REFERAT

La disciplina:,,Modul de orientare spre specializare’’

Tema: Soluţii care afectează continuitatea urmăririi penale

Chişinău 2023
 Cuprins:
Scoaterea persoanei de sub urmărire penală................................................................................................3
Încetarea urmăririi penale............................................................................................................................4
Clasarea procesului penal............................................................................................................................6
Noţiunea, temeiuri şi procedura de suspendare a urmăririi penale......................................................7
Reluarea urmăririi penale......................................................................................................................10
Reluare după scoaterea persoanei de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale şi clasarea
procesului penal...................................................................................................................................10
Reluarea urmăririi penale după suspendare.....................................................................................10
Procedura de suspendare condiţionată a urmăririi penale şi liberare de răspundere penală...........11
Concluzie...........................................................................................................................................14
Bibiografie.........................................................................................................................................15
Scoaterea persoanei de sub urmărire penală.
Scoaterea persoanei de sub urmărirea penală este actul de reabilitare şi finalizare în
privința persoanei a oricăror acţiuni de urmărire penală în legătură cu fapta sau faptele anterior
imputate. În sens juridic noţiunea reabilitare, semnifică restabilirea în drepturi.
Reabilitarea persoanei permite iniţierea acţiunilor împotriva statului pentru a fi reparate și
compensate prejudiciile cauzate prin acţiunile ilicite comise în procesele penale şi
contravenționale de organele de urmărire penală, de procuratură și de instanţele judecătoreşti.
..temeiurile de naştere a prejudiciului pasibil de reparare se află în strânsă legătură cu
acțiunile ilicite comise de către persoanele cu funcţii de răspundere din cadrul instanţelor
judecătoreşti şi al organelor de urmărire penală". Scoaterea persoanei de sub urmărirea penală
are loc când aceasta este bănuit sau învinuită şi se constată că:
- 1) nu există faptul infracţiunii;
- 2) fapta nu este prevăzută de legea penală ca infracţiune; 3) fapta nu întruneşte
elementele infracţiunii,
- 4) fapta nu a fost săvârşită de bănuit sau învinuit;
- 5) există cel puţin una din cauzele prevăzute la art.35 din Codul penal:
- a) legitima apărare;
- b) reţinerea infractorului;
- c) starea de extrema necesitate;
- d) constrângerea fizică sau psihică;
- e) riscul întemeiat;
- f) executarea ordinului sau dispoziţiei superiorului.
Procurorul, la propunerea organului de urmărire penală sau din oficiu, în cazul în care
constată existenţa cel puțin a unuia din temeiurile prevăzute în art. 284 alin. (2) CPP, dispune,
prin ordonanţă motivată, scoaterea persoanei de sub urmărirea penală. Persoana poate fi scoasă
de sub urmărirea penală integral sau numai cu privire la un capăt de acuzare.
Pe lângă elementele prevăzute la art.255 CPP, ordonanța de scoatere de sub urmărire
penală trebuie să cuprindă:
- datele privind persoana şi fapta la care se referă scoaterea de sub urmărire penală;
temeiurile de fapt și de drept pe baza cărora se dispune scoaterea de sub urmărire penală;
- precum şi informația privind condițiile de intrare în vigoare şi ordinea de
contestare a ordonanţei.
Concomitent cu scoaterea de sub urmărire penală, procurorul, dacă este cazul, dispune și:
- revocarea măsurii preventive şi a altor măsuri procesuale în modul prevăzut de
lege;
 - restituirea cauţiunii în cazurile şi în modul prevăzut de lege;
- aplicarea măsurilor de siguranță (art. 98 CP);
- încasarea cheltuielilor judiciare sau alte acţiuni prevăzute de lege.
Dacă fapta penală nu este incriminată altei persoane şi nu este necesară continuarea
procesului penal cu privire la alte capete de acuzare, concomitent cu scoaterea persoanei de sub
urmărirea penală prin aceeaşi ordonanţă se dispune și clasarea procesului penal'.
Procurorul, după caz, restituie cauza penală organului de urmărire penală, cu indicaţia
respectivă, fixând termenul de urmărire penală, sau dispune o altă soluție în conformitate cu
CPP, dacă:
- s-a dispus scoaterea persoanei de sub urmărirea penală doar cu privire la un capăt de
acuzare;
- s-a constatată că fapta nu a fost săvârşită de bănuit sau învinuit;
- ori dacă din alte considerente este necesară continuarea urmăririi penale.
Scoaterea de sub urmărirea penală poate fi dispusă faţă de bănuit, de asemenea, dacă la
momentul expirării, după caz, a unui termen indicat în art. 63 alin. (2) CPP nu a fost pusă sub
învinuire, ținând cont de prevederile art. 63 alin. (3) CPP.

Încetarea urmăririi penale.

Încetarea urmăririi penale este actul de liberare a persoanei de răspunderea penală şi de
finalizare a acțiunilor procedurale în legătură cu fapta sau faptele anterior imputate, în cazul în
care pe temei de nereabilitare legea împiedică continuarea acesteia. Altfel spus, încetarea
trebuie să fie personalizată, ceea ce e posibil doar atunci când este identificat făptuitorul".
În conformitate cu prevederile art. 285 alin. (2) CPP, coroborate cu prevederile art.
art.275 pct.4-9 CPP2, precum şi cu cele ale art. 53 din CP3, încetarea urmăririi penale este
dispusă de către procuror prin ordonanţă, în următoarele cazuri:
- a intervenit termenul de prescripţie sau amnistia;
- a intervenit decesul făptuitorului;
- lipseşte plângerea victimei în cazurile în care urmărirea penală începe, conform
art.276 CPP, numai în baza plângerii acesteia sau plângerea prealabilă a fost retrasă;
- în privinţa unei persoane există o hotărâre judecătorească definitivă în legătură cu
aceeaşi acuzaţie sau prin care s-a constatat imposibilitatea urmăririi penale pe aceleaşi
temeiuri;
- în privinţa unei persoane există o hotărâre neanulată de neîncepere a urmăririi penale
sau de încetare a urmăririi penale pe aceleaşi acuzaţii;
 - există alte circumstanţe prevăzute de lege care condiţionează excluderea sau, după
caz, exclud urmărirea penală:
- liberării de răspundere penală a minorilor;
- tragerii la răspundere contravențională;
- renunţării de bună voie la săvârşirea infracţiunii;
- căinţei active;
- schimbării situaţiei;
- liberării condiționate:
- prescripţiei de tragere la răspundere penală.
Precum şi când pe parcursul urmăririi penale se constată că:
- a fost încheiată o tranzacţie în cadrul procesului de mediere sau părţile s-au împăcat -
în situaţiile în care urmărirea penală poate fi pornită numai în baza plângerii
prealabile sau legea penală permite împăcarea;
- persoana a săvârșit o faptă prejudiciabilă fiind în stare de iresponsabilitate şi nu este
necesară aplicarea măsurilor de con strângere cu caracter medical.
Încetarea urmăririi penale se dispune de către procuror din oficiu sau la propunerea
organului de urmărire penală.
Pe lângă elementele prevăzute la art.255 CPP, ordonanța de încetare a urmăririi penale
trebuie să cuprindă:
- datele privind persoana şi fapta la care se referă încetarea urmăririi penale;
- temeiurile de fapt şi de drept pe baza cărora se dispune încetarea urmăririi penale;
- precum şi informaţia privind condiţiile de intrare în vigoare şi ordinea de
contestare a ordonanţei.

Concomitent cu încetarea urmăririi penale, procurorul, dacă este cazul, dispune și:
 revocarea măsurii preventive şi a altor măsuri procesuale în modul prevăzut de
lege; restituirea cauţiunii în cazurile şi în modul prevăzut de lege;
 aplicarea măsurilor de siguranţă; încasarea cheltuielilor judiciare sau alte acțiuni
prevăzute de lege.
Încetarea urmăririi penale şi liberarea persoanei de răspundere penală nu pot avea loc
contrar voinței acesteia ori a reprezentantului legal, sau a succesorului procedural în cazul cererii
de reabilitare a persoanei decedate!.
Dacă constată că nu este cazul să dispună încetarea urmăririi sau a dispus încetarea
parţială ori dacă din alte considerente per sistă necesitatea continuării procesului penal,
procurorul, după caz, restituie cauza penală organului de urmărire penală, cu indicaţia respectivă,
fixând termenul urmăririi penale, sau ia o altă decizie în conformitate cu prezentul cod.
Concomitent cu încetarea integrală a urmăririi penale, dacă fapta penală nu se impută
altei persoane și nu este necesară continuarea procesului penal cu privire la alte fapte, prin
aceeași ordonanţă se dispune și clasarea procesului penal'.
Dacă fapta constituie o contravenţie sau dacă liberarea de răspundere penală are loc în
conformitate cu art. 55 CP, procurorul, în condițiile legii, aplică sancţiunea contravenţională.
Dacă aplicarea sancțiunii contravenționale nu ține de competenţa procurorului, cauza se
transmite imediat instanţei de judecată spre examinare.
Reieşind din interpretările date de legiuitor în art.467 Cod de procedură penală, hotărârile
judecătoreşti definitive şi ordonanţele procurorului privind încetarea urmăririi penale sunt
obligatorii pentru toate persoanele fizice şi juridice din țară, şi au putere executorie pe întregul
teritoriu al R. Moldova.

Clasarea procesului penal.

Clasarea procesului penal este actul de finalizare a oricăror acţiuni procesuale într-o
cauză penală sau pe marginea unei sesizări cu privire la infracţiune".
„Particularitățile clasării se manifestă prin faptul că aceasta nu vizează persoana, dar
acţiunile organului de urmărire penală. Prin urmare, după emiterea ordonanţei de clasare a
procesului penal, nu este admisă efectuarea acţiunilor procesuale".
Clasarea procesului penal este dispusă printr-o ordonanţa motivată a procurorului, din
oficiu sau la propunerea organului abilitat.
Potrivit prevederilor art. 286 CPP, clasarea procesului penal poate fi dispusă alternativ:
- concomitent cu încetarea urmăririi penale;
- concomitent cu scoaterea integrală de sub urmărirea penală;
- fie când în cauza penală nu este bănuit sau învinuit şi există una din circumstanţele
prevăzute la art. 275 pct. 1)-3) CPP;
- nu există faptul infracţiunii;
- fapta nu este prevăzută de legea penală ca infracţiune;
- fapta nu întruneşte elementele infracţiunii.
„Încetarea urmăririi penale şi scoaterea de sub urmărire penală se realizează totdeauna
intuitu personae", soluția fiind aplica bilă numai în raport cu o anumită persoană certă,
determinată cu precizie. Rezultă că expresia nu există învinuit" urmează a fi înţeleasă în sensul
că în cursul urmăririi penale nu a fost determinată ca făptuitor al infracţiunii nici o persoană.".
 Totuşi inexistența bănuitului sau învinuitului ca condiţie de clasare a procesului penal nu
se impune de lege atunci când clasarea este dispusă simultan cu scoaterea de sub urmărire penală
sau încetarea urmăririi penale în conformitate cu prevederile art. 284 alin. (5) CPP şi respectiv
ale art. 285 alin. (9) CPP.
Analiza prevederilor art. 291 și 293 CPP, permite a constata că prezentarea materialelor
dosarului de urmărire se face nu mai în cazul deciziei de a trimite dosarul în judecată cu
rechizitoriu, dar şi în cazurile în care procurorul decide scoaterea de sub urmărire penală,
încetarea urmăririi penale sau clasarea procesului penal. Această deducție este conformă cu
jurisprudenţa CtEDO în materie. Atunci când partea la proces nu are acces la dosar după
pronunţarea soluţiilor care afectează continuitatea urmăririi penale, ea întâmpină dificultății în
exercitarea lipsită şi de dreptul la un recurs efectiv în procedura controlului efectuat de
procurorul ierarhic superior, cât şi în cadrul controlului judiciar al hotărârilor contestate.

Noţiunea, temeiuri şi procedura de suspendare a urmăririi penale.

Suspendarea urmăririi penale presupune întreruperea acțiunilor de urmărire penală ca
urmare a existenţei unui impediment temporar la desfăşurarea în continuare a procesului penal.
Suspendarea urmăririi penale este reglementată de art. 287/1 Cod de procedură penală, deşi acest
termen nu este definit în lege, presupunându-se, probabil, că însăşi noţiunea de suspendare este
suficient de clară".
Astfel, dacă urmărirea penală este suspendată, în cauza penală nu se admite efectuarea
acțiunilor de urmărire penală în conformitate cu prevederile art. 287/2 alin. (3) CPP.
Urmărirea penală se suspendă în cazurile în care există unul din următoarele temeiuri care
împiedică continuarea şi terminarea ei:
1) învinuitul a dispărut, sustrăgându-se de la urmărirea penală sau judecată, ori locul
aflării lui nu este stabilit;
2) nu este identificată persoana care poate fi pusă sub învinuire;
3) în caz de refuz privind lipsirea persoanei de imunitate sau în caz de refuz de extrădare
a persoanei de către un stat străin, dacă urmărirea penală nu poate fi terminată în lipsa acestei
persoane;
4) învinuitul s-a îmbolnăvit de o boală psihică sau de o altă boală gravă, care îl împiedică
sa ia parte la procesul penal, atestată printr-o concluzie medico-legală a unei instituții medicale
de stat; 5) a început procesul de mediere în temeiul art.276 alin. (7).
În cazul în care nu se cunoaşte locul unde se află persoana CPP pusă sub învinuire,
precum şi în cazul în care învinuitul, după înaintarea învinuirii, se ascunde de organul de
urmărire penală, acesta înaintează procurorului propunere pentru dispunerea investigații lor în
vederea găsirii învinuitului.
Procurorul, în baza propunerii organului de urmărire penală, sau din oficiu, dispune, prin
ordonanță motivată, căutarea învinuitului. În ordonanță se va indica toată informația cunoscută
privitoare la persoana învinuitului care urmează să fie căutat. Căutarea învinuitului poate fi
dispusă atât în cadrul exercitării urmăririi penale, cât şi concomitent cu suspendarea ei.
În conformitate cu prevederile art. 52 alin. (1) pct. 14) CPP. indicațiile în scris cu privire
la efectuarea acţiunilor de urmărire penală şi a măsurilor speciale de investigații în vederea
căutării persoanelor care au săvârşit infracţiuni, constituie una din atribuţiile organului de
urmărire penală.
Suspendarea urmăririi penale nu intervine de drept, ci este dispusă prin ordonanță, iar
competenţa aparține exclusiv procurorului.
În cazul în care se constată unul din temeiurile specificate în art. 287/1 alin. (1) CPP,
organul de urmărire penală înaintează procurorului propunerea de suspendare a urmăririi penale
împreună cu dosarul. Procurorul va dispune, printr-o ordonanţă motivată, suspendarea urmăririi
penale în caz de agreare a propunerii organului de urmărire penală. Legea nu impune în mod
obligatoriu ca soluția de suspendare a urmăririi penale să fie anticipată de pro punerea organului
de urmărire penală. Astfel, procurorul este în drept a dispune din oficiu suspendarea urmăririi
penale atât în cazurile în care exercită controlul urmăririi penale, cât şi atunci când exercită
urmărirea penală.
Dacă în cauză sunt puse sub învinuire două sau mai multe persoane, iar temeiurile pentru
suspendarea urmăririi penale nu se referă la toţi învinuiţii, procurorul este în drept să disjungă ca
uza într-o procedură separată şi să suspende urmărirea penală în privinţa unor învinuiți sau să
suspende urmărirea în întreaga cauză penală, în cazul în care urmărirea penală nu poate fi
continuată fără participarea tuturor învinuiților.
Potrivit art. 287/1 alin. (4) CPP, pentru a dispune suspenda rea urmăririi penale, trebuie:
- îndeplinite toate acțiunile de urmărire penală a căror efectuare este posibilă în
lipsa învinuitului;
- luate toate măsurile pentru identificarea persoanei ce urmează a fi pusă sub
învinuire sau a locului de aflare a învinuitului care a dispărut.
Considerăm că aceste condiții sunt cumulative numai pentru temeiurile de suspendare a
urmăririi penale prevăzute în pct. 1) şi 2) din alin. (1) a art. 287/1 alin. (1) CPP:
- învinuitul a dispărut, sustrăgându-se de la urmărirea penală sau judecată, ori locul
aflării lui nu este stabilit;
- nu este identificată persoana care poate fi pusă sub învinuire.
 Acțiunile organului de urmărire penală după suspendarea urmăririi. În conformitate
cu prevederile art. 287/2 alin. (3) CPP, În cazul în care urmărirea penală este suspendată, în
cauza penală nu se admite efectuarea acțiunilor de urmărire penală.
Interdicţia de a efectua urmărirea penală, în cazul în care urmărirea penală este
suspendată este una relativă. Reiterăm că, în cazul în care persoanele implicate vin cu cereri
justificate de a efectua acţiuni procesuale, procurorul emite ordonanţa de reluare a urmăririi
penale".
Legislaţia şi doctrina românească are altă abordare în această privinţă. Ca o excepţie de la
dispozițiile generale, chiar după ce s-a dispus suspendarea urmăririi penale pot fi efectuate actele
a căror îndeplinire nu aduce atingere dreptului la apărare al suspectului sau inculpatului.
În cauzele în care s-a dispus suspendarea urmăririi penale, organele de cercetare nu
întrerup în totalitate activitățile procesuale, ci numai cele cu privire la actele a căror efectuare
presupune în mod obligatoriu prezenţa suspectului sau inculpatului.
În conformitate cu prevederile art. 287/2 alin. (1) CPP, des pre suspendarea urmăririi
penale, organul de urmărire penală este obligat să anunţe în scris victima, partea vătămată,
reprezentantul ei legal, partea civilă, partea civilmente responsabilă sau reprezentanţii lor şi să le
explice dreptul de a contesta ordonanţa de suspendare a urmăririi penale la judecătorul de
instrucţie conform procedurii prestabilite în art. 313 CPP.
În cauza D. c. Moldovei, (Hot. CtEDO 08.12.2020, §. 33) CtEDO a reţinut că autorităţile
naționale au lipsit de oportunitate adecva tă reclamanta, de a contesta ordonanţa de suspendare a
urmăririi penale iniţiate în baza plângerii de maltratare, din motivul că acest act procedural nu a
fost comunicat victimei.
În cazurile de suspendare a urmăririi penale în temeiul art. 287/1 alin.(1) pct. 3) şi pct. 4)
CPP, despre aceasta sunt informaţi, de asemenea, învinuitul şi lui.
După suspendarea urmăririi penale, în cazul în care nu este identificată persoana care poate fi
pusă sub învinuire, organul de urmărire penală este obligat să ia măsuri, atât direct, cât şi prin
intermediul altor organe care exercită măsurile speciale de investiga ții, în vederea identificării
persoanei care poate să fie pusă sub învinuire. Procurorul, în mod periodic, dar nu mai rar decât
o dată la 6 luni, va verifica măsurile de căutare pentru identificarea persoanei.
Investigațiile în vederea găsirii învinuitului, care se eschivează de la urmărirea penală se
efectuează de către organele abilitate prin lege cu asemenea atribuţii. Procurorul care dispune
efectua rea investigațiilor în vederea găsirii învinuitului conduce această activitate şi verifică
periodic desfăşurarea ei.
CC reţine, ...faptul că este suspendată cauza penală nu poate servi drept temei de
respingere a plângerii înaintate în baza articolului 20 din Codul de procedură penală.
 Reluarea urmăririi penale.
Reluare după scoaterea persoanei de sub urmărire penală, încetarea urmăririi
penale şi clasarea procesului penal.
...Reluarea urmăririi penale este instituţia juridică cu ajutorul căreia se asigură
desfăşurarea procesului penal prin reactiva rea cursului urmăririi penale".
CC reţine că principiul non bis in idem impune autorităților publice competente nu doar
interdicţia de a judeca repetat o persoană, dar şi interdicţia de a urmări penal de mai multe ori
persoana pentru aceeaşi faptă.
Reluarea urmăririi penale după încetarea urmăririi penale, după scoaterea persoanei de
sub urmărire şi/sau după clasarea procesului penal se dispune prin ordonanță de către procurorul
ierarhic superior dacă se constată că:
1. Decizia este afectată de un viciu fundamental. Prevederile art. 6 pct. 44) tratează
viciul fundamental ca o încălcare esenţială a drepturilor şi libertăţilor garantate de CEDO, de alte
tratate inter naţionale, de Constituția RM şi de alte legi naționale.
2. Apar fapte noi sau recent descoperite, care existau la data adoptării ordonanței de
încetare a urmăririi penale, de scoatere a persoanei de sub urmărire şi/sau de clasare a cauzei, dar
despre care nu avea cunoștință organul de urmărire penală şi care sunt de natură să afecteze
hotărârea pronunţată.
Prin normele procesual-penale enunțate supra, potrivit cărora reluarea urmăririi penale
poate avea loc numai dacă apar fapte noi sau recent descoperite ori a existat un viciu
fundamental, legislator naţional a urmărit instituirea unui echilibru echitabil între sarcinile
procesului penal-stabilirea adevărului şi exercitarea unei justiții echitabile.
CC definește fapte noi ca date despre circumstanţele de care nu avea cunoştinţă organul
de urmărire penală la data adoptării ordonanţei atacate şi care nici nu puteau fi cunoscute la acea
dată, iar fapte recent descoperite - faptele care existau la data adoptării ordonanţei atacate, însă
nu au putut fi descoperite. Reluarea urmăririi penale poate avea loc doar în interiorul termenului
de prescripție de tragere la răspundere penală pentru fapta respectivă, cu excepţia cazului când
aceasta este necesară pentru reabilitarea persoanei.
Reluarea urmăririi penale după suspendare.
E de notat că reluarea urmăririi penale după suspendare parcurge o procedură
asemănătoare cu suspendarea, doar că în de rulare inversă".
În conformitate cu prevederile art. 287/3 alin. (1) CPP, urmărirea penală poate fi reluată,
printr-o ordonanță motivată, de către procuror, cu excepţia cazului în care a fost încheiată o
tranzacție, la propunerea organului de urmărire penală sau din oficiu, în două situaţii alternative:
1) după ce au dispărut motivele suspendării;
 2) sau a devenit necesară efectuarea unor acţiuni de urmărire penală, stabilindu-se şi
termenul urmăririi penale.
Despre reluarea urmăririi penale se comunică învinuitului, apărătorului, părții vătămate,
părții civile, părții civilmente responsabile sau reprezentanţilor lor.
Suntem de acord cu opinia că nu poate fi neglijat dreptul procurorului ierarhic superior
de a relua urmărirea penală, fie in rezultatul examinării unor plângeri în ordinea art. 299/1 Cod
de procedură penală, constatând că nu au existat temeiuri pentru suspendare, fie atunci când
acele temeiuri au dispărut şi a devenit necesară efectuarea unor acţiuni de urmărire penală, însă
procurorul care a dispus anterior suspendarea lipseşte (a fost transferat intr-o altă procuratură, a
demisionat, se află în concediu etc.)".
Ordonanţa de reluare a urmăririi penale nu este susceptibilă de a fi atacată şi, în cazul de
faţă, nu poate fi pusă în discuţie chestiunea privind respectarea principiului non bis in idem.".

Procedura de suspendare condiţionată a urmăririi penale şi liberare de răspundere

penală.
Conform art. 50 Cod penal, Se consideră răspundere penală condamnarea publică, în
numele legii, a faptelor infracţionale şi a persoanelor care le-au săvârşit, condamnare ce poate fi
precedată de măsurile de constrângere prevăzute de lege. Potrivit art. 61 Cod penal, (1) Pedeapsa
penală este o măsură de constrângere statală şi un mijloc de corectare și reeducare a
condamnatului ce se aplică de instanţele de judecată, în numele legii, persoanelor care au săvârşit
infracţiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor. (2) Pedeapsa are drept scop
restabilirea echității sociale, corectarea şi resocializarea condamnatului, precum şi prevenirea
săvârşirii de noi infracţiuni atât din partea condamnaților, cât şi a altor persoane. Executarea nu
trebuie să cauzeze suferinţe fizice şi nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate.
,,Atingerea scopurilor generale şi speciale de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni,
prevăzute la art. 61 Cod penal, de multe ori e posibilă fără tragerea vinovaţilor la răspundere
penală. În anumite condiţii, scopurile restabilirii echităţii sociale, corectării condamnatului,
precum şi prevenţiei generale și speciale sunt realizabile și fără aplicarea răspunderii penale sau a
pedepsei penale. Pentru rezolvarea efectivă a acestor probleme, legiuitorul, condu cându-se de
principiul umanismului şi folosind, adeseori, metoda încrederii, prevede diverse modalități de
liberare de răspundere penală.".
Una din modalitățile de liberare de răspundere penală este liberarea condiționată de
răspundere penală prevăzută la art. 59 Cod penal. Potrivit acestei norme, În privința persoanei
puse sub învinuire pentru săvârşirea unei infracțiuni uşoare sau mai puţin grave, care îşi
recunoaşte vinovăţia şi nu prezintă pericol social, urmărirea penală poate fi suspendată
condiţionat, cu liberarea ulterioară de răspundere penală în conformitate cu procedura penală,
dacă corectarea acestei persoane este posibilă fără aplicarea unei pedepse penale. Aceeaşi
prevedere o reglementează legea procesual-penală, prin prisma art. 510 alin. (1) CPP.
În conformitate cu art. 510 alin. (2) CPP, Prevederile alin. (1) nu se aplică faţă de
persoanele: 1) care au antecedente penale; 2) care sunt dependente de alcool sau droguri; 3) cu
funcții de răspundere, care au comis infracțiunea făcând abuz de serviciu; 4) care au comis
infracțiuni contra securității statului; 5) care nu au reparat paguba cauzată în urma infracţiunii.
Reieşind din prevederile normelor legale, urmărirea penală poate fi suspendată dacă sunt
întrunite următoarele condiţii:
1) urmărirea penală se efectuează în privinţa unei infracţiuni ușoare sau mai puțin grave
(pentru care legea penală prevede pedeapsă maximă de până la 5 ani);
2) persoana este pusă sub învinuire;
3) învinuitul îşi recunoaște pe deplin vinovăţia;
4) învinuitul nu prezintă un pericol social (de exemplu, nu se află la evidenţa medicului
psihiatru, se caracterizează din punct de vedere pozitiv etc.);
5) corectarea învinuitului este posibilă fără aplicarea unei pedepse penale.
6) învinuitul nu are antecedente penale;
7) învinuitul nu este dependent de droguri sau alcool (nu se află la evidenţa medicului
narcolog);
8) învinuitul fiind cu funcţii de răspundere nu a comis infracțiunea făcând abuz de
serviciu:
9) învinuitul nu a comis infracţiuni contra securității statului;
10) învinuitul a reparat paguba pricinuită prin infracţiunea comisă.
Este de menționat faptul că aceste condiții trebuie să fie cumulative, adică în cazul lipsei
unei condiții suspendarea condiţionată a urmăririi penale nu poate avea loc.
Procurorul este subiectul care decide posibilitatea aplicării suspendării condiționate a
urmăririi penale. Totuşi aplicarea acestei măsuri poate fi solicitată de către învinuit sau
apărătorul acestuia, după caz, de reprezentantul legal. Considerăm incorectă practica de
neaplicare a suspendării condiționate pentru comiterea mai multor infracțiuni uşoare sau mai
puțin grave. În acest caz, interpretarea legii urmează a fi dispusă în favoarea învinuitului. În
cazul în care legislatorul ar fi avut intenția de a interzice aplicarea instituţiei date pentru mai
multe infracţiuni uşoare sau mai puțin grave, acesta ar fi prevăzut expres norma dată în alin. (2)
din art. 510 CPP.
Cu alte cuvinte, în cazul în care învinuitul întruneşte toate condiţiile enumerate mai sus,
procurorul trebuie să aplice suspendarea condiționată a urmăririi penale, din care motiv
propunem modifica rea și completarea art. 510 CPP, astfel încât suspendarea condiţionată a
urmăririi penale să devină o obligație a procurorului şi nu un drept. În acest mod se vor
economisi resurse nejustificate, cauza se va soluţiona rapid, respectându-se principiul
umanismului.
În cazul în care procurorul, analizând probele din cauza penală şi condiţiile de dispunere
a suspendării condiționate a urmăririi penale, acesta va emite o ordonanţă în acest sens.
Ordonanţa respectivă va fi motivată, indicându-se, pe lângă cerinţele art. 255 CPP, criteriile de
suspendare condiționată a urmăririi penale, caracteristica învinuitului, argumente privitoare la
faptul că învinui tul nu prezintă pericol social şi că reeducarea lui este posibilă fără tragerea la
răspundere penală.
În conformitate cu art. 511 alin. (1) CPP, În cazul în care pro curorul constată că în
privinţa învinuitului pot fi aplicate prevede rile art.510, el, prin ordonanţă, suspendă condiţionat
urmărirea penală pe un termen de 1 an, stabilindu-i una sau mai multe din următoarele obligații:
1) să nu părăsească localitatea unde îşi are domiciliul decât în condițiile stabilite de procuror; 2)
să comunice organului de urmărire penală orice schimbare de domiciliu; 3) să nu săvârşească
infracţiuni sau contravenții; 4) să continue lucrul sau studiile; 5) să participe la un program
special de tratament sau de consiliere în vederea reducerii comportamentului violent.
Astfel, ordonanţa de suspendare condiționată a urmăririi penale trebuie să mai cuprindă
perioada suspendării, care este una imperativă și nu poate fi modificată, precum și obligațiile pe
care procurorul le stabileşte învinuitului. Din textul legii reiese că obligațiile prevăzute la art.
511 CPP nu sunt cumulative ca în cazul întrunirii criteriilor de suspendare condiționată a
urmăririi penale. Aşadar, procurorul, la propria convingere, reieşind din genul in fracţiunii
comise, comportamentul învinuitului, circumstanţele în care s-a comis fapta infracţională etc. va
aplica una sau mai multe obligații. Stabilirea acestor obligații trebuie să fie justificate,
argumentate şi motivate.
În cazul în care suspendarea condiționată a urmăririi penale în privinţa învinuitului a fost
solicitată de însuşi învinuitul sau apărătorul acestuia, iar procurorul a refuzat luarea deciziei
respective, acest fapt trebuie să fie unul bine motivat.
Emiterea ordonanţei de suspendare condiţionată a urmăririi penale poartă nu doar un
caracter pur juridic, dar şi o formă de în credere acordată de către stat învinuitului.
Dacă, în termen de un an de la suspendarea condiționată a urmăririi penale, învinuitul a
respectat condițiile stabilite de procuror, ultimul va emite o altă ordonanță, prin care va dispune
liberarea persoanei de răspundere penală (art. 512 alin. (1) CPP). Verificarea respectării
condițiilor poate fi bazată pe materialele prezentate de poliţie sau obținute din oficiu (de
exemplu, cazierul judiciar penal sau contravenţional, caracteristica de la locul de muncă sau
locul de studii etc.).
În cazul în care învinuitul nu a respectat condițiile stabilite de procuror acesta din urmă
trimite cauza în judecată cu rechizitoriu în ordinea generală (art. 512 alin. (2) CPP). Cu alte
cuvinte, va termina urmărirea penală, notificând părţile, le va aduce la cunoştinţă materialele
cauzei penale, va întocmi rechizitoriul şi va sesiza in stanţa de judecată.

Concluzie.
În concluzie pot spune că, scoaterea persoanei de sub urmărirea penală este actul de reabilitare şi
finalizare în privința persoanei a oricăror acţiuni de urmărire penală în legătură cu fapta sau
faptele anterior imputate. Încetarea urmăririi penale este actul de liberare a persoanei de
răspunderea penală şi de finalizare a acțiunilor procedurale în legătură cu fapta sau faptele
anterior imputate, în cazul în care pe temei de nereabilitare legea împiedică continuarea acesteia.
Ordonanța de încetare a urmăririi penale trebuie să cuprindă:
- datele privind persoana şi fapta la care se referă încetarea urmăririi penale;
- temeiurile de fapt şi de drept pe baza cărora se dispune încetarea urmăririi penale;
precum şi informaţia privind condiţiile de intrare în vigoare şi ordinea de contestare a
ordonanţei. Clasarea procesului penal este actul de finalizare a oricăror acţiuni procesuale într-o
cauză penală sau pe marginea unei sesizări cu privire la infracţiune".
„Particularitățile clasării se manifestă prin faptul că aceasta nu vizează persoana, dar
acţiunile organului de urmărire penală. Prin urmare, după emiterea ordonanţei de clasare a
procesului penal, nu este admisă efectuarea acţiunilor procesuale".
Clasarea procesului penal este dispusă printr-o ordonanţa motivată a procurorului, din
oficiu sau la propunerea organului abilitat.
Bibiografie.
https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/drept-procesual-penal-partea-speciala/
desfasurarea-urmaririi-penale/

https://legeaz.net/cpp-cod-procedura-penala/art-271

https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=122065&lang=ro