Vișan Elena Rebeca

~ Temă ~

2.Psihopatie:
 Psihopatia este o trăsătură de personalitate caracterizată prin comportament asocial,
capacitate redusă de a avea remușcări și empatie, alături de lipsa de control a
comportamentului.

Caracteristicile comune ale celor cu această tulburare de personalitate sunt:

 mint sau fură în mod persistent.

 tendința de a viola drepturile altora (la proprietate, fizică, sexuală, legală, emoțională).
 inabilitatea de a păstra un serviciu.
 lipsa de interes față de siguranța sa și a altora.
 lipsa regretului că au făcut rău altora.
 prezența unui farmec superficial.
 Impulsivitate.
 un simț extrem de îndreptățire.
 inabilitatea de a-și face sau a menține prietenii.
 Persoanele cu tendințe psihopatice sunt puternic axate pe propriile lor dorințe și nu
manifestă empatie pentru alții. Acești oameni nu țin cont de norme și reguli și au o
inclinație mai mare spre a comite infracțiuni.

 Sunt oameni care au trăsături narcisiste și egoiste, cu o părere foarte bună despre sine și
cu o încredere exagerată în propriile abilități. Persoanele cu trăsături machiavelice sunt
cinice, distante emoțional și neafectate de morală. Ele înșală și manipulează oamenii
pentru a obține avantaje personale.

 Un psihopat este o persoană care nu prezintă empatie, mustrări de conștiință, are un

comportament lipsit de inhibiții, poate fi deseori carismatic.

 Deși câteodată se avântă în manifestări histrionice de emoție, o fac doar cu scopul de a

câștiga simpatia. Altminteri, rămân imperturbabili în situații de criză, inclusiv în cazul
unui divorț sau al unei despărțiri de o persoană importantă (deși nu prea există vreo
persoană care să fie într-adevăr importantă pentru ei), nu simt prea multe nici la
moartea cuiva din familie, nici dacă sunt descoperiți că au comis o crimă și nici când sunt
pedepsiți pentru activitățile lor ilegale.

 Psihopații sunt superficiali din punct de vedere emoțional, dar și pentru că sunt invidioși,
lacomi și dornici de putere. Își doresc tot ceea ce au alții, orice ar considera ei dezirabil.

1
 Poate fi un nou partener, un nou loc de muncă, prestigiu, bogăție sau familie. Vor să aibă
relații de succes fără a oferi dragoste, onestitate și fidelitate.

 Pentru a-și consolida sentimentul de superioritate, după o perioadă pe care o vom numi
“falsa lună de miere” – sau așa numită perioadă de ispitire, de seducție – își pun la
pământ partenerii (și pe toți ceilalți) și le cultivă slăbiciunile. Pentru a putea duce la capăt
aceasta îndeletnicire fără a munci prea mult, psihopatul îi seduce, îi intimidează și îi
manipulează pe cei din jur, colegi de serviciu sau prieteni.

 ,,The Independent’’ face un clasament al profesiilor în care sunt cele mai multe șanse de
a da peste un psihopat.

1. Președinții de companii, temuții și respectații CEO.

2. Avocații,
3. Personalul din industria audiovizuală,
4. Personalul din vânzări,
5. Chirurgii,
6. Jurnaliștii,
7. Polițiștii,
8. Clericii,
9. Bucătarii șefi,
10.Funcționarii publici.
 Diagnosticul este în general rezervat pacienților cu vârsta peste 18 ani.
 Un diagnostic necesită, de asemenea, prezența a cel puțin trei din următoarele criterii:

 escrocherii și înșelăciuni;
 impulsivitate sau eșecul de a planifica;
 iritabilitate și agresivitate;
 un dispreț constant față de muncă;
 un dispreț constant față de siguranța sa și a celor din jur;
 lipsa regretului și a remușcărilor.

Strategia manipulativă de bază a unui psihopat:

 După Hare și Babiak, psihopații se află tot timpul în căutare de oameni pe care să-i înșele.
 Abordarea psihopatului include trei faze:

 Faza 1 - Faza de evaluare:

- Unii psihopați sunt prădători oportuniști și agresivi care vor profita de aproape orice
persoană pe care o întâlnesc, în timp ce alții sunt mai răbdători, așteptând victima
perfectă. În ambele cazuri, psihopatul analizează constant utilitatea potențială a unui
individ - ca sursă de bani, putere, sex sau influență.
- Unor psihopați le place o provocare, în timp ce alții vânează persoane vulnerabile. În
timpul fazei de evaluare, psihopatul este capabil să determine punctele slabe ale
potențialei victime, pe care le va folosi pentru a seduce.

2
  Faza a 2-a - Faza de manipulare:
- Odată ce psihopatul a identificat o victimă, începe faza de manipulare. În timpul acesteia,
psihopatul își poate asuma un rol, o mască special creată pentru a „prinde” la victima
respectivă. Un psihopat va minți pentru a câștiga încrederea victimei. Lipsa de empatie și
vinovăție a psihopaților le permite să mintă fără probleme; ei nu văd nicio valoare în a
spune adevărul decât dacă îi ajută să obțină ceea ce vor.
- Pe măsură ce interacționează cu victima, psihopatul evaluează cu grijă personalitatea
acesteia. Ea îi oferă o imagine a trăsăturilor și caracteristicilor victimei. Unui observator
atent, personalitatea victimei poate dezvălui insecurități sau slăbiciuni pe care aceasta
vrea să le minimizeze sau să le ascundă. Ca student pasionat al comportamentului uman,
psihopatul va testa cu grijă tăria interioară și nevoile care fac parte din eul intim al
victimei și eventual va construi o relație personală cu aceasta.
- Personajul pe care îl joacă psihopatul – „personalitatea” cu care victima are o relație – nu
există în realitate. Este construit din minciuni întrețesute cu grijă pentru a prinde victima
în plasă. Este o mască, una din mai multe, creată de psihopat pentru a se potrivi cu
nevoile psihologice și așteptările victimei.
- Victimizarea are un caracter de pradă; duce adesea la un sever prejudiciu financiar, fizic
sau emoțional. Relațiile adevărate, sănătoase, sunt construite pe respect și încredere
reciprocă; se bazează pe schimbul onest de idei și sentimente. Convingerea greșită a
victimei că legătura cu psihopatul are oricare din aceste caracteristici este motivul pentru
care acesta are succes.

 Faza a 3-a - Faza de abandonare:

- Faza de abandonare începe atunci când psihopatul decide că victima nu îi mai este de
folos. Psihopatul/psihopata își abandonează victima și trece la alta. De obicei, în cazul
relațiilor romantice, un psihopat își va asigura relația cu victima următoare înainte de a o
abandona pe cea actuală. Câteodată, în această fază psihopatul are trei persoane cu care
jonglează:

 cea abandonată recent, pe care o păstrează în cazul în care nu îi merge cu celelalte două;
 cea pe care o manipulează în prezent și care este pe cale de a fi abandonată;
 a treia persoană, care este ademenită de psihopat anticipând abandonarea victimei actuale.
- Abandonarea poate avea loc subit și fără ca victima să știe că psihopatul căuta pe
altcineva. Nu vor exista scuze, sau cel puțin nu unele sincere, pentru răul și durerea pe
care o provoacă.

Motivațiile psihopaților:
- Manipulatorii au trei motivații posibile:

 Nevoia de a-și atinge scopurile și de a câștiga cu orice cost.

 O nevoie puternică de a avea sentimente de putere și superioritate față de ceilalți.
 Nevoia de a fi în control.

3
- De cele mai multe ori motivațiile care stau la baza acțiunilor acestora devin absolut
ireale, de necrezut.

- Psihopatul va folosi cu siguranță strategia de înșelăciune, dar aceasta în realitate este

rareori necesară pentru supraviețuirea lor. Un psihopat milionar nu ar avea nici o
remușcare să fure de la un copil înfometat. Evident, supraviețuirea milionarului nu este
miza.

- Nu exista nici o logică evidentă a posibilelor motive care ar putea sta la baza unui astfel
de comportament.

- Psihopații scapă de multe ori de justiție din aceste motive. În procesele penale, urmărirea
penală este necesară pentru a atribui un motiv inculpatului. Cu toate acestea, în cazul
psihopaților, motivele lor sunt atât de bizare și de neințeles, încât chiar dacă un procuror
ar putea explica, majoritatea juraților nu l-ar crede.

- Psihopatul poate ataca, viola, ucide, dar ceea ce face este doar rareori o crimă din
pasiune. Toate acțiunile sale sunt în schimb un plan rece și calculat pentru a obține ceea
ce își dorește.

- Dintre toate tipurile de personalități deviante care trăiesc în societatea noastră, psihopatul
este de departe cel mai distructiv, cel mai de succes și cel mai puțin înțeles. În același
timp, psihopatul este cel mai bine "ascuns" și cel mai greu de demascat, datorită abilității
sale cameleonice extraordinare.