UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ BUCUREŞTI

FACULTATEA DE DREPT
MASTER ŞTIINŢE PENALE ŞI CRIMINALISTICĂ

INSTITUȚII DE DREPT PROCESUAL PENAL

REȚINEREA

Profesor Masterand
Prof. univ. dr. Petre Buneci Taloș Ioan Vlad

2023
1
 Cuprins

I. Reținerea............................................................................................................................pag. 3
I.1. Noțiuni introductive...........................................................................................pag. 3
I.2. Procedura în cazul reținerii.................................................................................pag. 4
I.3. Durata măsurii reținerii.......................................................................................pag. 5
I.4. Încetarea masurii reținerii...................................................................................pag. 6
I.5. Căile de atac împotriva măsurii reținerii.............................................................pag. 6
II. Concluzii..........................................................................................................................pag. 7
III. Bibliografie.....................................................................................................................pag. 8

2
 I. Reținerea

I.1. Noțiuni introductive

Reținerea este prevăzută în Codul de Procedură Penală, Partea Generală, Titlul V privind
Măsurile preventive și alte măsuri procesuale, Capitolul I privind Măsurile preventive, la
Secțiunea a 2-a, respectiv art. 209 - 210.
Aceasta reprezintă cea mai uşoară dintre măsurile preventive, având în vedere durata
scurtă a acesteia. Fiind o măsură preventivă, aceasta poate fi dispusă în situația în care există
probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o
infracțiune și dacă aceasta este necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal,
al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată
cât și în cazul prevenirii săvârșirii unei noi infracțiuni.1
Conform regulilor generale de aplicare a măsurilor preventive, reținerea, asemenea
celorlaltor măsuri preventive, nu poate fi dispusă, confirmată, prelungită sau menținută dacă
există o cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale. Totodată,
reținerea trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este
luată și în același timp necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
Reținerea constă în izolarea suspectului sau inculpatului în anumite locuri speciale şi
interdicţia de a le părăsi pe o durată de cel mult 24 de ore. Măsura preventivă a reţinerii poate fi
luată de organul de cercetare penală sau de către procuror numai în cursul urmăririi penale, prin
ordonanţă, dacă există probe sau indicii temeinice că suspectul a săvârşit o faptă prevăzută de
legea penală și aceasta poate dura cel mult 24 de ore.
Faţă de minorul care răspunde penal se poate dispune măsura preventivă a reţinerii pe o
durată de 24 de ore, numai dacă efectele pe care privarea de libertate le-ar avea asupra
personalităţii şi dezvoltării minorului nu sunt disproporţionate față de scopul urmărit. Organul de
urmărire penală care dispune măsura reţinerii suspectului are obligaţia de a-i aduce de îndată la
cunoştinţă infracţiunea pentru care este suspectat cât şi motivele ce au condus la baza reţinerii.
O situație specială o constituie cazul în care suspectul sau inculpatul îndeplinește funcția
de deputat sau senator, întrucât „cererea de reținere, arestare sau percheziție a deputatului ori a
senatorului se adresează președintelui Camerei din care face parte de către ministrul justiției”.2
Măsura reţinerii va fi luată numai după audierea suspectului sau inculpatului, în
prezenţa unui avocat ales sau numit din oficiu. În ordonanţa prin care se dispune reţinerea,
organul de urmărire penală trebuie să menţioneze ziua şi ora la care a început reţinerea, ziua şi
ora la care aceasta se sfârşeşte, precum şi motivele care au impus luarea acestei măsuri. Pe
perioada de 24 de ore a reţinerii, suspectul poate fi fotografiat şi i se pot prelua amprentele.
Dacă procurorul apreciază că faţă de suspectul reţinut se impune luarea măsurii arestării
preventive, el va sesiza judecătorul de drepturi şi libertăţi cu cel puţin 6 ore înainte de a expira

1
Codul de Procedură Penală, Editura Universul Juridic, București, 2021
2
Legea nr. 96 din 21 aprilie 2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor

3
măsura reţinerii. Imediat după reţinere, suspectul are dreptul de a-şi încunoştinţa despre luarea
acestei măsuri familia ori o altă persoană, personal sau prin intermediul organului judiciar.
Acesteia nu i se poate refuza exercitarea dreptului de a face personal încunoștințarea decât în
situații temeinic motivate, iar acestea urmând a fi consemnate într-un proces-verbal. Însă, această
încunoştinţare poate fi amânată în situații justificate pentru cel mult 4 ore, astfel cum este
prevăzut în art. 210 alin. 6 din Codul de Procedură Penală. De asemenea, în situația în care
persoana reținută nu este cetățean român, aceasta are dreptul de a încunoștința sau de a solicita
încunoștințarea misiunii diplomatice ori oficiului consular al statului al cărui cetățean este.
În vederea luării măsurii reținerii este necesar să existe probe sau indicii temeinice, din
care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune. O a doua condiție o
constituie obligativitatea ca urmărirea penală să fie începută, atât cu privire la faptă, cât și față de
autorul infracțiunii, care devine astfel suspect, ori să se fi pus în mișcare acțiunea penală față de
acesta din urmă, devenind astfel inculpat. O altă condiție este aceea că măsura reținerii să fie
necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii
suspectului sau inculpatului de la urmărire penală sau de la judecată, ori al prevenirii săvârșirii
unei alte infracțiuni.
Totodată, nu trebuie să existe vreo cauză care împiedică punerea în mișcare sau
exercitarea acțiunii penale, prevăzute de art. 16 din Codul de Procedură Penală.
Măsura reținerii trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse suspectului
sau inculpatului și trebuie să fie necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea ei,
iar suspectul sau inculpatul trebuie să fie audiat în prealabil, în prezența unui avocat ales sau
numit din oficiu.

I.2. Procedura în cazul reținerii

Reținerea se dispune prin ordonanță, pentru o perioadă de cel mult 24 de ore, de către
organele de cercetare penală sau procuror, iar dacă actul procesual este întocmit de către un
organ de cercetare penală, acesta are obligația de a-l informa pe procurorul care exercită
supravegherea sa, despre luarea aceastei măsuri preventive, de îndată și prin orice mijloace,
astfel cum prevede art. 209 alin. 13 din Codul de Procedură Penală.
La art. 209 din Codul de Procedură Penală este prevăzută procedura ce trebuie
respectată în situațiile în care se dispune măsura reținerii suspectului sau a inculpatului, unde
legiuitorul a prevăzut trei categorii de activități, ce cuprind atât drepturi cât și obligații ce trebuie
respectate.
În prima categorie se includ activitățile premergătoare reținerii, care constau în
stabilirea identității suspectului sau inculpatului și chemarea acestuia la organul de urmărire
penală, sau depistarea și prinderea acestuia, în situația în care acesta se sustrage ori încearcă să
fugă. Apoi urmează audierea suspectului sau inculpatului de către organul de urmărire penală, în
prezența avocatului ales sau numit din oficiu. Această activitate este întreprinsă conform
reglementărilor prevăzute la art. 107-110 din Codul de Procedură Penală privind audierea
suspectului sau inculpatului, și cu respectarea art. 209 alin. 7-9 din Codul de Procedură Penală.
4
 În cea de-a doua categorie sunt incluse activităţile propriu-zise privind reținerea, în
cuprinsul căreia intră întocmirea ordonanței, care reprezintă actul procesual prin care se dispune
măsura reținerii, în conformitate cu art. 209 alin. 10 din Codul de Procedură Penală, urmată de
înmânarea unui exemplar al ordonanței și aducerea de îndată la cunoștință, în limba pe care o
înțelege, a infracțiunii de care este suspectat și motivele ce stau la baza reținerii, toate în
conformitate cu art. 209 alin. 2 și 11 din Codul de Procedură Penală. În continuare, se
procedează la comunicarea, sub semnătură, în scris, a drepturilor prevăzute la art. 83 privind
drepturile inculapatului și art. 210 alin. 1 și 2 din Codul de Procedură Penală privitoare la
încunoștințarea despre reținere, cât și respectarea dreptului de acces la asistență medicală de
urgență. De asemenea, i se aduce la cunoștință durata maximă pentru care se poate dispune
măsura și dreptul de a face plângere împotriva acestei măsuri, în conformitate cu art. 209 alin. 17
din Codul de Procedură Penală. În situația în care cel reţinut refuză sau nu poate să semneze
comunicarea, legislația prevede încheierea unui proces-verbal.
A treia categorie cuprinde activități ulterioare reținerii, respectiv informarea persoanei
reținute asupra dreptului de a încunoștința, personal ori prin intermediul organului judiciar care a
dispus măsura, un membru al familiei sau altă persoană desemnată, despre luarea măsurii
reţinerii și despre locul unde acesta este reținut. În situația în care persoana reținută este o
persoană minoră, este obligatorie încunoștințarea reprezentantului legal sau a persoanei în
îngrijirea căreia aceasta se află. Într-o altă situație, dacă cel reținut nu este cetățean român,
acesta are dreptul de a solicita încunoștințarea misiunii diplomatice ori a oficiului consular al
statului al cărui cetățean este sau, după caz, a unei organizații internaționale umanitare, dacă nu
dorește să beneficieze de asistența autorităților din țara sa de origine. Dacă persoana în cauză are
statut de refugiat, ori se află sub protecția unei organizații internaționale, are dreptul de a informa
sau de a solicita informarea unei asemenea autorități.3

I.3. Durata măsurii reținerii

În conformitate cu dispoziţiilor art. 209 alin. 3 din Codul de Procedură Penală,

„reţinerea se poate dispune pentru cel mult 24 de ore. În durata reţinerii nu se include timpul
strict necesar conducerii suspectului sau inculpatului la sediul organului judiciar, conform legii”.
Dacă persoana împotriva căreia urmează a se dispune măsura reținerii a fost adusă în
baza unui mandat de aducere, în calculul celor 24 de ore nu este inclusă perioada cât acesta s-a
aflat sub efectul mandatului, care nu poate depăși 8 ore astfel cum prevede art. 265 alin. 12 din
Codul de Procedură Penală, termenul maxim de 24 de ore specific reţinerii urmând a se calcula
după expirarea acelui termen.
Dacă, ulterior reținerii, și în cadrul termenului maxim de 24 de ore, suspectul sau
inculpatul va fi mutat ori transferat în altă locație, obligațiile menționate anterior privind

3
Codul de Procedură Penală, Editura Universul Juridic, București, 2021

5
informarea familiei, a reprezentanților legali, a reprezentanței diplomatice sau altor autorități,
rămân în sarcina organului judiciar care a dispus măsura în ceea ce privește noua locație.4

I.4. Încetarea măsurii reținerii

Măsura preventivă a reținerii încetează de drept la expirarea termenului pentru care a

fost dispusă, suspectul sau inculpatul urmând a fi pus în libertate de îndată, în situația în care
acesta nu este arestat într-o altă cauză.
Totodată, reținerea poate înceta și prin revocarea ei, dacă au încetat temeiurile care au
determinat luarea acestei măsuri preventive ori dacă au apărut elemente noi din care rezultă că
măsura nu este legală.
De asemenea, măsura reținerii se revocă din oficiu sau la cerere în eventalitatea în care
au apărut elemente noi care să justifice încetarea ei sau dacă cele vechi au încetat. În acest caz,
este obligatorie punerea în libertate de îndată a suspectului sau inculpatului, însă numai în
eventualitatea în care nu este dispusă o altă măsură privativă de libertate într-o altă cauză penală.
În eventualitatea în care măsura a fost dispusă de către organul de cercetare penală,
acesta are obligația de a-l informa în scris de îndată pe procuror despre orice împrejurare care ar
putea duce la revocarea sau înlocuirea măsurii preventive. Astfel, dacă procurorul apreciază că
informațiile communicate justifică revocarea sau înlocuirea măsurii preventive, va dispune în
consecință. Cererea de revocare sau de înlocuire a măsurii preventive a reținerii formulată de
către inculpat poate fi adresată fie organului de cercetare penală care a dispus luarea măsurii,
care va avea obligația de a înainta de îndată cererea către procuror, fie procurorului care
supraveghează urmărirea penală în cauză.

I.5. Căile de atac împotriva măsurii reținerii

Împotriva ordonanței organului de cercetare penală prin care s-a dispus măsura
preventivă a reținerii se poate face plângere, înaintea expirării termenului de 24 de ore. Dacă
măsura a fost dispusă de un organ de cercetare penală, plângerea se poate îndrepta la procurorul
care supraveghează urmărirea penală, iar dacă reținerea a fost dispusă de un procuror, plângerea
se poate face la prim-procurorul parchetului sau la procurorul ierarhic superior. În situația în care
se constată că reținerea a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau dacă nu mai există nici
un temei care să justifice privarea sa de libertate, măsura preventivă va fi revocată prin
ordonanță, astfel cum prevede art. 209 alin. 14 și 15 din Codul de Procedură Penală și se va
dispune punerea de îndată în libertate a celui reținut.
În urma analizării actelor, dacă se apreciază că se impune arestarea inculpatului,
conform art. 209 alin. 16 din Codul de Procedură Penală, procurorul va sesiza judecătorul de
drepturi şi libertăţi de la instanţa competentă, în vederea luării măsurii arestării preventive faţă de
inculpatul reţinut, cu cel puţin 6 ore înainte de expirarea duratei reţinerii acestuia.
4
https://lege5.ro/Gratuit/geztkobvha/masurile-preventive-si-alte-masuri-procesuale-codul-de-procedura-penala?
dp=gqztimjqg42do

6
 Conform Deciziei ICCJ (RIL) nr. 4/2014 (M. Of. Nr. 821 din 11.11.2014) „În interpr. și
aplic. Unitară a art. 203 alin. 5 și art. 4251 alin. 1 NCPP (...) în cursul urmăririi penale și al
procedurii de cameră preliminară contestația împotriva încheierii judecătorului de drepturi și
libertăți sau, după caz, a judecătorului de cameră preliminară privitoare la măsurile preventive se
soluționează în camera de consiliu, prin încheiere motivată, care se pronunță în camera de
consiliu”.

II. Concluzii

Măsura preventivă a reținerii este cea mai des întâlnită masură preventivă, aceasta având
un efect deosebit atât asupra suspectului cât și asupra cursului judecății, fiind singura măsură cu
caracter preventiv ce poate fi dispusă numai în cursul urmăririi penale.

III. Bibliografie

7
 1. Codul de Procedură Penală, Editura Universul Juridic, București, 2021;
2. Petre Buneci ș.a., Noul Cod de Procedură Penală. Note. Corelații. Explicații, Editura
C.H. Beck, București, 2014;
3. http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/71194