

C. este de 70 de ani.

8. Deosebirea dintre desenul si modelul industrial este:

A. desenul industrial este un ansamblu de linii, iar modelul industrial este un ansamblu de culori;

B. desenul industrial este o reprezentare plana, iar modelul industrial este o reprezentarei in spatiu;

C. desenul industrial nu se inregistreaza la OSIM, iar modelul industrial este supus inregistrarii la OSIM.

9. Pentru a fi protejat, desenul sau modelul industrial trebuie:

A. sa fie original;

B. sa fie contrar ordinii publice;

C. sa aiba functie utilitara.

Speta:

În 1997 a apărut lucrarea comună “Istoria românilor”, coautori fiind AA, BB si CC, fiecare fiind autorul
unuia dintre cele 3 capitole (AA cap 1, BB cap.2, CC cap.3). Lucrarea a fost publicată de Editura S. în baza unui
contract de editare. Prin contract a fost cedat dreptul de reproducere şi distribuire a operei pentru o perioada
de 5 ani.

În 2000 BB a decedat, moştenitor fiind unicul sau fiu – DD.

În 2001 apare într-o revistă de specialitate un articol, semnat de RR, în care sunt preluate masiv texte
din capitolul 2 din lucrarea “Istoria românilor” publicată de cei 3 coautori.

Editura îl cheamă, în 2008, în judecată pe RR pentru încălcarea dreptului de autor solicitând daune
materiale. Pârâtul se apără susţinând că a preluat scurte citate şi că – titulari ai dreptului de autor sunt cei 3
coautori. Mai mult, pârâtul invocă şi prescripţia dreptului de a solicită daune şi prescripţia dreptului de autor.

Întrebări:

1. Precizaţi motivat dacă sunt încălcate drepturi de autor.

Dr la respectarea calitatii de autor

2. Care sunt titularii dreptului de autor asupra lucrării”Istoria românilor” la momentul cererii de
chemare în judecată?

mostenitorii
 3. Prezentaţi motivat, punctul dvs de vedere asupra apărărilor pârâtului.
Apararea nu este corecta

Cei 3 coautori

Termenul de prescriptie de 3 ani

In 2004

Prescriptia dr de autor- nu este, pt ca este dr de protectie ( toata viata, 70 de ani a dr patrimoniale..)

4. Care sunt regulile care guvernează acest tip de operă cu privire la exercitarea dreptului de autor ?

Legea 8/1996

Speta:

Prin cererea înregistrată la 10 mai 2007 reclamantul C.P.F. a chemat în judecată în calitate de pârât
Ministerul Culturii şi Cultelor, solicitând instanţei ca, prin sentinţă ce o va pronunţa, să constate încălcarea de
către pârât a dreptului de autor şi a drepturilor conexe ce îi aparţin cu privire la compoziţia muzicală „Z.”, să
dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 3.300.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru repararea
prejudiciului cauzat şi la publicarea integrală a hotărârii prin mijloacele de comunicare în masă, pe cheltuiala
pârâtului.

În motivarea cererii a arătat că la 23 aprilie pârâtul a lansat o campanie publică naţională numită „Mai
bine cărţi” având ca scop readucere în atenţia publicului a gustului pentru lectură.

Campania a fost făcută cu ajutorul mass-media; în vederea promovării ei, pârâtul a folosit un spot
publicitar realizat de firma de publicitate G.P., vocea aparţinând actorului IC, iar muzica aparţinând în totalitate
reclamantului, fiind vorba despre compoziţia muzicală „Z”. S-a mai arătat că la momentul iniţierii campaniei nu
exista un contract semnat între reclamant şi pârât, prin care primul să fi cedat celui de-al doilea drepturi asupra
melodiei menţionate.

Reclamantul a arătat ca prin atitudinea Ministerului Culturii şi Cultelor de a folosi compoziţia muzicală
într-un spot publicitar de promovare a unei campanii publice naţionale, fără a avea consimţământul scris al
autorului operei, pârâtul a încălcat prevederile Legii nr.8/1996. Reclamantul recunoaște că a afirmat în
nenumărate rânduri în apariţii publice că doreşte să acorde gratuit dreptul de utilizare a creaţieii sale, dar
numai după semnarea unui contract cu Ministerul Culturii.

Potrivit art.12 din Legea 8/1996 autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a decide dacă, în
ce mod şi când va fi utilizată opera sa, inclusiv de a consimţi la utilizarea operei de către alţii.

Potrivit art.40 din aceeaşi lege, autorul sau titularul dreptului de autor poate ceda prin contract altor
persoane numai drepturile sale patrimoniale.

Conform art.42, contractul de cesiune a drepturilor patrimoniale trebuie să prevădă drepturile

patrimoniale transmise şi să menţioneze pentru fiecare dintre acestea, modalităţile de utilizare, durata şi
întinderea cesiunii, precum şi remuneraţia titularului dreptului de autor.

Articolul 43 prevede că existenţa şi conţinutul contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale de

autor se pot dovedi numai prin forma scrisă a acestuia.

Pârâtul a susţinut că firma de publicitate G.P. este cea care trebuia să se preocupe de obţinerea tuturor
autorizărilor pentru respectrarea drepturilor de autor şi a celor conexe, întrucât aceasta este producătorul
spotului. Clipul publicitar este o operă audiovizuală.

Potrivit art.66 alin (1) regizorul sau realizatorul operei audiovizuale este persoana fizică ce îşi asuma
conducerea creării şi realizării operei audiovizuale, în calitate de autor principal, pe când, conform art.66 alin
(2) producătorul unei opere audiovizuale este persoana fizică sau juridică ce îşi asumă responsabilitatea
producerii operei şi, în această calitate, organizează realizarea operei şi furnizează mijloacele necesare tehnice
şi financiare, producătorul nefiind titular de drepturi de autor.
 Prin urmare, între pârât şi firma de publicitate GP a existat doar un raport de subordonare, de executare
a unei activităţi circumscrise unei anumite finalităţi, deoarece societatea de publicitate a îndeplinit o sarcină
încredinţată de pârât şi în beneficiul acestuia.

Pornind de la situaţia de fapt prezentată şi de la prevederile articolelor menţionate, răspundeţi:

1. Ce fel de operă este spotul publicitar? Cine exercită drepturile de autor în privinţa
contribuţiilor individuale?
Opera audiovizuala

Producatorul

2. Ce drepturi exclusive invocă reclamantul a i se fi încălcat?

3. Consideraţi ca prin includerea melodiei în spotul publicitar, ne aflăm în prezenţa unei noi
exercitări a dreptului de divulgare?
Menţionaţi impactul lipsei contractului de cesiune pretins de reclamant şi neconcretizat de către pârât?
Care este soluţia instanţei?

Caracterul insesizabil al drepturilor morale de autor înseamnă:

a. posibilitatea creditorilor autorului de a impune divulgarea operei

b. împrejurarea că acestea nu pot fi urmărite de creditorii autorului operei
c. dreptul creditorilor autorului de a exploata opera pentru a-şi satisface propia creanţă

Caracterul inalienabil al drepturilor morale de autor constă în:

a. posibilitatea autorului de a le transmite oricărui terţ

b. interzicerea oricărei renunţări sau înstrăinări a acestor drepturi
c. echivalează cu autodistrugerea sa morală

Caracterul strict personal al drepturilor morale de autor înseamnă:

a. posibilitatea personală a autorului de a le transmite oricărei persoane

b. exercitarea lor de către terţe persoane
c. că aceste drepturi nu pot fi exercitate decât de către autorul operei

Caracterul perpetuu al drepturilor morale de autor:

a. se aplică şi drepturilor patrimoniale de autor

b. constă în existenţa şi exercitarea lor de către succesorii autorului ori de către terţi, după decesul
titularului

c. nu asigură protecţia personalităţii autorului

Caracterul imprescriptibil al drepturilor morale de autor:

 a. constă în faptul că dreptul la acţiune al autorului unei opere intelectuale pentru apărarea drepturilor sale
morale nu se stinge niciodată

b. reprezintă împrejurarea conform căreia dreptul la acţiune nu poate fi exercitat decât după un timp de la
încălcarea drepturilor morale de autor

c. se aplică şi drepturilor patrimoniale de autor

Dreptul de divulgare este exercitat în una dintre următoarele situaţii:

a. un roman scris este ataşat în biblioteca autorului

b. creaţia este fixată pe suport material
c. o poezie compusă, este recitată de autorul sau în prezenţa a 7 persoane

Ne aflăm într-o situaţie de nerespectare a integrităţii operei în una dintre următoarele situaţii:

a. un actor îşi pune propria amprentă asupra interpretării rolului într-o piesă de teatru
b. opera este divulgată de către un moştenitor al autorului, în condiţiile în care există voinţa expresă a
acestuia de a nu îi fi divulgată creaţia
c. o balerina introduce intempestiv paşi noi într-o coregrafie

Care dintre următoarele drepturi morale se transmit prin moştenire:

a. dreptul la inviolabilitatea operei, dreptul la respectarea calităţii de autor, dreptul de divulgare

b. dreptul la respectarea calităţii de autor, dreptul la retractare, dreptul de divulgare
c. dreptul de divulgare, dreptul la nume şi dreptul la respectarea integrităţii operei

Care dintre următoarele cazuri reprezintă o încălcare a dreptului la respectarea integrităţii operei:

a. o transformare a operei utilizată în scop privat, nefiind pusă la dispoziţia publicului

b. publicarea unei opere eliminând anumite pagini
c. o transformare care are ca rezultat o caricatură, ce nu creează confuzie cu opera originală

Care dintre următoarele afirmaţii este adevarată:

a. dreptul de a retracta opera este acea posibilitate recunoscută autorului de a retrage opera nedivulgată
b. retractarea unei opere este posibilă fără discuţii de ordin juridic, atunci când i se opune dreptul de
proprietate
c. autorul poate retracta opera, dacă partea, care are drepturi rezultând dintr-un contract, este de acord cu
acest lucru

Care dintre următoarele cazuri reprezintă o încălcare a dreptului la respectarea integrităţii operei:

a. transformarea melodiei î n sonerie pentru telefon și comercializarea ulterioară

 b. ruperea unor pagini dintr-o carte
c. transformarea unei opere ce are ca rezultat o caricatură, ce nu creează confuzie cu opera originală

Dreptul de divulgare:

a. reprezintă dreptul autorului de a decide dacă, în ce mod şi când va fi adusă opera la cunoştinţă publică
b. se mai numeşte şi dreptul de retractare
c. poate fi întâlnit în doctrină şi sub denumirea de dreptul la denunţ

Dreptul la paternitatea operei:

a. nu îşi are izvorul în însuşi actul creaţieii

b. se mai numeşte şi dreptul de a pretinde recunoașterea calităţii de autor al operei
c. reprezintă o recunoaștere neoficială a meritelor autorului

Transmiterea dreptului la paternitatea operei:

a. este interzisă prin acte între vii

b. nu se poate face prin moştenire legală sau testamentară
c. aparţine organismului de gestiune legală care a administrat drepturile autorului

Obligaţia corelativă dreptului la paternitatea operei constă în:

a. îndatorirea celui care publică o operă anonimă de a indica numele moştenitorilor legali sau testamentari
ai operei
b. posibilitatea autorului operei de a pretinde restabilirea dreptului său ori de câte ori acesta ar fi încălcat
c. îndatorirea terţilor de a indica numele, prenumele sau pseudonimul autorului în cazul citării şi utilizării
de fragmente extrase din operă, când acest lucru este permis fără consimţământul autorului

Dreptul la nume:

a. presupune doar respectul numelui sub care este publicată opera nu şi al formei de reproducere a
numelui - cerută de autor
b. este numit în doctrină şi dreptul autorului de a decide sub ce nume va fi adusă opera la cunoştinţa
publicului
c. este dreptul autorului de a-şi publica opera sub numele altui autor

Dreptul la inviolabilitatea operei, constând în posibilitatea juridică a autorului de a se opune oricărei

modificări, suprimări sau completări precum şi oricărei atingeri aduse operei care
prejudiciază onoarea sau reputaţia autorului, mai este cunoscut în doctrină şi sub numele de:

a. dreptul la retractarea operei

b. dreptul la interzicerea modificării operei

 c. dreptul la integritatea operei

Prin acţiunea înregistrată la 14 decembrie 1997, C.P. (sculptor) – în calitate de autor al “Monumentului
independenţei din 1877” – a solicitat anularea Deciziei xxx/1996 a Prefecturii Judeţului B., ca nelegală. Prin
Decizia menţionată s-a dispus mutarea monumentului de pe vechiul amplasament, împrejurare de
natură să producă o vătămare a drepturilor de autor.

După decesul reclamantului, survenit pe parcursul derulării procesului, acţiunea a fost continuată de
succesoarea acestuia.

Este de menţionat că – la data ridicării monumentului – acesta a fost amplasat în Piaţă Independenţei din
O., iar prin Decizia xxx/1996 a Prefecturii Judeţului B., grupul statuar a fost mutat la intersecţia a două mari
bulevarde, intens circulate, pe un teren liber de construcţii.

Compoziţia sculpturală dedicată independenţei de stat a României a fost executată de reclamant în baza
unui contract încheiat cu Fostul Consiliu Popular al judeţului B. Pentru turnarea în bronz a grupului statuar s-a
încheiat un contract cu Fondul Plastic, iar pentru executarea soclului, s-a încheiat contract cu IPJ B. Ulterior, la
finalizare, compoziţia sculpturală a fost predată beneficiarului (Consiliul popular B.).

întrebări:

1. Care credeţi ca sunt acele drepturi de autor pe care reclamantul le invocă a îi fi fost încălcate?

2. Succesoarea reclamantului putea continua procesul început de acesta? Motivaţi.

Art 10 , 11

3. Despre ce fel de operă este vorba în speţă? Cine are drept de autor şi cine este proprietarul creaţiei? Care
dintre cele două drepturi este mai puternic?

4. Care consideraţi ca este soluţia corectă pe care ar trebui să o pronunţe instanţa cu privire la cererea
reclamantului - să dea acestuia câştig de cauză şi să anuleze decizia Prefecturii Judeţului B. sau să respingă
cererea reclamatului şi să lase grupul statuar pe noul amplasament – aflat la întretaierea unor artere principale
de circulaţie dinspre graniţă spre centrul municipiului O.? Motivaţi soluţia.

Este rs in pdf

La data de 14 septembrie 2006, reclamanta C.C. a chemat în judecată pe pârâta Municipiul Rm.V. prin primar,
pentru a se constata: -

- existenţa dreptului de autor al reclamantei asupra ansamblului sculptural "Grapheme", situat în

Municipiul Rm.V.;

- încălcarea drepturilor morale ale reclamantei în calitate de autor al acestei lucrări de artă plastică şi
acordarea de daune pentru acest lucru.

În cadrul Programului Habitat şi Artă în România desfăşurat în perioada 15 septembrie-31 octombrie

1998, reclamanta artist plastic C.C., alături de alţi artişti plastici şi arhitecţi a participat la realizarea
obiectivelor. Toţi artiştii au fost remuneraţi printr-un program guvernamental.

În acest context, reclamanta a realizat lucrarea monumentală "Grapheme", ansamblul sculptural format
din 6 piese colorate din beton şi metal de diverse dimensiuni, amplAşată în curtea şcolii nr. 9.

Prin actul intitulat "donaţie" intervenit între autorul lucrării C.C. şi Primarul Mun. Rm.V., lucrarea a fost donată
Primăriei Mun. R.V. Prin acest act, beneficiarul lucrării s-a obligat să respecte dispoziţiile prevăzute şi în Legea
nr. 8/1996, respectiv să nu modifice, să nu mute şi să anunţe autorul în cazul oricărei intervenţii asupra lucrării.
Piesele ce compun ansamblul sculptural au fost cuprinse în lista de inventar al bunurilor ce aparţin domeniului
public al Municipiului R.V.

Printr-o hotarâre a Consiliului Local al Municipiului Rm.V., din 2002, în temeiul unui raport întocmit de
Serviciul de Cadastru şi Evidenţă Patrimoniu, ca urmare a sesizărilor primite din partea directorului şcolii şi a
părinţilor copiilor din zonă, care arătau ca înălţimea şi greutatea pieselor pun în pericol viaţa copiilor s-a decis
mutarea unor corpuri.

Pe amplAşamentul iniţial din faţa şcolii nr. 9, s-au identificat expuse două piese "Grapheme", fiind cele mari din
cele şase consemnate în fişa lucrării întocmită de Comisia de Evaluare a Uniunii Artiștilor Plastici din România.
Restul componentelor au fost identificate de expert la Grădina Zoologică a Municipiului Rm. Vâlcea.

Pârâta recunoaşte dreptul de autor al reclamantei şi nu l-a contestat nici un moment. Pârâta mai recunoaște ca
a fost nevoită să mute piese din ansamblul respectiv, pentru a nu pune viaţa elevilor în pericol. Piesele ce
compun lucrarea "Grapheme” nu au fost distruse ci, reamplAşate într-o altă locaţie.

Pârâta mai arată ca - referitor la primul capăt de cerere, dreptul de autor al reclamantei este recunoscut, în
virtutea art. 1 din Legea nr. 8/1996 si născut potrivit art. 27 din aceeaşi lege din momentul creării operei şi în
consecinţă este inadmisibilă constatarea acestui drept printr-o hotărâre judecătorească pe cale contencioasă.

Referitor la al doilea capăt de cerere, pârâta arată ca, potrivit art.10 din Lege nr. 8/1996, autorul unei opere are
dreptul la respectarea integrităţii operei i de a se opune oricărei modificări, precum si oricărei atingeri adusă
operei, dacă prejudiciază onoarea sau reputaţia sa. În speţă, arată pârâta, nu s-a adus nici un prejşudiciu
onoarei şi reputaţiei artistului, iar dislocarea pieselor ce compun ansamblul sculptural Grapheme edificat de
autorul artist plastic C.C. s-a făcut din necesitate la cererea celor îndreptăţiţi şi printr-o hotărâre a Consiliului
Local. Mai mult, dreptul de a cere constatarea încălcării dreptului de autor s-a prescris.

întrebări:

1. Precizaţi, motivat, dacă au fost încălcate drepturi din conţinutul dreptului de autor şi care ar fi acestea?

2. Identificaţi problemele juridice, analizând argumentele pârâtei şi precizaţi motivat ce soluţie aveţi în vedere.

3. Care credeţi ca ar trebui să fie soluţia instanţei?

 1. Drepturile patrimoniale sunt:
a) transmisibile;
b) opozabile imprescriptibile;
c) insesizabile.

2. Care dintre următoarele reprezintă drepturi patrimoniale ale autorului:

a) dreptul de a decide dacă opera va fi utilizată, dreptul de divulgare;
b) dreptul la nume, dreptul de a decide în ce mod exploatează opera;
c) dreptul de suită şi dreptul de a consimţi la utilizarea operei de către alţii.

3. Care din următoarele nu reprezintă modalităţi de exploatare a operei:

a) difuzarea TV a unui film documentar;
b) prezentarea de către autor a unui tablou de-al sau faţă de 4 prieteni;
c) comercializarea pe suport magnetic a unei melodii.

4. Dreptul de a decide utilizarea operei se mai numeşte şi:

a) dreptul de exploatare a operei;
b) dreptul de divulgare;
c) dreptul la integritatea operei.

5. Dreptul de suită reprezintă:

a) dreptul recunoscut artiştilor interpreţişi executanţi;
b) posibilitatea autorului de a primi o parte din preţul vânzărilor ulterioare ale operei
sale şi dreptul autorului de a fi informat cu privire la locul unde se află opera sa;
c) dreptul de preemţiune al autorului.

6. Exploatarea unei opere colective:

a) se face de către persoana din iniţiativa, sub responsabilitatea şi sub numele căreia s-a
realizat opera;
b) aparţine autorului principal;
c) se face concomitant de toţi participanţii.

7. Potrivit principiului protecţiei limitate a drepturilor patrimoniale de autor înseamnă că:

a) drepturile sunt recunoscute pentru eternitate;
b) drepturile sunt recunoscute în favoarea autorului pe tot timpul vieţii acestuia şi în
favoarea moştenitorilor pe o durată limitată;
c) durata drepturilor patrimoniale de autor diferă în funcţie de valoarea operei.

8. Printre drepturile patrimoniale de autor al unei opere de artă plastică sau fotografică
sunt:
a) dreptul de a decide utilizarea operei şi dreptul de suită;
b) dreptul de divulgare şi dreptul de exploatare a operei;
c) dreptul de a dispune de operă şi dreptul de retractare.

9. Dacă pe coperta unei cărţi apare menţiunea: “Nici o pagină din prezenta carte nu poate
fi fotocopiată”, cumpărătorul:
 a) poate fotocopia toată cartea;
b) nu poate fotocopia pagini din carte;
c) poate fotocopia 5 pagini pentru uz personal.

10. În care dintre următoarele cazuri este permisă reproducerea fără acordul autorului:
a) reproducerea în număr nelimitat al operei, pentru uz personal;
b) reproducerea integrală a operei pentru înlocuirea operei deteriorate, când există un
exemplar unic în biblioteca sau arhiva respectivă;
c) reproducerea unei opere nedivulgate.

11. Suportul material în care este încorporată o operă artistică, ştiinţifică sau literară care
a fost creată pe timpul căsătoriei, aparţine:
a) categoriei de bunuri comune ale soţilor ;
b) categoriei de bunuri proprii ale autorului ;
c) succesorilor autorului, chiar pe timpul vieţii acestuia.

Cumpărătorul unui DVD conţinând filmul documentar “România neîmblânzită”

realizează ca nu poate face o copie de rezervă a filmului fixat pe DVD. Constatând acest lucru
cheamă în judecată producătorul pentru nerespectarea dreptului la copia pentru uz personal.
Producătorul invocă art.13 al Legii 8/1996 conform căruia titularul de drepturi de autor este
singurul care poate autoriza reproducerea operei. Mai mult, pe copertă apare şi următoarea
menţiune: “Este interzisă copierea acestui DVD”
Întrebări:
1. Se poate realiza un număr de copii ale acestui DVD?
2. Ce reguli guvernează reproducerea operei?
3. În ce condiţii poate fi făcută copia pentru uz personal?
4. Care credeţi, motivat, că ar trebui să fie soluţia instanţei?

Prin acţiunea înregistrată la 02.02.2001, reclamantul P.S. a chemat în judecată pe pârâta

Editura O.P. solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa să acorde acestuia atât
daune materiale în valoare de 1,000,000 RON, cât şi daune morale în valoare de 200,000,000
RON.
Reclamantul invocă faptul ca i-au fost încălcate anumite drepturi cu privire la filmul
documentar “Istoria artei”.
În susţinerea sa, menţionează ca în 1999 a fost încheiat, la comanda pârâtei, un contract
între aceasta şi Studiourile Cinematografice B.B., în vederea realizării unui film documentar
purtând numele sus menţionat.
La realizarea acestui film, reclamantul a contribuit în calitate de autor al scenariului
literar, precum şi autor al comentariului de specialitate, încheind un contract de achiziţionare a
scenariului literar şi a comentariului de specialitate cu Studiourile Cinematografice B.B. Cu acest
prilej, a optat pentru încasarea unei sume globale în schimbul contribuţiilor sale.
Pe genericul filmului, ulterior difuzat, apare menţionat numele lui P.S. doar în calitate de
autor unic al scenariului, nu şi al comentariului. Pe materialele promoţionale care fac publicitate
filmului numele său nu apare în nici una din cele două calităţi.
 Reclamantul mai face menţiunea că pârâta nu i-a achitat (în afară de suma globală
stabilită prin contract), nici o sumă de bani din încasarea preţului vânzării şi închirierii casetelor
video care conţin filmul sau din difuzarea ulterioară pe diferite posturi de televiziune.
Întrebări:
1. Care sunt acele drepturi pe care reclamantul invocă a îi fi fost încălcate?
2. Ce drepturi are reclamantul în legatură cu filmul documentar “Istoria artei”, la a cărui apariţie
a contribuit în calităţile mai sus menţionate?
3. Despre ce fel de operă este vorba în speţă şi cui îi aparţine dreptul de autor?
4. Care este soluţia instanţei? Va acorda daune morale? Dar daune materiale?
1. Natura juridical a dreptului de proprietate intelectuala este:
a) Un drept de proprietate;
b) Un drept distinct ce formeaza o categorie speciala, bucurandu-se de attribute morale si
patrimoniale;
c) Un drept personal nepatrimonial.

2. Dreptul proprietăţii intelectuale reprezintă acea ramură de drept care studiază normele
juridice care reglementează:
a) creaţiile intelectuale cu caracter industrial;
b) creaţiile intelectuale originale privitoare la invenţii şi mărci;
c) creaţiile intelectuale din domeniul literar, artiştic sau ştiinţific şi creaţiile
intelectuale cu aplicabilitate industrială.

3. Pot constitui obiect al dreptului de autor:

a) operele literare;
b) desenele industriale;
c) textele legislative.

4. Porivit Legii nr. 8/1996 o operă de creaţiei este protejată:

a) numai dacă are o mare însemnătate naţională;
b) numai dacă face parte din patrimoniul cultural naţional;
c) indiferent de valoarea acesteia.

5. Care dintre următoarele nu formeză obiect al protecţiei prin dreptul de autor:

a) lucrările plastice, hărţile şi desenele din domeniul topografiei, geografiei;
b) ştirile şi informaţiile de presă;
c) operele ştiinţifice orale, precum cursurile universitare.

6. Care dintre următoarele reprezintă condiţii pentru a opera protecţia prin drept de autor:
a) noutate, efort de creaţiei intelectuală şi formă concretă de exprimare;
b) distinctivitate, opera să fie susceptibilă de a fi adusă la cunoştinţă publicului,
originalitate;
c) efort de creaţiei intelectuală, formă concretă de exprimare şi originalitate.

7. Opera comună se deosebeşte de opera colectivă prin:

a) opera comună are caracter unitar, în timp ce opera colectivă nu prezintă acest
caracter;
b) în cazul operei colective este imposibil să se atribuie vreun drept distinctiv
vreunuia dintre autori asupra ansamblului operei create;
c) opera comună are un singur autor, în vreme ce opera colectivă are o pluralitate
de autori.

8. Care dintre următoarele reprezintă o operă comună:

 a) opera realizată de mai multe persoane împreună, la iniţiativa unei entitaţi;
b) opera realizată de către un compozitor şi interpretată de un instrumentist;
c) opera la care participă două sau mai multe persoane împreună, fără ca fiecare să
îşi cunoască partea de contribuţie.

9. Pot forma obiectul dreptului de autor:

a) numai operele care sunt caracterizate prin noutate;
b) operele originale de creaţiei intelectuală;
c) numai operele care sunt înregistrate la Oficiul Român pentru Drepturi de Autor.

10. Care dintre următoarele afirmaţii este adevarată:

a) opera originală reflectă personalitatea autorului;
b) originalitatea şi noutatea sunt două noţiuni care se confundă;
c) originalitatea nu este o condiţie relevantă pentru protecţia prin drept de autor.

11. Care dintre următoarele pot face obiectul protecţiei prin drept de autor:
a) operele dramatice, operele dramatico-muzicale şi textele oficiale de natură
legislativă;
b) operele de arhitectură, lucrările plastice, compoziţiile muzicale cu sau fără text;
c) operele ştiinţifice, ştirile şi informaţiile de presă, operele fotografice.

12. Care dintre următoarele creaţii nu sunt susceptibile de a fi aduse la cunoştinţa

publicului:
a) un dicţionar român - englez;
b) o melodie pusă pe o partitură;
c) un peisaj care există în minte pictorului.

13. Care dintre următoarele reprezintă condiţii pentru a opera protecţia prin drept de
autor:
a) efort de creaţie intelectuală, originalitate, să nu fie contrară ordinii publice şi bunelor
moravuri;
b) noutate, formă concretă de exprimare, susceptibilă de a fi adusă la cunoştinţă
publicului;
c) efort de creaţiei intelectuală, originalitate, forma concretă de exprimare.

14. Potrivit legii, calitatea de subiect al dreptului de autor poate aparţine:

a) numai autorului operei;
b) numai persoanei fizice sau juridice care a creat opera;
c) persoanei fizice sau juridice prin a cărei contribuţie opera a fost adusă la
cunoştinţă publică sub formă anonimă sau sub un pseudonim, care nu permit
identificarea autorului.
15. Dovada calităţii de autor, când opera a fost adusă la cunoştinţă publică sub numele unei
persoane se face prin:
a) proba verităţii;
b) prezumţia ca autorul este persoana sub numele căreia opera a fost adusă pentru
prima dată la cunoştinţă publică;
c) recunoașterea din grup.

16. Folclorul ca totalitate de opere, a traditiilor si obiceiurilor populare:

a) nu face obiect al protectiei conferite de dreptul de autor, conform legii nr.8/1996;
b) este protejat prin dispozitiile legii nr.8/1996;
c) niciun alt system de drept in afara celui romanesc nu admite protejarea acestuia.
Caracterul insesizabil al drepturilor morale de autor înseamnă:

a. posibilitatea creditorilor autorului de a impune divulgarea operei

b. împrejurarea că acestea nu pot fi urmărite de creditorii autorului operei
c. dreptul creditorilor autorului de a exploata opera pentru a-şi satisface propia creanţă

Caracterul inalienabil al drepturilor morale de autor constă în:

a. posibilitatea autorului de a le transmite oricărui terţ

b. interzicerea oricărei renunţări sau înstrăinări a acestor drepturi
c. echivalează cu autodistrugerea sa morală

Caracterul strict personal al drepturilor morale de autor înseamnă:

a. posibilitatea personală a autorului de a le transmite oricărei persoane

b. exercitarea lor de către terţe persoane
c. că aceste drepturi nu pot fi exercitate decât de către autorul operei

Caracterul perpetuu al drepturilor morale de autor:

a. se aplică şi drepturilor patrimoniale de autor

b. constă în existenţa şi exercitarea lor de către succesorii autorului ori de către terţi,
după decesul titularului

c. nu asigură protecţia personalităţii autorului

Caracterul imprescriptibil al drepturilor morale de autor:

a. constă în faptul că dreptul la acţiune al autorului unei opere intelectuale pentru

apărarea drepturilor sale morale nu se stinge niciodată

b. reprezintă împrejurarea conform căreia dreptul la acţiune nu poate fi exercitat decât

după un timp de la încălcarea drepturilor morale de autor

c. se aplică şi drepturilor patrimoniale de autor

Dreptul de divulgare este exercitat în una dintre următoarele situaţii:

a. un roman scris este ataşat în biblioteca autorului

 b. creaţia este fixată pe suport material
c. o poezie compusă, este recitată de autorul sau în prezenţa a 7 persoane

Ne aflăm într-o situaţie de nerespectare a integrităţii operei în una dintre

următoarele situaţii:

a. un actor îşi pune propria amprentă asupra interpretării rolului într-o piesă de teatru
b. opera este divulgată de către un moştenitor al autorului, în condiţiile în care
există voinţa expresă a acestuia de a nu îi fi divulgată creaţia
c. o balerina introduce intempestiv paşi noi într-o coregrafie

Care dintre următoarele drepturi morale se transmit prin moştenire:

a. dreptul la inviolabilitatea operei, dreptul la respectarea calităţii de autor, dreptul de

divulgare
b. dreptul la respectarea calităţii de autor, dreptul la retractare, dreptul de divulgare
c. dreptul de divulgare, dreptul la nume şi dreptul la respectarea integrităţii operei

Care dintre următoarele cazuri reprezintă o încălcare a dreptului la respectarea

integrităţii operei:

a. o transformare a operei utilizată în scop privat, nefiind pusă la dispoziţia publicului

b. publicarea unei opere eliminând anumite pagini
c. o transformare care are ca rezultat o caricatură, ce nu creează confuzie cu opera
originală

Care dintre următoarele afirmaţii este adevarată:

a. dreptul de a retracta opera este acea posibilitate recunoscută autorului de a retrage

opera nedivulgată
b. retractarea unei opere este posibilă fără discuţii de ordin juridic, atunci când i se
opune dreptul de proprietate
c. autorul poate retracta opera, dacă partea, care are drepturi rezultând dintr-un
contract, este de acord cu acest lucru

Care dintre următoarele cazuri reprezintă o încălcare a dreptului la respectarea

integrităţii operei:

a. transformarea melodiei î n sonerie pentru telefon și comercializarea ulterioară

b. ruperea unor pagini dintr-o carte
 c. transformarea unei opere ce are ca rezultat o caricatură, ce nu creează confuzie cu
opera originală

Dreptul de divulgare:

a. reprezintă dreptul autorului de a decide dacă, în ce mod şi când va fi adusă opera la

cunoştinţă publică
b. se mai numeşte şi dreptul de retractare
c. poate fi întâlnit în doctrină şi sub denumirea de dreptul la denunţ

Dreptul la paternitatea operei:

a. nu îşi are izvorul în însuşi actul creaţieii

b. se mai numeşte şi dreptul de a pretinde recunoașterea calităţii de autor al operei
c. reprezintă o recunoaștere neoficială a meritelor autorului

Transmiterea dreptului la paternitatea operei:

a. este interzisă prin acte între vii

b. nu se poate face prin moştenire legală sau testamentară
c. aparţine organismului de gestiune legală care a administrat drepturile autorului

Obligaţia corelativă dreptului la paternitatea operei constă în:

a. îndatorirea celui care publică o operă anonimă de a indica numele moştenitorilor

legali sau testamentari ai operei
b. posibilitatea autorului operei de a pretinde restabilirea dreptului său ori de câte ori
acesta ar fi încălcat
c. îndatorirea terţilor de a indica numele, prenumele sau pseudonimul autorului în
cazul citării şi utilizării de fragmente extrase din operă, când acest lucru este permis
fără consimţământul autorului

Dreptul la nume:

a. presupune doar respectul numelui sub care este publicată opera nu şi al formei de
reproducere a numelui - cerută de autor
b. este numit în doctrină şi dreptul autorului de a decide sub ce nume va fi adusă opera
la cunoştinţa publicului
c. este dreptul autorului de a-şi publica opera sub numele altui autor
Dreptul la inviolabilitatea operei, constând în posibilitatea juridică a autorului de a
se opune oricărei modificări, suprimări sau completări precum şi oricărei atingeri
aduse operei care prejudiciază onoarea sau reputaţia autorului, mai este cunoscut în
doctrină şi sub numele de:

a. dreptul la retractarea operei

b. dreptul la interzicerea modificării operei

c. dreptul la integritatea operei

Prin acţiunea înregistrată la 14 decembrie 1997, C.P. (sculptor) – în calitate de autor al

“Monumentului independenţei din 1877” – a solicitat anularea Deciziei xxx/1996 a
Prefecturii Judeţului B., ca nelegală. Prin Decizia menţionată s-a dispus mutarea
monumentului de pe vechiul amplasament, împrejurare de natură să producă o vătămare a
drepturilor de autor.

După decesul reclamantului, survenit pe parcursul derulării procesului, acţiunea a

fost continuată de succesoarea acestuia.

Este de menţionat că – la data ridicării monumentului – acesta a fost amplasat în

Piaţă Independenţei din O., iar prin Decizia xxx/1996 a Prefecturii Judeţului B., grupul
statuar a fost mutat la intersecţia a două mari bulevarde, intens circulate, pe un teren liber
de construcţii.

Compoziţia sculpturală dedicată independenţei de stat a României a fost executată de

reclamant în baza unui contract încheiat cu Fostul Consiliu Popular al judeţului B. Pentru
turnarea în bronz a grupului statuar s-a încheiat un contract cu Fondul Plastic, iar pentru
executarea soclului, s-a încheiat contract cu IPJ B. Ulterior, la finalizare, compoziţia
sculpturală a fost predată beneficiarului (Consiliul popular B.).

întrebări:

1. Care credeţi ca sunt acele drepturi de autor pe care reclamantul le invocă a îi fi

fost încălcate?

2. Succesoarea reclamantului putea continua procesul început de acesta? Motivaţi.

Art 10 , 11

3. Despre ce fel de operă este vorba în speţă? Cine are drept de autor şi cine este
proprietarul creaţiei? Care dintre cele două drepturi este mai puternic?

4. Care consideraţi ca este soluţia corectă pe care ar trebui să o pronunţe instanţa cu privire
la cererea reclamantului - să dea acestuia câştig de cauză şi să anuleze decizia Prefecturii
Judeţului B. sau să respingă cererea reclamatului şi să lase grupul statuar pe noul
amplasament – aflat la întretaierea unor artere principale de circulaţie dinspre graniţă spre
centrul municipiului O.? Motivaţi soluţia.

Este rs in pdf
La data de 14 septembrie 2006, reclamanta C.C. a chemat în judecată pe pârâta Municipiul
Rm.V. prin primar, pentru a se constata: -

- existenţa dreptului de autor al reclamantei asupra ansamblului sculptural

"Grapheme", situat în Municipiul Rm.V.;

- încălcarea drepturilor morale ale reclamantei în calitate de autor al acestei lucrări de

artă plastică şi acordarea de daune pentru acest lucru.

În cadrul Programului Habitat şi Artă în România desfăşurat în perioada 15

septembrie-31 octombrie 1998, reclamanta artist plastic C.C., alături de alţi artişti
plastici şi arhitecţi a participat la realizarea obiectivelor. Toţi artiştii au fost remuneraţi
printr-un program guvernamental.

În acest context, reclamanta a realizat lucrarea monumentală "Grapheme", ansamblul

sculptural format din 6 piese colorate din beton şi metal de diverse dimensiuni, amplAşată
în curtea şcolii nr. 9.

Prin actul intitulat "donaţie" intervenit între autorul lucrării C.C. şi Primarul Mun. Rm.V.,
lucrarea a fost donată Primăriei Mun. R.V. Prin acest act, beneficiarul lucrării s-a obligat să
respecte dispoziţiile prevăzute şi în Legea nr. 8/1996, respectiv să nu modifice, să nu mute
şi să anunţe autorul în cazul oricărei intervenţii asupra lucrării. Piesele ce compun
ansamblul sculptural au fost cuprinse în lista de inventar al bunurilor ce aparţin
domeniului public al Municipiului R.V.

Printr-o hotarâre a Consiliului Local al Municipiului Rm.V., din 2002, în temeiul unui raport
întocmit de Serviciul de Cadastru şi Evidenţă Patrimoniu, ca urmare a sesizărilor primite
din partea directorului şcolii şi a părinţilor copiilor din zonă, care arătau ca înălţimea şi
greutatea pieselor pun în pericol viaţa copiilor s-a decis mutarea unor corpuri.

Pe amplAşamentul iniţial din faţa şcolii nr. 9, s-au identificat expuse două piese
"Grapheme", fiind cele mari din cele şase consemnate în fişa lucrării întocmită de Comisia
de Evaluare a Uniunii Artiștilor Plastici din România. Restul componentelor au fost
identificate de expert la Grădina Zoologică a Municipiului Rm. Vâlcea.

Pârâta recunoaşte dreptul de autor al reclamantei şi nu l-a contestat nici un moment.

Pârâta mai recunoaște ca a fost nevoită să mute piese din ansamblul respectiv, pentru a nu
pune viaţa elevilor în pericol. Piesele ce compun lucrarea "Grapheme” nu au fost distruse ci,
reamplAşate într-o altă locaţie.

Pârâta mai arată ca - referitor la primul capăt de cerere, dreptul de autor al reclamantei
este recunoscut, în virtutea art. 1 din Legea nr. 8/1996 si născut potrivit art. 27 din aceeaşi
lege din momentul creării operei şi în consecinţă este inadmisibilă constatarea acestui
drept printr-o hotărâre judecătorească pe cale contencioasă.

Referitor la al doilea capăt de cerere, pârâta arată ca, potrivit art.10 din Lege nr. 8/1996,
autorul unei opere are dreptul la respectarea integrităţii operei i de a se opune oricărei
modificări, precum si oricărei atingeri adusă operei, dacă prejudiciază onoarea sau
reputaţia sa. În speţă, arată pârâta, nu s-a adus nici un prejşudiciu onoarei şi reputaţiei
artistului, iar dislocarea pieselor ce compun ansamblul sculptural Grapheme edificat de
autorul artist plastic C.C. s-a făcut din necesitate la cererea celor îndreptăţiţi şi printr-o
hotărâre a Consiliului Local. Mai mult, dreptul de a cere constatarea încălcării dreptului de
autor s-a prescris.

întrebări:

1. Precizaţi, motivat, dacă au fost încălcate drepturi din conţinutul dreptului de autor şi
care ar fi acestea?

2. Identificaţi problemele juridice, analizând argumentele pârâtei şi precizaţi motivat ce

soluţie aveţi în vedere.

3. Care credeţi ca ar trebui să fie soluţia instanţei?