Curs 9

PSIHIATRIE
Dr. Camelia N.P. Boancă
Doctor în Medicină
Psihanalist, Membru Individual IAAP Zurich
II. TULBURAREA DE PERSONALITATE
SCHIZOIDĂ
1. Criterii de diagnostic:
A. Un tipar pervaziv caracterizat printr-o lipsă de interes față de
relațiile sociale și un registru restrâns de exprimare a emoțiilor în
relațiile intrapersonale, care debutează la vârsta de adult tânăr, se
manifestă în diverse situații și îndeplinește patru (sau mai multe) din
următoarele criterii:
1. Nu își dorește și nici nu îi fac plăcere relațiile apropiate nici măcar să facă
parte dintr-o familie.
2. Aproape întotdeauna alege activitățile solitare.
II. TULBURAREA DE PERSONALITATE
SCHIZOIDĂ
1. Criterii de diagnostic (cont.):
3. Are un interes redus sau nu este deloc interesat de experiențe sexuale cu o
altă persoană.
4. Există un număr restrâns de activități sau niciuna.
5. Nu are alți prieteni apropiați sau alți confidenți cu excepția rudelor de
gradul I.
6. Este indiferent la lauda sau la critica altora.
7. Apare ca o persoană rece distanțată emoțional, indiferentă și aplatizată
afectiv.
II. TULBURAREA DE PERSONALITATE
SCHIZOIDĂ
1. Criterii de diagnostic (cont.):
B. Aceste manifestări nu apar exclusiv în cazul schizofreniei, tulburării
bipolare sau depresive cu simptome psihotice, altei tulburări
psihotice, sau tulburărilor din spectrul autismului și nu pot fi
atribuite efectelor fiziologice ale unei alte afecțiuni medicale.
II. TULBURAREA DE PERSONALITATE
SCHIZOIDĂ
2. Elemente de diagnostic asociate:
Pacienții cu tulburare de personalitate schizoidă prezintă:
• O exprimare dificilă a mâniei chiar și la o provocare directă (lipsiți de
emoție).
• Par sa eșueze în atingerea scopurilor.
II. TULBURAREA DE PERSONALITATE
SCHIZOIDĂ
2. Elemente de diagnostic asociate:
• Reacționează pasiv la situații negative și răspund inadecvat la
evenimente de viață importante.
• Au puțini prieteni, rare întâlniri romantice, nu se căsătoresc în
general.
• Lucrează bine în condiții de izolare socială.
III. TULBURAREA DE PERSONALITATE
SCHIZOTIPALĂ
1. Criterii de diagnostic:
A. Un tipar pervaziv caracterizat prin relații sociale și interpersonale
deficitare, marcate de disconfort acut și capacitate redusă de a
dezvolta relații apropiate, precum și prin distorsiuni cognitive și
perceptive și comportament excentric, care debutează la vârsta de
adult tânăr, se manifestă în diverse situații și îndeplinește cinci (sau
mai multe) din următoarele criterii:
1. Idei de referință (exclusiv idei delirante de referință).
III. TULBURAREA DE PERSONALITATE
SCHIZOTIPALĂ
1. Criterii de diagnostic (cont.):
2. Credințe bizare sau gândire magică, ce influențează comportamentul și sunt
în dezacord cu normele culturale (e.g. credințe în superstiții, clarviziune,
telepatie, sau al „șaselea simț”; la copii și adolescenți pot exista fantezii și
preocupări ciudate).
3. Experiențe perceptive neobișnuite, inclusiv iluzii corporale.
III. TULBURAREA DE PERSONALITATE
SCHIZOTIPALĂ
1. Criterii de diagnostic (cont.):
4. Gândire și limbaj bizare (e.g. vorbire vagă, de circumstanță, metaforică,
supra elaborată sau stereotipă).
5. Caracter suspicios sau ideație paranoidă.
6. Sentimente inadecvate sau limitate.
7. Comportament sau aspect exterior bizar, excentric sau ciudat.
8. Lipsa prietenilor apropiați și a confidenților, cu excepția rudelor de gradul
întâi.
III. TULBURAREA DE PERSONALITATE
SCHIZOTIPALĂ
1. Criterii de diagnostic (cont.):
9. Anxietate socială excesivă care nu se reduce prin acomodarea la mediu și
are tendința de a se asocia mai curând cu temeri paranoide decât cu
aprecieri negative despre sine.
B. Aceste manifestări nu apar exclusiv în cadrul schizofreniei,
tulburărilor bipolare sau depresive cu simptome psihotice sau
tulburărilor din spectrul autismului.
III. TULBURAREA DE PERSONALITATE
SCHIZOTIPALĂ
2. Elemente asociate care susțin diagnosticul:
Pacienții cu tulburare de personalitate schizotipală prezintă
următoarele caracteristici:
• Solicită adesea tratament pentru simptomele asociate de anxietate și
depresie și nu pentru elementele tulburării de personalitate în sine.
• Ca răspuns la stres indivizii cu această tulburare pot prezenta
episoade psihotice tranzitorii (minute, ore) dar sunt insuficiente
pentru a stabili un diagnostic suplimentar de tulburare psihotică
scurtă sau tulburare schizofreniformă.
III. TULBURAREA DE PERSONALITATE
SCHIZOTIPALĂ
2. Elemente asociate care susțin diagnosticul (cont.):
• Jumătate din pacienți au în istoric un episod depresiv major.
• Tulburarea se asociază frecvent cu tulburările de personalitate
schizoidă, paranoidă, evitantă și borderline.
• Pacienții schizoizi și schizotipali pot fi ridiculizați ca stranii, neadaptați
cu o existență solitară.
TULBURAREA DE PERSONALITATE SCHIZOIDĂ
TULBURAREA DE PERSONALITATE SCHIZOTIPALĂ
3. Psihiatria psihodinamică, înțelegerea psihodinamică:
• Izolarea și ahedonia lor ii pot face pe cei de lângă ei să se simtă
vinovați, să le pară rău și să încerce să ajungă la ei.
• Membri familiei sunt cei care trimit ruda schizoidă la tratament.
• Părinții aduc adolescentul la psihiatru, psiholog pentru faptul că nu se
bucură de viață.
III. TULBURAREA DE PERSONALITATE
SCHIZOTIPALĂ
3. Psihiatria psihodinamică, înțelegerea psihodinamică (cont.):
• Sunt pacienți schizoizi și schizotipali care cer tratament medicamentos
sau psihologic din cauza singurătății dureroase.
• Lumea interioară a pacientului schizoid poate să difere de aparența lui
exterioară:
Aparent detașat, autosuficient, neinteresant, asexual și etic la un mod
idiosincratic, iar în interior este sensibil cu mari nevoi emoționale, vigilent
în mod acut, creativ, frecvent pervers și vulnerabil la corupție. Aceste
trăsături, polarizate reprezintă mai degrabă un clivaj sau o fragmentare
a sinelui în reprezentări ale sinelui diferite care rămân neintegrate.
III. TULBURAREA DE PERSONALITATE
SCHIZOTIPALĂ
3. Psihiatria psihodinamică, înțelegerea psihodinamică (cont.):
• Psihodinamic schizoidul reflectă acest clival al Sinelui.
• Pacienții schizoizi nu știu sigur cine sunt ei și se simt conduși de
sentimente, dorințe și nevoi polarizate. Identitatea lor difuză ii face să
aibă relații dificile cu ceilalți.
III. TULBURAREA DE PERSONALITATE
SCHIZOTIPALĂ
3. Psihiatria psihodinamică, înțelegerea psihodinamică (cont.):
• Trăsătura cea mai importantă a pacienților schizoizi și schizotipali este
aparenta lipsă de relație cu ceilalți.
• Pacienții au sentimente și dorințe față de alții dar sunt blocați într-un
stadiu de dezvoltare timpuriu (relația cu mama sau figura maternă –
eșecul acestor pacienți în a primi ceea ce aveau nevoie de la mama
lor se reflectă în relațiile de mai târziu).
III. TULBURAREA DE PERSONALITATE
SCHIZOTIPALĂ
3. Psihiatria psihodinamică, înțelegerea psihodinamică (cont.):
• Balint(1979) spune că acești pacienți au suferit e un deficit
fundamental – „o greșeală de bază", cauzată de inadecvări ale îngrijirii
materne față de copil.
• Copilul care își percepe mama ca rejectată poate să se retragă din
lume. Nevoia copilului crește până aceasta poate deveni de
nesatisfăcut și atunci copilul crede că o va devora pe mama sa și va
rămâne singur. Fairbairn a numit aceasta teamă „Fantasma scufiței
roșii".
III. TULBURAREA DE PERSONALITATE
SCHIZOTIPALĂ
3. Psihiatria psihodinamică, înțelegerea psihodinamică (cont.):
• Pacienții schizoizi trăiesc sub amenințarea abandonului persecuției și
dezintegrării. Iubirea este echivalentă cu fuziunea cu altcineva,
pierderea identității proprii și distrugerea celeilalte persoane.
• Winnicott spune că retragerea din relațiile interpersonale
caracteristică pacientului schizoid poate servi unei funcții de
dezvoltare importante. El a spus că izolarea pacientului schizoid
păstrează o autenticitate importantă care este absolut sacră pentru
sine în dezvoltare a pacientului.
III. TULBURAREA DE PERSONALITATE
SCHIZOTIPALĂ
3. Psihiatria psihodinamică, înțelegerea psihodinamică (cont.):
• "Există un stadiu intermediar în dezvoltarea sănătoasă în care cea mai
importantă experiență a pacientului în legătură cu obiectul bun sau
satisfăcător este refuzul obiectului”.
• Retragerea schizoidă este o cale de a comunica cu sinele adevărat din
interior în loc sa sacrifice acea autenticitate unor interacțiuni
artificiale cu alții care ar duce la un sine fals.
• Winnicott spune ca noi toți avem acest nucleu necomunicant și că
trebuie sa respectul dreptul individului de a fi necomunicativ.