I.4.

Caracteristicile funcțiilor și proceselor psihice la copilul cu deficiență mintală

 
I.4.1. Atenția
 
C. Păunescu (1976) arată că La copilul cu deficiență mintală (comparativ cu copilul
normal)atenția este uşor de distras, fixată rigid asupra unor elemente frapante dar
puţin relevante, deficitară atât din punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ.
Spre exemplu, când profesorul îi arată unui elev cum să folosească foarfeca pentru a

tăia hârtia, elevul este mai mult atras de ceasul pe care profesorul îl are la mână

decât la acțiunea în sine.

I.4.4. Limbajul

Una dintre principalele trăsături ale copiilor cu deficiență mintală moderată este greutatea cu care
mulți dintre ei dobândesc și folosesc limbajul și vorbirea. Chiar și copiii cu deficiență mintală ușoară
pot rămâne serios în urmă cu achiziționarea limbajului față de copiii normali. O parte dintre copiii cu
deficiență mintală severă nu ajung niciodată să-și însușească limbajul, de aceea este necesar să se
dezvolte pentru ei metode alternative de comunicare (spre exemplu PECS, un sistem de imagini
și simboluri cu ajutorul cărora să învețe să comunice).
Vocabularul copiilor cu deficiență mintală este mult mai redus decât cel al copiilor
normali de aceeaşi vârstă, iar decalajul dintre forma pasivă şi cea activă este
semnificativ
Studiind dezvoltarea comunicării la copiii cu deficienţe mintale, D. V. Popovici
 (2000) remarca importanţa educării şi corectării limbajului la această categorie
de subiecţi, deoarece „antrenând limbajul, mai ales sub aspect semantic, în strânsă
legătură cu gândirea, contribuim în final la realizarea unor progrese în sfera
personalităţii, realizând o mai bună adaptare a acestor indivizi la mediul de existenţă“
(p.85).

Tulburările specifice ale procesului de dezvoltare la copiii cu diferite categoriide deficiențe

 
are loc în diferite paliere (sectoare) ale structurii personalităţii.
 
Când copiii cu deficienţă mintală nu sunt cuprinşi de timpuriu într-un proces organizat
de modelare compensat orie are loc, sub o formă sau alta, o limitare, mai mult sau mai
puţin accentuată, a accesului la informaţie, precum şi a capacităţii de prelucrare şi de
transmitere a acesteia. De aici rezultă, îndeosebila preşcolari sau la cei aflaţi în primii
ani de şcolarizare, sărăcia sau caracterul unilateral al bagajului cognitiv, insuficienta
dezvoltare a capacităţii de exprimare verbală, dificultăţi de aplicare în practică a
cunoştinţelor elementare însuşite etc.

E. Verza (1996) subliniază că, mai ales în perioadele incipiente de instruire, elevii cu
deficiență mintală întâmpină dificultăţi majore în învăţarea cognitivă şi, de aceea,
accentul trebuie pus pe învăţarea „predominant afectivă şi motivaţională. Din practica
scolara neconditionata se pot cita numeroase cazuri de elevi cu handicap scolar sau comportamental,care au fost
recuperati prin interventii de natura afectiva:intelegere,calm,blandete,incurajare. Aceste forme de învăţare
vor fi însoţite  întotdeauna  de alte două forme şi anume de 
învăţarea morală şi învăţarea motrică“ (pag. 34).

Învăţarea eficientă se bazează pe înţelegere, pe descoperirea activă de către cel care învaţă

a demersurilor proprii domeniului studiat, pe căutarea de soluţii şi rezolvarea situaţiilor
problemă.

Didactica învăţării pentru elevii cu deficiență mintală îşi propune să găsească sau să elaboreze
acele modalităţi de abordare a elevilor respectivi, care să asigure deblocarea procesului învăţării,
diminuarea dificultăţilor întâmpinate în acest proces, înlăturarea barierelor din calea adaptării.
În acest scop, se puneun accent deosebit pe orientarea ludică a activităţilor de învăţare, pe
eşalonare materialului de învăţat în secvenţe bine delimitate, dar temeinic înlănţuite întreele, pe
utilizarea îmbinată şi echilibrată a mijloacelor de lucru intuitive, verbale şipractice, pe asocierea
şi integrarea activităţilor de învăţare cu activităţi de terapie com plexă şi specifică (ergoterapie,
meloterapie, terapia tulburărilor de limbaj,terapia tulburărilor de psihomotricitate). Prin urmare,
obiectivele recuperării încazul persoanelor cu deficienţă mintală sunt următoarele:
 
•atingerea unui nivel satisfăcător al autonomiei personale şi sociale care săpermită integrarea
 persoanelor c u deficiență mintală printre cele normale
 
(adică atenuarea până la inobservabil a inabilităţilor de acţiune şirelaţionare socială);
 
•formarea unor deprinderi funcţionale de comunicare verbală (orală şiscrisă);
 
•formarea unor deprinderi funcţionale de autocontrol comportamental;
 
 
DEZVOLTAREA COGNITIVA LA COPIII CU DEFICIENTA MINTALA
41
 
• însuşirea unor cunoştinţe şi deprinderi minim necesare prestării uneiactivităţi salarizate;
 
• definirea unei imagini de sine corecte, concomitent cu formularea unor
interese realiste, ce iau în considerare atât potenţialul cât şi limitelepropriilor abilităţi;
 
•consolidarea unei personalităţi coerente, stabile şi rezistente ladestabilizările factorilor
externi (ambientali, sociali) sau interni
(pulsionali).
Deși aceste obiective nu pot fi atinse în totalitate, la persoanele cu deficiențămintală uşoară ele
sunt accesibile în mare măsură. Ideea de bază este aceea că nucopilul cu deficiență trebuie
subordonat obiectivelor, ci acestea din urmă trebuie
adaptate la posibilităţile lui reale şi la contextul de viaţă cotidiană în careurmează să se
integreze. Recuperarea se face prin învăţare, psihoterapie şi terapieocupaţională (adăugând
ergoterapiei activităţi specifice de ludoterapie,artterapie, stimulare
polisenzorială etc.).
În educația specială, rezultatele învățării depind în mod hotărâtor de
 Luarea în considerare a particularităților unice și irepetabile ale elevului respectiv și demăsura în
care s-au identificat și satisfăcut nevoile specifice de sprijin, cerințele
educative speciale (CES).
(https://www.academia.edu/40854971/Dezvoltarea_cognitiva_la_copiii_cu_deficienta_mintala)