CURS 3 SEMIOLOGIE PSIHIATRICĂ


• Imaginatia
• Personalitatea. Tulburarile de
personalitate
• Principalele sindroame in psihiatrie



 IMAGINAȚIA
Imaginaţia este elementul central în structura creativităţii, ca dimensiune globală
a personalităţii.
- este un proces distinct de prelucrare şi utilizare a informaţiei.

Specificul imaginaţiei
-1) generarea de imagini noi, pornind fie de la fapte reale date în experienţa
anterioară, fie crearea prin mecanisme proprii de imagini „pure”, fără legătură
aparentă cu realul;
-2) operarea cu imagini exclusiv în limitele imageriei secundare şi ale fanteziei,
realizându-se combinări, amplificări, reordonări, etc.;
-3) o minimă originalitate a modului de operare cu datele iniţiale şi a produsului
final;
-4) caracterul convenţional, figurativ şi simbolistic al funcţiei designative a
imaginilor elaborate.
 Psihopatologia imaginaţiei
- este strâns legată de psihopatologia gândirii; astfel încât:
- imaginaţia este scazută în toate stările de nedezvoltare cognitivă
(oligofrenii), constatându-se chiar un anumit raport între nedezvoltarea
imaginaţiei şi insuficienţa cognitivă; de asemenea, insuficienţa imaginaţiei
urmează îndeaproape deteriorarea cognitivă, aşa cum se întâmplă în demenţe;
în epilepsie – prin adezivitate, vâscozitate şi inclinaţia analitică excesivă – se
observă uneori o limitare a imaginaţiei; mai diminuează în stările de inhibiţie:
depresive, nevroze obsesionale, psihastenii, stări confuzive (prin dezorganizare
psihică pe care o determină, duc implicit la perturbarea şi diminuarea
imaginaţiei), psihosindroame organice
- exaltarea morbidă a imaginaţiei – creşterea forţei imaginative; se
întâlneşte în: intoxicaţiile uşoare, stările de excitaţie, delirurile cronice,
schizofrenie paranoidă, episoadele maniacale
 IMAGINAȚIA
Exaltarea morbidă a imaginaţiei – creşterea forţei imaginative
Mitomania / pseudologia fantastică – o formă de exaltare imaginativă, este
considerată de autorii clasici ca formă de manifestare a isteriei, delirurilor de
imaginaţie, sdr Korsakov;
-actualmente este considerată un sindrom întâlnit în diverse stări, dar şi un
aspect al unor personalităţi caracterizate prin emotivitate, sugestibilitate şi
exaltare imaginativă (isterice, narcisiste);
Indiferent de conţinutul tematic, relatarea mitomanică se caracterizează prin :
a) organizarea romanescă a trăirii
b) alibiul existenţial –mitomanul îşi clădeşte imaginea de sine pe baza intuiţiei,
dorinţelor şi aşteptărilor auditoriului despre sine
c) suprasemnificarea – se trece de la simpla exagerare până la fabulaţia cea
mai amplă, scopul principal fiind de a atrage atenţia şi interesul celorlalţi asupra sa
d) conduita de teamă –se dezvoltă o stare de teamă legată de posibila
descoperire a caracterului fabulator al relatării
 PERSONALITATEA –tulburările de personalitate

• Personalitatea este un concept global, o structură care nu se poate descrie
decât prin elementele sale structurale;
➢ are un anumit grad de permanenţă, o dinamică şi o economie proprie;
➢ este rezultanta dezvoltării potenţialităţilor înnăscute într-un mediu de
dezvoltare precizabil din punct de vedere sociocultural;
• Trăsăturile de personalitate sunt patternurile durabile ale
comportamentului.
• Prin trăsături de personalitate se înţeleg modelele de gândire şi de
relaţionare cu mediul social şi cu propria individualitate a subiectului.
➢ Trăsăturile nu sunt patologice şi nici nu sunt diagnosticabile ca tulburări
mintale.
➢ Recunoaşterea acestor trăsături poate fi folositoare oricărui medic în
înţelegerea reacţiei faţă de stres, boală sau oricare altă situaţie cu
implicaţii medicale.
 Tulburările de personalitate

• înţelegem acele trăsături inflexibile şi dezadaptative care provoacă fie perturbări în
funcţionalitatea socio-profesională a individului, fie disconfort subiectiv.
• tulburările de personalitate se recunosc încă din adolescenţă şi persistă toată
viaţa,atenuându-se de obicei cu vârsta.
• elementul esenţial al tulburării de personalitate îl constituie un pattern (model)
durabil de experienţă internă şi de comportament care deviază considerabil de la
expectaţiile culturii individului şi care (conform DSM IV):
Se manifestă în cel puţin două din următoarele domenii:
cunoaştere, afectivitate, funcţionare interpersonală, control al impulsului (criteriul A);
acest pattern durabil este inflexibil şi extins în majoritatea situaţiilor sociale şi
personale ale individului (criteriul B);
duce la deteriorarea semnificativă în domeniul social, profesional, sau alte domenii
importante de funcţionare (criteriul C);
patternul este stabil şi de lungă durată, iar debutul său poate fi găsit în copilărie sau la
începutul perioadei adulte (criteriul D);
patternul nu poate fi explicat mai bine ca manifestare sau consecinţă a altei tulburări
mentale (criteriul E);
patternul nu se datorează consecinţelor fizice directe ale unei substanţe ori ale unei
condiţii medicale generale (criteriul F).
 PSIHOPATOLOGIA PERSONALITĂȚII

CLUSTER A –bizar excentric

❑TP Schizoida: detasare de relatii sociale, cu gama redusa de exprimare a emotiilor ce incepe in prima parte a vietii
adulte.
-conceptia despre lume:’’viata e complicata si uneori periculoasa si daca pastrez distanta fata de cei din jur, voi evita
suferinta si pericolele’’;
-comportament solitar: conceptia despre sine: “sunt nepotrivit pentru viata, nu am nevoie de nimeni si totul mi-e
indiferent”
-in relatiile sociale adopta distanta si excentricitate, fiind indiferent la laude si critici;
❑TP Schizotipala: deficite sociale si interpersonale, cu discomfort acut si capacitate redusa pentru relatii stranse, + distorsiuni
cognitive sau perceptuale si comportament excentric: iluzii de schema corporala si senzatie de depersonalizare; perceptii
distorsionate ale ambiantei-derealizare
-gandirea magica si convigeri de factura parapsihologica;
-conceptia despre sine: “sunt altfel decat cei din jur, ma simt gol, inferior, schimbat, nesigur”
- conceptia despre lume: “lumea e ciudata neobisnuita, ceilalti au intentii aparte cu mine, care ma obliga sa fiu prudent”
- stilul emotional este evitant, la fel ca si in TP.borderline si T.P. evitanta
 PSIHOPATOLOGIA PERSONALITĂȚII
CLUSTER A –bizar excentric

❑ T.P. PARANOICA: neincredere si suspiciozitate fata de altii, carora le atribuie motivatii rauvoitoare
Are ca dominante structurale:
-orgoliu si incredere in sine hipertrofiate;
-interpretativitate
-exagerarea adevarului propriu=paranoidism (datorat deficitului de integrare al SupraEu-lui-aparut in urma
reprimarii conflictelor cu parintii:critici si autoritari, vulnerabilitatea propriului Eu este proiectata asupra celorlalti)
-Conceptia despre sine: “sunt o persoana speciala-nimeni nu ma iubeste pentru ca sunt superior tuturor” e
congruenta cu conceptia despre lume: “e nedreapta, imprevizibila, raspunzatoare pentru greselile si nerealizarile
personale”
- Deficit de modulare afectiva cu lipsa duiosiei, a empatiei si a umorului;
- Stilul emotional este controlat, ca si in T.P. schizoid si obsesiv-comp.;
- Crize de furie si manifestari de gelozie, procesomanie;
 PSIHOPATOLOGIA PERSONALITĂȚII
CLUSTER B Disocial: dramatic, emotional, imprevizibil
❑ T.P ANTISOCIALA- ignorarea si violare a drepturilor altora cu debut din copilarie (15 ani);
- Conceptia despre sine: “sunt unic, omnipotent”
- Conceptia despre lume: “cei din jur exista pentru a-mi servi interesele”
Psihodinamica: dominati de impulsuri: deficite ale Eu-lui (planificare, judecata); deficite ale SupraEu-lui (consiinta
primitiva); deficite ale relatiilor obiectuale, cu incapacitate de iubire, empatie, incredere; elemente agresive;

❑T.P. BORDERLINE – instabilitate in rel. interpersonale, instabilitatea imaginii de sine, a afectelor si

impulsivitate marcata
-stil emotional evitant;
- Conceptia despre sine: “am o senzatie de gol interior, discomfort continuu”
- Conceptia despre lume: “nu-i suport dar nu pot trai fara oamenii din jur”
Psihodinamic: scindare-splitting: manifesta furie, fara constiinta emotiilor ambivalente fata de cineva: impart
oamenii in cei ce-l plac si cei ce-l urasc; identificare proiectiva; nevoi agressive intense dar si foame intensa
de obiect/alternative; frica de abandon; procesul de separare-individualizare a fost interrupt; intoarcere
impotriva propriului self; disfunctie generalizata a Eu-lui ce duce la perturbarea identitatii;
 PSIHOPATOLOGIA PERSONALITĂȚII
CLUSTER B Disocial: dramatic, emotional, imprevizibil

❑ T.P. HISTERICA- PITIATICA: emotionalitate excesiva si cautarea atentiei

- se simte inconfortabil daca nu e in centrul atentiei – egofilie, egoism si hedonism manifeste;
-imaturitate si labilitate afectiva; comportament captativ seducator (confirma deficitul stimei de sine si desconsiderarea celor
din jur);
-Conceptia despre sine: “nu ma simt bine singur”
- Conceptia despre lume: “trebuie sa ma fac remarcat cu orice mijloace”

❑T.P. NARCISICA – grandiozitate în imaginatie, comportament, nevoie de a fi admirat, lipsa de empatie

Eu hipertrofiat dar hipersensibil la critica si atasat aparentelor;
Narcisicul mimeaza aderenta la normele sociale si valorile comunitare, are o moralitate conjuncturala;
-lipsa de empatie si tendinta de expolatare si manipulare;
Psihodinamica: autostima fragila – grandiozitate pentru compensare (grandiozitatea si lipsa empatiei apara impotriva
agresivitatii primare)
 PSIHOPATOLOGIA PERSONALITĂȚII
CLUSTER C anxios – temator

❑T.P OBSESIV - COMPULSIVA

-rigiditate cognitiva si comportamentala: preocupare excesiva pentru ordine, detalii, reguli si liste, ce
culmineaza cu pierderea scopului real al actiunilor;-Eu hipertrofiat;
-hiperconstiinciozitate, scrupulozitate si devotament excesiv pana la excluderea activitatilor de timp liber si a
prietenilor; tendinta la izolare sociala;
-stil emotional controlat: ca si schizoidul si paranoidul
Conceptia despre sine: “pot face orice”
Conceptia despre lume: “ceilalti sunt iresponsabili”

❑T.P DEPENDENT - nevoie excesiva de a fi in grija altuia – comportament submisiv, adeziv

- stima de sine e scazuta, tendinta la autodevalorizare si subordonare – comportament docil, adeziv, teama
de separare;
-cand relatia se apropie de sfarsit isi cauta o alta sursa de sprijin – raporturi interpersonale conjuncturale;
Conceptia despre sine: “sunt incapabil sa ma decsurc singur”
Conceptia despre lume: “cei din jur ma ignora si se feresc de mine”
 PSIHOPATOLOGIA PERSONALITĂȚII
CLUSTER C anxios – temator

❑ T.P ANXIOS-EVITANT inhibitie sociala, inadecvare si hipersenzitivitate la evaluarea negativa

Cerc vicios: teama de respingere – hipervigilitate- sociabilitate redusa si viziuni catastrofice- duc la
sporirea vigilitatii, ce duce la cresterea autocompatimirii, ce duce la intensificarea comportamentului
evitant;
-Conceptia despre sine: “sunt diferit, nepotrivit mi-e teama sa nu fiu respins”=anxietate,
autocritica;
- Conceptia despre lume: “viata e nedreapta, cei din jur ma critica, dar as dori pe cineva sa ma
accepte” hipervigilitate;
 PSIHOPATOLOGIA PERSONALITĂȚII
❑ T.P PASIV-AGRESIVA atitudini negative, rezistenta pasiva in fata cererilor de a performa adecvat
-rezista pasiv indeplinirii sarcinilor sociale, ocupationale de rutina;
- se plange ca e rau inteles si neapreciat de altii;
-atitudini de subminare a eficientei autoritatii celor din jur;
- invidie si resentimente la adresa celor aparent mai norocosi;
-alterneaza intre sfidare ostila si remuscari;

❑ TP DEPRESIVA cognitii si comporatamente depresive

-dispozitia obisnuita e dominata de amaraciune, nefericire, lipsa bucuriei;
-stima de sine scazuta, lipsa de valoare;
-critic, acuzator, dispretuitor cu sine; critic si sententios fata de altii;
-predispus la ingrijorare, rumineaza; pesimist, negativist;
-predispus sa se simta vinovat sau sa aiba remuscari;
-nefericit, anhedonic, devotat datoriei;
Sindromul anxios - anxietate
generalizată

❖ anxietatea este trăită în egală măsură subiectiv
conștient, corporal, neurovegetativ și ca neliniște
comportamentalã.
❖ se însoțește de îngrijorare, de nesiguranțã privitor la
evoluția evenimentelor ce-l privesc pe subiect și pe
cei apropiați.
❖ subiectul e centrat pe un prezent punctiform
orientat spre un viitor imediat nesigur.
❖ în psihopatologie anxietatea generalizatã poate
însoți mai des depresia, dar, practic, orice sindrom
psihopatologic, se întâlnește în multe suferințe
somatice.
Sindromul anxios - anxietate
generalizată

Durata: Cel puțin șase luni
Criterii de diagnostic DSM-IV:

1. fricã excesivã sau îngrijorare prezentã de cel puțin

6 luni
2. persoanei în cauzã îi este greu sã-și controleze
îngrijorarea
3. anxietatea și îngrijorarea sunt asociate cu 3 (sau
mai multe) dintre urmãtoarele 6 simptome prezente
de cel puțin 6 luni:
- neodihnit, tulburat sau nervos, obosește ușor
- concentrare dificilã sau senzație de gol în minte
- iritabilitate, tensiune muscularã
- tulburãri de somn (insomnie de adormire sau de
trezire, somn neodihnitor, nesatisfãcãtor)
Sindromul anxios - atac de panicã


❖ tulburare paroxisticã ce se instaleazã brusc și

are duratã limitatã, de obicei de câteva minute,
rareori mai mult.
❖ durata: atinge maximul în decurs de 10 minute
❖ interferențe și comorbiditãți: anxietate
generalizatã, fobie
❖ apare în circumstanțe în care nu existã un
pericol obiectiv
❖ nu se datoreazã unor situații previzibile sau
cunoscute
❖ între atacuri existã intervale libere de simptome
anxioase
Sindromul anxios - atac de panicã


❖ sentimentul unui rãu subiectiv intens de moarte

iminentã, cã își pierde controlul, înnebunește.
❖ e preocupat de oprirea inimii, sufocare, vertij,
cãdere în gol, derealizare.
❖ dupã producerea unui atac de panicã, subiectul
poate trãi o anxietate anticipatorie, în sensul cã e
preocupat sau îngrijorat de eventualitatea reapariției
unui nou atac, mai ales în împrejurãri asemãnãtoare
cu cele în care a apãrut primul (de ex: aglomerație,
înãlțime, somn etc.)
Sindromul anxios - atac de panicã

❖Criterii de diagnostic DSM-IV (4 sau mai multe simptome;
debut brusc):

❖NIVEL PSIHIC: frica de moarte iminenta, frica de a înnebuni,

derealizare, depersonalizare

❖NIVEL SOMATIC
Tahicardie
Dispnee
Uscaciunea gurii
Nod în gât
Disconfort abdominal
Senzatie de lesin
Parestezii
Transpiratii
Tremor
Valuri de frig sau de caldura
❖NIVEL COMPORTAMENTAL
Agitatie sau Inhibiție
Sindromul fobic

❖ fobia este un sindrom situațional;
❖ tulburarea apare în anumite împrejurãri, în situații
fobogene;
❖ în contact cu acestea subiectul are o stare subiectivã
neplãcutã, de anxietate progresivã, pânã la atac de
panicã.
❖ subiectul e conștient de fobiile sale, el dezvoltã o
conduitã de evitare și asigurare (în sensul de a fi
sprijinit, protejat de cineva puternic în situațiile
fobogene); în împrejurãri inevitabile cautã sã
traverseze cât mai repede situația.
❖ Subiectul poate manifesta o anxietate anticipatorie,
fiind preocupat și îngrijorat de eventualitatea întâlnirii
cu situația fobogenã; pe mãsurã ce aceasta se
apropie el se preocupã intens de evenimentele ce vor
veni, fapt ce crește reactivitatea.
❖ în afara situațiilor fobogene nu prezintã tulburãri.
 Fobii specifice (izolate)

Criterii de diagnostic DSM-IV:
1. fobii limitate la situații cu specificitate
particularã:
- animale obișnuite
- înãlțimi
- furtunã cu trãsnete
- întuneric
- zbor
- spații închise
- urinarea sau defecarea la toalete publice
- consumarea anumitor alimente
- vederea sângelui sau a leziunilor
- teama de a se expune la anumite boli
 Fobia socială
• Criterii de diagnostic DSM-IV:

1. teama de a fi privit de alți oameni, în grupuri,

comparativ mici (opuse mulțimilor) ex. mâncatul în
public, vorbitul în public
2. teama de a fi criticat
3. scãdere a respectului de sine
4. roșeațã a feței
5. tremor al capului
6. greațã
7. nevoie imperioasã de a urina
8. evitarea situațiilor sociale pânã la izolare socialã
 Agorafobie


• Criterii de diagnostic DSM-IV:

1. frica de a pãrãsi casa

2. frica de a intra în magazine
3. frica de mulțimi și locuri publice
4. frica de a cãlãtori singur în trenuri,
autobuze sau avioane
❖ evitarea situației fobice trebuie sã fie,
sau a fost, o trãsãturã proeminentã
 Sindromul obsesiv-compulsiv

Criterii de diagnostic DSM-IV:
•Obsesiile sunt definite prin 1, 2, 3, 4:
1. gânduri, impulsuri sau imagini recurente și persistente, care sunt experimentate ca
supãrãtoare și nepotrivite determinând pacientului o stare de epuizare și de anxietate
2. gândurile, impulsurile sau imaginile nu sunt doar simple îngrijorãri legate de probleme
ale vieții
3. pacientul încearcã sã ignore sau sã stopeze aceste gânduri impulsuri sau imagini, sau
sã le contracareze prin alte gânduri sau acțiuni
4. persoana recunoaște cã aceste gânduri, impulsuri sau imagini obsesive sunt produsul
propriei minți (nu impuse ca în inserția gândirii)
•Compulsiile sunt definite prin 5, 6:
5. comportamente repetitive (spãlarea mâinilor, ordonarea, verificarea) sau acte mentale
(rugãciune, numãrare, repetarea unor cuvinte în șoaptã) pe care persoana se simte
îndemnatã sã le execute ca rãspuns la obsesie sau potrivit unor reguli rigide
6. comportamentele sau actele mentale sunt destinate pentru prevenirea sau reducerea
neliniștii sau pentru prevenirea unor evenimente sau situații periculoase; în orice caz,
aceste comportamente sau acte mentale fie nu sunt corelate într-un mod realist cu ceea
ce ar trebui sã previnã, fie sunt executate excesiv. Persoana recunoaște cã obsesiile sau
compulsiile sunt excesive sau nepotrivite.
+determinã o stare marcatã de neliniște, sunt consumatoare de timp (mai mult de o orã pe zi) sau
interfereazã semnificativ cu rutina personalã normalã, funcționarea ocupaționalã.
 Sindromul de transparenţă-influenţă
❖ exprimã sentimentul pierderii intimitãţii psihice, a controlului liber asupra sinelui;
ceea ce ar trebui sã fie ţinut ca un secret personal poate fi cunoscut şi de alţii şi
poate fi fãcut public.
❖ simptomele din acest sindrom sunt trãite strict subiectiv, fãrã a se manifesta
comportamental de aceea informaţia se poate obţine doar prin întrebãri ţintite,
amãnunţite şi printr-o interpretare, fãcutã cu grijã, a rãspunsurilor.
❖ simptomele de transparenţã-influenţã pot fi interpretate delirant, ca acţiune strãinã,
"xenopaticã" a altora asupra persoanei.
❖ subiectul interpreteazã felul în care alţii obţin informaţii despre sine şi acţioneazã
asupra sa.
Principalele interpretãri sunt:
➢ prin fenomene psihologice speciale: hipnozã de la distanţã, telepatie, parapsihologic
➢ prin fenomene supranaturale: vrãji, demoni, etc.
➢ prin mijloace tehnice: televizor, unde radio, laser, calculatoare speciale.

În aceste cazuri simptomele se includ în deliruri speciale (schizomorfe).

 Sindromul de transparenţă-influenţă
❖ Listã de simptome
SUBIECTIV COGNITIV COMPORTAMENTAL

sentimentul pierderii intimitãţii atenţie - diminuatã, hipoprosexie de fixare comportament controlat, influenţat, dirijat,
şi de concentrare impus,
direct sau de la distanţã de cãtre forţe
exterioare

citirea gândurilor percepţie - intensificatã pierderea autocontrolului voluntar asupra vieţii

furtul, publicarea gândurilor sonorizarea gândirii (fenomen de tip sale
rãspândirea gândurilor halucinator psihice ţi asupra corpului sãu, asupra
retragerea gândurilor mişcãrilor,
inserţia gândurilor expresivitãţii mimico-gestuale
controlul gândirii
ecoul gândirii+sonorizarea gândirii

senzaţii corporale neplãcute, dureroase, memorie - hipomnezie de fixare

impuse de alţii
sentimentul unor modificãri corporale impuse

sentimentul dirijãrii acţiunilor gândire

- citirea gândurilor
- furtul gândurilor
- difuzarea gândurilor
- retragerea gândurilor
- inserţia gândurilor
- controlul gândurilor
- ecoul gândurilor
 Sindromul halucinator
❖Trăirea halucinatorie centrează sindromul halucinator.

Listã de simptome sdr halucinator

1. SUBIECTIV 3. COMPORTAMENTAL
• dispoziþie depresivã • comportament motivat halucinator
• iritabilitate • agitaþie psiho-motorie
• izolare socialã
• anxietate
2. COGNITIV
• atenţie- diminuatã
• percepţie - intensificatã
- halucinaţii auditive,vizuale,gustative
olfactive, tactile
• gândire - idei delirante secundare trãirilor
halucinatorii: idei de control, de otrãvire şi
idei senzitiv-relaţionale
 Sindromul delirant
❖ Delirul constã dintr-o convingere patologicã şi de neschimbat prin argumente, într-
o idee (temã) neadevãratã, uneori ciudatã sau absurdã.
❖ Comportamentul e congruent cu aceastã ideaţie, devenind şi el anormal.

Sindromul delirant sistematizat monotematic

• Tabloul clinic este dominat de convingeri delirante monotematice structurate ce se
desfãşoarã în stare de luciditate şi de suficientã coerenţã a gândirii argumentative
(apar ca deliruri "logice" şi sistematice).
• Lipsesc de obicei tulburãrile perceptiv senzoriale (rareori iluzii), delirul constituindu-
se în general prin intuţie şi interpretare.
• Starea afectivã poate fi variabilã.
• Comportamentul e adecvat convingerilor delirante.
 Sindromul delirant sistematizat monotematic 

Teme delirante:
- posesiune zoopaticã
- posesiune demonicã
- delir "dermatozic"
- temã dismorfic corporalã
- temã sexualã, de transformare corporalã
- temã hipocondriacã
- teme megalomane: descendenţã ilustrã, bogãţie, invenţie, descoperiri excepţionale,
capacitãţi şi valoare deosebitã, convingerea de a avea abilittãţi deosebite (a se
diferenţia de delirul secundar stãrii maniacale)
- teme micromane: incapacitate, lipsã de valoare, ruinã generalã (a se diferenţia de
delirul secundar depresiei)
- temã de gelozie, erotomanã
- teme paranoide, de atitudine ostilã a celorlalţi: senzitiv-relaţionalã, de urmãrire,
persecuţie, complot, otrãvire, prejudiciu. Uneori atitudinea ostilã este resimţitã ca
secundarã valorii sale deosebite (invidie).
Ca atitudine şi comportament , subiectul poate fi pasiv sau activ, luptãtor, revendicativ.
Sindromul delirant secundar stãrilor afective

• Tulburarea delirantã se manifestã în acest caz în continuitatea ideaţiei,
caracteristice stãrii maniacale (tematicã megalomanã, de grandiozitate) sau
depresive (tematicã micromanã), fiind congruente cu tulburarea de
ansamblu.
• Ideaţia specificã acestor sindroame poate fi uşor exprimatã, se poate
manifesta mai intens şi insistent (în sens de "ideaţie supraevaluatã) sau
poate fi exageratã, excentricã, absurdã, ocupând un loc important în
economia sindromului, caz în care poate fi etichetatã ca delirantã.
• În prim plan se aflã, însã, elementele semiologice ale sindromului maniacal
sau depresiv.
• Delirul congruent poate fi asociat uneori cu halucinatii simple, mai ales
auditive.
• Delirul megaloman se poate însoţi de opinia privitor la atitudini ostile (de
invidie) care sã nu atingã intensitatea unui delir paranoid incongruent.
• Intensitatea şi absurditatea ideilor delirante decid diagnosticul.
 Dispoziţia delirantã şi delirul primar


• Dispoziţia delirantã constã dintr-o stare de tensiune psihicã a subiectului

care are impresia cã:
-se întâmplã ceva deosebit, care are legãturã cu el, care-l priveşte
-lucrurile percepute, evenimentele au o semnificaţie specialã,
misterioasã, care anunţã ceva, uneori pãrând ameninţãtoare.
-sub aceste incidenţe cad: -percepţia unor lucruri banale:
unele culori, unele numere, unele cuvinte, emisiuni de la televizor
sau radio, care parcã i se adreseazã, îi transmit mesaje;
are impresia unor coincidenţe neîntâmplãtoare, care au semnificaţie
pentru subiect.
faţã de aceastã situaţie subiectul este tensionat, neliniştit, încordat,
atent, în aşteptare, uneori agitat sau perplex.
pe acest fond se poate ajunge brusc la anumite convingeri delirante
prin: -intuiţie delirantã, -amintire delirantã, - percepţie delirantã;
aceasta este o percepţie banalã care brusc precipitã convingerea
delirantã, fãrã un lanţ explicativ cauzal. Odatã apãrutã convingerea
delirantã, starea de încordare şi cãutare a subiectului se linişteşte.
 Sindromul paranoid
• Sindromul paranoid este centrat de convingerea delirantã cã alte persoane
sunt ostile subiectului, cã intenţioneazã sã-i facã ceva rãu.
• Tabloul psihopatologic derivã din atitudinea de suspiciune mai mult sau mai
puţin motivatã pe care o trãiesc oamenii normali în diverse situaţii.
❖ Convingerea senzitiv-relaţionalã constã în aceea cã subiectul se simte în
atenţia celor din jur care-l investigheazã şi au tendinţa sã-l comenteze
negativ.
Se constatã:
- suspiciune în legãturã cu atitudinea celorlalţi (fie anumite persoane, fie un grup
lãrgit de persoane, fie orice persoanã, de exemplu pe stradã)
- impresia cã alţii se uitã în mod special la subiect, îl privesc, îl analizeazã cu
privirea, îl evalueazã, îl supravegheazã
- impresia cã alţii îşi fac semne între ei despre subiect, ca şi cum ar fi înţeleşi
între ei
- impresia cã alţii vorbesc între ei despre subiect, îl comenteazã negativ, râd de
el, îl batjocoresc, îl criticã
 Sindromul paranoid
❖ Delirul paranoid constã în convingerea cã alţii persecutã subiectul, vor sã-i
facã rãu într-un mod determinat.
E un tablou psihopatologic în mare parte diferit şi mai accentuat decât
convingerea relaţionalã. Elementul de legãturã îl poate constitui sentimentul cã
este urmãrit.
Apar urmãtoarele convingeri:
- subiectul se simte urmãrit
- se simte persecutat în diverse modalitãţi (se cere specificat - cum?)
- alţii vreau sã-i facã rãu, sã-l distrugã, sã-i creeze prejudicii morale, materiale (îl
lipsesc de bunuri, averi, drepturi)
- alţii vor sã-l omoare, sã-l otrãveascã, sã-l chinuie, sã-l spânzure etc.
• Persoanele persecutoare pot fi identificate între cunoştinţe, între persoanele
din reţeaua socialã sau sunt strãini, reprezentanţi ai unor instituţii (poliţie,
SRI, sau organizaţii (mafie), eventual alte fiinţe speciale (extratereştri).
 Sindromul paranoid
❖ Delirul paranoid de punere sub supraveghere.
• Subiectul se simte în permanenþã supravegheat de cãtre persoane care îl
controlezã pretutindeni şi pãtrund în intimitatea sa.
Apar urmãtoarele convingeri:
- urmãrirea (aceastã trãire este în continuitatea trãirilor senzitiv-relaţionale şi
paranoide simple); urmãrirea este resimţitã pe stradã, realizatã de diverse
persoane, care vin în urma sa, care se schimbã între ele, cu maşini, cu
înlocuitori, care îl spioneazã mereu, etc.
- punerea sub supraveghere prin mijloace tehnice: telefon, camere de filmat,
microfoane, telescoape, televizor, calculator; supravegherea poate fi şi pe
stradã sau în alte locuri, cu apariţia de filmare la distanţã, din sateliţi etc.
- investigarea lucrurilor intime, impresia cã s-a umblat în casa proprie, printre
haine, jurnale intime etc.
- iluzia Fregoli şi Sosia; subiectul se simte supravegheat de o altã persoanã
care ia diverse înfãţişãri; sau i se pare cã persoanele familiare şi apropiate
(de exemplu soţia) a fost înlocuitã cu un spion, deşi aspectul sãu rãmâne
identic.
Delirul de punere sub supraveghere rãscolşte intimitatea subiectului, a sinelui şi
prin aceasta se apropie de sindromul de transparenţã-influenţã.
 Sindromul cataton
• Este un sindrom psihomotor caracterizat prin stupor sau agitaţie însoţitã de
necomunicare şi fenomene relaţionale particulare.
Stuporul constã în:
- pãstrarea timp îndelungat a unei poziţii bizare (dar fãrã expresivitatea tristã a
melacolicului)
- areactivitate şi necomunicare
- rigiditate muscularã, negativism şi opoziţionism (se opune mişcãrilor
imprimate); din aceastã cauzã uneori nu poate fi alimentat
Agitaţia se caracterizeazã prin:
- mişcãri continue fãrã scop, repetitive, stereotipe
- subiectul se agitã în spaţiu restrâns oricât spaţiu ar avea la dispoziţie
Alte simptome (intermitente sau facultative)
- sugestionabilitate crescutã
- fenomene de ecou, în sensul repetãrii a ceeea ce face interlocutorul:
ecomimie, ecopraxie, ecolalie
- flexibilitate ceroasã (pãstrarea mişcãrilor imprimate)
 Sindromul demenţial

Criterii de diagnostic DSM-IV:
Dezvoltarea unor multiple deficite cognitive manifestate prin:
•1. Deteriorarea memoriei (pierderea abilitãţii de a învãţa noi informaţii sau de a-
şi reaminti date recent învãţate)
•2. unul (sau mai multe) dintre urmãtoarele tulburãri cognitive:
•- afazia
•- apraxia
•- agnozia
•- deficienţa funcţiilor executorii (planificare, organizare, abstractizare)
Criterii de diagnostic ICD-10:
1. deteriorarea memoriei (înregistrarea, stocarea şi redarea noii informaţii; în
stadii tardive se pot pierde şi activitãţi bine cunoscute şi învãţate anterior)
2. deteriorarea gândirii (reducerea capacitãţii de raţionare, reducere a fluxului de
idei)
3.deficit de atenţie (reducerea capacitãţii de concentrare şi de schimbare a
focalizãrii atenţiei)
4. afectarea vieţii cotidiene
 Sindromul demenţial


SUBIECTIV COGNITIV COMPORTAMENTAL

-dezorientare temporalã, spatialã, biograficã •dezinhibitie
• dispoziţie tristã
si situationalã •agresivitate
• iritabilitate
• atentie - hipoprosexie de concentrare; dificultate
•acte ilogice, absurde
• labilitate emoţionalã
în a schimba focalizarea atentiei •neglijentã fatã de propria persoanã
• indiferenţã
de la o temã la alta •dependentã de ceilalti în ceea ce
• apatie
• perceptie – diminuatã - halucinaþii priveste îmbrãcarea, alimentarea, igiena
• memorie - hipomnezie de fixare, de corporalã
evocare;pierderea memoriei biografice în sens •afazie
SOMATIC retrograd (dinspre prezent înapoi, pe diverse •ecolalie
durate)
•tulburãri •limbaj incoerent
• gândire - inhibitie si lentoare - deteriorarea
sfincteriene cu •rãspunsuri inadecvate
gândirii si a judecãtii - false identificãri de
pierderea controlului persoane - idei delirante cu tematicã paranoidã •perseverãri verbale
sfincterian (mai ales de prejudiciu) •îngustarea comportamentului social
•tulburãri motorii
 Sindromul de delirium

Simptomatologia denivelãrii vigilitãtii constiente apare cel mai frecvent în
suferintele organic cerebrale, dar si dupã emotii puternice si în unele stãri
disociative de constientã.
Simptomatologia se organizeazã dupã urmãtoarele axe:
•- reducerea vigilitãtii (constiente) de la usoarã obnubilare la comã
•- tabloul comportamental
•- dezorientare mentalã cu deficit cognitiv, incoerentã ideo-verbalã si posibil
sindrom halucinator delirant
Criterii de diagnostic DSM-IV:

1. alterarea constiintei cu abilitate redusã de a focaliza, sustine sau schimba

atentia
2. perturbare a functiilor cognitive (deficit de memorie, dezorientare, afectarea
limbajului) sau dezvoltarea unor tulburãri de perceptie care nu se datoreazã
unui sindrom demential preexistent,demonstrat
3. alterarea se dezvoltã dupã o perioadã de timp (de obicei, câteva ore pânã la
câteva zile) si tinde sã fluctueze ca intensitate pe parcursul unei zile
 Sindromul de delirium

• Criterii de diagnostic ICD-10: Pentru un diagnostic clar trebuie sã fie
prezente simptome în fiecare din urmãtoarele domenii:
• 1. alterarea constiintei si a atentiei (de la obnubilare la comã), abilitate redusã de a
focaliza, de a sustine si schimba atentia
• 2. perturbarea globalã a functiilor cognitive (distorsiuni perceptuale, iluzii si halucinatii,
cel mai adesea vizuale; afectarea gândirii abstracte si comprehensiunii, cu sau fãrã
idei delirante tranzitorii, dar cu un anumit grad de incoerentã; afectarea evocãrii
imediate si a memoriei recente, dar cu memoria trecutului îndepãrtat relativ intactã;
dezorientare temporalã, iar în cazurile mai grave, si spatialã si false recunoasteri)
• 3. tulburãri psihomotorii (hipo- sau hiperactivitate si schimbãri imprevizibile de la una la
cealaltã; cresterea timpului de reactie; cresterea sau descresterea fluxului vorbirii;
reactie de tresãrit întârziatã
• 4. tulburarea ritmului somn-veghe (insomnia sau pierderea totalã a somnului;
inversarea ritmului somn-veghe); somnolentã diurnã; agravarea nocturnã a
simptomelor, vise perturbate sau cosmaruri ce pot continua cu halucinatii dupã trezire
• 5. tulburãri emotionale (depresie, anxietate, teamã, iritabilitate, euforie, apatie sau
perplexitate)