Tutela și Curatela

Punerea sub interdictie judecatoreasca si instituirea tutelei

Conform Codului civil (art. 104 si urmatoarele), masurile de ocrotire a persoanei

fizice se stabilesc numai în interesul acesteia; pentru minor se realizează prin: părinţi,
instituirea tutelei, darea în plasament sau, după caz, prin alte măsuri de protecţie specială
anume prevăzute de lege, iar pentru major, prin punerea sub interdicţie judecătorească
(urmata de instituirea tutelei) sau prin instituirea curatelei.
Potrivit art.164 persoana care nu are discernământul necesar pentru a se îngriji de
interesele sale, din cauza alienaţiei ori debilităţii mintale, va fi pusă sub interdicţie
judecătorească. Pot fi puşi sub interdicţie judecătorească şi minorii cu capacitate de
exerciţiu restrânsă (cei intre 14-18 ani).
Deci, din punct de vedere juridic, trebuie indeplinite, cumulativ, 3 conditii:
1. existenta alienatiei sau debilitatii mintale, incadrabila nosologic (afectiune psihica
grava, congenitala sau dobandita);
2. lipsa discernamantului (a competentei psihice);
3. imposibilitatea persoanei de a se ingriji de interesele sale.
 Punerea sub interdicţie poate fi ceruta de oricine are interes (art. 111).
 Instanta competenta este Judecatoria – corespunzatoare domiciliului
persoanei a carei punere sub interdictie se cere.
 Procedura punerii sub interdictie judecatoreasca este reglementata de art. 935
– 942, Cod de procedura civila.
Cererea de punere sub interdictie judecatoreasca a unei persoane va cuprinde faptele
din care rezulta alienatia mintala sau debilitatea mintala a acesteia, precum si
dovezile (documente medicale).
În caz de nevoie, până la soluţionarea cererii de punere sub interdicţie
judecătorească, instanţa de tutelă poate numi un curator special pentru îngrijirea şi
reprezentarea in instanta a celui a cărui interdicţie a fost cerută, precum şi pentru
administrarea bunurilor acestuia (art. 167, Cod civil).
Procedura punerii sub interdictie judecatoreasca are 2 faze: prima - necontradictorie
si a doua - contradictorie.
In prima: Procurorul din cadrul Parchetului de pe langa Instanta de tutela va
efectua cercetarile necesare si va solicita avizul unei comisii de medici specialisti.
Comisia de medici specialisti este reprezentata de Comisia medico-legala psihiatrica
(din cadrul Serviciului Judetean de Medicina Legala). Aceasta are in componenta un medic
legist – presedinte si 2 medici psihiatri – membri.
La solicitare procurorului, aceasta va proceda la examinarea (obligatorie) persoanei,
precum si a documentatiei medicale pusa la dispozitie sau depusa la dosarul civil si va
intocmi, in final, un raport de expertiza medico-legala psihiatrica.
Examinarea poate fi efectuata la locul obisnuit de desfasurare a lucrarilor, intr-o
institutie medicala, unde pacientul este internat sau, in mod exceptional, la domiciliul sau
resedinta acestuia.

1
 Cu avizului Comisiei medico-legale psihiatrice, cand este necesara observarea mai
indelungata a starii mintale a celui a carui punere sub interdictie judecatoreasca este ceruta,
instanta, solicitand si concluziile procurorului, va putea dispune internarea provizorie
(nevoluntara), pe cel mult 6 saptamani, intr-o sectie/spital de psihiatrie.
Spre exemplificare, concluziile unui raport de expertiza medico-legala psihiatrica ar
putea arata astfel: “Numitul .......... este diagnosticat in prezent cu retard psihic sever /
schizofrenie paranoida / dementa Alzheimer – stadiul sever. Are discernamantul abolit.
Este incompetent psihic de a se ingriji de interesele sale. Se recomanda punerea sub
interdictie judecatoreasca si instituirea tutelei.”
Faza contradictorie imbraca forma unui proces civil: judecata – obligatoriu, cu
ascultarea concluziilor procurorului si interogatoriul paratului.
Procedura se incheie cu ramanerea definitiva si irevocabila a hotararii judecatoresti
de punere sub interdictie, care se comunica persoanelor prevazute la art. 941, dupa care
instanta de tutela numeste un tutore pentru ocrotirea interzisului, in conditiile prevazute de
Codul civil.

Punerea sub interdictie produce 2 efecte:

1. lipsa capacitatii de exercitiu si
2. instituirea tutelei interzisului.
Interdictia se poate ridica, respectand o procedura asemanatoare, dupa 3 ani sau mai
repede, cand exista motive intemeiate.
Astfel, de la data ramanerii definitive si irevocabile a hotararii judecatoresti, persoana
pusa sub interdictie este prezumata a nu avea discernamat, cu caracter de continuitate, iar,
din punct de vedere juridic, nu mai poate semna/intocmi niciun act civil/notarial valabil,
pierzandu-si capacitatea juridica de exercitiu.
Dupa cum se poate vedea, procedura punerii sub interdictie judecatoreasca este
laborioasa, indelungata si birocratica (poate dura 6 luni – 1 an). Presupune timp, drumuri
multe, rezistenta psihica pentru: informare, procurarea de documente, efectuare de cereri,
prezenta in fata procurorului si a judecatorului, programare si apoi deplasarea persoanei la
expertiza medico-legala psihiatrica, indeplinirea unor conditii de a fi tutore, etc. Cu toate
acestea, reprezinta o conditie fara de care nu se poate face institutionalizarea unei persoane
sau efectua/intocmi, valabil, acte de administrare, de conservare si, mai ales, de dispozitie
(civile/notariale). Pe de alta parte, exista siguranta ca orice act semnat de un interzis
judecatoresc este anulabil.
Astfel, recomandam ca atunci cand exista suficiente motive (boala psihica
diagnosticata, tulburari cognitive si comportamentale evidente, cu caracter de continuitate)
sa se procedeze la:
 preconstituirea de documente medicale (la medicul psihiatru);
 demararea, de indata, a procedurii punerii sub interdictie judecatoreasca la instanta
competenta.
 

2
Curatela
Potrivit art. 178 din Codul civil, instanţa de tutelă poate institui curatela:
1. dacă, din cauza bătrâneţii, a bolii sau a unei infirmităţi fizice, o persoană, deşi capabilă,
nu poate, personal, să îşi administreze bunurile sau să îşi apere interesele în condiţii
corespunzătoare şi, din motive temeinice, nu îşi poate numi un reprezentant sau un
administrator;
2. dacă, din cauza bolii sau din alte motive, o persoană, deşi capabilă, nu poate, nici
personal, nici prin reprezentant, să ia măsurile necesare în cazuri a căror rezolvare nu
suferă amânare;
3. dacă o persoană, fiind obligată să lipsească vreme îndelungată de la domiciliu, nu a
lăsat un mandatar sau un administrator general;
4. dacă o persoană a dispărut fără a exista informaţii despre ea şi nu a lăsat un mandatar
sau un administrator general.
Prin urmare, persoana ocrotita prin instituirea curatelei are capacitate deplina de
exercitiu, discernamant integru si se poate ingriji (are competenta psihica) de interesele
sale; de exemplu, poate incheia, valabil, toate tipurile de acte administrative, inclusiv cele de
dispozitie.
Pentru curatela instanta competenta, dupa caz, este cea de la domiciliul persoanei
reprezentate, de la locul unde trebuie luate măsurile urgente sau de la ultimul domiciliu din
ţară al celui lipsă ori al celui dispărut.
Poate fi curator orice persoană fizică care are deplină capacitate de exerciţiu şi este în
măsură să îndeplinească această sarcină.
În cazurile prevăzute la art. 178, instituirea curatelei nu aduce nicio atingere
capacităţii celui pe care curatorul îl reprezintă.
Curatela se poate institui la cererea si cu consimtamantul celui care urmează a fi
reprezentat (în afara cazurilor în care acesta nu poate fi dat) a soţului său, a rudelor sau a
celor prevăzuţi la art. 111, Cod civil.
Curatorul poate efectua acte de administrare si conservare în interesul celui
reprezentat, însa, fara mandat, nu poate efectua acte de dispozitie (vanzare-cumparare,
schimb, etc).
Ridicarea curatelei poate fi efectuata de instanţa de tutelă, respectand o procedura
asemanatoare, la cererea curatorului, a celui reprezentat sau a celor prevăzuţi la art. 111.
Pentru instituirea curatelei nu este necesar un examen psihiatric special. Exista, prin
prisma evidentelor (lipsa tulburarilor psihice majore si a celor de comportament, atat in
prezent, cat si in istoricul medical documentat) prezumtia de discernamant si de capacitate
deplina de exercitiu.
In practica psihiatrica se întalnesc cateva situatii particulare:
1. Se solicita instantei de tutela punerea sub interdictie judecatoreasca si instituirea
tutelei, dar persoanele respective, desi sufera de diverse boli, inclusiv psihice (usoare, ex:
tulburari de personalitate, nevroze), conform evaluarii medico-legale psihiatrice au
discernamant, si, deci, competenta psihica pentru a se ingriji de interesele lor. Intr-un astfel
de caz, instanta va respinge cererea de punere sub interdictie. In schimb, se poate incepe un
alt demers judecatoresc, de instituire a curatelei.

3
 Concluziile expertizei medico-legale psihiatrice ar putea suna astfel: “Numita… este
diagnosticata in prezent cu Tulburare mixta de personalitate/Schizofrenie paranoida in
remisiune terapeutica/Tulburare de panica. Are discernamantul pastrat si este competenta
psihic de a se ingriji de interesele sale. Nu este cazul sa fie pusa sub interdictie
judecatoreasca. Se recomanda instituirea curatelei.”
2. Pacientul sau familia acestuia solicita unui medic psihiatru sau Comisiei medico-
legale psihiatrice examinare in vederea eliberarii unui inscris - examen psihiatric/certificat
medico-legal psihiatric - pentru a semna acte notariale (contract de vanzare - cumparare,
contract de intretinere, testament, etc.). Examenul psihiatric sau medico-legal psihiatric
releva o afectiune psihica grava, cu lipsa competentei psihice. Astfel, persoana respectiva nu
poate semna, valabil, acte notariale. In acest caz medicul psihiatru sau Comisia recomanda
punerea sub interdictie judecatoreasca si instituirea tutelei.