REFERAT

Psihopații se află tot timpul în căutare de oameni pe care să-i înșele. Abordarea
psihopatului include trei faze:

Faza 1 - Faza de evaluare

Unii psihopați sunt prădători oportuniști și agresivi care vor profita de aproape
orice persoană pe care o întâlnesc, în timp ce alții sunt mai răbdători, așteptând
victima perfectă. În ambele cazuri, psihopatul analizează constant utilitatea
potențială a unui individ - ca sursă de bani, putere, sex sau influență.
Unor psihopați le place o provocare, în timp ce alții vânează persoane vulnerabile.
În timpul fazei de evaluare, psihopatul este capabil să determine punctele slabe ale
potențialei victime, pe care le va folosi pentru a seduce.
Faza a 2-a - Faza de manipulare
Odată ce psihopatul a identificat o victimă, începe faza de manipulare. În timpul
acesteia, psihopatul își poate asuma un rol, o mască special creată pentru a
„prinde” la victima respectivă. Un psihopat va minți pentru a câștiga încrederea
victimei. Lipsa de empatie și vinovăție a psihopaților le permite să mintă fără
probleme; ei nu văd nicio valoare în a spune adevărul decât dacă îi ajută să obțină
ceea ce vor.
Pe măsură ce interacționează cu victima, psihopatul evaluează cu grijă
personalitatea acesteia. Ea îi oferă o imagine a trăsăturilor și caracteristicilor
victimei. Unui observator atent, personalitatea victimei poate dezvălui insecurități
sau slăbiciuni pe care aceasta vrea să le minimizeze sau să le ascundă. Ca student
pasionat al comportamentului uman, psihopatul va testa cu grijă tăria interioară și
nevoile care fac parte din eul intim al victimei și eventual va construi o relație
personală cu aceasta.
Personajul pe care îl joacă psihopatul – „personalitatea” cu care victima are o
relație – nu există în realitate. Este construit din minciuni întrețesute cu grijă pentru
a prinde victima în plasă. Este o mască, una din mai multe, creată de psihopat
pentru a se potrivi cu nevoile psihologice și așteptările victimei.
Victimizarea are un caracter de pradă; duce adesea la un sever prejudiciu financiar,
fizic sau emoțional. Relațiile adevărate, sănătoase, sunt construite pe respect și
încredere reciprocă; se bazează pe schimbul onest de idei și sentimente.
Convingerea greșită a victimei că legătura cu psihopatul are oricare din aceste
caracteristici este motivul pentru care acesta are succes.
Faza a 3-a - Faza de abandonare
Faza de abandonare începe atunci când psihopatul decide că victima nu îi mai este
de folos. Psihopatul/psihopata își abandonează victima și trece la alta. De obicei, în
cazul relațiilor romantice, un psihopat își va asigura relația cu victima următoare
înainte de a o abandona pe cea actual.
Abandonarea poate avea loc subit și fără ca victima să știe că psihopatul căuta pe
altcineva. Nu vor exista scuze, sau cel puțin nu unele sincere, pentru răul și durerea
pe care o provoacă.

Cum își controlează psihopații victimele

a identificat următoarele moduri de bază prin care manipulatorii își controlează
victimele:

 Recompensa pozitivă – include lauda, șarmul superficial, simpatia superficială

(lacrimi de crocodil), cereri de scuze excesive; bani, aprobare, daruri; atenție,
expresii faciale cum ar fi râsul sau zâmbetul forțat; recunoaștere publică.
 Recompensa negativă – include sâcâirea, urlatul, tratamentul silențios,
intimidare, amenințări, înjurături, șantaj emoțional, învinovățire, îmbufnare,
plânsete și făcutul pe victima.
 Recompensa intermitentă sau parțială – Recompensa negativă parțială sau
intermitentă poate crea un climat în care persistă frica și nesiguranța.
Recompensa pozitivă parțială sau intermitentă poate încuraja victima să persiste
– de exemplu la majoritatea jocurilor de noroc, jucătorul câștigă bani din când
în când, dar poate pierde în total.
 Pedeapsa
 Învățarea în urma unei traume – folosirea abuzului verbal, a furiei explozive
sau a altui comportament intimidant pentru a stabili dominanța sau
superioritatea; chiar și un singur incident care implică un asemenea
comportament poate condiționa sau învăța victimele să nu-l
supere/confrunte/contrazică pe manipulator.

Vulnerabilitățile exploatate de psihopați

După Simon, manipulatorii psihopați exploatează următoarele vulnerabilități pe
care le pot avea victimele:

 naivitatea – victimei îi este greu să accepte ideea că unii oameni sunt șireți,
necinstiți și nemiloși sau e în negare când e victimizată.
 conștiinciozitate exagerată – victima este înclinată să acorde manipulatorului
beneficiul îndoielii și să privească lucrurile din perspectiva acestuia, în care dă
vina pe victimă.
 încredere în sine scăzută – victima se îndoiește de sine, lipsindu-i încrederea
și hotărârea, existând o probabilitate mare de a intra în defensivă foarte repede.
 intelectualizare – victima încearcă din greu să înțeleagă psihopatul și crede că
acesta are un motiv întemeiat pentru care se comportă așa.
 dependență emoțională – victima are o personalitate dependentă sau docilă.
Cu cât victima este mai dependentă emoțional, cu atât este mai vulnerabilă în
fața manipulării sau exploatării.
După Kantor, oamenii care prezintă următoarele carecteristici sunt vulnerabili în
fața manipulatorilor psihopați:

 încredere exagerată – oamenii onești presupun adesea că și ceilalți sunt onești.

Se bazează pe oameni pe care abia îi cunosc, fără să le verifice competența etc.
Aceștia se îndoiesc rareori de așa-zișii experți.
 altruism exagerat – opusul psihopatului, prea onești, prea corecți, prea
empatici.
 impresionabilitate – sunt seduși repede de cei cu șarm superficial. De
exemplu, votează pentru politicianul mincinos care pupă copiii.
 naivitate – nu pot crede că în lume există oameni necinstiți pentru că dacă ar fi,
nu ar fi lăsați să acționeze.
 masochism – le lipsește respectul de sine și îi lasă inconștient pe manipulatori
să profite de ei, crezând că o merită din cauza unui sentiment de vinovăție.
 lăcomie – cei lacomi și neonești pot cădea pradă unui psihopat care îi convinge
ușor să facă ceva imoral.
 imaturitate – au o judecată defectuoasă, cred afirmațiile exagerate ale
reclamelor.
 materialism exagerat – o pradă ușoară pentru cămătari sau cei care se ocupă
cu scheme de îmbogățire rapidă.
 dependență psihologică – cei dependenți simt nevoia să fie iubiți și prin urmare
sunt predispuși să accepte ceva ce ar trebui să refuze.
 singurătate – oamenii singuri pot accepta orice formă de contact cu oamenii. Un
străin psihopat poate oferi companie umană, dar cu un anumit preț.
 narcisism – narcisiștii sunt înclinați să cadă pradă laudelor nemeritate.
 impulsivitate – aceștia iau decizii în grabă, de exemplu ce să cumpere sau cu
cine să se căsătorească, fără a-i consulta pe ceilalți.
 frugalitate exagerată – nu pot refuza o afacere chiar dacă cunosc motivul
pentru care ies atât de ieftin.
 bătrânețea – cei în vârstă pot deveni istoviți și mai puțin capabili de a se ocupa
de mai multe lucruri odată. Când primesc o ofertă, e mai puțin probabil să se
gândească că ar putea fi o înșelătorie. Sunt predispuși să ofere bani unei
persoane care are o poveste tristă. Vezi abuzul de bătrâni.