TULBURĂRILE

PERSONALITĂŢII
DSM IV defineşte tulburările de personalitate ca pe o
 modalitate durabilă de comportament şi de
experienţă de viaţă care deviază în mod notabil de
la ceea ce este aşteptat în cultutra individului
 apare la adolescenţă sau la sfârşitul copilăriei
 este stabilă în timp
 cuprinde toate laturile persoanei
 este sursa unei suferinţe sau a alterării funcţionării
în societate
Simptomele sunt
 alloplastice – capabili să se adapteze şi să determine o
suferinţă a anturajului
 egosintonice – sunt acceptabile Eu-lui propriu

Prichard in 1838 a definit Moral Insanity.

Kurt Schneider - 1923 defineşte in cartea „Personalitati
Psihopatice” psihopatia ca pe o dezvoltare dizarmonică a
personalităţii care determină o suferinţă a subiectului de-a
lungul întregii sale vieţi şi determină o suferinţă anturajului
acestui subiect, din cauza acestei anomalii
DSM IV – Clasificare
Gr. A

personalitate schizotipala comportamente bizare şi

excentrice
 personalitate paranoică tipul puternic (tare)
 personalitate schizoidă

Gr. B
 personalitate antisocială caracter puternic
 personalitate borderline (limită) instabili
 personalitate histrionică iritabili
 personalitate nascisică

Gr. C
 personalitate evitantă
 personalitate dependentă
 personalitate obsesional – compulsivă
 personalitate depresivă
 personalitate pasiv – agresivă
Etiologie
Factori genetici
 Gemenii monozigoţi concordanţi » gemenii dizigoţi concordanţi
 Gemenii monozigoţi crescuţi separat au tot atâtea caracteristici comune cât şi
cei crescuţi împreună.

Factorii biologici
 Hormonii – impulsivitatea pare asociată cu nivele crescute ale
testosteronului, estradiol si estrogenii plasmatici

Neurotransmiţătorii
 Personalităţi calme şi pasive – hiperfuncţionare a sistemului opiaceu endogen
 Personalităţi impulsive – hiperactivitate DA / Ser
 5 HIAA
 Hipoactivitate ser
Personalitatea paranoică

 Prevalentă – 0,5 – 2,5% populaţia

generală
Frecventă
 la bărbaţi surzi, imigranţi
 la familiile de schizofreniei
Personalitatea paranoică
 manifestare de durată a unei neîncrederi şi
suspiciuni generalizate vis a vis de ceilalţi – se
aşteaptă să fie înşelat, exploatat, să i se facă rău
 cu tendinţa de a-şi nega propria lor
responsabilitate în viaţa curentă; atribuind
celorlalţi consecinţele evenimentelor nedorite
(prin proiecţie) – idei de prejudiciu
 încăpăţânaţi şi orgolioşi în copilărie
 coleroşi, ostili şi iritabili
 intoleranţi vis a vis de cei apropiaţi
Personalitatea paranoică
 sunt contractaţi, puţin spontani, le lipseşte umorul
 îşi supraevaluează propria lor persoană,
subevaluându-i pe ceilalţi
 sunt rigizi, discursul lor este strict, puţin original;
vorbesc cu emfază, rar, apăsat, ştiu să aibă
ultimul cuvânt, argumentează logic în ciuda
judecăţii lor false
 lipsă spontaneitate, tensionaţi
 sunt fanatici, dogmatici, se cred cei mai puternici
Personalitatea paranoică
 încăpăţânare şi voinţă pentru idei false
 sunt ranchiunoşi, nu iartă pe cei care i-au insultat
sau rănit, i-au desconsiderat
 se îndoiesc de fidelitatea partenerului
 găsesc semnificaţii ascunse , umilitoare şi
ameninţătoare în comentarii anodine
 sunt reticenţi de a se face confidenţe din cauza
fricii nejustificate că informaţia ar putea fi utilizată
cu perfidie împotriva lor
Personalitatea paranoică
 este preocupat de dubii, îndoieli nejustificate privind
loialitatea sau fidelitatea prietenilor săi
 reacţionează cu coleră atunci când percepe, i se pare
că ceilalţi îl atacă în reputaţia sa personală
 au tendinţa să interpreteze în orice situaţie intenţiile
sau comportamentele celorlalţi ca fiind ameninţătoare
şi ostile
 exprimă de obicei puţină emoţie
 au puţină empatie şi nu sunt agreabili
 au un oarecare dispreţ pentru cei mai slabi şi mai
puţin performanţi
Personalitatea paranoică
Dg. diferenţial
 - paranoia (tulburare delirantă) – absenţa
ideilor delirante
 - schizofrenie – a bsenţa halucinaţiilor si a
tulburarilor de forma a gandirii
 - personalităţi borderline – absenţa
reacţiilor afective violente şi tumultoase
 - personalităţi schizoide şi antisociale, nu
au conduite antisociale, nu se izolează
Personalitatea paranoică
Evoluţie
 persistă toată viaţa
 poate precede debutul unei schizofrenii
 dificultăţi conjugale şi profesionale
 uneori evoluţie favorabilă – preocupări altruiste o dată cu
diminuarea stresorilor

Tratament
 psihoterapie – poziţie strică şi onestă a psihoterapiilor care trebuie
să-şi păstreze controlul
 cognitivă orientată asupra schemelor false de gândire
 medicamente – tranchilizante – diazepam
 în caz de angoasă – NL sedative in mod special
 thioridazida (Melleril)
 haloperidol
Personalitatea schizoidă
Prevalenta: B/F=2/1
 dificultăţi relaţionale şi sociale cronice
 indivizi solitari, introvertiţi, vorbescpuţin
 nu exprimă emoţii, dorinţe pentru ceilalţi
 îşi aleg activităţi solitare (lucrează noaptea, etc.)
 nu au plăcere pentru cele mai multe din activităţi
 detaşaţi şi reci afectiv, nu se exteriorizează
Personalitatea schizoidă
 subiecţi bizari, misterioşi, nu se căsătoresc
şi nu-i interesează relaţiile sexuale,
nesentimentali
 contactul este de calitate inferioară,
contactul ocular este rar tolerat
 nu au prieteni, suportă greu vecinătatea,
manifestările de familie
Personalitatea schizoidă
 interesaţi de cercetări necomune,
matematice, în astronomie
 contactul cu realitatea este păstrat
 nu sunt revendicativi, ignoră ceea ce este
în jur
 par indiferenţi la elogii sau la critică
celorlalţi
Personalitatea schizoidă

Tratament
 psihoterapie individuală – cu scop de
introspecţie / de grup
 farmaco – doze mici de AD,
psihostimulante, antipsihotice
Personalitatea schizoidă
Dg. diferenţiat
 schizofrenie
 nu au tulburări de formă ale gândirii
 nu au idei delirante
 tulburări de dispoziţie
 consum de substanţe
 personalitate obsesiv compulsivă - au dificultăţi relaţionale,
însă nu se izolează si se pot investi emoţional
 personalitate evitantă – la fel
 personalitate schizotipala – distorsiuni cognitive şi
perceptuale, idei de referinţă, credinţe, bizare
Personalitatea schizoidă
DSM IV
 Mod general de detaşare în raport cu relaţiile sociale şi
restricţia varietăţii de expresii emoţionale faţă de ceilalţi,
care apare la începutul vârstei adulte şi este prezent în
contexte diverse – cel puţin 4 din manifestările următoare:
 subiectul nu caută şi nu apreciază relaţiile apropiate
inclusiv relaţia intra familială
 alege aproape întotdeauna activităţi solitare
 interes scăzut pentru realţii sexuale
 rar simte plăcere în activităţi, sau niciodată
Personalitatea schizoidă
 nu are prieteni apropiaţi sau confidenţi în afara rudelor de gradul I
 pare indiferent la elogii sau la critica celorlalţi
 răceală, detaşare, ştergerea afectivităţii
 Nu survine exclusiv pe parcursul evoluţiei unei schizofrenii, a unei
tulburări de dispoziţie cu caracteristici schizofrenice, a unei tulburări
de dispoziţie cu caracteristici psihotice, a unei alte tulburări psihotice
sau a unei tulburări pervazive de dezvoltare şi nu se datorează
efectelor fiziologice directe ale unei afecţiuni medicale generale

Evoluţie: cronică
 debut în copilărie
Personalitatea schizotipala
 prevalenţă – 3% populaţia generală
 frecvent întâlnită în familiile schizofreniilor

 comportamente, atitudine, gândire ciudată, bizară

 idei de referinţă, superstiţii
 relaţii interpersonale sărace, capacitate relaţională de proastă
calitate
 afecte sărace, indecvate
 absenţa prietenilor apropiaţi şi a confidenţilor în afara rudelor
apropiate
Personalitatea schizotipala
Criterii DSM IV
 Mod general de deficit social şi interpersonal
marcat printr-o jenă acută şi de competenţe
reduse în relaţiile apropiate, prin distorsiuni
cognitive şi perceptuale şi prin conduite
excentrice
 Tulburarea apare la începutul vârstei adulte şi
este prezentă în contexte diverse, în cel puţin 5
din manifestările următoare:
Personalitatea schizotipala
 idei de referinţă (cu excepţia ideilor delirante de
referinţă)
 credinţe bizare sau „gândire magică” care
influenţează comportamentul şi care nu sunt în
raport cu normele subgrupului cultural / de ex.
supersitiţii, credinţa în ghicit, în telepatie sau într-un
al şaselea simţ, la copii şi adolescenţi, reverii sau
preocupări bizare
 percepţii neobişnuite, în special iluzii corporale
 gândire şi limbaj bizare (de ex. vagi, circumstanţiale,
metaforice, alambicate sau stereotipe)
Personalitatea schizotipala
 ideaţie de neîncredere sau persecutorie
 inadecvare şi sărăcie a afectelor
 comportament sau aspect bizar, excentric sau singular
 absenţa prietenilor apropiaţi sa a confidenţilor în afara rudelor de
gradul I
 anxietate excesivă în situaţii sociale care nu diminuează când
subiectul se familiarizează cu situaţia şi care se datorează mai mult
fricii de persecuţie decât judecăţii negative asupra sa
 Nu survine exclusiv în evoluţia unei schizofrenii, a unei tulburări de
dispoziţie cu caracterstice psihotice a unei alte tulburări psihotice
sa a unei tulburări pervazive de dezvoltare

N.B. Dacă ulterior apare o schizofrenie se indică „personalitatre

premorbidă”
Personalitatea schizotipala
Dg. diferenţiat
 presonalitatea schizoidă
 personalitatea evitantă
 schizofrenie
 tulburare de dispoziţie cu caracteristici psihotice

Tratament
 antipsihotice – haloperidol
Grupul B al tulburarilor de
personalitate

 Personalitatea antisociala
 Personalitatea borderline
 Personalitatea histrionica
 Personalitatea narcisica
Personalitatea antisocială
Personalitatea antisocială
A. Mod general de dispreţ şi transgresiune ale drepturilor celorlalţi care survine de la vârsta de 15 ani,
după cum stau mărturie cel puţin 3 din manifestările următoare:
 incapacitate de a se conforma normelor sociale care determină comportamentele legale,
având ca manifestare repetarea comportamentelor posibile cu arestarea
 tendinţa de a înşela, pentru profit sau din plăcere, manifestată prin minciuni repetate,
utilizarea de pseudonime sau escrocherii
 impulsivitate şi incapacitate de a planifica
 iritabilitate sau agresivitate manifestate prin repetiţia certurilor sau a agresiunilor
 dispreţ inconştient pentru securitatea sa şi a celorlalţi
 iresponsabilitate persistentă, manifestată prin incapacitatea repetată de a avea un serviciu
stabil sau de a-şi onora obligaţiile financiare
 absenţa remuşcărilor, manifestată prin indiferenţă sau faptul de a nu considera că trebuie
să se justifice după ce a rănit, maltratat sau furat pe alţii
B. Vârsta cel puţin egală cu 18 ani
C. Manifestări ale unei tulburări de conduită, debutând înainte de 15 ani
D. Comportamente antisociale nu survin exclusiv în timpul evoluţiei unei schizofrenii sau a unui episod
maniacal
 ignoră principiile etico-morale în favoarea dorinţei „hedonism egofilic”
 „moral insanity” – Pritchard
Personalitatea antisocială
Clinic
 pacienţii pot părea normali, seducători, cu farmec +
INAFECTIVITATE
 în antecedente
 dificultăţiîn funcţionarea sociaă
 furturi, minciuni, fugă, delicte
 abuz de substanţe
 nu au ideea de autoritate
 contact superficial , provocator şi manipulator în special
cu persoane de sex opus
 nu au domiciliu stabil, acte
Personalitatea antisocială
 suicid şi plângeri somatice frecvente
 gândurile şi sentimentele sunt puţin elaborate sau exprimate,
dând impresia de capacităţi psihologice frustre – neagă şi
minimalizează actele antisociale
 nivelul intelectual este frecvent bun, cu capacităţi de analiză şi
de observaţie – bună capacitate cognitică şi operaţional logică
 subiecţii mint, trădează încrederea, manipulează pentru a
obţine rapid beneficii fără efort
 instabilitate emoţională – conflicte, violenţe

prevalenţă 3% bărbaţi şi 1 % femei, mai frecvent în populaţia

urbană, defavorizată, în tranzit
Personalitatea antisocială
Dg. diferenţial
 abuz de substanţe
 episod maniacal
 retardare mentală
 schizofrenie
 personalitate borderline
 tulburare ciclotimică
Personalitatea antisocială
Sociopatia este un alt nume folosit pentru aceasta tulburare de
personalitate
 Se asociează cu:
 abuz de alcool sau alte substanţe
 tulburare depresivă
 tulburare de somatizare

Tratament
 psihoterapie – de grup (se preferă grupuri omogene)
 medicamente
 tratarea anxietăţii, agresivităţii, depresiei
 anticomiţiale – comportamente impulsive
 metilfenidat (Ritalina) – tulburare deficit de atenţie + hiperactivitate
Personalitatea borderline
Criterii DSM IV
 Modalitate durabilă şi generală de instabilitate a
relaţiilor interpersonale, a imaginii de sine şi a afectelor
cu o impulsivitate marcată, care apare la începutul
vârstei adulte şi este prezentă în contexte diverse,
având cel puţin 5 din manifestările următoare:
 eforturi nepreţuite (neîngrădite) pentrua a evita
abandonurile reale sau imaginare (NB. Nu se includ
comportamentele suicidare sau auto-mutilante
enumerate la criteriul 5)
Personalitatea borderline
 modele de relaţii interpersonale instabile şi intense
caracterizate prin alternanţa între poziţii extreme de
idealizare excesivă şi devalorizare
 perturbarea identităţii – instabilitate marcată şi
persistentă a imaginii sau a noţiunii de sine
 impulsivitate în cel puţin 2 domenii potenţial
dăunătoare pentru subiect (de ex. cheltuieli,
sexualitate, toxicomanie, conducere periculoasă a
automobilului, crize de bulimie) NB. Nu se includ
comportamentele de la criteriul 5
Personalitatea borderline
 repetiţia comportamentelor, gesturilor sau ameninţărilor de suicid
sau de auto-mutilare
 instabilitate afectivă datorată unei reactivităţi marcate a dispoziţiei
(de ex. disforie episodică intensă, iritabilitate sau anxietate ce
durează de obicei câteva ore, rareori > câteva zile
 sentiment cronic de vid (şi plictiseală)
 mânii intense şi neadecvate sau dificultate de a-şi controla furia ( de
ex. frecvente manifestări de proastă dispoziţie, mânie constantă
sau certuri repetate)
 în mod tranzitoriu survin, în situaţii de stres o ideaţie persecutorie
sau simptome disociative severe

prevalenţă – 1-2% din populaţia generală, de 2ori mai mult la femei

Personalitatea borderline
Clinic
 instabilitate comportamentală, emoţională şi
relaţională
 episoade psihotice scurte
 impulsivitate marcată + treceri la acte autoagresive
 nu suportă singurătatea, nici abandonul şi preferă
să întreţină relaţii puternice, conflictuale şi
ambivalente cu preţul insatisfacţiei permanente
 sentimente cronice de vid şi plictiseală
Personalitatea borderline
 Otto Kernberg – a descris mecanismul de
apărare esenţiale în aceeastă patologie:
 „identificarea proiectivă” prin care pacientul
proiectează pe celălalt pulsiunile şi afectele
sale inacceptabile, identificându-se cu
acestea prin identificare fuzională
 Al doilea mecanism de aparare: clivajul
(totul bine / totul rău)
Personalitatea borderline
Dg. diferenţial
 personalitatea histrionică
 personalitatea antisocială
 schizofrenia – în P-B. – episoade psihotice scurte
 personalitatea paranoică – neîncredere, ideaţie
persecutorie
 depresia
Personalitatea borderline
Tratament
 psihoterapie
 desusţinere
 comportamentală – creşterea stimei de sine
 medicamente
 antipsihotice – controlul momentelor de angoasă şi
agresivitate
 AD – ameliorează depresia (Prozac)
 SSR / IMAO – atenuează impulsivitatea
 BZD - Alprazolam – anxietatea şi depresia
 Carbamazepin – ameliorează funcţionarea globală
Personalitatea histrionică
Criterii DSM IV
 Modalitate durabilă şi generală de răspunsuri emoţionale
excesive şi de cerere de atenţie, care apare la începutul
vârstei adulte şi este prezentă în contexte diferite, mărturie
fiind cel puţin 5 din manifestările următoare:
 subiectul este indispus (nu se simte în largul său) în
situaţiile în care nu este în centrul atenţiei celorlalţi
 interacţia cu ceilalţi este frecvent caracterizată printr-un
comportament de seducţie sexuală inadaptat sau o
atitudine provocantă
 expresie emoţională superficială şi rapid schimbătoare
Personalitatea histrionică
 utilizează în mod regulat aspectul său fizic pentru a
atrage atenţia asupra sa
 modalitate de a vorbi prea subiectivă, dar săracă în
detalii
 dramatizare, teatralism şi exagerare a expresiei
 sugestibilitate, este uşor influenţat de ceilalţi sau de
circumstanţe
 consideră relaţiile mult mai intime decât sunt în
realitate – relaţii superficiale
 Dependenţa este importantă într-o relaţie
ambivalentă, capricioasă şi superficială
Personalitatea histrionică
Mecanisme de apărare
 refularea şi disocierea care împing inconştient
repreznetările sau dorinţele sursă de conflict
 în condiţii de stres, testarea realităţii este perturbată –
derealizare
Dg. diferenţiat
 personalitate borderline – TS, identitate difuză
 tulburare de somatizare (sdr. Brizuet) însoţeşte frecvent
histrionismul
 tulburare narcisică
Personalitatea histrionică
Tratament – dificil – negarea simptomelor
 Obiectiv = conştientizarea problemelor şi afectelor
 - psihoterapie de inspiraţie psihanalitică
 - medicamente în caz de anxietate, depresie,
disociere
 - Prevalenţă 2-3% populaţia generală, +, frecvent
asociată cu tulburare de somatizare, tulburare
legată de alcol
 - excentrici, extravertiţi, fragilitate emoţională
Personalitatea histrionică
Clinica personalitatii histrionice dupa prof. Romila
 In copilărie
 capriciozitate
 egoism
 sugestibilitate
 sensibilitate la laudă
 face crize la frustrări
 nestatornic în atitudine şi păreri
 instabil
 incapabil de o activitate susţinută
 atrage atenţia
 se văicăresc
 exagerează
Personalitatea histrionică
Adultul isteric
 numit de nemţi „omul care caută valoare”
 denumit de Jaspers „omul care caută să pară mai mult
decât este în realitate”
 teatralitate
 artificialitate
 trăsătura lui afectivă este psihoplasticitatea, maximă
flexibilitate, lipsa de convingeri
 gândirea lui se conduce după o aşa zisă logică afectivă
Personalitatea histrionică
 pentru isteric tot ce face este extraordinar, povesteşte totul în culori
extraordinare
 putere de seducţie , dar de fapt dependent, simulează că simte, frigid
 psihanaliza a descris interiorul acesta gol al unei păpuşi, al unei
printese
 ţine la corp ca la valoarea maximă pentru că prin el crede că poate
obţine valoare
 înclinată pentru profesii – agent de publicitate, fotomodel, crainic, agent
de turism, artist
 există asocieri cu
 impulsivitatea
 toxicofilie
 isteroastenie
 Suicidul teatral demonstrativ – şantaj afectiv
Personalitatea narcisică
Criterii DSM IV
 Modalitate durabilă şi generală de fantezii sau comportament
gradnios, de nevoie de a fi admirat şi de lipsă de empatie care
apare la începutul vârstei adulte şi sunt prezente în contexte diferite,
mărturie sunt cel puţin 5 din manifestările următoare:
 subiectul are un sens grandios de propria sa importanţă (de ex.
supraestimează realizările şi capacităţile sale, se aşteaptă să fie
recunoscut ca superior fără să fi făcut ceva pentru aceasta
 este absorbit de fantezii de succes nelimitat, de putere, de
splendoare, de frumuseţe sau de dragoste ideală
 crede că este special şi unic şi nu poate fi admis sau înţeles decât
de către instituţii sau de oameni speciali şi de nivel înalt
 nevoie excesivă de a fi admirat
Personalitatea narcisică
 crede că totul i se cuvine – se aşteaptă fără motiv să
beneficieze de un tratament favorabil şi ca dorinţele sale să
fie înmod automat satisfăcute
 îi exploatează pe ceilalţi, în relaţiile interpersonale utilizează
pe celălalt pentru a-şi atinge scopurile
 lipsa de empatie – nu este dispus să recunoască sau să-şi
împartă sentimentele şi nevoile celorlalţi
 îi invidiază frecvent pe ceilalţi şi crede că ceilalţi îl invidiază
 are atitudini şi comportamente arogante şi dispreţuitoare

prevalenţă – 1-2%
Personalitatea narcisică
Dg. diferenţiat
 personalitatea histrionică – relaţii pe bază de seducţie
şi manipulare frecvent asociate personalităţii narcisice
 personalitatea borderline
 personalitatea antisocială
 personalitatea paranoică

Evolutie cronică, căutare permanentă de valorizare şi

superioritate în faptele cotidiene
 îmbătrânirea este acceptată cu greutate
Personalitatea narcisică

Tratament
 psihoterpaie de inspiraţie psihanalitică
 Litiu pentru tulburările de disapoziţie
 AD
Grupul C al tulburarilor de
personalitate:
 Personalitatea evitanta
 Personalitatea dependenta
 Personalitatea obsesiv-compulsiva
 Personalitatea de personalitate nespecificate
 Caracteristici apartin mai multor tulburari de
personalitate
 Personalitatea depresiva
 Personalitatea pasiv agresiva
Personalitatea evitantă
Criterii DSM IV
 Modalitate generală de inhibiţie socială, de sentimente de a nu fi la
înălţime şi de hipersensibilitate la judecata negativă a celorlalţi care
apare la începutul vârstei adulte şi este prezentă în contexte
diverse, având cel puţin 4 din manifestările următoare:
 subiectul evită activităţile sociale profesionale care implică contacte
importante cu ceilalţi de teamă să nu fie criticat, dezaprobat sau
respins
 reticenţă de a se implica într-o relaţie cu ceilalţi cu excepţia de a fi
sigur că este iubit
 este rezervat în relaţiile intime de teamă de a fi expus la ruşine şi
ridicol
 se teme că va fi criticat sau respins în situaţii sociale
 este inhibat în situaţiile interpersonale noi din cauza unui sentiment
de a nu fi la înălţime
 se percepe ca incompetent dpdv social, neatractiv sau inferior
celorlalţi
 este reticent să-şi asume riscuri personale sau să se angajeze în
activităţi noi temându-se să se simtă stingherit
Personalitatea evitantă
Clinic
 sentiment de inferioritate
 principala trăsătură de caracter este timiditatea, anxietatea
socială
 pacienţii sunt dornici de căldura şi securitatea unei relaţii umane,
dar îşi justifică refuzul prin frica de a fi respins
 când vobesc cuiva, par nesiguri şi arată o lipsă de încredere în ei
înşişi
 le e frică
 să vorbească în public
 să exprime o dorinţă / cerere
 nu dau prea multă importanţă promovării personale şi sunt puţin
autoritari părând timizi şi căutând să placă
Personalitatea evitantă
Dg. diferenţiat
 personalitatea schizoidă – subiecţii evitanţi caută contactul social
 personalitatea dependentă – se tem mai mult de abandon şi de
lipsa de dragoste a celorlalţi

Evoluţie şi prognostic
 pot evolua normal într-un context familial sau profesional favorabil
 în caz de dificultăţi relaţionale sunt foarte sensibili la
 depresie
 anxietate
 manifestări de fobie socială – sunt susceptibile să intervină în
evoluţia bolii
Personalitatea evitantă

Tratament
 psihoterapie – relaţie de încredere între pacient şi terapeut
 Tehnici comportamentale
 exerciţii de autoritate
 metode de expunere
 metode de afirmare de sine
 Terapii de grup
 Medicamente – în caz de anxietate sau depresie intercurenta
 β blocante – atenolol – pentru a elimina manifestările anxioase
neurovegetative ce provoacă frecvent evitarea situaţiilor temute
 Prevalenţă 1 – 10 %
 Copiii timizi par expuşi
Personalitatea dependentă
Criterii DSM IV
 Nevoie excesivă de a fi ocrotit care conduce la un
comportament supus şi „lipicios” (adeziv) şi la o frică de
separare, care apare la începutul vârstei adulte şi este
prezentă în contexte diverse, manifestându-se prin cel
puţin 5 din comportamentele următoare:
 subiectul are dificultăţi în a lua decizii în viaţa curentă fără
a fi reasigurat sau sfătuit în mod excesiv de către alţii
 are nevoie ca alţii să-şi asume responsabilitatea în cea
mai mare parte a domeniilor vieţii sale
 are dificultăţi să-şi exprime dezacordul cu celălalt de
frică că-şi pierde sprijinul său sau aprobarea sa
Personalitatea dependentă
 are dificultăţi să iniţieze un proiect sau să facă ceva singur
(prin lipsă de încredere în propria-i judecată sau în propriile
sale capacităţi şi nu din lipsă de motivaţie sau de energie
 caută cu disperare să obţină susţinerea şi sprijinul altei
persoane, chiar dacă face voluntar lucruri dezagreabile
 se simte indispus sau neputincios când este singur, prin
firca exagerată de a fi incapabil să se descurce
 când o relaţie apropiată se termină, caută în mod insistent
o altă relaţie care ar putea să-i asigure îngrijire şi
susţinerea de care are nevoie
 este preocupat în mod irealist de frica de a fi lăsat să se
descurce singur
Personalitatea dependentă
Clinic
 absenţa autonomiei şi a asumării de responsabilităţi
 supunere la nevoile şi dorinţele celuilalt
 lipsa de încredere în sine
 mai frecvent la femei
 In tabloul clinic al tulburărilor psihotice „folie a
deux”, subiectul psihotic supune frecvent o
personalitate dependentă la convingerea sa
delirantă
Personalitatea dependentă

Dg. diferenţiat
 personalitate histrionică
 personalitate borderline
 în ambele există trăsături de dependenţă
 în schimb relaţiile sunt mai conflictuale şi schimbătoare
 comportamente manipulatoare, impulsive
 personalitate schizoidă
 personalitate schizotipală
 personalitate evitantă
 agorafobia – dependenţă + anxietate şi panică
Personalitatea dependentă
Evoluţie
 Funcţionarea profesională poate fi perturbată
 lipsă de iniţiativă
 necesită o supervizare continuă
 Pot fi victime ale abuzului şi maltratării fizice sau morale fiindcă nu ştiu să-şi apere drepturile
 Risc de tulburare depresivă majoră

Tratament
 psihoterapie
 tehnici comportamentale
 psihoterapie de grup
 psihoterapii familiale
 permit câştigarea unei
 autonomii
 independenţe
 mai bune competenţe sociale

!!! Persoana nu trebuie încurajată să-şi modifice dinamica relaţiei patologice → poate provoca
anxietate
 medicamente – în anxietate, depresii intermitente
 Imipramina – atac de panică
 BZD
 Serotoninergice
Personalitatea obsesional
compulsivă
Modalitate durabilă şi generală de preocupare pentru ordine, perfecţionsim şi control mental şi
interpersonal, (împiedicând) lipsind o supleţe, o deschidere şi o eficacitate, care apare la
începutul vârstei adulte şi este prezentă în contexte diferite, mărturie fiind cel puţin 4 din
manifestările următoare:
1. preocupare pentru detalii, reguli, inventarii, organizare sau planuri încât scopul principal al
activităţii este pierdut din vedere
2. perfecţionism care împiedică ducerea la capăt al sarcinilor (de ex. incapacitate de a sfârşi un
proiect fiindcă exigenţele personale prea stricte nu sunt îndeplinite)
3. devoţiune excesivă pentru lucruri şi productivitate excluzând distracţiile şi prieteniile (fără ca
aceasta să fie explicată prin imperative economice evidente)
4. este prea conştiincios, scrupulos şi rigid asupra problemelor de morală, de etică sau asupra
valorilor (fără ca acest lucru să poată fi explicat printr-o apartenenţă religioasă sau culturală)
5. incapacitatea de a arunca obiecte uzate sau fără utilitate chiar dacă acestea nu au valoare
sentimentală
6. reţinută în a delega sarcini sau a lucra cu altă persoană cu excepţia celor ce se supun exact
manierei sale de a face lucrurile
7. se arată avar cu banii pentru el însuşi şi pentru ceilalţi; banul fiind perceput ca ceva care
trebuie tezaurizat în vederea catastrofelor următoare
8. dă dovadă de rigiditate şi încăpăţânare, indecizie, îndoială
Personalitatea obsesional
compulsivă
Prevalenţă mai mare la bărbaţi
 forme familiale frecvente
 trăsături de caracter: autoritar, riguros, disciplinat

Dg. diferenţiat
 contact rigid şi distant, lipsit de spontaneitate
 restricţie a afectelor
 voinţa de a-şi stăpâni emoţiile
 voinţa de a menţine o aparenţă serioasă

Mecanisme de apărare
 raţionalizarea, formarea reacţională
 izolarea afectelor
 sublimarea
 anularea
Personalitatea obsesional
compulsivă
Clinic
 încăpăţânare
 avariţie
 perfecţionsim
 dorinţa şi căutarea perfecţiunii, ordinii, corectitudinii, respectului
pentru reguli şi pentru valori
 importanţă acordată detaliilor
 se investesc mult în profesie, tolerând cu greu schimbările şi
iniţiativele neprevăzute
 le e greu să ia decizii sau sa aibă iniţiativă
 Teama de a comite greşeli îi face să fie indecişi. Nehotărâţi
 anxioşi, cu prejudecăţi, hiperconştincioşi
Personalitatea obsesional
compulsivă

Dg. diferenţiat
 tulburare obsesiv – compulsivă
 - prezenţa obsesilor şi compulsiilor
 coexitenţa cu o tulburare delirantă
 personalitatea obsesional-compulsivă poate fi
prodromul unei schizofrenii, tulburării depresive
majore
Personalitatea obsesional
compulsivă
Evoluţie
 adaptarea este frecvent bună
 neprevăzutul determină anxietate şi depresie
 tulburare depresivă frecvent cu înaintarea în vârstă

Tratament
 psihoterapie – aceşti pacienţi au conştiinţa tulburată şi caută ei înşişi
un tratament
 de grup
 comportamentală
 medicamente
 Clonozepamul (BZD anticonvulsionantă)
 Rivotril – scade simptomul în TOC sever
 Clomipramina (Anafranil)
 Fluoxetină (Prozac)
 frecvenţă mai mae la bărbaţi
 Freud – modelul analitic
 Anomalii în stadiul anal de dezvoltare ~ 2 ani
Personalitate pasiv - agresivă
se caracterizează prin tendinţa la opoziţie, încăpăţânare, ineficacitate
agresivitate constantă mascată exprimată prin pasivitate şi reticenţă („personalitate
negativistă”)

Dg.
 atitudini negativiste
 rezistenţă pasivă la cererea de a furniza o performanţă adecvată – în sarcini
profesionale sau sociale obişnuite
 se plânge că nu este înţeles şi apreciat de către alte persoane
 este plictisitor (dezagreabil) şi contestă totul
 critică sau dispreţuieşte fără motiv autoritatea
 exprimă invidie sau resentiment pentru toţi cei care au în aparenţă mai mult noroc
 alternează între sfidare ostilă şi regrete
 Nu survine exclusiv în timpul episoadelor depresive majore şi nu e mai bine
explicat printr-o tulburare distimică
Personalitate pasiv - agresivă
Clinic
 tendinţă puternică de a se opune cererilor celorlalţi
 găsesc scuze pentru întârzieri
 găsesc greşeli la cei de care depind
 refuză să se extragă din relaţia de dependenţă
 răspund la critici prin agresivitate şi pun greşelile lor pe seama altora
 relaţiile sunt conflictuale şi ambivalente – dependenţă + opoziţie
 sunt frecvent singuri, pesimişti
 lipsiţi de încredere în ei
 răutate ascunsă sub politeţe şi conformism

Dg. diferenţiat
 personalitate histrionică
 personalitate borderline
 tulburare depresivă majoră
 tulburare distimică

Tratament
 psihoterapie – risc permanent de ruptură şi conflicte
 medicamente – AD. , anxiolitice dacă există anxietate / depresie
Personalitatea sadică
Pacienţii exprimă faţă de alte persoane
 cruzime
 perversiune
 agresiune
 răutatea şi cruditatea sunt gratuite, fără alt scop decât acela de a face rău, a
domina şi a umili alte persoane prin acte dure şi violente
 subiecţii sunt frecvent fascinaţi de violenţă, de războaie, de arme de foc sau
de tortură
 - Pentru a evoca diagnosticul de personalitate sadică conduitele sadice nu
sunt limitate numai registrului sexual, în acest caz diagnosticul de
perversiune sau de parafilie fiind mai apropiat
 se asociează frecvent cu trăsături masochiste
 După Freud – accesul de plăcere sexuală este foarte culpabilizat şi numai
scenariul pervers pus în scenă permite atenuarea vinovăţiei resimţite de
masochist

Tratament
 psihoterapie de inspiraţie psihanalitică – poate avea ca rezultat limitarea
agresivităţii şi a conduitei patogene izvorâte din copilăria precoce
Tulburări de personalitate
Personalitatea paranoică
 este caracterizată prin existenţa în timp a unei neîncrederi
şi a unei suspiciuni generalizate vis-a-vs de ceilalţi
 pacienţii au tendinţa să-şi nege responsabilitatea în
problemele curente şi să atribuie celorlalţi consecinţele
evenimentelor nedorite
 sunt frecvent mânioşi, ostili, iritabili şi intoleranţi cu cei
apropiaţi
 numeroşi fanatici, cverulenti sau geloşi patologic prezintă
o personalitate paranoică
Tulburări de personalitate
Personalitatea schizoidă
 se caracterizează prin existenţa dificultăţilor
relaţionale şi sociale cronice
 indivizii sunt solitari, intravertiţi, vorbesc puţin
 nu exprimă decât puţin emoţii şi dorinţe faţă
de ceilalţi
 sunt frecvent văzuţi ca excentrici, izolaţi,
solitari
Tulburări de personalitate
Personalitatea schizotipala
 se caracterizează prin comportamentele,
atitudinile şi modurile de gândire stranie şi
bizară
 gândire magică, idei de referinţă, iluzii,
sentiment de derealizare, răceală afectivă
Tulburări de personalitate
Personalitatea antisocială
 tulburarea de personalitate antisocială este
incapacitatea de a se conforma la normele
sociale care guvernează în mod obişnuit
comportamentul adolescenţilor şi adulţilor
 se caracterizează prin acte antisociale şi
criminalitate
 nu au ideea de autoritate, nu au culpabilitate
Tulburări de personalitate
Personalitatea borderline
 subiecţi ce sunt la frontiera dintre nevroză şi psihoză
 mecanism de aprare – identificarea proiectivă, clivajul
 se caracterizează prin
 instabilitate afectivă, relaţională, comportamentală (impulsivitate, TS frecvent,
automutilare)
 tulburare de identitate
 sentiment cronic de vid
 tulburare de imagine de sine
 frică de abandon
 Alţi termeni utilizaţi pentru a califica personalitatea borderline
 personalitate „as fi” (H. Deutch)
 schizo pseudonevrotică (P. Hoch şi P. Politon)
 caracter psihotic (J. Frasch)
 CIM 10 – denumirea reţinută este „personalitate emoţional labilă”
Tulburări de personalitate
Personalitatea histrionică
 se caracterizează prin existenţa unui mod
de funcţionare excentric şi extravertit
asociat cu o dramatizare a expresiei
afective, ce face dificilă menţinerea unor
relaţii stabile
Tulburări de personalitate
Personalitatea narcisică
 se caracterizează printr-un sens ascuţit al
propriei valori şi printr-un sentiment fără
măsură de a fi important şi indispensabil
Tulburări de personalitate
Personalitatea evitantă
 se caracterizează printr-o sensibilitate
particulară la critică şi la respingere
 dorinţa de contact şi reasigurare socială
estemare, de obicei cu preţul unor relaţii supuse
nevoii patologice de a fi acceptat fără critică
 sentiment de inferioritate permanent, timiditate
 în CIM 10 – personalitate anxioasă
Tulburări de personalitate
Personalitatea dependentă
 se caracterizează prin absenţa autonomiei, acceptării
responsabilităţilor, supunere faţă de nevoile şi dorinţele celorlalţi în
toate domeniile vieţii
 lipsa de încredere în sine este manifestă
 este imposibil pentru aceşti subiecţi să rămână singuri multă
vreme, caută relaţia
 această personalitate a fost calificată drept pasiv-dependentă
 Freud a descris o personalitate oral-dependentă marcată prin
dependenţă, pesimism, îndoială, lipsa încrederii şi a stimei de sine
 frica de sexualitate
 lipsa determinării
Tulburări de personalitate
Personalitatea obsesional compulsivă
 se caracterizează prin indecizie, îndoială,
obstinaţie (încăpăţânare), cât şi prin restricţia
afectelor
 elementele esenţiale ale acestei personalităţi
articulează în jurul perfecţionismului şi a
rigidităţii
 această tulburare este calificată în CIM 10 –
personalitate anacastă
Tulburări de personalitate
Personalitatea pasiv – agresivă
 se caracterizează prin endinţa la opoziţie,
încăpăţânare, ineficacitate
 o agresivitate este constantă, mascată,
exprimată prin pasivitate şi reticenţă
 în DSM IV este calificată şi ca
personalitate negativistă
Tulburări de personalitate
Personalitatea depresivă
 existenţa durabilă a elementelor clinice
din registrul tulburărilor de dispoziţie
 se regăsesc în pesimism şi o tristeţe
permanentă, acompaniate de anhedonie,
slabă stimă de sine