Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Tulburările de personalitate.
Balan Larisa,M1821
Elaborat:
Conf.univ.Coșciug Ion
Chișinau, 2023
INTRODUCERE ÎN TULBURĂ RI DE
PERSONALITATE
Grupul tulbură rilor de personalitate încă mai prezintă entită ți nozologice controversate la
nivel de descrieri clinice, clasifică ri, abordă ri, fapt confirmat și de diferențele dintre cele
două clasifică ri recunoscute la nivel mondial (CIM-10 și DSM-V). Pe lâ ngă diferența la nivel
de tipuri de personalitate (absența în CIM-10 a tulbură rilor de personalitate schizotipală și
narcisică ),identifică m diferențe în criteriile generale ale tulbură rilor de personalitate și în
criteriile fiecă rei personalită ți separat. Tot în acest sens, în capitolul III al DSM-V este
prezentată varianta alternativă asupra unor tulbură ri de personalitate elaborată de un grup
de specialiști din echipa care a lucrat asupra compartimentului „tulbură ri de personalitate”.
În proiectul alternativ asupra tulbură rilor de personalitate, a fost propusă reducerea
numă rului de tulbură ri de personalitate prin excluderea tulbură rilor paranoidă , schizoidă ,
histrionică și dependentă . De asemenea, au fost propuse criterii de diagnostic bazate nu
doar pe tră să turi de caracter, dar și pe intensitatea tră irilor și a nivelului de adaptare.
2
Tulbură rile de personalitate sunt grupate în DSM V în trei categorii :
3
Epidemologie:
4
Etiologie
5
Cele 7 caracteristici de baza :
1. Tră să turile sunt pervazive (extensive) şi persistente.
2. Tră să turile sunt ego–sintonice (acceptabile pentru ego),
şi nu ego–distonice sau stră ine egoului.
3. Tră să turile sunt alloplastice, şi nu autoplastice
(pacientul caută să schimbe mediul, nu să se schimbe el
ı̂nsuşi).
4. Tră să turile sunt menţinute cu rigiditate.
5. Protejarea ı̂mpotriva impulsurilor interne şi a stresului extern implică
paternuri defensive, cum ar Fi:
– a. Fantezia: speciIică pacienţilor schizoizi, care au teamă de intimitate,
apropiere pot să pară distanţi şi să ı̂şi creeze lumi imaginare.
– b. Disocierea. Afectele neplă cute sunt reprimate sau ı̂nlocuite, speciFică
pacienților histrionici.
– c. Izolarea. Evenimetele sunt reamintite fă ră afect: pacienţii obsesiv–
compulsivi.
– d. Proiecţia.
6. Pacientul manifestă în dezvoltare şi imaturi: toate tulbură rile de personalitate
7. Relaţiile cu ceilalți sunt perturbate. Pacientul manifestă
digicultă ţi interpersonale ı̂n relaţiile afective şi de muncă şi nu
apreciază impactul pe care îl are asupra altora.
6
Teste psihologice
• 1. Testele neuropsihologice pot să evidențieze
organicitate. Pot, deasemenea, să gie utile EEG,
tomogragia computerizată și hă rțile
electrogiziologice.
• 2. Testele proiective pot să dezvă luie paternuri și
stiluri depersonalitate preferate: Inventarul
Multifazic de Personalitate Minnesota–2 (MMPI–
2), Testul de Apercepție Tematică
(TAT),chestioanre speci\ice tulbură rilor de
personalitate.
7
Tulburari din spectrul psihodinmicii
8
Tulburarea de personalitate paranoida
• Se manifestă prin suspiciune și neîncredere generalizată față de alții, ale că ror gesturi/motive leinterpretează ca
fiind ră uvoitoare, care debutează la vâ rsta de adult tâ nă r, se manifestă în diverse situații și îndeplinește minimum
patru din urmă toarele criterii:
• (1) suspectează , fă ră suficient temei, că alții îl exploatează , prejudiciază sau înșeală ;
• (2) este preocupat cu îndoieli nejustificate asupra loialită ții sau încrederii pe care o prezintă prietenii
sau asociații;
• (3) evită să aibă încredere în alții de teama nejustificată că informațiile respective vor fi folosite cu rea
intenție împotriva sa;
• (4) gă sește înțelesuri ascunse înjositoare sau amenință toare în remarci sau evenimente
banale/inofensive;
• (5) pă strează constant resentimente, cu alte cuvinte – este neiertă tor [ranchiunos] față de insulte, injurii
sau jigniri;
• (6) percepe atacuri, care nu sunt vizibile pentru alții, la adresa caracterului sau reputației sale și, fă ră
întâ rziere, reacționează mâ nios sau contraatacă ;
• (7) are suspiciuni repetate, lipsite de justificare, la adresa fidelită ții partenerului marital sau sexual.
• Pacienţii paranoizi sunt aduşi frecvent de că tre membri de a familie, să tui de declaraţiile şi acuzaţiile
constante ale pacientului.
• Chiar câ nd încep tratamentul de bună voie, ei ră mâ n de obicei fă ră convingerea că ar avea tulbură ri
psihiatrice. Problemele cu care se prezintă - cum ceilalţi i-au tratat prost şi i-au tră dat.
• Ei abordează fiecare relaţie cu credinţa că cealaltă persoană va „greşi" şi va confirma suspiciunile sale.
9
Tratament:
• a. Rareori se pot folosi antipsihotice în doze
mici (de ex., 2,5 mg de olanzapină – Zyprexa
pe zi); pentru agitație si anxietate se poate
prescrie un agent antianxios (de ex., 0,5 mg
de clonazepam – Klonopin la nevoie).
• b. De obicei se folosește psihoterapia
suportivă , dâ nd atenție deschiderii (sincerită ții),
consistenței [constanței și coerenței terapeutului] și
evită rii umorului. Trebuie sprijinite porțiunile
să nă toase ale egoului.Se pot oferi explicații
alternative, dar fă ră confruntare.
10
Tulburarea de personalitate schizoidă
• Este caracterizată printr-un tipar pervaziv caracterizat prin lipsă de
interes față de relațiile sociale și un registru restrâ ns de exprimare a
emoțiilor în relațiile interpersonale, care debutează la vâ rsta de
adult tâ nă r, se manifestă în diverse situații și îndeplinește minimum
din urmă toarele criterii:
1. Nu își dorește și nici nu îi fac plă cere relațiile apropiate, nici mă car să
facă parte dintr-o familie.
2. Aproape întotdeauna alege activită țile solitare.
3. Are un interes redus sau nu este interesat deloc de experiențe
sexuale cu o altă persoană .
4. Există un numă r restrâ ns de activită ți pe care le agreează sau niciuna.
5. Nu are alți prieteni apropiați sau confidenți cu excepția rudelor de
gradul întâ i.
11
Psihodinamica
• Silverstein, (2020) menționează că pacienții cu tulburare
de personalitate schizoidă în copilă rie se retrag din
interacțiunile cu îngrijitorul care nu le ră spunde și dezvoltă
o autosuficiență precaută și distantă , care devine reacția
lor predominantă în fața nonreceptivită ții empatice.
Copilul caută doar siguranța și nu se mai așteaptă la
ră spunsuri entuziaste din partea obiectului, nu va mai fi
capabil să resimtă vitalitate sau optimism. Detașarea și
suprimarea afectivită ții devin mecanismele sale defensive
de autoprotecție, așa cum dorințele grandioase normale
(pentru copil) se referă la sentimentul de a se simți cu totul
special, ca un copil adorat de mama sa, nu se realizează .
12
Etiologie:
13
Tratament:
• a. Poate să fie utilă psihoterapia
suportivă cu focalizare asupra relaționă rii,fricilor
de apropiere și identifică rii emoțiilor.
• b.Psihoterapia de grup poate să fie utilă .
• c.La unii bolnavi poate să fie utilă terapia de
mediu(milieu).
• d.Farmacoterapia– unii pacienți ră spund la
antidepresive, psihostimulante sau la doze mici de
antipsihotice.
• e.Din cauză că apropierea este amenință toare,
pacienții cu această tulburare pot să „fugă“.
14
Tulburarea de personalitate schizotipală
• Este caracterizată printr-un tipar pervaziv caracterizat prin relații sociale și interpersonale deficitare,
marcate de disconfort acut și capacitate redusă de a dezvolta relații apropiate, precum și prin
distorsiuni cognitive și perceptive și comportament excentric, care debutează la vâ rsta de adult tâ nă r,
se manifestă în diverse situații și îndeplinește minimum cinci din urmă toarele criterii:
(1) idei de referință (se exclud delirurile de referință );
(2) credințe ciudate sau gâ ndire magică ce influențează comportamentul și nu se potrivesc cu normele
subculturale (de ex., superstițiozitate, credința în clarviziune, în telepatie sau în „al șaselea simț“; la copii
și adolescenți – fantezii sau preocupă ri bizare);
(3) experiențe perceptuale neobișnuite, incluzâ nd iluzii corporale;
(4) gâ ndire și vorbire ciudate (de ex., vagi, circumstanțiale, metaforice, supraelaborate sau stereotipe);
(5) suspiciozitate sau ideație paranoidă ;
(6) afect inadecvat sau constricționat;
(7) comportament sau aspect ciudat, excentric sau neobișnuit;
(8) lipsa prietenilor sau confidenților apropiați, alții decâ t rude de gradul întâ i; (9) anxietate socială
excesivă , care nu diminuă odată cu familiarizarea și care tinde să se asocieze cu frici paranoide, și nu cu
judecă ți negative despre sine.
15
Psihodinamica:
• Silverstein (2020) menționează că pă rinții sau îngrijitorii primari ai
acestor persoane sunt prea centrați pe sine din punct de vedere
afectiv sau nu sunt capabili să înțeleagă nevoile emoționale ale unui
copil, pentru a-i putea ră spunde cu un acordaj empatic adecvat. Sunt
pă rinți care eșuează în recunoașterea dorinței normale a unui copil
mic de a fi dorit sau apreciat. Acești copii se simt lipsiți de importanță ,
depinzâ nd de un pă rinte posibil delirant sau avâ nd o gâ ndire
dezorganizată , nu reușesc să -și stabilească prea ușor un Sine viguros,
vitalizat. Unul din principiile de organizare pentru acest tip de
tulburare de personalitate, enunțate de Silverstein Marshall L. este
primirea de ră spunsuri haotice repetitive. Acest principiu
predominant de organizare, care este resimțit în mod repetat de
pacienții schizotipali, reprezintă un set de așteptă ri conform că ruia
mediul de tipul obiectului Sinelui este nedemn de încredere și nesigur.
16
Etiologie
• Testepsihologice.Este frecventă tulburarea
de gâ ndire la testul Rorschach.
• Fiziopatologie
a.Monoaminooxidază scă zută .
b.Deterioră ri ale mișcă rilor oculare
continue [nesacadate] de urmă rire.
c.Masă cerebrală diminuată , în special în lobul
temporal.
17
Tratament:
• Pacienții au nevoie de egoul auxiliar
reprezentat de terapeut pentru a–i
ajuta în testarea realită ții.
• a.Farmacologic – pot să fieutile dozele mici de
antipsihotice (de ex., 2,5 mg de
olanzapină – Zyprexa pe zi)sau antidepresivele.
• b. Psihoterapia suportivă este adeseori utilă .
• c.Poate fi utilă psihoterapia de grup.
• d. La unii pacienți poate să fie indicată
psihoterapia de mediu .
18
Tulburarea de personalitate antisocială
21
Tratament:
a.Tratamentul este adeseori dificil,dacă nu imposibil.
b.În mediul medical pacientul poate fi cuceritor la suprafață ,dar
manipulativ sau sfidă tor și poate să refuse asistența medicală .
c.Tratamentul abuzului de substanțe poate să trateze eficient și tră să turile
antisociale.
d. Uneori sunt eficiente spitaliză rile pe termen lung sau rezidența într–o
comunitate terapeutică .
e.S–au raportat unele succese cu psihoterapie de grup, incluzâ nd grupuri
de auto–ajutor.
f.Farmacoterapie. (1)Se pot administra stimulante(de ex.,5 pâ nă la 20 mg de
metilfenida– Ritalin de trei ori pe zi) pentru ADHD.
(2)Pentru discontrolul impulsional se pot prescrie anticonvulsivante (de ex., 500
pâ nă la 1000 mg de divalproex – Depakote de două ori pe
zi),stabilizatoare ale dispoziției (de ex.,300 pâ nă la600 mg de carbonat de litiu
de trei ori pe zi) sau beta–blocante (de ex.,40 pâ nă la 180 mg de nadolol–
Corgard pe zi).
22
Tulburarea de personalitate borderline
• Se manifestă printr-un tipar pervaziv caracterizat prin instabilitate în relațiile interpersonale,
a imaginii de sine și afectivită ții, precum și prin impulsivitate accentuată , care debutează la
vâ rsta de adult tâ nă r, se manifestă în diverse situații și îndeplinește minim 5 criterii:
1. Eforturi susținute pentru a evita un abandon real sau imaginar.
2. Un tipar de relații interpersonale instabile și intense, caracterizat prin
alternarea între extremele de idealizare și devalorizare.
3. Tulbură ri de identitate: instabilitatea imaginii de sine sau a sentimentului de
sine.
4. Impulsivitate, manifestată în cel puțin două situații potențial auto-distructive
(e.g., cheltuieli
excesive, relații sexuale periculoase, abuz de substanțe, condus imprudent,
alimentație
compulsivă ).
5. Comportament suicidar recurent, gesturi sau amenință ri cu suicidul, sau
comportament auto-
mutilant.
23
24
Recomandă ri de lucru cu pacienții
borderline
1. Asigurarea limitelor și tolerarea intensită ții emoționale
• pacientului borderline îi lipsește eul observator integrat care vede lucrurile mai mult sau mai puțin ca
terapeutul;
• poate tră i o comutare haotică între diferite stă ri ale Eului, fă ră a avea capacitatea de a aduna atitudinile
disparate;
• de aceea este extrem de importantă stabilirea condițiilor privind cadrul terapiei.
Sunt necesare limite explicite și ferme;
• terapia față în față mai potrivită pentru pacienții borderline (prea multă anxietate pentru ca
terapeutul să iasă din aria lor vizuală , necesitatea corecției perceptive a reprezentă rilor interne).
2. Verbalizarea stă rilor contrastante
• pacientului borderline îi lipsește capacitatea de a procesa o interpretare ca pe o informație adițională
despre sine, ci o primește ca pe ceva categoric, copleșitor etc. Această tră ire derivă din faptul că nu pot
tolera și experimenta suficient ambivalența și ambiguitatea.
3. Interpretarea apă ră rilor primitive
• interpretarea apă ră rilor primitive pe mă sură ce apar în relație;
• este rareori util să se facă interpretă ri care țin de istoria pacientului;
• se interpretează situația emoțională ”aici și acum”;
4. Obținerea superviză rii de la pacient
• cererea ajutorului pacientului în rezolvarea dilemelor în care terapeutul este în mod tipic plasat;
• să se vorbească din perspectiva propriilor motive decâ t din motivele deduse de la pacient;
5. Promovarea individualiză rii și descurajarea regresiei
• confruntarea activă cu comportamentele regresive și autodistructive; 25
Tratament:
a.Tratamentul implică de obicei psihoterapie mixtă ,suportivă și
exploratorie.Managementul psihozei de transfer, al contratransferului, al
trecerilor la act șial amenință rilor și dorințelor de sinucidere ridică
probleme.Terapeutul funcționează ca ego auxiliar,fixează limite și oferă structură .
26
Tulburarea de personalitate narcisistă
• Este caracterizată printr-un tipar pervaziv caracterizat prin sentimente de grandoare (în fanteziile
proprii sau în comportamentul real), nevoie de admirație și lipsă de empatie față de ceilalți, care
debutează la vâ rsta de adult tâ nă r, se manifestă în diverse situații și îndeplinește minimum cinci din
urmă toarele criterii:
• (1) are o senzație grandioasă de importanță de sine (de ex., își exagerează realiză rile și talentele, se
așteaptă să fie recunoscut ca superior fă ră realiză ri pe mă sură );
• (2) este preocupat de fantezii nelimitate de succes, putere, stră lucire, frumusețe sau iubire ideală ;
• (3) crede că este „special“ și unic și că nu poate fi înțeles decâ t de persoane speciale, și nu ar trebui să se
asocieze decâ t cu, alte persoane (sau instituții) speciale sau cu statut ridicat;
• (4) solicită admirație excesivă ;
• (5) are sentimentul că este are dreptul la așteptă ri nerezonabile de tratament deosebit de favorabil sau
de complianță automată cu propriile sale așteptă ri;
• (6) profită de relațiile interpersonale, profită de alții pentru a–și atinge propriile sale țeluri;
• (7) îi lipsește empatia; nu vrea să recunoască sau să se identifice cu simță mintele și nevoile altora ;
27
Tipuri de narcisist:
28
Tulburarea de personalitate obsesiv-
compulsivă
• Indivizii cu tulburare de personalitate obsesiv-compulsivă au un tipar pervaziv caracterizat prin
preocuparea pentru ordine, perfecționism, pentru a deține controlul mental și în relațiile
interpersonale în detrimentul flexibilită ții, receptivită ții și eficienței, care debutează la vâ rsta de
adult tâ nă r, se manifestă în diverse situații și îndeplinește minimum patru din urmă toarele
criterii:
1. Preocupare pentru detalii, reguli, liste, ordine, organizare sau programe în
asemenea mă sură încâ t scopul principal al activită ții se pierde.
2. Grija excesivă pentru perfecțiune în cele mai mici detalii interferă cu efectuarea
proiectelor(e.g., este incapabil să termine un proiect deoarece standardele sale
personale excesiv de riguroase nu sunt respectate).
3. Este excesiv de dedicat muncii și productivită ții, ceea ce nu lasă timp pentru
prietenii și
activită ți relaxante (orele lungi de muncă nu pot fi explicate de nevoi financiare).
4. Scrupulozitate, rigiditate morală excesivă și inflexibilitate în materie de etică și
valori
(comportament care nu se explică prin norme culturale sau religioase).
29
Psihodinamica:
Silverstein (2020) spune că pacienții obsesivi-compulsivi nu au siguranța că
ceilalți le vor înțelege nevoile sau dorințele. Pe mă sură ce se adâ ncesc tot
mai mult înpreocupă rile lor obsesionale sau compulsive, acești pacienți
încep să se distanțeze de stă rile lor interioare, ceea ce nu face decâ t să le
perpetueze suferința de care nu s-au putut elibera. Pacienții cu tulburare de
personalitate obsesiv-compulsivă pot deveni preocupați de tendința de a-și
menține intacta coeziunea Sinelui atunci câ nd se simt ignorați sau lipsiți de
sprijin. Modalită țile prin care își 396 conțin fragmentarea Sinelui se pot
manifesta prin aderarea la operațiuni invariabile și repetitive, prin
respectarea rigidă a dogmelor, prin adoptarea unei gâ ndiri și a unei conduite
bazate pe interdicții si constrâ ngeri. În copilă ria lor, ei au tră it experiențe de
lipsa unui acordaj în cadrul relațiilor pă rinte-copil; în consecință , atunci
câ nd câ mpul intersubiectiv nu este suficient de susțină tor și capabil să
asigure funcția de liniștire, se produc reglă ri afective defectuoase (pentru
ambele pă rți implicate în relație)
30
Recomandă ri privind lucrul cu persoanele obsesiv-compulsive
(McWilliams, 2011 apud Z.
Bolea, 2019):
32
• MULTUMESC
PENTRU
ATENTIE!!!!!
33