1.

Natura juridical a dreptului de proprietate intelectuala este:

a) Un drept de proprietate;
b) Un drept distinct ce formeaza o categorie speciala, bucurandu-se de
attribute morale si patrimoniale;
c) Un drept personal nepatrimonial.

2. Dreptul proprietăţii intelectuale reprezintă acea ramură de drept care studiază normele
juridice care reglementează:
a) creaţiile intelectuale cu caracter industrial;
b) creaţiile intelectuale originale privitoare la invenţii şi mărci;
c) creaţiile intelectuale din domeniul literar, artiştic sau ştiinţific şi creaţiile
intelectuale cu aplicabilitate industrială.

3. Pot constitui obiect al dreptului de autor:

a) operele literare;
b) desenele industriale;
c) textele legislative.

4. Porivit Legii nr. 8/1996 o operă de creaţiei este protejată:

a) numai dacă are o mare însemnătate naţională;
b) numai dacă face parte din patrimoniul cultural naţional;
c) indiferent de valoarea acesteia.

5. Care dintre următoarele nu formeză obiect al protecţiei prin dreptul de autor:

a) lucrările plastice, hărţile şi desenele din domeniul topografiei, geografiei;
b) ştirile şi informaţiile de presă;
c) operele ştiinţifice orale, precum cursurile universitare.

6. Care dintre următoarele reprezintă condiţii pentru a opera protecţia prin drept de autor:
a) noutate, efort de creaţiei intelectuală şi formă concretă de exprimare;
b) distinctivitate, opera să fie susceptibilă de a fi adusă la cunoştinţă publicului,
originalitate;
c) efort de creaţiei intelectuală, formă concretă de exprimare şi originalitate.

7. Opera comună se deosebeşte de opera colectivă prin:

a) opera comună are caracter unitar, în timp ce opera colectivă nu prezintă acest
caracter;
b) în cazul operei colective este imposibil să se atribuie vreun drept distinctiv
vreunuia dintre autori asupra ansamblului operei create;
c) opera comună are un singur autor, în vreme ce opera colectivă are o pluralitate
de autori.

8. Care dintre următoarele reprezintă o operă comună:

 a) opera realizată de mai multe persoane împreună, la iniţiativa unei entitaţi;
b) opera realizată de către un compozitor şi interpretată de un instrumentist;
c) opera la care participă două sau mai multe persoane împreună, fără ca fiecare
să îşi cunoască partea de contribuţie.

9. Pot forma obiectul dreptului de autor:

a) numai operele care sunt caracterizate prin noutate;
b) operele originale de creaţiei intelectuală;
c) numai operele care sunt înregistrate la Oficiul Român pentru Drepturi de Autor.

10. Care dintre următoarele afirmaţii este adevarată:

a) opera originală reflectă personalitatea autorului;
b) originalitatea şi noutatea sunt două noţiuni care se confundă;
c) originalitatea nu este o condiţie relevantă pentru protecţia prin drept de autor.

11. Care dintre următoarele pot face obiectul protecţiei prin drept de autor:
a) operele dramatice, operele dramatico-muzicale şi textele oficiale de natură legislativă;
b) operele de arhitectură, lucrările plastice, compoziţiile muzicale cu sau fără text;
c) operele ştiinţifice, ştirile şi informaţiile de presă, operele fotografice.

12. Care dintre următoarele creaţii nu sunt susceptibile de a fi aduse la cunoştinţa

publicului:
a) un dicţionar român - englez;
b) o melodie pusă pe o partitură;
c) un peisaj care există în minte pictorului.

13. Care dintre următoarele reprezintă condiţii pentru a opera protecţia prin drept de
autor:
a) efort de creaţie intelectuală, originalitate, să nu fie contrară ordinii publice şi bunelor
moravuri;
b) noutate, formă concretă de exprimare, susceptibilă de a fi adusă la cunoştinţă
publicului;
c) efort de creaţiei intelectuală, originalitate, forma concretă de exprimare.

14. Potrivit legii, calitatea de subiect al dreptului de autor poate aparţine:

a) numai autorului operei;
b) numai persoanei fizice sau juridice care a creat opera;
c) persoanei fizice sau juridice prin a cărei contribuţie opera a fost adusă la
cunoştinţă publică sub formă anonimă sau sub un pseudonim, care nu permit
identificarea autorului.

15. Dovada calităţii de autor, când opera a fost adusă la cunoştinţă publică sub numele unei
persoane se face prin:
a) proba verităţii;
 b) prezumţia ca autorul este persoana sub numele căreia opera a fost adusă
pentru prima dată la cunoştinţă publică;
c) recunoașterea din grup.

16. Folclorul ca totalitate de opere, a traditiilor si obiceiurilor populare:

a) nu face obiect al protectiei conferite de dreptul de autor, conform legii nr.8/1996;
b) este protejat prin dispozitiile legii nr.8/1996;
c) niciun alt system de drept in afara celui romanesc nu admite protejarea acestuia.

1. Caracterul strict personal al drepturilor morale de autor înseamnă:

a) că aceste drepturi nu pot fi exercitate decât de către autorul operei;
b) posibilitatea personală a autorului de a le transmite oricărei persoane;
c) exercitarea lor de către terţe persoane.
2. Caracterul inalienabil al drepturilor morale de autor constă în:
a) posibilitatea autorului de a le transmite oricărui terţ;
b) echivalează cu autodistrugerea sa morală;
c) interzicerea oricărei renunţări sau înstrăinări a acestor drepturi.
3. Caracterul insesizabil al drepturilor morale de autor înseamnă:
a) posibilitatea creditorilor autorului de a impune divulgarea operei;
b) dreptul creditorilor autorului de a exploata opera pentru a-şi satisface
propia creanţă;
c) împrejurarea că acestea nu pot fi urmărite de creditorii autorului operei.

4. Printre drepturile morale ale autorului se numară:

a) dreptul de a decide dacă exploatează opera, dreptul la retractare, dreptul la nume;
b) dreptul la respectarea calităţii de autor, dreptul de divulgare, dreptul de suită;
c) dreptul la respectarea integrităţii operei, dreptul la nume, dreptul de
retractare.

5. Caracterul imprescriptibil al drepturilor morale de autor:

a) constă în faptul că dreptul la acţiune al autorului unei opere intelectuale
pentru apărarea drepturilor sale morale nu se stinge niciodată;
b) reprezintă împrejurarea conform căreia dreptul la acţiune nu poate fi exercitat
decât după un timp de la încălcarea drepturilor morale de autor;
c) se aplică şi drepturilor patrimoniale de autor.

6. Caracterul perpetuu al drepturilor morale de autor:

a) nu asigură protecţia personalităţii autorului ;
b) se aplică şi drepturilor patrimoniale de autor;
c) constă în existenţa şi exercitarea lor de către succesorii autorului ori de
către terţi, după decesul titularului.

7. Dreptul de divulgare este exercitat în una dintre următoarele situaţii:

a) creaţia este fixată pe suport material;
 b) un roman scris este ataşat în biblioteca autorului;
c) o poezie compusă, este recitată de autorul sau în prezenţa a 7 persoane.

8. Ne aflăm într-o situaţie de nerespectare a integrităţii operei în una dintre

următoarele situaţii:
a) o balerina introduce intempestiv paşi noi într-o coregrafie;
b) un actor îşi pune propria amprentă asupra interpretării rolului într-o piesă de
teatru;
c) opera este divulgată de către un moştenitor al autorului, în condiţiile în care
există voinţa expresă a acestuia de a nu îi fi divulgată creaţia.

9. Care dintre următoarele drepturi morale se transmit prin moştenire:

a) dreptul de divulgare, dreptul la nume şi dreptul la respectarea integrităţii operei;

b) dreptul la inviolabilitatea operei, dreptul la respectarea calităţii de autor,
dreptul de divulgare;
c) dreptul la respectarea calităţii de autor, dreptul la retractare, dreptul de divulgare.

10. Care dintre următoarele cazuri reprezintă o încălcare a dreptului la respectarea

integrităţii operei:
a) publicarea unei opere eliminând anumite pagini;
b) o transformare a operei utilizată în scop privat, nefiind pusă la dispoziţia
publicului;
c) o transformare care are ca rezultat o caricatură, ce nu creează confuzie cu
opera
originală.

11. Care dintre următoarele afirmaţii este adevarată:

a) retractarea unei opere este posibilă fără discuţii de ordin juridic, atunci când i
se opune dreptul de proprietate;
b) dreptul de a retracta opera este acea posibilitate recunoscută autorului de a
retrage opera nedivulgată;
c) autorul poate retracta opera, dacă partea, care are drepturi rezultând
dintr-un contract, este de acord cu acest lucru.

12. Care dintre următoarele cazuri reprezintă o încălcare a dreptului la respectarea

integrităţii operei:
a) ruperea unor pagini dintr-o carte;
b) transformarea melodiei în sonerie pentru telefon şi comercializarea ulterioară;
c) transformarea unei opere ce are ca rezultat o caricatură, ce nu creează confuzie
cu opera originală.

13. Dreptul de divulgare:

a) poate fi întâlnit în doctrină şi sub denumirea de dreptul la denunţ;
b) reprezintă dreptul autorului de a decide dacă, în ce mod şi când va fi adusă
opera la cunoştinţă publică;
 c) se mai numeşte şi dreptul de retractare.

14. Dreptul la paternitatea operei:

a) nu îşi are izvorul în însuşi actul creaţieii;
b) se mai numeşte şi dreptul de a pretinde recunoașterea calităţii de autor al
operei;
c) reprezintă o recunoaștere neoficială a meritelor autorului.

15. Transmiterea dreptului la paternitatea operei:

a) este interzisă prin acte între vii;
b) nu se poate face prin moştenire legală sau testamentară;
c) aparţine organismului de gestiune legală care a administrat drepturile autorului.

16. Obligaţia corelativă dreptului la paternitatea operei constă în:

a) îndatorirea terţilor de a indica numele, prenumele sau pseudonimul autorului

în cazul citării şi utilizării de fragmente extrase din operă, când acest lucru este
permis fără consimţământul autorului;
b) îndatorirea celui care publică o operă anonimă de a indica numele moştenitorilor
legali sau testamentari ai operei;
c) posibilitatea autorului operei de a pretinde restabilirea dreptului său ori de câte ori
acesta ar fi încălcat.

17. Dreptul la nume:

a) este numit în doctrină şi dreptul autorului de a decide sub ce nume va fi adusă
opera la cunoştinţa publicului;
b) este dreptul autorului de a-şi publica opera sub numele altui autor;
c) presupune doar respectul numelui sub care este publicată opera nu şi al
formei de reproducere a numelui - cerută de autor.

18. Dreptul la inviolabilitatea operei, constând în posibilitatea juridică a autorului de a

se opune oricărei modificări, suprimări sau completări precum şi oricărei atingeri aduse
operei care prejudiciază onoarea sau reputaţia autorului, mai este cunoscut în doctrină
şi sub numele de:
a) dreptul la interzicerea modificării operei;
b) dreptul la retractarea operei;
c) dreptul la integritatea operei.

1. Drepturile patrimoniale sunt:

a) transmisibile;
b) opozabile imprescriptibile;
c) insesizabile.
 2. Care dintre următoarele reprezintă drepturi patrimoniale ale autorului:
a) dreptul de a decide dacă opera va fi utilizată, dreptul de divulgare;
b) dreptul la nume, dreptul de a decide în ce mod exploatează opera;
c) dreptul de suită şi dreptul de a consimţi la utilizarea operei de către alţii.

3. Care din următoarele nu reprezintă modalităţi de exploatare a operei:

a) difuzarea TV a unui film documentar;
b) prezentarea de către autor a unui tablou de-al sau faţă de 4 prieteni;
c) comercializarea pe suport magnetic a unei melodii.

4. Dreptul de a decide utilizarea operei se mai numeşte şi:

a) dreptul de exploatare a operei;
b) dreptul de divulgare;
c) dreptul la integritatea operei.

5. Dreptul de suită reprezintă:

a) dreptul recunoscut artiştilor interpreţişi executanţi;
b) posibilitatea autorului de a primi o parte din preţul vânzărilor ulterioare
ale operei sale şi dreptul autorului de a fi informat cu privire la locul unde se află
opera sa;
c) dreptul de preemţiune al autorului.

6. Exploatarea unei opere colective:

a) se face de către persoana din iniţiativa, sub responsabilitatea şi sub numele
căreia s-a realizat opera;
b) aparţine autorului principal;
c) se face concomitant de toţi participanţii.

7. Potrivit principiului protecţiei limitate a drepturilor patrimoniale de autor înseamnă

că:
a) drepturile sunt recunoscute pentru eternitate;
b) drepturile sunt recunoscute în favoarea autorului pe tot timpul vieţii
acestuia şi în favoarea moştenitorilor pe o durată limitată;
c) durata drepturilor patrimoniale de autor diferă în funcţie de valoarea operei.

8. Printre drepturile patrimoniale de autor al unei opere de artă plastică sau

fotografică sunt:
a) dreptul de a decide utilizarea operei şi dreptul de suită;
b) dreptul de divulgare şi dreptul de exploatare a operei;
c) dreptul de a dispune de operă şi dreptul de retractare.

9. Dacă pe coperta unei cărţi apare menţiunea: “Nici o pagină din prezenta carte nu
poate fi fotocopiată”, cumpărătorul:

a) poate fotocopia toată cartea;

b) nu poate fotocopia pagini din carte;
 c) poate fotocopia 5 pagini pentru uz personal.

10. În care dintre următoarele cazuri este permisă reproducerea fără acordul autorului:
a) reproducerea în număr nelimitat al operei, pentru uz personal;
b) reproducerea integrală a operei pentru înlocuirea operei deteriorate, când
există un exemplar unic în biblioteca sau arhiva respectivă;
c) reproducerea unei opere nedivulgate.

11. Suportul material în care este încorporată o operă artistică, ştiinţifică sau literară
care a fost creată pe timpul căsătoriei, aparţine:
a) categoriei de bunuri comune ale soţilor ;
b) categoriei de bunuri proprii ale autorului ;
c) succesorilor autorului, chiar pe timpul vieţii acestuia.

12. Poate fi înstrăinat:

a) dreptul de suită;
b) dreptul de reproducere a operei;
c) dreptul de retractare.

13. Nu constituie o încălcare a dreptului de autor:

a) reproducerea operei pentru uz personal;
b) crearea unei opera derivateîn lipsa autorizării din partea autorului;
c) folosirea operei în scop de citare
.

14. Dreptul de suită:

a) este un drept personal nepatrimonial;
b) este un drept patrimonial;
c) privește operele literare și științifice.

15. Este un drept patrimonial de autor:

a) dreptul de divulgare;
b) dreptul de retractare;
c) dreptul de a consimți la utilizarea operei de catre alții.

1. Angajatul care, în această calitate, realizează o operă, alta decât un program pentru
calculator:
a) nu va putea avea calitate de autor, care revine angajatorului;
b) îşi păstreaza calitatea de titular al drepturilor patrimoniale, dacă prin
contractul de muncă nu s-a stipulat altfel;
c) nu va avea drepturi patrimoniale de autor, acestea revenind angajatorului.
2. Proprietarul suportului material al unei opere, altul decât autorul, nu are drept de
divulgare, adică de a decide dacă, în ce mod şi când va fi adusă opera la cunoştinţa
publică, acesta aparţinând autorului operei. De la această interdicţie, există şi excepţii:
 a) dacă proprietarul suportului material indică numele, prenumele sau pseudonimul
autorului;
b) în cazul operelor de artă plastică sau fotografică, cu excepţia situaţiei în care
autorul a exclus în mod expres dreptul de divulgare prin actul de înstrăinare a
originalului operei;
c) când autorul îşi retrage opera publicată.
3. Proprietarul sau posesorul unei opere de artă:
a) nu are obligaţia de a pune opera la dispoziţia autorului;
b) are dreptul să distrugă opera, fără a fi obligat să o ofere mai întâi autorului;
c) este obligat să permită autorului accesul la opera sa.
4. Deținătorul unei firme de publicitate solicită angajaților să realizeze o un spot
publicitar, stabilind conţinutul și responsabilitățile fiecăruia în atingerea scopului
propus. Reclama rezultată este:
a) operă comună;
b) operă colectivă;
c) operă cu autor unic.
5. Termenul de protecţie a drepturilor patrimoniale de autor începe să curgă:
a) de la data exercitării dreptului la retractare;
b) de la data căderii operei în domeniul public;
c) de la data de 01 ianuarie a anului următor publicării operei, pentru autor şi
de la data de 01 ianuarie a anului următor morţii autorului, pentru moştenitori.

6. Durata protecţiei prin drept de autor:

a) este de 70 de ani de la momentul divulgării operei;
b) este de 70 de ani de la decesul primului coautor, în cazul operei comune;
c) este – în cazul programelor de calculator – pe toată durata vieţii autorului şi
70 de ani de la decesul acestuia.

7. Care este durata de protecţie a dreptului patrimonial de autor în cazul operelor

colective:
a) 70 de ani de la publicare;
b) toată durata vieţii autorului şi încă 70 de ani de la publicare;
c) toată durata vieţii autorului.

8. Regula potrivit căreia “dreptul de autor este protejat pe toată durata vieţii autorului
şi 70 de ani de la decesul acestuia” se aplică:
a) drepturilor morale;
b) drepturilor patrimoniale;
c) drepturilor morale şi patrimoniale.
9. În cazul unui contract de cesiune exclusivă a drepturilor de autor:
a) titularul sau autorul nu mai poate folosi opera el însuşi;
b) titularul sau autorul poate transmite spre utilizare opera altor persoane;
c) titulari ai drepturilor sunt atât cedentul, cât şi cesionarul dobânditor al drepturilor
transmise.

10. Contractul de cesiune a drepturilor de autor:

 a) se încheie în formă scrisă ad validitatem;
b) se încheie în formă scrisă ad probationem;
c) se încheie în formă autentică sub sancţiunea nulităţii.

11. Dacă în contractul de cesiune a drepturilor de autor nu s-a prevăzut remuneraţia cuvenită
titularului dreptului de autor, se poate solicita:
a) anularea contractului;
b) rezoluţiunea contractului;
c) nu intervine nici o sancţiune, contractul putând fi şi cu titlu gratuit.

12. Obiectul cesiunii dreptului de autor îl reprezintă:

a) operele pentru care autorul nu şi-a manifestat voinţa de a le da publicităţii;
b) operele care au caracter contrar ordinii publice şi bunelor moravuri, dacă autorul
şi-a exercitat dreptul de retractare;
c) drepturile patrimoniale de autor.

13. Cesiunea exclusivă a drepturilor patrimoniale de autor înseamnă că:

a) titularul drepturilor cedate nu mai poate utiliza opera şi nici să o transmită
altei persoane;
b) nu trebuie prevăzută expres în contractul de cesiune;
c) titularul drepturilor cedate poate să utilizeze opera pe un anumit teritoriu.

14. Cesiunea neexclusivă a drepturilor patrimoniale de autor înseamnă că:

a) titularul dreptului de autor poate utiliza el însuşi opera cedată;
b) cedentul nu mai poate transmite dreptul neexclusiv şi altor persoane;
c) cesionarul poate exploata opera cedată şi prin alte mijloace inventate ulterior
încheierii contractului de cesiune.

15. Forma scrisă a contractului de cesiune este:

a) o condiţie ad validitatem;
b) o condiţie ad probationem;
c) la latitudinea părţilor.

16. Obiectul contractului de editare îl constituie:

a) cedarea de către autor editorului a dreptului de a reproduce şi difuza opera;
b) cedarea de către autor editorului a dreptului de a exploata opera;
c) cedarea de către autor editorului a dreptului de a aduce modificări operei.

17. În situaţia în care editorul se hotărăşte să distrugă exemplarele rămase în stoc:

a) poate face acest lucru fără acordul autorului;
b) poate face acest lucru numai cu acordul autorului;
c) el este obligat să le ofere mai întâi autorului pe preţul pe care l-ar fi plătit în
vederea operaţiei de distrugere.

18. Contractul de cesiune a drepturilor de autor este:

 a) un mod de transmitere a acestor drepturi;
b) un mod de transformare a acestor drepturi;
c) un mod de stingere a acestor drepturi.

19. Drepturile conexe dreptului de autor:

a) sunt drepturi asupra creaţiei interpreţilor, regizorilor, dirijorilor, celor care
înregistrează operele, celor care le comunică public prin radio-TV;
b) fac legătura între operele autorilor şi mijloacele prin care acestea ajung la
cunoştinţă publicului;
c) ambele variante sunt corecte
.
20. Actorul/interpretul au următoarele drepturi morale:
a) dreptul de a pretinde ca numele său să fie indicat;
b) dreptul de divulgare;
c) dreptul la retractare.

21. Titularii drepturilor conexe de autor pot fi:

a) artiştii interpreţi sau executanţi pentru propriile lor interpretări sau execuţii;
b) organismele de gestiune colectivă pentru propriile înregistrări;
c) succesorii convenţionali ai autorului pentru propriile emisiuni.

1. Sunt brevetabile:
a) invenţiile care contravin ordinii publice şi bunelor moravuri
b) soiurile de plante şi rasele de animale, precum şi procedeele esenţiale biologice
pentru obţinerea plantelor sau animalelor
c) invenţiile care conduc la dezvoltarea unui produs.

2. Poate fi subiect al protecţiei prin brevet de invenţie:

a) unitatea la care inventatorul nu este salariat, în cazul unei invenţii realizate de acesta,
fără a avea o misiune inventivă, dar prin cunoașterea sau folosirea tehnicii existente în
unitate;
b) inventatorul care a descoperit o invenţie, dar pe care a realizat-o pe baza unui contract
de comandă cu o unitate, contract în care nu exista o clauză contrară;
c) succesorul inventatorului ori al unităţii.

3. Durata maximă de valabilitate a unui brevet este de:

a) 20 de ani;
b) mai mică de 20 de ani;
c) mai mare de 20 de ani.

4. După expirarea duratei de valabilitate:

a) invenţia trece în domeniul public şi poate fi exploatată de orice persoană interesată;
b) invenţia trece în domeniul public şi poate fi exploatată de alte persoane numai cu
consimţământul titularului brevetului;
c) titularul brevetului îşi poate reînnoi brevetul de invenţie pentru o perioadă de încă 5 ani.
5. Brevetul de invenţie:
a) asigură protecţia proprietăţii industriale prin interzicerea folosirii invenţiei de
către terţi pe durata sa de valabilitate;
b) atribuie titularului o situaţie juridică stabilită anterior prin lege, dând naştere,
modificând sau stingând noi drepturi subiective;
c) ambele variante de răspuns sunt corecte.

6. Brevetul de invenţie este:

a) act juridic declarativ de drepturi preexistente;
b) contract sinalagmatic, cu titlu gratuit;
c) un act juridic administrativ constitutiv de drepturi.

7. Nouatatea:
a) este o condiţie de fond pentru ca o invenţie să fie brevetată;
b) este o condiţie de formă pentru ca o invenţie să fie brevetată;
c) nu constituie o condiţie pentru brevetarea unei invenţii.

8. Se poate afirma despre noutate că:

a) nu trebuie să fie certă la momentul depunerii cererii de brevetare la OSIM;
b) nu este o condiţie determinantă la acordarea brevetului de invenţie;
c) condiţia noutăţii poate fi afectată de anterioritate.

9. Care dintre următoarele afirmaţii este adevarată:

a) pentru a fi protejată prin brevet, o invenţie trebuie să fie supusă procedurii de
înregistrare la OSIM;
b) inventatorul are numai drepturi morale;
c) realizarea unei invenţii nu presupune activitate inventivă.

10. O invenţie este considerată ca implicând o activitate inventivă dacă:

a) se bazează pe un procedeu nou, necunoscut publicului;
b) pentru o persoană de specialitate ea nu rezultă în mod evident din cunoştinţele
cuprinse în stadiul tehnicii;
c) dacă vine să perfecţioneze un produs preexistent.

11. Sunt considerate invenţii:

a) creaţiile estetice;
b) programele pentru calculator;
c) creaţiile intelectuale care conduc la un produs nou, necunoscut, anterior stadiului
tehnicii.

12. Data de la care începe să curgă perioada de valabilitate a brevetului de invenţie poate fi:
a) data depozitului cererii de brevet;
b) data finalizarii etapei de examinare în fond a cererii;
c) data rămânerii irevocabile a hotărârii prin care s-a admis cererea de brevet.
13. Titular al brevetului de invenţie poate fi inventatorului salariat, în situaţia în care:
a) invenţia a fost creată în executarea unui contract de muncă, ce prevede o misiune
inventivă, iar unitatea nu şi-a valorificat dreptul la acordarea brevetului;
b) invenţia a fost creată în executarea unui contract de muncă, ce implică explicit o
misiune inventive şi nu exista o clauza de atribuire către inventator a dreptului la acordarea
brevetului;
c) ambele răspunsuri sunt corecte.

14. Printre obligaţiile inventatorului se numără:

a) obligaţia de exploatare a invenţiei;
b) obligaţia de a înregistra la OSIM invenţia realizată;
c) obligaţia de a divulga public realizarea sa.

15. Odata cu depunerea cererii şi înregistrarea acesteia, în persoana titularului:

a) se constituie depozitul naţional reglementar;
b) se naşte dreptul de prioritate;
c) ambele răspunsuri sunt corecte.

16. Hotărârile OSIM de acordare sau de respingere a cererii de brevet de invenţie pot fi
atacate pe calea:
a) contestaţiei;
b) recursului;
c) apelului.

17. Anularea brevetului intervine:

a) pentru motive posterioare datei de înregistrare a cererii de brevet;

b) pentru motive concomitente datei de înregistrare a cererii de brevet;
c) dacă nu sunt îndeplinite condiţiile pentru existenţa unei invenţii brevetabile,
indiferent de momentul constatarii neîndeplinirii acestor condiţii;

18. Cererea de anulare a brevetului poate fi formulată de:

a) inventator;
b) persoana îndreptăţită la acordarea brevetului;
c) ambele răspunsuri sunt corecte.

19. Contestaţia împotriva hotărârilor OSIM de acordare sau de respingere a cererii de brevet:
a) trebuie formulată în termen de 15 zile de la pronunţare;
b) trebuie formulată în termen de 3 luni de la data comunicării;
c) se soluţionează de către Tribunalul Bucuresti.

20. Printre drepturile recunoscute inventatorului se număra:

a) dreptul de a divulga realizarea sa, dreptul de suită, dreptul la nume;
b) dreptul la eliberarea unui titlu de protecţie, dreptul de exploatare si dreptul de suită;
c) dreptul provizoriu de exploatare a invenţiei, dreptul exclusiv de exploatare a
invenţiei, dreptul la remuneraţie suplimentară în situaţiile în care acordă asistenţă
 tehnică şi informare pentru unuitatea titulară de brevet.

21. Protecţia invenţiei prin brevet de invenţie este:

a) o obligaţie pentru inventator;
b) o obligaţie pentru succesorii inventatorului;
c) o posibilitate oferită de lege, pentru inventator sau succesorul său în drepturi.

22. Invenţia este definită ca fiind:

a) recunoașterea de fenomene, proprietăţi ori legi ale universului material, necunoscute
anterior, dar apte de verificare. Nu întotdeauna invenţia are şi aplicabilitate industrială;
b) un ansamblul de cunoştinţe sistematice, organizate în scopul obţinerii unei soluţii la
o problemă practică din industrie, agricultură sau comerţ, caracterul aplicabilităţii
industriale fiind o condiţie de existenţă a creaţieii tehnice cu valoare de invenţie;
c) semnul susceptibil de reprezentare grafică servind la deosebirea produselor sau serviciilor
unei persoane fizice sau juridice de cele aparţinând altor persoane;

23. Durata drepturilor privind invenţiile este de:

a) 15 ani cu posibilitatea prelungirii din 5 în 5 ani;
b) 15 ani;
c) 20 de ani, cu începere de la data de depozit.

24. Însuşirea fără drept a calităţii de inventator:

a) este fapta celui care, în orice mod şi fără drept, işi însuşeşte calitatea de inventator;
b) prezintă următoarele forme: contrafacerea prin fabricare, contrafacerea prin folosire şi
contrafacerea prin punerea în circulatie;
c) reprezintă divulgarea de către personalul OSIM, precum şi de către persoanele care

efectueaza lucrări în legatură cu invenţiile, a datelor cuprinse în cererea de brevet, până la

publicarea lor