1.

Instituţiile de bază şi obiectele protecţiei dreptului proprietăţii

intelectuale.

LEGENr. 114
din 03.07.2014

cu privire la Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală

Publicat :26.09.2014 în Monitorul Oficial Nr. 282-289 art Nr : 600

Articolul 1.Obiectul reglementării

Prezenta lege stabileşte cadrul legal, statutul juridic, principiile şi direcţiile de activitate,
funcţiile, atribuţiile, drepturile şi obligaţiile Agenţiei de Stat pentru Proprietatea Intelectuală,
organizarea activităţii în cadrul acesteia, finanţarea şi activitatea economico-financiară a
acesteia, precum şi activităţile sale de bază în domeniul proprietăţii intelectuale.
Articolul 2.Reglementarea de către stat a domeniului proprietăţii intelectuale
(1) Statul garantează dreptul cetăţenilor la proprietate intelectuală, libertatea creaţiei artistice şi
ştiinţifice, precum şi apărarea, în baza legii, a intereselor lor economice şi personale ce apar în
legătură cu practicarea diverselor genuri de creaţii intelectuale.
(2) Pe teritoriul Republicii Moldova, protecţia juridică a proprietăţii intelectuale se asigură de
către oficiul naţional de proprietate intelectuală, în conformitate cu legislaţia în domeniul
proprietăţii intelectuale şi cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.
Articolul 3. Proprietatea intelectuală
(1) Proprietatea intelectuală este proprietate privată, care aparţine persoanelor fizice sau juridice
cu drept de posesiune, folosinţă şi dispoziţie.
(2) Proprietatea intelectuală cuprinde obiectele ce rezultă din activitatea intelectuală în domeniile
industrial, economic, comercial, ştiinţific, informaţional, literar şi/sau artistic, precum şi în alte
domenii.
(3) Proprietatea intelectuală se constituie din următoarele componente:
a) proprietatea industrială;
b) dreptul de autor şi drepturile conexe.
Articolul 4. Obiectele de proprietate intelectuală
(1) Se consideră obiect de proprietate intelectuală orice rezultat al activităţii intelectuale,
confirmat şi protejat prin drepturile corespunzătoare privind utilizarea acestuia.
(2) Obiectele de proprietate intelectuală se divizează în două categorii:
a) obiecte de proprietate industrială (invenţii, soiuri de plante, topografii de circuite integrate,
mărci, desene şi modele industriale, indicaţii geografice, denumiri de origine şi specialităţi
tradiţionale garantate);
b) obiecte ale dreptului de autor (opere literare, artistice şi ştiinţifice) şi ale drepturilor conexe
(interpretări, fonograme, videograme şi emisiuni ale organizaţiilor de difuziune).
(3) De domeniul proprietăţii intelectuale ţin şi alte bunuri ce dispun de un sistem de reglementare
separat, cum ar fi:
a) secretul comercial (know-how);
b) numele comercial.
(4) În cazul obiectelor de proprietate industrială, dreptul asupra acestora apare în urma
înregistrării obiectului, a acordării titlului de protecţie de către oficiul naţional de proprietate
intelectuală sau în alte condiţii prevăzute de legislaţia naţională, precum şi în baza tratatelor
internaţionale la care Republica Moldova este parte. În cazul obiectelor dreptului de autor şi ale
drepturilor conexe, înregistrarea nu este o condiţie obligatorie pentru apariţia şi exercitarea
drepturilor respective, aceste obiecte fiind protejate din momentul creării lor.
 Articolul 5.Oficiul naţional de proprietate intelectuală
(1) Oficiul naţional de proprietate intelectuală este Agenţia de Stat pentru Proprietatea
Intelectuală (denumită în continuare AGEPI), care îşi exercită funcţiile şi atribuţiile stabilite de
prezenta lege şi de alte acte normative, asigură implementarea strategiilor de dezvoltare a
domeniului proprietăţii intelectuale şi monitorizează respectarea legislaţiei în acest domeniu.
(2) AGEPI activează în calitate de oficiu receptor al cererilor de acordare a protecţiei pentru
obiectele de proprietate intelectuală în străinătate, conform tratatelor internaţionale la care
Republica Moldova este parte.
(3) AGEPI este independentă în adoptarea hotărîrilor privind protecţia juridică a obiectelor de
proprietate intelectuală. Aceste hotărîri pot fi atacate la Comisia de contestaţii a AGEPI, în
Arbitrajul specializat sau în instanţa de judecată.
(4) AGEPI asigură protecţia proprietăţii intelectuale şi desfăşoară activităţi ce includ, drept
componente de bază, examinarea cererilor din domeniul proprietăţii intelectuale şi acordarea
titlurilor de protecţie conform legislaţiei naţionale în domeniu, activităţi de soluţionare
extrajudiciară a litigiilor, de mediere şi arbitraj specializat în domeniul proprietăţii intelectuale,
de informare şi documentare, de promovare şi diseminare a informaţiei, editorial-poligrafice, de
instruire şi pregătire a specialiştilor în domeniul proprietăţii intelectuale.
(5) AGEPI îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu Constituţia Republicii Moldova, prezenta
lege, legile speciale din domeniu şi alte acte legislative, decretele Preşedintelui Republicii
Moldova, hotărîrile şi ordonanţele Guvernului, tratatele internaţionale în domeniul proprietăţii
intelectuale la care Republica Moldova este parte.

Prin intermediul dreptului de autor se protejează toate operele exprimate într-o anumită formă
obiectivă din domeniul literar, artistic și științific, indiferent de faptul dacă acestea au fost sau nu
aduse la cunostința publicului.
Operele protejate de dreptul de autor
Dreptul de autor se extinde asupra operelor literare, artistice și științifice, independent de scopul
creării, modul de exprimare sau a valorii lor, exprimate în următoarele forme:
•scrisă (manuscris, text dactilografiat, partitură, etc.);
•orală (interpretare publică, etc.);
•imprimare audio sau video (mecanică, magnetică, digitală, optică etc.);
•de imagine (desen, schiță, pictură, plan, fotocadru etc.);
•tridimensională (sculptură, model, machetă, construcție etc.);
•în alte forme.
Obiecte ale dreptului de autor
•operele literare (povestiri, eseuri, romane, poezii etc.);
•programele pentru calculator care se protejează ca și operele literare;
•operele științifice;
•operele dramatice și dramatico-muzicale, scenariile și proiectele de scenarii, libretele, sinopsisul
filmului;
•operele muzicale cu sau fară text;
•operele coregrafice și pantomimele;
•operele audiovizuale;
•operele de pictură, sculptură, grafică și alte opere de artă plastică;
•operele de arhitectură, urbanistică și de arta horticolă;
•operele de artă aplicată;
•operele fotografice și operele obținute printr-un procedeu analog fotografiei;
 •hărțile, planșele, schițele și lucrările tridimensionale din domeniul geografiei, topografiei,
arhitecturii și din alte domenii ale științei;
•bazele de date;
•alte opere.
De asemenea, ca opere, se protejează prin dreptul de autor, fără a prejudicia drepturile autorului
operei originale, operele derivate și integrante la baza cărora stau una sau mai multe opere și /sau
oricare alte materiale preexistente.
Opere derivate sunt traducerile, adaptările, adnotările, aranjamentele muzicale și orice alte
transformări ale operelor literare, artistice sau științifice, cu condiția că constituie rezultate ale
creației intelectuale.
Opere integrante sunt culegerile de opere literare, artistice sau științifice, precum sunt
enciclopediile și antologiile, compilațiile altor materiale sau date, indiferent dacă sunt sau nu
protejate, inclusiv bazele de date, cu condiția că, din considerentul selectării și aranjării conținutului
lor, constituie rezultate ale creației intelectuale.
Creații și alte obiecte neprotejate prin dreptul de autor
•documentele oficiale de natură normativă, administrativă sau politică (legi, hotărâri
judecătorești), precum și traducerile oficiale ale acestora;
•simbolurile de stat și semnele oficiale ale statului (drapele, steme, decorații, semne bănesti);
•expresiile folclorice;
•noutățile zilei și diverse fapte cu caracter de simplă informație.

2. Izvoarele dreptului proprietăţii intelectuale.

Izvoarele interne ale dreptului proprietăţii intelectuale
Izvoarele interne tipice:
1) Legea nr. 139 din 02.07.2010 privind dreptul de autor şi drepturile conexe
2) Legea nr. 161 din 12.07.2007 privind protecţia desenelor şi modelelor industriale
3) Legea nr. 461 din 18.05.1995 privind brevetele de invenţie
4) Legea nr. 50 din 07.03.2008 privind protecţia invenţiilor
5) Legea nr. 38 din 29.02.2008 privind protecţia mărcilor
6) Legea nr. 655 din 29.10.1999 privind protecţia topografiilor, circuitelor integrate.
Izvoare interne atipice:
— Constituţia Republicii Moldova
— Codul Civil al Republicii Moldova
— Codul Penal al Republicii Moldova
— Codul Contravenţional al Republicii Moldova
2.Izvoarele internaţionale ale dreptului proprietăţii intelectuale
Republica Moldova este parte la următoarele convenţii internaţionale în domeniul dreptului de autor şi al
drepturilor conexe:
1) Convenţia de la Berna cu privire la protecţia operelor literare şi artistice, din 09.09.1886
(Republica Moldova a aderat prin Hotărârea Parlamentului nr.511- XIII din 22.06.1’995);
2) Convenţia internaţională pentru protecţia drepturilor interpreţilor, ale producătorilor de
fonograme şi ale organizaţiilor de difuziune, semnată la Roma la 26.10.1961 (Republica
Moldova a aderat prin Hotărârea Parlamentului nr. 510- Xllldin 22.06.1995);
3) Convenţia mondială cu privire la drepturile de autor, semnată la Geneva la 06.09.1952
(Republica Moldova a aderat prin Hotărârea Parlamentului nr. 1318-XII din 02.03.1993);
4) Convenţia de constituire a Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Inte lectuale, semnată la
Stockholm la 14.07.1967 (Republica Moldova a aderat prin Hotărârea Parlamentului nr. 1328-
Xlldin 11.03.1993);
5) Convenţia privind protecţia producătorilor de fonograme împotriva reproducerii
neautorizate a fonogramelor lor, semnată la Geneva la 29.10.1971 (Republica Moldova a
aderat prin Hotărârea Parlamentului nr. 796-XIV-din 10.02.2000);
6) Acordul privind aspectele drepturilor de proprietate intelectuală legate de comerţ, semnat
la Marrakech la 15 aprilie 1994 (Republica Moldova a aderat prin Legea pentru aderarea
Republicii Moldova la Organizaţia Mondială a Comerţului nr. 218-XV din 01.06.2001);
7) Tratatul Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale privind dreptul de autor,
semnat la Geneva la 20.12.1996 (Republica Moldova a aderat prin Hotă- rârea Parlamentului
nr. 1452-Xllldin 28.01.1998);
8) Tratatul Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale privind inter pretările,
execuţiile şi fonogramele, semnat la Geneva la 20.12.1996 (Republica Moldova a aderat prin
Hotărârea Parlamentului nr. 1452-XIII din 28.01.1998);
9) Acordul cu privire la colaborarea în domeniul ocrotirii dreptului de au tor şi a drepturilor
conexe, semnat la Moscova la 24.09.1993 {Republica Moldova a aderat prin Hotărârea
Parlamentului nr. 206-XIVdin 25.11.1998);
10) Hotărârea Consiliului şefilor de guverne al Comunităţii Statelor Independente cu privire
la Regulile controlului vamal asupra trecerii peste frontiera vamală a mărfurilor ce conţin
obiecte ale proprietăţii intelectuale, semnată la Moscova la 28.09.2001 {Republica Moldova a
aderat prin Hotărârea Guvernului nr. 1094 din 19.08.2002);
11) Acordul privind colaborarea în domeniul protecţiei juridice şi apărării proprietăţii
intelectuale şi crearea Consiliului Interstatal pentru problemele protecţiei juridice şi
apărării proprietăţii intelectuale, semnat la Sankt Petersburg la 19.11.2010 {Republica
Moldova a aderat prin Hotărârea Guvernului nr. 442 din 16.06.2011).
Directive europene în domeniul dreptului de autor şi al drepturilor conexe:
a) Directiva Parlamentului European şi a Consiliului nr. 2009/24/CE din 23 aprilie 2009
privind protecţia juridică a programelor pentru calculator (versiune codificată);
b) Directiva Parlamentului European şi a Consiliului nr. 2006/115/CE din 12 decembrie 2006
privind dreptul de închiriere şi de împrumut şi anumite drepturi conexe dreptului de autor
în domeniul proprietăţii intelectuale (versiune codificată);
c) Directiva Consiliului nr. 93/83/CEE din 27 septembrie 1993 privind coor donarea anumitor
dispoziţii referitoare la dreptul de autor şi drepturile conexe aplicabile difuzării de
programe prin satelit şi retransmisiei prin cablu;
d) Directiva Parlamentului European şi a Consiliului nr. 2006/116/CE din 12 decembrie 2006
privind durata de protecţie a dreptului de autor şi a anumi tor drepturi conexe (versiune
codificată);
e) Directiva Parlamentului European şi a Consiliului nr. 96/9/CE din 11 martie 1996 privind
protecţia juridică a bazelor de date; > Directiva Parlamentului European şi a Consiliului nr.
2001/29/CE din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor şi
drepturilor conexe în societatea informaţională;
f) Directiva Parlamentului European şi a Consiliului nr. 2001/84/CE din 27 septembrie 2001
privind dreptul de suită în beneficul autorului unei opere de artă originală;
g) Directiva Parlamentului European şi a Consiliului nr. 2004/48/CE din 29 aprilie 2004
privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală.

3. Principiile dreptului proprietăţii intelectuale.

În literatura autohotnă au fost enumerate următoarele principii:

1) principiul libertăţii de creaţie – acest principiu îşi găseşte reglementare atît în Constituţia
RM, Cod Civil al RM, cît şi Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Conform art. 33 alin
(1) din Constituţie, libertatea creaţiei artistice şi ştiinţifice este garantată, creaţia nu este
supusă cenzurii.
La art. 32 alin. (1) al Constituţiei se stipulează că “oricărui cetăţean îi este garantată libertatea
gîndirii, a opiniei, precum şi libertatea exprimării în public prin cuvînt, imagine sau prin alt mijloc
posibil”. Aceste prevederi se referă şi la cetăţenii străini şi apatrizii, care se află pe teritoriul
RM, deoarece aceştia au aceleaşi drepturi şi îndatoriri ca şi cetăţenii RM cu excepţiile
stabilite de lege (dreptul de a alege şi de a fi ales şi de a fi înrolat în forţele armate).
Drepturile de autor şi drepturile conexe la art. 5 prevede că “beneficiază de protecţie toate operele,
exprimate în orice formă obiectivă din domeniul literar, artistic şi ştiinţific indiferent de faptul, dacă
acestea au fost sau nu aduse la cunoştinţa publicului”. Autorul beneficiază de protecţia dreptului de
autor asupra operei sale prin însăşi faptul de creare a ei, pentru apariţia şi exercitarea
dreptului de autor nu este necesară înregistrarea operei, nici alt act de notificare sau alte
formalităţi.
2) principiul egalităţii în drepturi a operelor obţinute prin activitatea de creaţii (art. 16 alin. (2)
din Constituţie) conform căruia toţi cetăţenii RM sunt egali în faţa legii şi autorităţilor
publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie,
apartenenţă politică, avere sau de origine socială.
3) principiul echităţii – în reglementarea relaţiilor de creare şi valorificare a obiectelor
proprietăţii intelectuale, acest principiu derivă din principiul egalităţii.
4) principiul îmbinării intereselor autorului cu cele ale societăţii — rezultă din prevederile
Constituţiei RM, conform căruia “libertatea exprimării nu poate prejudicia onoarea, demnitatea sau
dreptul altei persoanela viziune proprie, orice persoană îşi exercită drepturile şi libertăţile constituţionale
cu bună credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile altora.”
5) principiul realităţii şi garantării drepturilor – reiese din prevederile Constituţiei “Republica
Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera
dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt
garantate”.
Principii internaţionale a dreptului proprietăţii intelectuale:
1.a) principiul tratamentului naţional – (este consacrat în art. 2 din Convenţia de la Paris)
potrivit acestui principiu, în ceea ce priveşte protecţia proprietăţii intelectuale, cetăţenii
oricărei ţări care face parte din Uniune vor beneficia în toate celelalte ţări ale Uniunii, de
avantajele pe care legile respectivelor ţări le acordă în prezent şi le vor acorda în viitor
naţionalilor, fără a fi încălcate drepturile speciale stabilite de către Convenţie. Pe cale de
consecinţă, resortizanţii vor beneficia de aceeaşi protecţie ca şi naţionalii şi de aceleaşi
mijloace de apărare împotriva oricăror atingeri aduse drepturilor lor, sub rezerva
îndeplinirii condiţiilor şi formalităţilor impuse naţionalilor.
De asemenea şi în cazul Convenţiei de la Berna există dispoziţii prin care străinul este
asimilat cu naţionalul. Astfel, potrivit art. 5 al Convenţiei de la Berna, operele literale,
artistice şi ştiinţifice ale resortizanţilor sunt supuse regimului stabilit pentru operele
naţionale în ţările Uniunii, altele decît ţara de origine a operei. Reglementarea întinderii
protecţiei, precum şi a mijloacelor procedurale garantate autorului pentru apărarea
drepturilor sale intelectuale îşi are sediul în legislaţia ţării în care se reclamă protecţia.
1.b) dreptul de prioritate – reglementat de art. 4 din Convenţia de la Paris şi prevede situaţia
privilegiată a unei persoane care a efectuat într-o ţară a Uniunii de la Paris, un prim depozit
reglementar, de a depune cereri cu acelaşi obiect pentru a obţine protecţie în celelalte ţări
membre ale Uniunii. Potrivit acestui principiu, resortizantul sau succesorul său în drepturi
care a depus un brevet de invenţie, o marcă de fabrică sau comerţ, un modl de utilitate, desen
sau model industrial într-una din ţările Uniunii, va beneficia în celelalte ţări de un drept de
prioritate de a efectua depozitul. Pentru a exista un drept de prioritate, trebuie ca primul
depozit să aibă valoarea unui depozit naţional reglementar care îndeplineşte condiţiile
prevăzute de legislaţia naţională a fiecărei ţări membre a Uniunii de la Paris.
Prin depozit naţional reglementar se înţelege orice depozit care este suficient pentru a
stabili data la care a fost depusă cererea în ţara respectivă, oricare ar fi soarta ulterioară a
cererii.
1.c) independenţa mărcilor – este consarcat de art. 6 din Convenţia de la Paris, potrivit căruia,
condiţiile de depunere şi de înregistrare a mărcilor de fabrică sau de comerţ vor fi stabilite de
fiecare ţară a Uniunii prin legislaţie naţională. Înregistrarea reglementară a unei mărci în
una din ţările Uniunii prin legislaţie conferă caracter independent faţă de mărcile
înregistrate în celelalte ţări ale Uniunii, inclusiv faţă de marca înregistrată în ţara de origine.
2.d) independenţa brevetelor – este consacrat de art. 4 bis al Convenţiei de la Paris, conform
căruia, cererile de brevete pentru aceeaşi invenţie depuse în diferite ţări ale Uniunii, nu
depind unele de altele. Brevetele cerute de cetăţeni ai Uniunii în diferite ţări ale acesteia, vor
din independente de brevetele obţinute pentru aceeaşi invenţie în celelalte ţări care sunt sau
nu membre ale Uniunii de la Paris.
4. Natura juridică a dreptului de autor.
Dreptul de autor în sens obiectiv sau ca instituţie juridică este un sistem de norme juridice
stabilite prin lege care protejează operele creaţiei intelectuale din domeniul literaturii, artei
şi ştiinţei exprimate într-o formă obiectivă ce permite a le reproduce, atît publicate cît şi
nepublicate, indiferent de forma, destinaţia şi valoarea fiecărei opere, precum şi de
procedeul de reproducere a ei.
Dreptul de autor se extinde asupra:
a) operelor indiferent de locul primei lor publicări al căror titular este o persoană fizică sau
juridică din RM;
b) operelor publicate pentru prima dată în RM, indiferent de domiciliul sau sediul titularului
dreptului de autor asupra respectivelor opere;
c) altor opere în conformitate cu tratatele internaţionale la care RM este parte, exprimate în
forma:
1) scrisă (manuscris, text dactilografiat, partitură);
2) orală (interpretare publică);
3) imprimare audio sau video (mecanică, magnetică, digitală, optică, etc);
4) de imagine (desen, schiţă, pictură, plan, fotocard etc);
5) tridimensională (sculptură, model, machetă, construcţie, etc);
6) în alte forme.
În literatura de specialitate se consideră că pentru a beneficia de protecţie în contextul dreptului de autor,
o operă trebuie să respecte 3 condiţii esenţiale:
a) opera trebuie să fie originală (adică rezultatul unei activităţi creatoare a omului);
b) să îmbrace o formă concretă de exprimare (verbală, de imagine şi etc);
c) să fie susceptibilă de a fi adusă la cunoştinţa publicului.

4. Termenele de protecţie în dreptul de autor. Regulile de calculare a acestor

termene.
Termenele de protecţie a drepturilor conexe. Drepturile interpretului la paternitate, la nume şi la
respectarea integrităţii interpretării se protejează pe un termen nelimitat. Drepturile interpretului se
protejează timp de 50 de ani de la data interpretării. Însă: a) dacă, în această perioadă,
imprimarea interpretării, alta decît fonograma, a fost legal publicată sau comunicată public,
drepturile interpretului se protejează timp de cel puţin 50 de ani de la data efectuării celei
mai vechi dintre aceste acţiuni;
b) dacă, în această perioadă, imprimarea interpretării pe o fonogramă a fost legal publicată
sau comunicată public, drepturile interpretului se protejează timp de cel puţin 70 de ani de
la data efectuării celei mai vechi dintre aceste acţiuni.
Drepturile producătorului de fonograme se protejează timp de 50 de ani de la data imprimării
fonogramei. Însă: a)dacă, în această perioadă, fonograma a fost legal publicată sau comunicată
public, drepturile menţionate se protejează cel puţin 70 de ani de la data primei publicări
legale;
b) dacă, în această perioadă, fonograma nu a fost legal publicată, dar a fost comunicată
public, drepturile menţionate se protejează timp de 70 de ani de la data primei comunicări
publice legale.
În cazul în care, după 50 de ani de la data publicării sau comunicării publice legale a
fonogramei, producătorul acesteia nu oferă spre vînzare copii ale acestei fonograme în
cantitate suficientă sau nu le pune la dispoziţia publicului, interpretul poate rezilia
contractul prin care a transmis drepturile sale producătorului de fonograme asupra
imprimării interpretării sale.
În cazul în care, la 50 de ani de la publicarea legală a fonogramei sau, în lipsa unei astfel de
publicări, la 50 de ani de la comunicarea legală a fonogramei către public, producătorul
fonogramei nu oferă copii ale fonogramei spre vînzare într-o cantitate suficientă sau nu
pune fonograma la dispoziția publicului, prin cablu sau fără cablu, în așa fel încît membrii
publicului să aibă acces individual la ea cînd vor și de unde vor, interpretul poate rezilia
contractul prin care a transmis unui producător de fonograme drepturile asupra fixării
interpretării sale. Dreptul de reziliere a contractului poate fi exercitat cu condiţia ca
producătorul, în termen de un an de la notificarea de către interpret a intenţiei sale de a
rezilia contractul, să nu desfăşoare cele două activităţi de valorificare menţionate mai sus.
În cazul în care aceste contracte se reziliază în temeiul prezentului alineat, drepturile
producătorului de fonograme asupra fonogramei încetează. Drepturile producătorului de
videograme, se protejează timp de 50 de ani de la data imprimării videogramei. Totuşi, dacă
în această perioadă videograma a fost legal publicată sau comunicată public, drepturile
producătorului de videograme se protejează timp de 50 de ani de la data efectuării celei mai
vechi a respectivelor acţiuni.
Drepturile organizaţiei de difuziune prin eter sau prin cablu, se protejează timp de 50 de ani
de la prima difuzare a emisiunii de către asemenea organizaţie, indiferent dacă această
emisiune a fost difuzată cu fir sau fără fir, inclusiv prin cablu sau prin satelit. Drepturile
conexe trec, în limitele părţii rămase a termenelor de protecţie, la succesorii în drepturi ai
interpretului, producătorului de fonograme, producătorului de videograme şi ai organizaţiei
de difuziune prin eter sau prin cablu.

6. Opera şi condiţiile de protecţie a ei în dreptul de autor.

Dreptul exclusiv presupune dreptul de a efectua, de a permite sau de a înterzice următoarele acţiuni:
a) reproducerea operei;
b) distribuirea originalului sau a exemplarului operei;
c) închirierea exemplarelor operei (cu excepţia operelor de arhiterctură) şi a operelor de artă
aplicată;
d) importul exemplarelor operei în vederea distribuirii, inclusiv al exemplarelor
confecţionate cu consimţămîntul autorului sau al altui titular al dreptului de autor;
e) demonstrarea publică a operei;
f) interpretarea publică a operei;
g) comunitarea publică a operei prin eter, inclusiv prin satelit (tele, radio, difuziune) sau prin
cablu;
h) retransmiterea simultană şi fără modificări prin eter sau prin cablu a operei transmise
prin eter sau prin cablu;
i) punerea la dispoziţie în regim interactiv a operei;
j) traducerea operei;
k) transformarea, adaptarea, aranjamentul sau alte modificări ale operei, cu excepţia
cazurilor cînd efectuarea unor acţiuni din cele enumerate la lit. a)-k) nu se încadrează în
forma de exprimare a operei şi pentru care nu pot fi stabilite sancţiuni.

7.Categoriile de obiecte protejate prin drept de autor.

Cadrul normativ în vigoare atribuie la categoria drepturilor de autor:
1.opere literare (povestiri, eseuri, poezii, romane);
2. programele pentru calculator care se protejează ca şi operele literare.
3. operele ştiinţifice;
4. operele dramatice şi dramatico-muzicale, scenariile, proiectele de scenarii, libretele,
sinopsisul filmului.
5. operele muzicale cu sau fără text;
6. operele coregrafice şi pantomimele;
7. operele audiovizuale;
8.opere de pictură, sculptură, grafică şi alte opere de artă plastică;
9. operele de arhitectură, urbanistică şi de artă horticolă;
10.operele de artă aplicată;
11. operele fotografice şi operele obţinute printr-un procedeu analog fotografiei;
12.bazele de date;
13.hărţile, planşele, schiţele şi lucrările tridimensionale din domeniul geografiei, topografiei,
arhitecturii şi din alte domenii ale ştiinţei;
14.alte opere.
Fără a prejudicia drepturile autorului operei originale, de asemenea se protejează prin dreptul de autor şi
operele derivate şi intergrante la baza cărora stau una ori mai multe opere şi/sau oricare alte materiale
preexistente şi anume:
1) traducerile, adaptările, adnotările, aranjamentele muzicale şi orice alte transformări ale
operelor literare, artistice sau ştiinţifice cu condiţia că constituie rezultate ale creaţiei
intelectuale;
2) culegerile de opere literare, artisitice ori ştiinţifice (enciclopediile sau antalogiile,
compilaţiile altor materiale sau date) cu condiţia că din considerentul de selectare şi
sistematizare a conţinutului lor, constiuie rezultate ale creaţiei intelectuale.
Prin dreptul de autor deasemenea se protejează o parte componentă, ori un alt element al
operei (inclusiv titlul sau personajele operei) care reprezintă în sine o creaţie intelectuală.
Nu se extinde protecţia dreptului de autor asupra:
1.documentelor oficiale cu caracter normativ, administrativ sau politic (legi, hotărîri
judecătoreşti, alte documente, precum şi asupra traducerilor oficiale ale acestora);
2.simbolurilor de stat şi a semnelor oficiale ale statului (drapele, steme, decoraţii, semne
băneşti etc.);
3.expresiilor folclorice;
4.noutăţilor zilei şi a diverselor fapte ce reprezintă o simplă informaţie;

8. Opera comună şi colectivă. Opera originară şi derivată.

operă– rezultat al creaţiei intelectuale originale în domeniul literaturii, artei şi ştiinţei, indiferent de
mijloacele de creare, de modul concret şi de forma de exprimare, de valoarea şi importanţa acesteia;
operă colectivă– operă creată de mai multe persoane fizice – contribuţia cărora formează un tot
indivizibil, încît identificarea contribuţiei fiecăruia este imposibilă – din iniţiativa şi sub conducerea
unei persoane fizice sau juridice, care urmează să publice opera sub numele său;
Articolul 15. Dreptul de autor asupra operelor colective
(1) Persoana fizică sau juridică la iniţiativa, din contul şi sub conducerea căreia este creată şi sub al
cărei nume sau denumire este publicată o operă colectivă (cum ar fi enciclopediile, dicţionarele şi
alte culegeri similare, ziarele, revistele şi alte publicaţii periodice) beneficiază de drepturile
patrimoniale asupra operei colective respective. Aceste persoane au dreptul să-şi indice numele sau
denumirea ori să ceară o atare indicare la orice valorificare a operei colective în cauză.
(2) În cazul în care contractul încheiat între autori şi persoana fizică sau juridică menţionată la alin.
(1) nu prevede altfel, autorii operelor incluse într-o operă colectivă îşi menţin drepturile, stipulate de
prezenta lege, asupra operelor proprii şi pot dispune de ele independent de opera colectivă în care
acestea sînt incluse.
Articolul 16. Dreptul de autor asupra operelorderivate
(1) Traducătorii şi alţi autori ai operelor derivate beneficiază de dreptul de autor asupra traducerilor,
adaptărilor, aranjărilor sau asupra altor transformări ale operei realizate de ei.
(2) Traducerea sau altă operă derivată poate fi realizată doar cu consimţămîntul autorului operei
originale. Dreptul de autor al traducătorului sau al altui autor al unei opere derivate nu va prejudicia
drepturile autorului a cărui operă originală a fost tradusă, adaptată, aranjată sau transformată în alt
mod.
(3) Dreptul de autor al traducătorului sau al altui autor al unei opere derivate nu constituie un
impediment pentru alte persoane de a efectua, cu consimţămîntul autorului operei originale,
traducerea sau transformarea aceleiaşi opere.
Prin opera originala se intelege opera care a fost creata fara folosirea unei opere preexistente. In
legatura cu criteriul folosit la realizarea clasificarii operelor in opere originale si opere derivate
trebuie precizat ca exista o categorie de opere situate la limita dintre opera originala si opera
derivata, si anume este vorba despre operele care fac obiectul drepturilor conexe de autor si de cele
care fac obiectul drepturilor sui generis.
Prin opera derivata se intelege opera care a fost creata plecand de la una sau mai multe opere
preexistente.
Prin realizarea de opere derivate in acceptiunea actuala a legiuitorului roman se intelege traducerea,
publicarea in culegeri, adaptarea, precum si orice alta transformare a unei opere preexistente, daca
aceasta constituie creatie intelectuala.
In doctrina, aceste opere derivate sunt cunoscute si sub denumirea de opere compozite.

9. Opera creată în timpul exercitării obligaţiunilor de serviciu.

1. Regulamentul privind obiectele de proprietate industrială create în cadrul exercitării atribuţiilor
de serviciu (în continuare - Regulament) este elaborat în baza Regulamentului provizoriu cu privire
la protecţia proprietăţii industriale în Republica Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 456
din 26 iulie 1993, Legii nr. 461-XIII din 18 mai 1995 privind brevetele de invenţie, Legii nr. 915-
XIII din 11 iulie 1996 privind protecţia soiurilor de plante, Legii nr. 991-XIII din 15 octombrie
1996 privind protecţia desenelor şi modelelor industriale, Legii nr. 655-XIV din 29 octombrie 1999
privind protecţia topografiilor circuitelor integrate şi reglementează raporturile ce ţin de crearea,
protecţia juridică, remunerarea autorilor şi utilizarea obiectelor de proprietate industrială, create în
cadrul exercitării atribuţiilor de serviciu sau în cadrul executării unei sarcini concrete date în scris
de angajator.
2. Normele prezentului Regulament se referă la obiectele de proprietate industrială create în
cadrul întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor, indiferent de forma lor organizatorico-juridică şi
de proprietate.
3. În sensul prezentului Regulament, sînt utilizate următoarele noţiuni principale:
obiecte de proprietate industrială de serviciu (în continuare - OPI de serviciu) - invenţiile,
modelele de utilitate, desenele şi modelele industriale, soiurile de plante, topografiile circuitelor
integrate, create de salariat în cadrul exercitării atribuţiilor sale de serviciu, îndeplinirii unei sarcini
concrete date în scris de angajator, folosind mijloacele materiale sau financiare ale angajatorului,
 comanditarului, cunoştinţele şi experienţa dobîndite în timpul activităţii în cadrul întreprinderii,
instituţiei sau organizaţiei;
autor al obiectului de proprietate industrială - persoana fizică care, prin munca sa creatoare, a
realizat sau a participat la realizarea obiectului de proprietate industrială;
angajator - întreprinderea, instituţia sau organizaţia, indiferent de statutul juridic şi forma de
proprietate, care foloseşte forţa de muncă salariată;
salariat - persoana fizică angajată de către angajator permanent sau în bază de contract, încheiat
conform legislaţiei în vigoare, în vederea îndeplinirii obligaţiunilor de muncă pentru o remuneraţie
stabilită (salariu);
comanditar - întreprinderea, instituţia sau organizaţia, indiferent de statutul juridic şi forma de
proprietate, inclusiv organe ale administraţiei publice centrale sau locale, care finanţează lucrări în
cadrul cărora se obţin OPI de serviciu.

10.Opera literară ca obiect al dreptului de autor.

Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creatie intelectuala in domeniul literar,
artistic sau stiintific, oricare ar fi modalitatea de creatie, modul sau forma concreta de exprimare si
independent de valoarea si destinatia lor, cum sunt:

a) scrierile literare si publicistice, conferintele, predicile, pledoariile, prelegerile si orice alte opere
scrise sau orale, precum si programele pentru calculator;
Fara a prejudicia drepturile autorilor operei originale, constituie, de asemenea, obiect al dreptului de
autor operele derivate care au fost create plecand de la una sau mai multe opere preexistente, si
anume:

a)traducerile, adaptarile, adnotarile, lucrarile documentare, aranjamentele muzicale si orice alte

transformari ale unei opere literare, artistice sau stiintifice care reprezinta o munca intelectuala de
creatie;

11. Protecţia titlului unei opere.

Titularul drepturilor exclusive de autor asupra unei opere publicate sau nepublicate poate s ă o
înregistreze la Agen ţia de Stat pentru Proprietatea Intelectual ă (AGEPI) în Registrul de Stat al
obiectelor protejate de dreptul de autor şi drepturile conexe în decursul termenului de protec ţie a
dreptului de autor.
Registrul de Stat – totalitatea datelor şi materialelor aferente, înregistrate în ordine cronologică, cu
privire la operele ce constituie obiecte ale dreptului de autor şi drepturilor conexe. În conformitate
cu Hotărîrea Guvernului Nr.89 din 10.02.2012 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la
înregistrarea obiectelor dreptului de autor şi drepturilor conexe.

12. Operele audiovizuale ca obiecte ale dreptului de autor.

13. Opera de arhitectură, urbanizm şi artă horticolă ca obiect al dreptului de
autor.
Toate obiectele dreptului de autor se bucura de aceleasi drepturi.
14)
Opera de arta aplicata ca obiect al dreptului de autor
Calitatea de autor al uneiopere o poate avea numai persoana fizica, deoarece numai ea dispune
de insusirile si capacitatile fizice si spirituale care sunt necesare realizarii unei asemenea creatii.
- Dreptul la paternitate
- Dreptul la nume
 - Dreptul larespectareaintegritatiioperei
- Dreptul ladivulgareaoperei
- Dreptul la retractareaoperei
- Drepturile patrimoniale
- Reproducereaoperei
- Distribuireaoriginaluluisau a exempleloroperei
- Traducereaoperei etc.

15)
Opera muzicala ca obiect al dreptului de autor.
Este la fel ca cea de arte plastice scrisa mai sus schimbam numai opera

16)
Opera de arta plastica ca obiect al dreptului de autor.
Autorul unei opera deartaplastica are dreptulsacearaproprietaruluiopereisaipermitasareproduca
opera (dreptuldeacces) concomitentproprietarului nu se
poatecereexpediereaopereiautoruluiacesteia.Creareasidifuzareaunei opera de artaplasticacecontine
un portret se permit numai cu consimtamintulperoaneireprezentatesau al succesoriloracestea.

17)
Obligatiileautorului fata de persoana care estereprezentata in opera de artaplastica
Autorulesteobligatsacreezesisadifuzeze un portret de artaplasticanumai cu
consimtamintulpersoaneireprezentatepeportret.

18)
Opereleexcluse de la protectiadreptului de autor
a)Actele normative, alteacte cu character administraticpoliticsaujudiciar(legi, hotariijudecatoresti)
b) simbolurile de stat si a semneleoroficiale ale statuli( drapele,steme,decoratii, semenebanesti
c)axpresiifolclorice
d) balade, glume,noutatilezileisiadiverselorfaptecereprezinta o simplainformatie

19)
Subiecteledreptului de autor.Clasificarealor
-Subiectprimar:esteautorulnemijlocitcreatorulopereiadevaratulautor al acesteia
-Subiectsecundarestepersoana care a dobinditunele prerogative ale dreptului de autor in temeiullegii
al unoracteintre vii saupentrucauza de moarte
20)/??????????????????
21)
Copaternitatea
Dreptul de autorasupraunei opera create prinmuncacomuna a
douasaumaimultepersoaneapartinecoautorilor indifferent de faptuldacaaceasta opera constituie un
tot unitarsaueste format din parti
Se considera ca o parte competenta a opereieste de sine statatoaredacaeapoate fi folosita in mod
independent de alteparti ale acesteiopere.etc..
22)
Autoriiminori
In situatia in care copilul a implinitvirsta de 14 aniorganizatorulpoateincheia un contract direct cu
acesta cu conditiaincuviintariiprealabile din parteaparintilorreprezentantului legal
Minoriibeneficiaza de dreptul de a prestaactivitatiremunerate.Conditiile in care acestia pot
prestaastfel de activitatiprecumsiobligatiileangajatorilor in acestcazsuntprevazute in
HotarireaGuvernului
23)
AGEPI:Structurasiatributiile
-receptioneazasiexamineazacererilepentruacordareaprotectieiacordasielaboreaza in numelestatului
-gestioneazasidepoziteazaregistrelenationale ale cererilordepusesiregistrelenationale ale titularilor
de protectieacordatepentruinventii
-administreazastocheazasidezvoltabazele de date in domeniulproprietatilorintelectuale in
conformitate cu legislatia
-elaboreazasioimplimenteazaprograma de formare continua si de perfectionare aspecialistilor
-acorda la solicitareservicii de consultant in domeniulproprietatiiintelectuale etc…..
24)
Continutuldrepturilorsubiective de autor
-drepturisubiective absolute-care pot fi opuseoricareipersoane
-drepturisubiectiverelative -care pot fi opusedoarunorpersoane determinate
25)
Drepturilepatrimoniale ale autoriloroperelor de stiintaarta literature
-reproducereaoperei
-distribuireaoperei
-incheereaexemplarelor
-demonstrareapublica a operelor
-interpretareapublica a opereiretransmitereasimultanasifaramodificari
-punerea la dispozitie in regim interactive a operei
-traducereaoperei
-transformareaadoptareaaranjamentulsaualtemodificarietc/
26)
Drepturile personal nepatrimoniale ale autorilor de stiintaartasiliteratura
Drepturilepersonalenepatrimonialesunt legate nemijlocitsifiresc de valori ca
libertateaegalitateainviolabilitateapersoaneideoareceele au
constituitprincipiullupteidintrenousiperimatdintreprogressi conservatism adicafiecareautor al
operelor de stiintaartasiliteratura pot aveadrepturinepatrimoniale cum ar fi libertateain
gindiresiexprimare,egalitatea in drepturietc
27. Alte drepturi de autor.
11. Copaternitatea
(1) Dreptul de autor asupra unei opere create prin munca comună a două sau mai multe persoane
aparţine coautorilor, indiferent de faptul dacă această operă constituie un tot unitar sau este
formată din părţi..
12. Dreptul de autor asupra operei audiovizuale
(1) Autor (coautori) ai operei audiovizuale sînt:
a) autorul scenariului (scenaristul);
b) regizorul-scenograf;
c) compozitorul - autorul operei muzicale cu sau fără text, create special pentru
această operă audiovizuală;
d) operatorul;
e) pictorul-scenograf.
13. Dreptul de autor asupra operei integrante
(1) Alcătuitorul unei culegeri şi al altor opere integrante beneficiază de dreptul de autor asupra
compilaţiei şi sistematizării materialelor, care constituie un produs al activităţii lui creatoare.
14. Dreptul de autor asupra operei derivate
(1) Traducătorilor şi altor autori ai operelor derivate le aparţine dreptul de autor asupra
traducerii, prelucrării, aranjamentului sau altei prelucrări efectuate de ei.
15. Dreptul de autor asupra operei colective
(1) Persoanele fizice şi juridice care editează enciclopedii, dicţionare, culegeri de
lucrări ştiinţifice periodice şi continue, ziare, reviste şi alte ediţii periodice dispun de dreptul
exclusiv de valorificare a acestor opere colective în întregime. Aceste persoane sînt în drept să-şi
indice numele (denumirea) sau să ceară o atare indicare în cazul oricărei valorificări a acestor opere
colective.
16. Dreptul de acces la opera de artă plastică.
Dreptul de succedare
17. Moştenirea dreptului de autor.
(1) Dreptul de autor poate fi moştenit.
18. Dreptul de autor asupra operei create ca urmare a îndeplinirii unei misiuni de
serviciu
(1) Drepturile personale (morale) asupra operei create ca urmare a îndeplinirii unei misiuni de
serviciu date de patron sau a îndatoririlor de serviciu (opera de serviciu) aparţin autorului operei de
serviciu.
19. Valorificarea operei autorului de către alte persoane
(1) Valorificarea operei autorului de către alte persoane fără a o schimba sau într-o
formă modificată, precum şi în traducere, se admite în baza unui contract încheiat cu autorul sau cu
succesorii lui în drepturi, cu excepţia cazurilor prevăzute la art.20-23. Limitarea drepturilor
autorilor se aplică cu condiţia că ele nu aduc prejudicii valorificării normale a operei şi nu lezează
drepturile şi interesele legitime ale autorilor.

28. Limitele de exercitare a drepturilor subiective de autor asupra operelor de artă, literatură
şi ştiinţă.
În anumite situaţii, opera protejată poate fi utilizată fără autorizaţia autorului. Aceste situaţii,
menţionate prin lege sunt următoarele:
1. reproducerea unei opere, conform art. 33 din Legea 8/1996 a. pentru folosinţă publică Este
posibilă în situaţia în care sunt îndeplinite cumulativ anumite condiţii:
1) opera a fost adusă anterior la cunoştinţa publicului;
 2) utilizarea operei este conformă bunelor uzanţe şi nu contravine exploatării normale a operei; 3)
utilizarea nu prejudiciază autorul. b. pentru folosinţă privată (situaţie în care frecvent este necesară
şi cu plata unei remuneraţii în folosul autorului)
Şi în această situaţie este necesară îndeplinirea anumitor condiţii, tot cumulativ:
1) opera să fi fost deja adusă la cunoştinţa publicului;
2) reproducerea să fie pentru uz personal sau pentru cercul normal al unei familii;
3) să nu contravină utilizării normale a operei; 4) să nu prejudicieze în vreun fel autorul.
În ambele situaţii se impune menţionarea sursei, a numelui autorului sau a locului unde se află
originalul.
2. transformarea unei opere, fără achitarea vreunei sume, este posibilă în următoarele situaţii:
1) transformarea privată, care nu este destinată publicului;
2) situaţia în care se realizează o parodie sau o caricatură;
3) atunci când aceasta se impune în scopul utilizării permise de către autor (spre exemplu,
transformarea şi adaptarea unui roman sau nuvele în vederea realizării scenariului unui film)
4) atunci când este vorba despre o prezentare rezumativă, în scopuri didactice, cu menţionarea
autorului.
3. comunicarea publică a operei Este cazul societăţilor comerciale ce produc sau vând înregistrări,
care pentru reproducerea sau receptarea acestora, pot prezenta extrase din opere pentru a testa
funcţionarea produselor lor.
De asemenea, este posibilă în situaţia cesiunii pentru radio şi teledifuzare, când înregistrarea unei
opere este permisă pentru nevoile propriilor emisiuni, cu condiţia 20 realizării acestei radio sau
teledifuzări o singură dată. O nouă radio sau teledifuzare este permisă doar cu autorizarea autorului
şi cu plata unei remuneraţii în favoarea acestuia. În situaţia în care nu este solicitată această
autorizare, societatea are obligaţia ca în termen de 6 luni să distrugă înregistrarea, excepţie
29. Noţiunea, categoriile şi elementele contractelor de autor.
Drepturile patrimoniale prevăzute la articolul 10 pot fi transmise de către autori sau alţi titulari ai
dreptului de autor prin contracte de autor.Transmiterea drepturilor patrimoniale se poate efectua în
baza contractului de autor privind transmiterea drepturilor de autor exclusive (licenţă exclusivă)
sau în baza contractului de autor privind transmiterea drepturilor de autor neexclusive (licenţa
neexclusivă):
a) licenţa exclusivă prevede transmiterea drepturilor de valorificare a operei într-un anumit
mod şi în limitele stabilite de contract numai persoanei, căreia i se transmit aceste
drepturi, şi învesteşte această persoană cu dreptul de a permite sau a interzice altor persoane
valorificarea în mod analog a operei;
b) licenţa neexclusivă permite beneficiarului să valorifice opera în aceeaşi măsură cu o
altă persoană, căreia i s-a acordat dreptul de valorificare a aceleiaşi opere, în acelaşi mod,
fără dreptul de a permite sau a interzice altor persoane valorificarea sub orice formă şi în orice mod
a acestei opere.
Contractul de autor trebuie să fie încheiat în formă scrisă şi să prevadă: modul de valorificare a
operei (drepturile concrete care se transmit prin acest contract); termenul şi teritoriul, pentru care se
transmite dreptul; cuantumul remuneraţiei şi (sau) modul de stabilire a cuantumului remuneraţiei
pentru fiecare procedeu de valorificare a operei, ordinea şi termenele de plată a acestei remuneraţii,
precum şi alte clauze pe care părţile le vor considera esenţiale. Contractul de autor privind
valorificarea operelor publicistice în presa periodică poate fi încheiat şi în formă verbală.

30. Conţinutul contractului de autor.

Contractul de autor trebuie să fie încheiat în formă scrisă şi să prevadă: modul de valorificare a
operei (drepturile concrete care se transmit prin acest contract); termenul şi teritoriul, pentru care se
transmite dreptul; cuantumul remuneraţiei şi (sau) modul de stabilire a cuantumului remuneraţiei
pentru fiecare procedeu de valorificare a operei, ordinea şi termenele de plată a acestei remuneraţii,
precum şi alte clauze pe care părţile le vor considera esenţiale. Contractul de autor privind
valorificarea operelor publicistice în presa periodică poate fi încheiat şi în formă verbală.
31. Clauzele ce trebuie obligatoriu să se conţină în orice contract de autor.
Dacă în contractul de autor lipseşte clauza privind teritoriul pe care se exercită dreptul, dreptul
transmis prin acest contract se exercită numai în limitele teritoriului Republicii Moldova.
(3) Dacă în contractul de autor nu este indicat termenul lui de valabilitate, contractul de autor se
consideră încheiat pe un termen de 3 ani de la data încheierii - pentru contractele de valorificare a
operelor fără modificări şi pe un termen de 5 ani - pentru contractele de valorificare a operelor
prelucrate sau traduse.
(4) Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală elaborează, de comun acord cu organizaţiile
interesate, contracte-model de autor.
(5) Clauzele contractului de autor, ce vin în contradicţie cu prevederile prezentei legi, se
consideră nule şi se înlocuiesc cu clauzele stabilite de prezenta lege.
(6) Orice clauze ale contractului de autor care limitează autorul de a crea în viitor opere pe o
anumită temă sau într-un anumit domeniu se consideră nule.
(7) În contractul de autor remuneraţia de autor se stabileşte în cote procentuale din venitul obţinut
de pe urma valorificării în modul corespunzător a operei sau sub forma unei sume fixe, sau
conform tarifelor de remunerare, sau în alt mod. Guvernul, la propunerea Agenţiei de Stat
pentru Proprietatea Intelectuală, de comun acord cu uniunile de creaţie, stabileşte tarifele minime
ale remuneraţiei de autor şi modul de aplicare a lor. În aceste cazuri contractele de autor nu pot
stipula remuneraţia într-un cuantum mai mic decît cel prevăzut de aceste tarife.

32. Drepturile conexe. Clasificarea lor.Termenul de protecţie.Semnul de protecţie.

Drepturile conexe dreptului de autor sunt acele drepturi a căror existenţă este determinată de
existenţa dreptului de autor. Aceste drepturi prezintă atât asemănări, cât şi deosebiri cu dreptul de
autor
rii cunoscute:
1) drepturi morale Aceste drepturi reglementate în art. 96 al legii sunt:
a) dreptul de a pretinde recunoaşterea paternităţii propriei interpretări sau execuţii;
b) dreptul de a pretinde ca numele sau pseudonimul său să fie indicat ori comunicat la fiecare
spectacol şi la fiecare utilizare a înregistrării acestuia;
c) dreptul de a pretinde respectarea calităţii prestaţiei sale şi de a se opune oricărei deformări,
falsificări sau altei modificări substanţiale a interpretării ori execuţiei sale sau oricărei încălcări a
drepturilor sale, care ar prejudicia grav onoarea ori reputaţia sa.
2) dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza ori interzice: fixarea, reproducerea, distribuirea,
închirierea, împrumutul, importul în vederea comercializării, radiodifuzarea şi comunicarea publică,
punerea la dispoziţia publicului, retransmiterea prin cablu a interpretării sau execuţiei fixate.
Se consideră autor persoana fizică sub al cărei nume pentru prima dată este publicată opera, în
absenţa unor probe contrare. Nu se consideră autor persoana care a contribuit la crearea operei
printr-un aport financiar sau organizatoric. Autorul este în drept să înregistreze la Agenţia de Stat
pentru Proprietatea Intelectuală opera sa. Paternitatea aparţine persoanei, sub al cărei nume a fost
publicată opera, dacă nu există alte dovezi sau până la proba contrară. Pentru a informa publicul
despre drepturile sale, titularul are dreptul să folosească simbolul protecţiei dreptului de autor, care
se aplică pe fiecare exemplar al operei şi constă din trei elemente: a) litera latină „C" inclusă în
cerc: ©; b) numele (denumirea) titularului drepturilor exclusive de autor; c) anul primei publicări a
operei. Pentru a informa publicul despre drepturile lor, interpreţii şi producătorii de
fonograme/videograme pot indica, pe fiecare exemplar sau ambalaj al fonogramei/videogramei,
simbolul protecţiei drepturilor conexe care constă din trei elemente: a) litera latină„P"inclusă într-un
cerc ®; b) numele (denumirea) titularului de drepturi conexe exclusive; c) anul primei publicări a
interpretării, fonogramei, videogramei, emisiunii organizaţiei de difuziune
33. Subiectele drepturilor conexe.
Subiecţii drepturilor conexe. Domeniul de acţiune a drepturilor conexe
(1) Subiecţi ai drepturilor conexe sînt interpeţii, producătorii de fonograme şi organizaţiile de
difuziune. Drepturile conexe se exercită fără a prejudicia drepturile de autor.
 (2) Producătorii de fonograme şi organizaţiile de difuziune îşi realizează drepturile în
conformitate cu prezenta lege în temeiul unui contract încheiat cu autorii şi interpreţii (colectivele
de interpreţi) ai operei înregistrate pe fonogramă sau difuzată pe cale radioelectrică sau
distribuităprin cablu.

34. Domeniul de acţiune al drepturilor conexe. Termenul de protecţie.

Obiectul acestor drepturi îl constituie:
1) interpretările sau execuţiile artiştilor interpreţi sau executanţi;
2) înregistrările sonore;
3) înregistrările audiovizuale;
4) emisiunile şi serviciile organismelor de radiodifuziune şi televiziune;
5) bazele de date.
Drepturile interpretului, prevăzute la art. 27, sînt în vigoare timp de 50 de ani de la data primei
interpretări. Drepturile interpretului la nume şi la stima reputaţiei sînt ocrotite nelimitat.
(2) Drepturile producătorului de fonograme, prevăzute la art. 28, sînt în vigoare timp de 50 de ani
de la data primei publicări a fonogramei sau timp de 50 de ani de la data primei ei imprimări,
dacă în acest termen fonograma nu a fost publicată.
(3) Drepturile organizaţiei de difuziune, prevăzute la art. 29, sînt în vigoare timp de 50 de ani
după transmiterea emisiunii de către această organizaţie pe cale radioelectrică (prin cablu).
(4) Termenele prevăzute la alin.(1), (2) şi (3) încep să curgă de la 1 ianuarie al anului care
urmează după anul în care a avut loc faptul juridic care serveşte drept temei pentru declanşarea
termenului.
(5) Moştenitorilor (în cazul persoanelor juridice - succesorilor în drepturi) interpretului,
producătorului de fonograme, organizaţiei de difuziune drepturile prevăzute la prezentul capitol se
transmit în limitele părţii rămase a termenelor, indicate la alin. (1), (2) şi (3).
(6) Drepturile personale (morale) ale interpretului după decesul lui sînt apărate în modul prevăzut
de art. 17 alin.(9).
Termenele de protecţie a drepturilor conexe
• Drepturile interpretului se protejează timp de 50 de ani de la data primei interpretări. Drepturile
interpretului la nume şi dreptul la reputaţie se protejează pe un termen nelimitat. • Drepturile
producătorului de fonograme se protejează timp de 50 de ani de la data primei imprimări a
fonogramei. • Drepturile producătorului de videograme se protejează timp de 50 de ani de la data
primei imprimări a videogramei.
• Drepturile organizaţiilor de difuziune prin eter şi prin cablu se protejează timp de 50 de ani de la
prima difuzare a emisiunii de către o asemenea organizaţie

35. Raspunderea pentru incalcarea dreptului de autor si drepturilor conexe (penală, civilă,
administrativă).
Orice persoană fizică sau juridică care are pretenţii în privinţa valorificării unui obiect al dreptului
de autor, al drepturilor conexe are dreptul să iniţieze acţiuni în instanţa de judecată competentă ori
să sesizeze altă autoritate pentru apărarea drepturilor sale. Proceduri judiciare în privinţa încălcării
dreptului de autor, a drepturilor conexe pot fi iniţiate:
a) de titularii de drepturi sau de autorităţile abilitate cu protecţia drepturilor acestora;
b) de alte persoane care beneficiază de astfel de drepturi, în special de licenţiaţi;
c) de organizaţiile de gestiune colectivă a dreptului de autor şi/sau a drepturilor conexe;
d) de organizaţiile profesionale de apărare şi de alţi reprezentanţi ai titularilor de drepturi şi ai
licenţiaţilor. încălcarea drepturilor de autor, a drepturilor conexe sau a drepturilor sui generis atrage,
după caz, răspundere civilă, contravenţionafâ sau penală.
Răspunderea civilă în cadrul procedurilor judiciare iniţiate în privinţa încălcării dreptului de autor,
a drepturilor conexe, persoanele care sunt în drept pot solicita instanţelor de judecată sau altor
organe competente, după caz, recunoaşterea drepturilor lor, constatarea încălcării acestora şi
repararea prejudiciului prin stabilirea unor despăgubiri. Instanţa de judecată, la stabilirea
despăgubirii, va ţine cont de necesitatea:
a) restabilirii situaţiei existente până la violarea dreptului şi a încetării acţiunilor care comportă
violarea dreptului sau creează pericolul violării lui;
b) recuperării pierderilor, inclusiv a beneficiului ratat, suportate de partea lezată;
c) perceperii profitului obţinut ilegal de persoana care a violat drepturile;
d) achitării unei compensaţii de la 500 până la 500000 de lei pentru dreptul încălcat.
Răspunderea contravenţionala încălcarea dreptului de autor şi a drepturilor conexe prin:
a) reproducerea operelor sau a obiectelor drepturilor conexe în cadrul desfăşurării activităţii de
întreprinzător tangenţiale activităţii intelectuale în domeniul dreptului de autor şi al drepturilor
conexe, în special în domeniul literaturii, artei şi ştiinţei, în scopul comercializării sau oferirii spre
comercializare, importului, exportului, precum şi stocarea, transportul exemplarelor de opere sau de
fonograme în scopurile menţionate, sau orice altă formă de valorificare a obiectelor dreptului de
autor sau ale drepturilor conexe în scopul obţinerii profitului, fără acordul titularului de drepturi;
b) închirierea, schimbul sau altă formă de punere la dispoziţia terţilor cu titlu gratuit sau oneros,
precum şi depozitarea în scopurile menţionate sau altă valorificare a exemplarelor de opere sau de
fonograme, în orice mod şi sub orice formă, fără marcaj de control şi fără a deţine, în momentul
controlului, contractele de autor încheiate cu titularii de drepturi;
c) comercializarea sau oferirea spre comercializare, închirierea, importul sau depozitarea de
echipamente tehnice sau de componente ale acestora destinate pentru facilitarea accesului la
emisiunile organizaţiilor de difuziune ce comunică condiţionat prin eter, cablu, satelit în regim
interactiv, inclusiv prin Internet;
d) indicarea pe exemplarele de opere sau de fonograme a unei informaţii false despre apartenenţa şi
limitele exercitării dreptului de autor şi a drepturilor conexe, precum şi a unei alte informaţii care-l
poate induce în eroare pe beneficiar;
e) aplicarea necorespunzătoare a marcajelor de control, altele decât cele pentru suporturile materiale
specificate în anexele la cererea de eliberare a marcajelor de control, pe exemplarele de operă ori de
fonograme valorificate fără consimţământul titularului de drepturi;
f) modificarea, înlăturarea de pe exemplarele de opere sau de fonograme a simbolurilor şi semnelor
de protecţie a dreptului de autor şi a drepturilor conexe, indicate de titularul drepturilor respective;
înlăturarea de pe exemplarele de opere sau de fonograme a informaţiei privind administrarea
dreptului de autor şi a drepturilor conexe; înlăturarea de pe exemplarele de opere sau de fonograme
a mijloacelor tehnice de protecţie a dreptului de autor şi a drepturilor conexe;
Răspunderea penalăîncălcarea dreptului de autor şi a drepturilor conexe, dacă este în proporţii
mari (se consideră proporţii mari valoarea bunurilor sustrase, dobândite, primite, fabricate, distruse,
utilizate, transportate, păstrate, comercializate, trecute peste frontiera vamală de o persoană sau de
un grup de persoane care, la momentul săvârşirii infracţiunii, depăşeşte 50 000 de lei), săvârşită
prin:
a) reproducerea operelor sau a obiectelor drepturilor conexe în cadrul desfăşurării activităţii de
întreprinzător tangenţiale activităţii intelectuale în domeniul dreptului de autor şi al drepturilor
conexe, în special în domeniul literaturii, artei şi ştiinţei, în scopul comercializării sau oferirii spre
comercializare, importului, exportului, precum şi stocarea, transportul exemplarelor de opere sau de
fonograme în scopurile menţionate, sau orice altă formă de valorificare a obiectelor dreptului de
autor sau ale drepturilor conexe în scopul obţinerii profitului, fără acordul titularului de drepturi;
b) închirierea, schimbul sau altă formă de punere la dispoziţia terţilor cu titlu gratuit sau oneros,
precum şi depozitarea în scopurile menţionate sau altăvalorificare a exemplarelor de opere sau de
fonograme, în orice mod şi sub orice formă, fără marcaj de control şi fără a deţine, în momentul
controlului, contractele de autor încheiate cu titularii de drepturi;
c) comercializarea sau oferirea spre comercializare, închirierea, importul sau depozitarea de
echipamente tehnice sau de componente ale acestora destinate pentru facilitarea accesului la
emisiunile organizaţiilor de difuziune ce comunică condiţionat prin eter, cablu, satelit în regim
interactiv, inclusiv prin Internet;
d) indicarea pe exemplarele de opere sau de fonograme a unei informaţii false despre apartenenţa şi
limitele exercitării dreptului de autor şi a drepturilor conexe, precum şi a unei alte informaţii care-l
poate induce în eroare pe beneficiar;
e) aplicarea necorespunzătoare a marcajelor de control, altele decât cele pentru suporturile materiale
specificate în anexele la cererea de eliberare a marcajelor de control, pe exemplarele de opere ori de
fonograme valorificate fără consimţământul titularului de drepturi;
f) modificarea, înlăturarea de pe exemplarele de opere sau de fonograme a simbolurilor şi semnelor
de protecţie a dreptului de autor şi a drepturilor conexe, indicate de titularul drepturilor respective;
înlăturarea de pe exemplarele de opere sau de fonograme a informaţiei privind administrarea
dreptului de autor şi a drepturilor conexe; înlăturarea de pe exemplarele de opere sau de fonograme
a mijloacelor tehnice de protecţie a dreptului de autor şi a drepturilor conexe; g) însuşirea
paternităţii ori constrângerea la copaternitate: -> se pedepseşte cu amendă în mărime de la 16 000
până la 20 000 de lei sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 până la 240 de
ore, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 40 000 până la 80 000 de lei, cu
privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 până la 5 ani.
Marcarea, comercializarea, importarea, exportarea, transportarea sau depozitarea ilegală a
marcajelor de control, falsificarea acestora, care au cauzat daune în proporţii mari: -♦ se pedepsesc
cu amendă în mărime de la 40 000 până la 80 000 de lei sau cu muncă neremunerată în folosul
comunităţii de la 180 până la 240 de ore, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime
de la 40 000 până la 120 000 de lei, cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un
termen delà 1 până la 5 ani.
Acţiunile expuse anterior, săvârşite: a) de două sau de mai multe persoane; b) de un grup criminal
organizat sau de o organizaţie criminală; c) prin constrângere fizică sau psihică; d) în proporţii
deosebit de mari (de la 100 000 lei): -> se pedepsesc cu amendă în mărime de la 80 000 până la 100
000 de lei sau cu închisoare de la 3 până la 5 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, în mărime
de la 160 000 până la 200 000 de lei, cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un
termen de la 1 până la 5 ani sau cu lichidarea persoanei juridice.2
36. Administrarea colectivă a drepturilor patrimoniale ale autorilor, interpreţilor şi
producătorilor de fonograme.
În cazurile în care exercitarea individuală a drepturilor de autor şi drepturilor conexe este dificilă,
se înfiinţează organizaţii de administrare pe principii colective a drepturilor patrimoniale. Aceste
organizaţii îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prezenta lege, cu statutele lor şi în
limitele împuternicirilor ce le-au fost delegate de titularii drepturilor de autor şi ai drepturilor
conexe (autorii operelor literare, de artă şi stiinţifice, interpreţii, producătorii de fonograme
etc.).Organizaţia de administrare pe principii colective a drepturilor patrimoniale
se înfiinţează nemijlocit de către titularii drepturilor de autor şi ai drepturilor conexe benevol, în
temeiul calităţii lor de membru al unei asemenea organizaţii sau în baza contractelor încheiate în
scris. Organizaţia de administrare pe principii colective a drepturilor patrimoniale nu are dreptul
să desfăşoare activitate comercială sau să valorifice operele şi obiectele drepturilor conexe, care le-
au fost încredinţate pentru a fi administrate pe principii colective.Eventualele revendicări
patrimoniale ale titularilor drepturilor de autor şi ai drepturilor conexe faţă de beneficiari, legate de
valorificarea autorizată prin licenţe a operelor şi a obiectelor drepturilor conexe, trebuie să fie
reglementate de către organizaţia care a eliberat aceste licenţe.
37. Dreptul de brevet în sens obiectiv şi subiectiv.
Dreptul la brevet apartine inventatorului sau succesorului lui in drepturi. Dreptul de inventator este
undrept subiectivcomplex în al cărui conţinut intrădeopotrivă drepturi personale nepatrimoniale şi
drepturi patrimoniale, fără ca uneledintre ele să aibă primatul asupra celorlalte .
38. Esenţa brevetării şi a sistemului de brevetare.
Protecţia juridică a invenţiilor înglobează aspectele referitoare la existenţa, achiziţionarea, aria de
aplicare, menţinerea drepturilor şi mijloacele de respectare a acestora, precum şi problemele
referitoare la exercitarea drepturilor dobîndite.
(2) Dreptul asupra invenţiei este recunoscut şi apărat pe teritoriul Republicii Moldova pin
prezenta lege şi confirmat prin brevetul de invenţie (în continuare - brevet), eliberat de Agenţia de
 Stat pentru Proprietatea Intelectuală (în continuare - Agenţia).
[Art.2 al.(2) modificat prin LP205 din 28.07.05, MO126/23.09.05 art.613]
(3) Brevetul certifică prioritatea, calitatea de autor al invenţiei şi dreptul exclusiv al titularului de
brevet asupra invenţiei.
(4) Durata de valabilitate a unui brevet este de 20 de ani, termenul începînd să curgă de la data de
depozit a cererii.
[Art.2 al.(4) în redacţia LP205 din 28.07.05, MO126/23.09.05 art.613]
(5) Invenţiile ce conţin informaţii, a căror divulgare poate aduce atingere securităţii naţionale a
Republicii Moldova, sînt retrase de la Agenţie, în baza hotărîrii comisiei abilitate de Guvern, în
termen de 30 de zile de la data depunerii lor, cu înştiinţarea inventatorului sau a succesorului în
drepturi al acestuia.
39. Invenţia brevetabilă şi nebrevetabilă.
t un brevet de inventie poate fi acordat pentru orice inventie avand ca obiect un produs
sau un procedeu, in toate domeniile tehnologice, cu conditia ca aceasta sa fie noua, sa implice o
activitate inventiva si sa fie susceptibila de aplicare industriala;
t -4 conditii de brevetabilitate;
o - existenta caracterului tehnic;
o -noutate;
o -activitate inventiva;
o -aplicabilitate industriala.
realizabilitatea inventiei de catre o persoana de specialiteàconditie esentiala a descrierii cererii de
brevet
1.2.1.1 Inventii pentru care nu se acorda brevet
t -lipsa caracter tehnic;
t Art.8 -nu sunt considerate inventii in sensul art.7(n.n. in sensul brevetabilitatii)
in special:
a) descoperirile,teoriile stiintifice si metodele matematice;
b) creatiile estetice;
c) planurile,principiile si metodele in exercitarea de activitati mentale,in materie de jocuri
sau in domeniul activitatii economice, precum si programele de calculator;
d) prezentarile de informatii.
Numai obiectele sau activitatile considerate in sine nu sunt brevetabile.
DISCUTIE programele de calculator sau metodele de afaceri “in sine”NU sunt brevetabile dar
solutiile tehnice care le implica SUNT;
40.Condițiile de brevatabilitate a inenției

(1) Brevetul se acordă pentru orice invenţie avînd ca obiect un produs sau un procedeu din orice
domeniu tehnologic, cu condiţia ca invenţia să fie nouă, să implice o activitate inventivă şi să fie
susceptibilă de aplicare industrială.
(2) Nu sînt considerate invenţii, în sensul alin. (1):
a) descoperirile, teoriile ştiinţifice, ideile şi metodele matematice;
[Art.6 al.(1), lit.a) modificată prin LP160 din 30.07.15, MO258-261/18.09.15 art.491]
b) creaţiile estetice;
 c) planurile, principiile şi metodele în exercitarea activităţilor intelectuale, în materie de jocuri
sau în domeniul activităţilor economice, precum şi programele de calculator;
d) prezentările de informaţii.
(3) Prevederile alin. (2) nu exclud brevetabilitatea obiectelor sau activităţilor specificate decît în
măsura în care cererea de brevet sau brevetul se referă la astfel de obiecte sau activităţi în sine.
(4) Invenţiile din domeniul biotehnologiei sînt brevetabile în cazul cînd se referă la:
a) un material biologic izolat din mediul său natural ori produs printr-un procedeu tehnic, chiar
dacă anterior se producea în natură;
b) plante sau animale, dacă realizarea tehnică a invenţiei nu se limitează la un anumit soi de
plante sau la o anumită rasă de animale;
c) un procedeu microbiologic ori la un alt procedeu tehnic sau la un produs, altul decît un soi de
plante ori o rasă de animale, obţinut prin aceste procedee;
d) un element izolat din corpul uman sau altfel produs printr-un procedeu tehnic, inclusiv
secvenţa ori secvenţa parţială a unei gene, chiar dacă structura acestui element este identică cu cea a
unui element natural.
41.Oiectele inventiei brevetabile.Clasiicarea lor

Obiectele invențiilor se pot încadra în două categorii:

‫٭‬produse;

‫٭‬procedee.

Produsele pot fi obiecte ale unor invenții în măsura în care ele constituie soluția tehnică a unei
probleme.

Produsul reprezintă un obiect cu caracteristici determinate, definite tehnic prin părțile sale
constructive și, după caz, constitutive, prin elementele de legătură dintre acestea, prin forma sa
constructivă sau a părților constitutive, prin materialele din care este realizat, prin relațiile
constructive, de poziție șiu funcționare, dintre părțile constitutive sau prin rolul funcțional al
acestora.

Produsele pot fi:

‫٭‬dispozitive, instalații, echipamente, mașini-unelte, aparate sau ansambluri de aparate care

funcționează împreună sau care se referă la mijloace de lucru pentru realizarea unui procedeu de
fabricație ori de lucru;

‫٭‬circuite electrice/electronice, pneumatice sau hidraulice;

‫٭‬substanțe chimice, inclusiv produse intermediare, definite prin elementele componente și legăturile
dintre ele, simbolizate prin formule chimice, semnificația radicalilor substituenți, structura
moleculară, izometrie sterică, greutate moleculară sau prin alte caracteristici care le
individualizează sau le identifică;

‫٭‬mijloace sau agenți, substanțe chimice cărora li se indică scopul pentru care sunt utilizate;

‫٭‬amestecuri fizice sau fizico-chimice, definite prin elementele componente, raportul cantitativ
dintre acestea, structura, proprietățile fizico-chimice sau alte proprietăți care le individualizează și
care le fac aplicabile pentru rezolvarea unei probleme tehnice. Exemple: materiale de construcții,
amestecuri de formare, materiale izolante, materiale sinterizate etc.;
Programele de calculator în sine nu sunt considerate invenții. Totuși, sunt brevetabile invențiile a
căror realizare implică utilizarea unui calculator, a unei rețele de calculatoare sau a altor aparate
programabile în care una sau mai multe caracteristici ale invenției revendicate este/sunt
realizată/realizate cu ajutorul unuia sau mai multor programe de calculator.[6]

Invențiile din domeniul programelor de calculator sunt considerate că aparțin domeniului

tehnologic, însă pentru a fi brevetabile trebuie să îndeplinească condițiile de brevetare : să fie noi, să
implice o activitate inventivă și să fie susceptibile de aplicare industrială. Pentru invențiile din
domeniul programelor de calculator se consideră îndeplinită condiția activității inventive dacă
invenția are o contribuție tehnică, prin aceasta înțelegându-se un aport la stadiul tehnicii într-un
domeniu tehnic. Contribuția tehnică se determină prin diferența dintre invenția revendicată și stadiul
tehnicii.

Procedeul este obiect al unei invenții în măsura în care constitue soluția tehnică a unei probleme.

Procedeul reprezintă o succesiune logică de etape, faze sau pași, definite prin ordinea de
desfășurare, prin condiții inițiale cum ar fi materia primă aleasă, prin parametri, prin condiții tehnice
de desfășurare și/sau mijloace tehnice utilizate. Procedeele pot consta în:

‫٭‬o activitate tehnologică de natură mecanică, fizică, chimică, care are ca efect obținerea sau
modificarea unui produs;

‫٭‬o metodă de lucru, caracterizată prin metode de operare;

‫٭‬o nouă utilizare a unui produs sau procedeu cunoscut.

Invențiile biotehnologice sunt invenții care se referă la un produs care constă din sau care conține
material biologic ori care se referă la un procedeu prin care este obținut, prelucrat sau utilizat
materialul biologic.

42.Natura juridical a brevetului de inventive.Geneza.Termenul de protectie.

Protecția invențiilor se face prin brevet de invenție. Brevetul de invenție este un act juridic oficial
care îi acordă titularului său un drept cu caracter exclusivist de exploatare a unei invenții, pe
întreaga sa durată. Durata brevetului de invenție este de 20 de ani, cu începere de la data de depozit,
conform art.31 din Legea 64/1991, republicată. Dreptul exclusiv de exploatare este un „drept
negativ”, în sensul că interzice unor terți să fabrice, să utilizeze, să vândă sau să importe produsul
sau procedeul acoperit de brevet, fără consimțământul deținătorului de brevet.

Nu sunt considerate invenții: [5]

· descoperirile, teoriile științifice și metodele matematice;
· creațiile estetice (în muzică, arte plastice);
· planurile, principiile și metodele în exercitarea de activități mentale, în materie de jocuri
sau în domeniul activităților economice, precum și programele de calculator;
· prezentările de informații.
Protejarea acestor produse se face pe baza drepturilor de autor.
Scurt istoric. Astfel cum s-a arătat[26], în istoria evoluţiei brevetelor de invenţie se remarcă
existenţa a trei perioade importante, astfel:
1. perioada privilegiilor, situată între secolul al XV-lea şi secolul al XVIII-lea, în cursul
căreia suveranul acorda monopolul de exploatare doar dacă i se părea oportun, astfel încât
 conceptul de utilitate şi acela de favoritism deţineau un rol important;
2. perioada brevetelor naţionale (1790 – 1883), în cursul căreia fiecare inventator avea
dreptul să solicite obţinerea unui brevet, a cărui acordare depindea exclusiv de factori
obiectivi; în această perioadă însă, protecţia invenţiilor naţionale nu era asigurată în
străinătate;
3. perioada internaţionalizării brevetelor de invenţie, care a început în anul 1883 şi
continuă şi în prezent, perioadă în cursul căreia protecţia invenţiilor în afara ţării de origine s-a
dezvoltat în paralel cu comerţul internaţional, fenomen la care au contribuit convenţiile
internaţionale sau regionale.

43.Condițiile de protectie a brevetului invetie.Ce certifica brevetul.

Invenţiile sînt protejate prin titlurile de protecţie, conferite în condiţiile prezentei legi, precum şi
prin brevetul eurasiatic și cel european validat.
[Art.4 al.(1) în redacția LP160 din 30.07.15, MO258-261/18.09.15 art.491]
(2) Invenţiile sînt protejate prin următoarele titluri de protecţie:
a) brevet de invenţie;
b) brevet de invenţie de scurtă durată;
c) certificat complementar de protecţie;
d) brevet eurasiatic;
[Art.4 al.(2), lit.d) introdusă prin LP160 din 30.07.15, MO258-261/18.09.15 art.491]
e) brevet european validat.
[Art.4 al.(2), lit.e) introdusă prin LP160 din 30.07.15, MO258-261/18.09.15 art.491]
(3) Dispoziţiile prezentei legi se aplică în măsură egală brevetelor de invenţie şi brevetelor de
invenţie de scurtă durată, cu excepţia prevederilor secţiunii a 2-a din capitolul V, care se aplică
numai brevetelor de invenţie.
44.Procedura de eliberare a unui brevet.
Brevetul este eliberat de către AGEPI în temeiul hotărîrii de acordare a brevetului, în termen de 1
lună după expirarea termenului de 6 luni de la data publicării hotărîrii de acordare a brevetului,
conform art. 60 alin. (1) din Lege.
Brevetul este format din diploma de brevet, semnată de directorul general AGEPI, la care se
anexează fasciculul de brevet. Fascicula de brevet de invenţie cuprinde pagina de capăt (pagina de
titlu) conținînd datele bibliografice și rezumatul, descrierea, revendicările, desenele, după caz, şi
raportul de documentare în baza căruia s-a apreciat brevetabilitatea invenţiei revendicate.
[Pct.386 modificat prin HG406 din 06.06.17, MO181-189/09.06.17 art.495]
387. În cazul în care sînt mai mulţi titulari, brevetul se eliberează titularului desemnat în acordul
încheiat între solicitanţi sau, în cazul în care nu a fost prezentat un astfel de acord, brevetul se
eliberează primului solicitant înscris în cerere. Cotitularii brevetului şi inventatorii pot solicita copii
ale brevetului, cu condiţia achitării taxei stabilite conform Hotărîrii Guvernului nr.774 din 13 august
1997.
388. Taxele stabilite conform Hotărîrii Guvernului nr.774 din 13 august 1997 pentru eliberarea
brevetului şi de menţinere în vigoare a brevetului pentru termenul de la data de depozit pînă la
eliberarea brevetului, inclusiv pentru anul eliberării, se achită nu mai tîrziu de 6 luni de la data
publicării hotărîrii de acordare a brevetului. Taxa pentru menținerea în vigoare a brevetului se achită
pentru fiecare an de protecție, pînă la prima zi a anului respectiv de valabilitate.
[Pct.388 modificat prin HG406 din 06.06.17, MO181-189/09.06.17 art.495]
389. Dacă titularul nu prezintă în termenul stabilit conform pct. 388 din prezentul Regulament
dovada de plată a taxei de eliberare a brevetului şi de menţinere în vigoare a brevetului pentru
termenul indicat, procedura de eliberare şi de menţinere în vigoare a brevetului se suspendă, fapt
care se comunică titularului.
390. În cazul în care titularul nu prezintă, în termen de 6 luni de la data expirării termenului
prevăzut în pct. 388 din prezentul Regulament, cererea de repunere a termenului omis şi dovada de
plată a taxei corespunzătoare, AGEPI adoptă hotărîrea de decădere a titularului din drepturile ce
decurg din brevet, care se comunică titularului şi se publică în BOPI.
391. Titularului i se poate elibera, la cerere şi cu plata taxei stabilite conform Hotărîrii
Guvernului nr.774 din 13 august 1997 un duplicat al brevetului după publicarea în BOPI a
menţiunii de pierdere sau distrugere a originalului.

45.Continutul cererii de brevet.

Cererea de brevet trebuie sa contina:
formular de cerere de brevet, completat;
descrierea inventiei;
revendicari;
desenele la care se refera descrierea.
46.Sistemele de acordare a brevetelor cunoscute in lume pana in present.
EVOLUŢIA ISTORICĂ A DREPTURILOR ASUPRA INVENŢIEI
Din punct de vedere istoric, prima menţionare a unui drept de brevet este făcută în 500 î.e.n. de
scriitorul grec, Atheneus, care descrie o competitie culinară petrecută în oraşul Sybaros (sudul
Italiei de astăzi). Câştigătorul acestei competiţii beneficia de un drept exclusiv de a-şi prepara felul
de mâncare pe perioada unui an.
Arhitectul Filioop Brunelleschi primeşte în anul 1449 un brevet pentru o perioadă de 3 ani pentru
inveţia sa care constă în contruirea unei bărci menite să transporte marmură de-a lungul râului Arno.
În anul 1449, regele Henric al VI-lea ii acordă un brevet cu o valabilitate de 20 de ani lui John
Utynam pentru aducerea tehnicii de a face sticlă colorată în Anglia.
Brevetul de invenţie, în sensul contemporan al sintagmei, a fost introdus în anul 1474 în Veneţia
când s-a prevăzut că dispozitivele nou inventate trebuie să fie comunicate Republicii pentru ca
inventatorul să dobândească dreptul de a interzice altora folosirea tehnicii sale.
În evoluţia istoriei brevetelor se remarcă trei perioade importante. Prima este perioada privilegiilor,
situată între secolul al XV-lea şi secolul al XVIII-lea, în cursul căreia suveranul acorda monopolul
de exploatare doar dacă i se părea oportun. Era un sistem condus de conceptul de utilitate si cel de
favoritism. Cea de-a doua este perioada brevetelor naţionale (1790 – 1883), în cursul căreia
inventatorii aveau dreptul de a solicita obţinerea unui brevet de invenţie şi acordarea acestuia
depindea de factori obiectivi. Invenţiile erau însă protejate numai pe teritoriul unde se eliberase
brevetul. Cea de-a treia perioadă – perioada internaţionalizării brevetelor de invenţie, a început în
anul 1883 şi continuă până în prezent.
1.1. Perioada privilegiilor
47.Prioritatea inventiei.Regulile de stailire ale proprietatii.Tipuri
O persoană care a depus, conform prevederilor legale, o cerere de brevet de invenţie, de model de
utilitate, de certificat de utilitate sau de certificat de autor în sau pentru un stat parte la Convenţia de
la Paris sau membru al Organizaţiei Mondiale a Comerţului ori succesorul său în drepturi
beneficiază, în scopul depunerii unei cereri de brevet pentru aceeaşi invenţie, de un drept de
prioritate pe o perioadă de 12 luni de la data de depozit a primei cereri; ziua depozitului nu este
cuprinsă în termen.
 (2) Dreptul de prioritate va fi recunoscut pentru orice depozit care are valoarea unui depozit
naţional reglementar, conform legislaţiei naţionale a statului în care a fost constituit sau conform
acordurilor bilaterale ori multilaterale sau convenţiilor regionale.
(3) Dreptul de prioritate poate fi transmis prin cesiune. Transmiterea unui drept de prioritate se
face în scris, cedentul decăzînd din dreptul de prioritate referitor la prima cerere.
48.Limitele de exarcitare a dreptului de catre titularii brevetelor.
Drepturile acordate de brevet nu se extind asupra:
a) acţiunilor efectuate într-un cadru privat în scopuri necomerciale;
[Art.22 al.(1), lit.a) modificată prin LP160 din 30.07.15, MO258-261/18.09.15 art.491]
b) acţiunilor efectuate în scopuri experimentale în privinţa obiectului invenţiei brevetate;
c) preparării extemporaneu o singură dată în farmacie a unui medicament, conform reţetei
medicale, precum şi asupra acţiunilor cu privire la medicamentul astfel preparat;
d) folosirii obiectului invenţiei brevetate la bordul navelor străine aparţinînd ţărilor membre ale
tratatelor internaţionale privind invenţiile la care Republica Moldova este parte care intră, temporar
sau accidental, în apele Republicii Moldova, cu condiţia ca invenţia să fie folosită exclusiv pentru
necesităţile navei;
e) folosirii obiectului invenţiei brevetate în construcţia sau în operarea vehiculelor terestre sau
aeriene ori a altor mijloace de transport aparţinînd ţărilor membre ale tratatelor internaţionale
privind invenţiile la care Republica Moldova este parte, ori în construcţia pieselor accesorii pentru
aceste vehicule, cînd aceste mijloace de transport pătrund, temporar sau accidental, pe teritoriul
Republicii Moldova;
f) acțiunilor efectuate în scopul asigurării securității statului.
[Art.22 al.(1), lit.f) introdusă prin LP160 din 30.07.15, MO258-261/18.09.15 art.491]
(2) Folosirea specificată la alin.(1) se admite cu condiţia de a nu aduce atingere într-un mod
nejustificat exploatării normale a invenţiei protejate prin brevet şi de a nu leza nejustificat interesele
legitime ale titularului brevetului, ţinînd cont de interesele legitime ale terţilor. În caz contrar,
titularul brevetului are dreptul la o despăgubire materială proporţională cu prejudiciul suportat prin
folosirea neautorizată a invenţiei.
49.Continutul dreptului subiectiv asupra brevetelor.
Cererea de brevet şi brevetul pot fi transmise sau pot constitui obiectul unor drepturi reale.
(2) Dreptul la brevet, dreptul la acordarea brevetului şi drepturile ce decurg dintr-o cerere de
brevet sau dintr-un brevet pot fi transmise în totalitate sau în parte.
(3) Transmiterea se poate face prin cesiune sau prin licenţă, exclusivă sau neexclusivă, ori prin
succesiune legală sau testamentară.
(4) Cererea de brevet sau brevetul deţinut de o întreprindere pot fi transmise independent de
vînzarea întreprinderii.
(5) Vînzarea întreprinderii în totalitate implică transmiterea cererii de brevet şi/sau a brevetului,
cu excepţia cazurilor cînd, conform legii, există o clauză contrară sau cînd aceasta reiese evident din
circumstanţe. Dispoziţia în cauză se aplică obligaţiei contractuale de vînzare a întreprinderii.
(6) Prin contractul de licenţă solicitantul sau titularul de brevet (licenţiar) transmite dreptul de
exploatare a cererii de brevet sau a brevetului oricărei alte persoane (licenţiat), rezervîndu-şi dreptul
de proprietate asupra lui. În cazul în care există mai mulţi licenţiaţi pentru o cerere de brevet sau
pentru un brevet, licenţele acordate pot fi numai neexclusive sau exclusive limitate. Contractul de
licenţă poate conţine clauze referitor la plata redevenţelor de către licenţiat.
(7) Nu se admite, conform legii, includerea în contractul de licenţă a practicilor sau a condiţiilor
care pot constitui o folosinţă abuzivă a drepturilor de proprietate intelectuală, avînd un efect
prejudiciabil asupra concurenţei pe piaţa respectivă, cum ar fi clauza transmiterii obligatorii de către
licenţiat a informaţiei tehnice licenţiarului, condiţii care să împiedice contestarea validităţii sau
includerea unui pachet obligatoriu de condiţii ale licenţierii.
(8) Transmiterea prin cesiune sau prin licenţă se va executa în scris şi va fi semnată de către
părţile la contract, cu excepţia cazului cînd transmiterea rezultă dintr-o hotărîre judecătorească; în
caz contrar, transmiterea nu este înscrisă la AGEPI.
(9) Sub rezerva cazurilor specificate la art.16 sau la art.63 alin.(1), transmiterea drepturilor nu va
afecta drepturile obţinute de terţi pînă la data transmiterii.
(10) Orice transmitere sau modificare efectuată de solicitant sau de titular referitor la o cerere de
brevet sau la un brevet la demersul uneia dintre părţi se înscrie în Registrul naţional de cereri de
brevet sau în Registrul naţional de brevete, publicînd în BOPI informaţia respectivă.
[Art.26 al.(10) modificat prin LP160 din 30.07.15, MO258-261/18.09.15 art.491]
(11) Orice transmitere a drepturilor referitor la o cerere de brevet sau la un brevet va produce
efecte pentru terţi numai din data publicării în BOPI a menţiunii transmiterii înscrise la AGEPI.
50.Drepturile morale ale autorilor inventiilor si drepturile patrimoniale ale titularilor de
brevet.
Un brevet, independent de unitatea titulară, poate să facă obiectul unui gaj sau al unui alt drept
real.
(2) Drepturile prevăzute la alin.(1), la cererea uneia dintre părţi şi cu condiţia achitării taxei
stabilite, se înscriu în Registrul naţional de brevete de invenţie. Menţiunea cu privire la aceste
drepturi se publică în BOPI.
(2) Gajul brevetelor se înregistrează în Registrul garanţiilor reale mobiliare conform prevederilor
Legii cu privire la gaj. Alte drepturi asupra brevetelor se înregistrează în Registrul naţional de
brevete de invenţie la cererea uneia dintre părţi şi devin opozabile faţă de terţi din momentul
înregistrării, iar datele despre aceste drepturi se publică în BOPI.
[Art.27 al.(2) în redacția LP173 din 25.07.14, MO231-237/08.08.14 art.531; în vigoare
08.11.14]
51.Transmiterea drepturilor privind inventiile.Modalitatile
Cererea de brevet şi brevetul pot fi transmise sau pot constitui obiectul unor drepturi reale.
(2) Dreptul la brevet, dreptul la acordarea brevetului şi drepturile ce decurg dintr-o cerere de
brevet sau dintr-un brevet pot fi transmise în totalitate sau în parte.
(3) Transmiterea se poate face prin cesiune sau prin licenţă, exclusivă sau neexclusivă, ori prin
succesiune legală sau testamentară.
(4) Cererea de brevet sau brevetul deţinut de o întreprindere pot fi transmise independent de
vînzarea întreprinderii.
(5) Vînzarea întreprinderii în totalitate implică transmiterea cererii de brevet şi/sau a brevetului,
cu excepţia cazurilor cînd, conform legii, există o clauză contrară sau cînd aceasta reiese evident din
circumstanţe. Dispoziţia în cauză se aplică obligaţiei contractuale de vînzare a întreprinderii.
(6) Prin contractul de licenţă solicitantul sau titularul de brevet (licenţiar) transmite dreptul de
exploatare a cererii de brevet sau a brevetului oricărei alte persoane (licenţiat), rezervîndu-şi dreptul
de proprietate asupra lui. În cazul în care există mai mulţi licenţiaţi pentru o cerere de brevet sau
pentru un brevet, licenţele acordate pot fi numai neexclusive sau exclusive limitate. Contractul de
licenţă poate conţine clauze referitor la plata redevenţelor de către licenţiat.
(7) Nu se admite, conform legii, includerea în contractul de licenţă a practicilor sau a condiţiilor
care pot constitui o folosinţă abuzivă a drepturilor de proprietate intelectuală, avînd un efect
prejudiciabil asupra concurenţei pe piaţa respectivă, cum ar fi clauza transmiterii obligatorii de către
licenţiat a informaţiei tehnice licenţiarului, condiţii care să împiedice contestarea validităţii sau
includerea unui pachet obligatoriu de condiţii ale licenţierii.
 (8) Transmiterea prin cesiune sau prin licenţă se va executa în scris şi va fi semnată de către
părţile la contract, cu excepţia cazului cînd transmiterea rezultă dintr-o hotărîre judecătorească; în
caz contrar, transmiterea nu este înscrisă la AGEPI.
(9) Sub rezerva cazurilor specificate la art.16 sau la art.63 alin.(1), transmiterea drepturilor nu va
afecta drepturile obţinute de terţi pînă la data transmiterii.
(10) Orice transmitere sau modificare efectuată de solicitant sau de titular referitor la o cerere de
brevet sau la un brevet la demersul uneia dintre părţi se înscrie în Registrul naţional de cereri de
brevet sau în Registrul naţional de brevete, publicînd în BOPI informaţia respectivă.
[Art.26 al.(10) modificat prin LP160 din 30.07.15, MO258-261/18.09.15 art.491]
(11) Orice transmitere a drepturilor referitor la o cerere de brevet sau la un brevet va produce
efecte pentru terţi numai din data publicării în BOPI a menţiunii transmiterii înscrise la AGEPI.
Articolul 27. Drepturi reale
(1) Un brevet, independent de unitatea titulară, poate să facă obiectul unui gaj sau al unui alt
drept real.
(2) Drepturile prevăzute la alin.(1), la cererea uneia dintre părţi şi cu condiţia achitării taxei
stabilite, se înscriu în Registrul naţional de brevete de invenţie. Menţiunea cu privire la aceste
drepturi se publică în BOPI.
(2) Gajul brevetelor se înregistrează în Registrul garanţiilor reale mobiliare conform prevederilor
Legii cu privire la gaj. Alte drepturi asupra brevetelor se înregistrează în Registrul naţional de
brevete de invenţie la cererea uneia dintre părţi şi devin opozabile faţă de terţi din momentul
înregistrării, iar datele despre aceste drepturi se publică în BOPI.
52.Licenta obliatorie.
Instanţele judecătoreşti pot acorda oricărei persoane interesate o licenţă obligatorie pe motiv de
lipsă sau de insuficienţă de exploatare a brevetului, la o cerere depusă la expirarea unui termen de 4
ani de la data de depozit a cererii de brevet sau a unui termen de 3 ani de la eliberarea brevetului,
fiind aplicat termenul care expiră cel mai tîrziu, în cazul în care titularul brevetului nu a exploatat
brevetul pe teritoriul Republicii Moldova sau nu a făcut pregătiri efective şi serioase în acest scop.
La stabilirea faptului de lipsă sau insuficienţă de exploatare a brevetului nu se va face nici o
distincţie între produsele de origine autohtonă şi cele importate.
(2) Licenţa obligatorie va fi acordată numai în cazul în care persoana interesată s-a străduit să
obţină autorizarea de la titularul de brevet în condiţii şi în modalităţi comerciale rezonabile şi, cu
toate eforturile sale, nu a reuşit să facă acest lucru într-un termen rezonabil. Se admite derogarea de
la această prevedere în situaţiile prevăzute la alin.(3). În cazul acordării licenţei obligatorii, titularul
brevetului va fi avizat imediat despre aceasta.
(3) Licenţa obligatorie poate fi acordată în cazul survenirii unei situaţii excepţionale naţionale, în
alte circumstanţe de extremă urgenţă, sau în caz de utilizare publică în scopuri necomerciale.
(4) În cazul tehnologiilor de semiconductori, licenţa obligatorie poate fi acordată numai pentru
scopuri publice necomerciale sau pentru a remedia o practică ce a fost determinată, în baza unei
proceduri judiciare sau administrative, ca fiind anticoncurenţială.
(5) Licenţa obligatorie poate fi acordată unui titular de brevet de invenţie sau unui titular de
brevet pentru soi de plantă care nu-şi poate aplica invenţia ori soiul de plantă protejat (al doilea
brevet), fără să aducă atingere unui alt brevet (primul brevet), cu condiţia ca invenţia sau soiul de
plantă revendicat în cel de-al doilea brevet să presupună un progres tehnic important, de un interes
economic substanţial în raport cu soiul de plantă şi cu invenţia revendicate în primul brevet. Instanţa
judecătorească poate întreprinde toate măsurile necesare pentru verificarea existenţei unei astfel de
situaţii. În cazul licenţei obligatorii în favoarea unui brevet de invenţie sau unui brevet pentru soi de
plantă, titularul primului brevet va avea dreptul la o licenţă reciprocă în condiţii rezonabile pentru
exploatarea invenţiei brevetate ori a soiului de plantă protejat.
 (6) Modalităţile şi procedurile de aplicare a dispoziţiilor prezentului articol sînt determinate în
Regulament.
53.Subiectii dreptului de brevet
????
54.Brevetarea în strainatate.
O cerere de brevet european şi un brevet european validat vor avea, sub rezerva dispoziţiilor art.
441–443, aceleaşi efecte şi vor fi supuse aceloraşi condiţii ca şi o cerere de brevet sau un brevet în
conformitate cu prezenta lege.
(2) O cerere de brevet european căreia i-a fost acordată o dată de depozit va fi echivalentă cu o
cerere de brevet reglementară, beneficiind, după caz, de prioritatea revendicată în cererea de brevet
european, oricare ar fi soarta ulterioară a acesteia.
(3) Cererea de brevet european publicată conferă provizoriu aceeaşi protecţie de care beneficiază
o cerere de brevet, în conformitate cu prezenta lege, de la data la care o traducere în limba de stat a
revendicărilor din cererea de brevet european publicată a fost făcută publică de către AGEPI, după
achitarea taxei de publicare stabilite.
(4) Brevetul european validat conferă aceleaşi drepturi ca şi cele conferite de un brevet, în
conformitate cu prezenta lege, de la data publicării de către OEB a menţiunii privind eliberarea
brevetului.
(5) O cerere de brevet european pentru care s-a plătit taxa de validare şi un brevet european
validat vor avea, în raport cu o cerere de brevet şi cu un brevet, acelaşi efect, din punctul de vedere
al stadiului tehnicii, ca şi cererea de brevet şi brevetul în conformitate cu prezenta lege.
(6) O cerere de brevet şi un brevet vor avea, în raport cu un brevet european validat, acelaşi efect
din punctul de vedere al stadiului tehnicii pe care îl au în raport cu un brevet.
(7) O cerere de brevet european se consideră a nu fi avut ab initio efectele specificate la alin. (3)
în cazul în care cererea de validare a fost retrasă sau a fost considerată retrasă.
(8) Un brevet european validat şi cererea de brevet european pe care se bazează acesta se
consideră a nu fi avut ab initio efectele specificate la alin. (3) şi (4) în măsura în care brevetul a fost
revocat în cursul procedurilor de opoziţie sau de revocare ori a fost limitat în cadrul procedurii de
limitare în faţa OEB.
(9) O cerere de brevet european pentru care a fost achitată taxa de validare poate fi transformată
într-o cerere de brevet naţional prin depunerea la AGEPI a unei cereri de transformare, care va
conţine solicitarea de acordare a brevetului, a unei copii de pe cererea de brevet european, a
traducerii în limba de stat a cererii de brevet european, certificată în modul corespunzător, și a
dovezii achitării taxei stabilite, în termen de 3 luni de la data la care cererea de brevet european a
fost respinsă, retrasă sau considerată retrasă. În cazul în care traducerea cererii de brevet european
nu este depusă la AGEPI sau nu este achitată taxa stabilită la data depunerii cererii de transformare
sau în termen de 3 luni de la această dată, cererea de transformare se consideră retrasă.