Sunteți pe pagina 1din 8

Psihopatologia adultului si a varstnicului: Tulburarea de personalitate histrionica

Studentii care au lucrat la acest proiect: Coman Alexandra Stirbei Alexandra Ioana Taina Ana Maria Barbu Malvina Butnaru Vladimir Crisan Clejanu Stefan

Debut si evolutie : - incepe precoce in perioada adulta si este prezenta intr-o varietate de contexte.

Manifestare : - pattern de emotionalitate pervasiva si excesiva si comportament de cautare a atentiei; - daca nu sunt centrul atentiei, ei fac ceva de efect (de ex., inventeaza intamplari, creeaza scene) pentru a atrage centrul atentiei asupra lor, altfel sunt iritati sau nu se simt apreciati; adesea, in mod activ si dramatic, pot incanta cunostintele noi prin entuziasmul, deschiderea evidenta sau tendinta spre flirt, aceste calitati devin neconvingatoare insa, pe masura ce indivizii continua sa ceara sa se afle in centrul atentiei; devin adesea depresivi si iritati cand nu sunt centrul atentiei; - aspectul si comportamentul indivizilor cu aceasta tulburare este adesea inadecvat de provocator sau seducator sexual; comportamentul provocator al celor cu aceasta tulburare este indreptat nu numai spre persoanele fata de care individul are un interes sexual sau romantic, ci survine intr-o gama larga de relatii sociale, ocupationale si profesionale, depasind ceea ce este adecvat contextului social; sunt extrem de preocupati de impresia pe care o face asupra altora aspectul lor, si cheltuie foarte mult timp, energie si bani pe imbracaminte pentru a se face cat mai atragatori; pot fi usor si excesiv de deranjati de un comentariu critic in legatura cu aspectul lor ori de o fotografie pe care ei o considera defavorabila; opiniile ferme sunt exprimate cu fler dramatic, insa motivele subiacente sunt de regula vagi si difuze, fara fapte si detalii care sa le sustina, poate spune ca o anumita persoana este o fiinta umana minunata, insa nu este capabil sa ofere nici un fel de exemple de calitati bune pentru a su stine aceasta opinie; se caracterizeaza prin autodramatizare, teatralism si exprimarea exagerata a emotiilor; isi pot pune in dificultate amicii si cunostintele printr-o manifestare publica excesiva a emotiil ori (de ex., imbratisarea cunostintelor casuale cu o ardoare excesiva, plangand necontrolat in ocazii sentimentale minore ori avand accese de furie); emotiile lor par adesea a apare si dispare prea repede pentru a fi resimtite profund, ceea ce poate face pe ceilalti sa acuze individul de falsificarea acestor emotii; au un mare grad de sugestibilitate, opiniile si sentimentele lor sunt usor influentate de altii si de capriciile de moment;

pot fi foarte increzatori, in special in persoanele extrem de autoritare pe care ei le vad ca rezolvare magica a problemelor lor; au tendinta de a actiona pe baza de supozitii si de a adopta convingeri in mod precipitat; considera adesea relatiile lor mai intime decat sunt in realitate, prezentand aproape fiecare cunostinta ca scumpul meu, scump amic" ori se adreseaza medicilor intalniti doar o data sau de doua ori in circumstante profesionale spunandu-le pe numele de botez; comportamentul fata de clinician se manifesta prin: flatare, oferirea de cadouri, descrieri dramatice ale simptomelor somatice si psihologice, care sunt inlocuite de simptome noi la fiecare vizita; au adesea relatii deteriorate cu amicii de acelasi sex din cauza stilului lor interpersonal provocator sexual care poate pare o amenintare pentru relatiile amicilor lor; isi pot instraina amicii prin pretentii la atentie constanta; pot fi dornici de noutate, stimulare si senzatii tari, si au adesea tendinta de a deveni penibili prin rutinele lor uzuale; sunt adesea intoleranti ori frustrati in situatiile care implica intarzierea gratificarii, actiunile lor fiind indreptate adesea spre obtinerea imediata a satisfactiei; desi adesea, incep o activitate sau un proiect cu mare entuziasm, interesul lor poate diminua rapid; prezinta un risc crescut de gesturi si amenintari de suicid pentru a atrage atentia si a impune o asistenta medicala mai buna.

Relatia de cuplu : - fugile intr-o fantezie romantica sunt frecvente; - pot avea dificultati in obtinerea intimitatii emotionale in relatiile romantice sau sexuale, fara a fi constienti de aceasta, ei joaca adesea un rol (de ex., pe cel al unei victime" sau printese") in relatiile lor cu altii; - pot incerca sa-si controleze partenerii prin manipulare emotionala sau seductie la un nivel, in timp ce manifesta o dependenta marcata de acestia la alt nivel; - relatiile pe termen lung pot fi neglijate pentru a face loc febrei unor noi relatii. Asemanari cu alte tulburari de personalitate : - exagerarea intimitatii din cadrul relatiilor cu alte persoane este intalnita si la narcisisti; - dorinta de atentie este intalnita si in tulburarile de personalitate narcisistica si borderline; - comportamentul manipulativ si emotii rapid schimbatoare pot fi intalnite si in tulburarea de personalitate borderline;

tendinta spre impulsivitate, superficialitatea, catarea aventurii, imprudenta, comportament seducator si manipulator exista si in tulburarea de personalitate antisociala; dependenta de lauda si indrumare poate fi intalnita si la tulburarea de personalitate dependenta.

Diferente fata de alte tulburari de personalitate : - in tulburarea de personalitate borderline sunt intalnite comportamente autodistructive, intreruperi coleroase ale unor relatii stranse si sentimente cronice de insatisfactie profunda si de perturbare a identitatii; - nu se angajeaza in comportamente antisociale ca cei cu tulburare de personalitate antisociala; persoanele cu tulburare de personalitate histrionica tind a fi mai exagerate in emotiile lor decat cei cu tulburare depersonalitate antisociala; comportamentul manipulativ este pt a obtine protectie si nu profit, putere sau gratificatie materiala ca in tulburarea de personalitate antisociala; la narcisisti dorinta de atentie are la baza nevoia de a fi laudati pentru superioritatea lor, pe cand histrionici nu se sinchisesc daca sunt vazuti ca fragili si dependenti atata timp cat obtin atentie; cand vorbesc de gradul de intimitate cu alte persoane, narcisistii pun accentul pe statutul de VIP sau avere; lemente emotionale exagerate in relatiile cu cei de la care sunt asteptate laudele si indrumarea pe care nu le intalnim in tulburarea de personalitate dependenta.

Personalitatea histrionica: histrionica este caracterizata de un model de lunga durata de comportament in cautare de atentie si emotivitate extrema. O persoana cu personalitate histrionica vrea sa fie in centrul atentiei in orice grup social si se simte inconfortabil cand nu este asa. Aceste persoane pot fi percepute ca fiindsubiective si se pot angaja in comportamente sexuale seductive sau provocatoare pentru a atrage atentia asupra lor. Acestor indivizi le poate fi foarte greu sa dezvolte intimitate emotionala in relatia romantica sau sexuala. Fara sa fie constienti frecvent joaca un rol: de victima sau printesa in relatiile cu altii. Pot cauta sa controleze partenerul prin manipularea emotionala sau seductie la un nivel, si pe de alta parte sa prezinte independenta marcata fata de acestia. Au frecvent relatii anormale cu prietenii de acelasi sex deoarece stilul lor sexual interpersonal provocativ poate ameninta relatia. Plictisesc apropiatii cu cereri de atentie permanenta. Devin depresivi si suparati cind nu sunt in centrul interesului. Cauta mereu noutatea, stimularea si excitarea si au tendinta de a deveni plictisiti de rutina obisnuita. Acesti indivizi
http://www.la-psiholog.ro/uploadpoze/primeart_198.jpgPersonalitatea

sunt frecvent intoleranti sau frustrati de situatii care implica o atentie tardiva, actiunile lor fiind centrate pe obtinerea satisfactiei imediat. Desi adeseori initiaza un job sau proiect cu mare entuziasm, interesul lor dispare imediat. Relatiile de lunga durata pot fi neglijate datorita excitarii celor noi. Ca in toate tulburarile de personalitate, persoana afectata trebuie sa aiba cel putin peste 18 ani inainte de a se pune diagnosticul. Este mai prevalenta la femei decit la barbati si apare la 2 - 3 % din populatie. Severitatea tulburarii va diminua o data cu inaintarea in virsta. Majoritatea pacientilor nu cauta tratament. Persoanele cu tulburari de personalitate nu cauta un medic decit atunci cind afectarea incepe sa interfere semnificativ cu viata personala, adica cind sunt pusi in fata situatiilor noi si stresante. Cercetatorii de astazi nu cunosc cauzele tulburarii histrionice. Exista multiple teorii, totusi majoritatea medicilor accepta un model cauzal biopsihosocial. Cauzele sunt probabil complexe si cuprind factori biologici si genetici, sociali (cum ar fi modul cum persoana interactioneaza in dezvoltarea sa timpurie cu familia si prietenii si alti copii) si factori psihosociali (personalitatea si temperamentul individului, modelate de mediul in care traieste si aptitudinele de adaptare copiate). Tratamentul implica psihoterapie de lunga durata. Medicatia poate deasemeni fi prescrisa pentru a ajuta unele simptome debilitante.

Cauze si factori de risc: Exista putine studii obiective ale cauzalitatii acestei tulburari de personalitate. Investigatiile raportate au rezultate neconcludente. Explicatiile psihoanalitice fac legatura fie cu esecul rezolvarii conflictelor oedipiene fie a conflictelor verbale. Aceasta tulburare de personalitate este rar observata la barbati. In aceste situatii exista si alte probleme fata de identificarea sexuala a persoanei. Cauzele neurochimice: Studiile arata ca pacientii cu aceasta tulburare au sisteme noradrenergice inalt responsive, cu eliberarea excesiva a neurotransmitatorului denumit norepinefrina. Neurotransmitatorii sunt substante care comunica impulsurile de la un neuron la altul in creier, iar aceste impulsuri dicteaza comportamentul. Tendinta spre o reactive emotionala excesiva la respingere comuna la pacientii histrionici poate fi atribuita malfunctiei intr-un grup de neurotransmitatori denumiti catecolamine. Norepinefrina apartine acestui grup. Cauzele de dezvoltare: Teoria psihoanalitica dezvoltata de Freud sublineaza o serie de stadii psihosexuale de dezvoltare prin care trece individul. Aceste stadii determina dezvoltarea psihologica de mai tirziu. S-a propus ca stadiul genital este determinantul tulburarii. Unii cercetatori considera ca stadiul oral al lui Freud a fi mai important in dezvoltarea tulburarii. Cei mai multi psihoanalisti sunt de accord ca o copilarie traumatica contribuie la dezvoltarea histrionismului. O alta component din teoria lui Freud este mecanismul de aparare. Mecanismele de aparare sunt seturi de metode sistematice, inconstiente pe care le dezvolta oamenii pentru a face fata conflictelor si a reduce anxietatea. Dupa teoria lui Freud toti oamenii folosesc aceste mecanisme, dar diferiti oameni folosesc diferite tipuri de mecanisme. Indivizii afectati difera in severitatea

mecanismelor de aparare neadaptate pe care le folosesc. Cazurile severe folosesc represia, negarea si disocierea. Cauzele biosociale: Un model biosocial in psihologie arata cum contribuie factorii biologici la dezvoltarea personalitatii. Acestea sugereaza ca oamenii dezvolta tulburarea din aprobarea interpersonala inconstienta oferita de parinti. Acesti indivizi au invatat sa ia ceea ce vor de la altii prin atragerea atentiei fata de ei. Cauzele socioculturale: Studiile asupra diferitelor culture cu rate crescute de histrionism sugereaza cauze sociale si culturale ale bolii. Unii cercetatori se asteapta sa gaseasca aceasta tulburare mai ales printre culturile care tind sa valorize modul dezinhibat de manifestare a emotiilor. Variabilele personale: Cercetatorii au descoperit unele legaturi intre virsta indivizilor afectati si comportamentul manifestat de acestia. Simptomele sunt de lunga durata, totusi caracterul histrionic se poate modifica cu virsta. De exemplu, seductia poate fi manifestata mai frecvent de un adult tinar decit unul batrin. Pentru a impresiona pe altii unii adulti trec de la seductia sexuala la una paterna sau materna. Semne si simptome: Persoanele cu aceasta tulburare pot de obicei functiona la un nivel normal social si profesional. Au aptitudini sociale bune, dar tind sa le foloseasca pentru a manipula pe altii si a intra in centrul atentiei. Mai mult, personalitatea histrionica poate afecta viata sociala sau romantic,a sau abilitatea de a face fata esecurilor. Acestor persoane le lipseste empatia. Incep relatiile bine, dar tind sa greseaca cind este nevoie de durabilitate sau profunzime, alternind intre extremele idealizarii si dezinteresului. Pot cauta tratament pentru depresie cind relatia romantica se termina. Frecvent nu isi percep situatia personala realistic si au tendinta de a dramatiza si a exagera problemele. Pot schimba diferite job-uri pe masura ce devin plictisiti si au probleme de a face fata frustrarii. Pentru ca doresc noutate si excitare se pot pune in situatii riscante. Toti acesti factori pot conduce la dezvoltarea depresiei. Alte manifestari cuprind: - comportament exhibitionist, cautarea constanta a aprobarii si reasigurarii; - dramatism excesiv cu manifestare exagerata a emotiilor cum ar fi imbratisarea cuiva abia cunoscut sau plinsul incontrolabil in timpul unui film trist; - sensibilitate excesiva la criticism sau dezaprobare - aspect seductiv si comportamente inadecvate; - simptome somatice folosite pentru a atrage atentia; - toleranta diminuata la frustrare; - schimbarea rapida a statusului emotional care pot apare superficiale sau exaggerate pentru altii; - tendinta de a crede ca relatiile sunt mai intime decit in realitate; - decizii luate in graba.

Subtipurile Millon: Un individ histrionic poate prezenta nici unul sau unul dintre urmatoarele: Histrionicul teatral: este in special dramatic, romantic si cauta atentia. Histrionicul infantil: include caracteristici de granita. Histrionicul vivace: sintetizeaza seductivitatea histrionicului cu nivelul de energie tipic hipomaniei. Histrionicul ispititor: include caracteristici compulsive si de dependenta. Histrionicul temperamental: include caracteristici negativiste (pasiv-agresive). Histrionicul viclean: caracteristici antisociale. Indivizii cu aceasta tulburare fac fata cu greu intimitatii emotionale in relatiile romantice. Diagnostic: Aspectul individului, comportamentul, istoricul, alaturi de evaluarea psihologica, sunt de obicei suficiente pentru a stabili un diagnostic. Nu exista nici un test pentru a confirma acest diagnostic. Deoarece criteriile sunt subiective unele persoane pot fi diagnosticate gresit ca avind tulburarea, in timp ce altele pot sa nu fie diagnosticate niciodata. Tratamentul este de obicei initiat pentru depresia asociata cu relatiile romantic terminate. Medicatia ajuta ameliorarea simptomelor, precum depresia. Psihoterapia poate fi de ajutor. Criteriile de diagnostic ale tulburarii histrionice de personalitate cuprind un model de emotivitate excesiva si cautarea atentiei cu debutul in copilarie si prezentindu-se intr-o varietate de context, indicate de 5 sau mai multe dintre urmatoarele: - se simte inconfortabil in situatii in care nu se afla in centrul atentiei; - interactiunile cu altii sunt caracterizate de comportament sexual sau seductiv inadecvat; - manifesta modificari rapide ale emotiilor si aparenta de superficialitate; - foloseste constant aspectul fizic pentru a atrage atentia; - are un stil de a vorbi excesiv, impresionist si fara detalii; - auto-dramatizeaza, este teatral si exagereaza expresia emotiilor; - este sugestibil, influentabil de catre altii sau de circumstante - considera relatiile mai intime decit in realitate. Tratament: Datorita absentei cercetarilor sutinute asupra tulburarilor de personalitate si a tratamentului de lunga durata prin psihoterapie, descoperirile empirice aupra tratamentului acestor tulburari ramin bazate pe metode pe caz si nu studii clinice. Astfel tratamentul de elective este psihoterapia si/sau terapia conitiv comportamentala, care incearca auto-dezvoltarea prin rezolvarea conflictelor si a inhibitiilor. Terapia de grup poate ajuta indivizii histrionici sa invete cum sa nu-si mai manifeste excesiv comportamentele dramatice, dar trebuie monitorizata atent pentru ca poate da persoanei o audienta pentru a-si prezenta rolul si oportunitatea de a perpetua comportamentul histrionic. Terapia cognitiv-comportamentala: Este un tratament directionat spre a reduce gindurile disfunctionale ale individului. Astfel de ginduri includ teme precum faptul ca nu este capabil sa aiba grija de el insusi. Aceasta terapie incearca sa inlature gindurile automate de inferioritate. Ii invata pe pacienti sa identifice

gindurile automate, sa lucreze asupra comportamentului impulsiv si sa dezvolte aptitudini mai bune de a rezolva problemele. Meditatia: Este folosita pentru a asista pacientii extrovertiti cu histrionism sa se relaxeze si sa-si focalizeze emotiile. Unii terapeuti folosesc hipnoza pentru a ajuta pacientii sa se relaxeze cind experimenteaza o frecventa cardiac rapida sau palpitatii in cursul unei manifestari de dramatism. Psihoterapia: Deoarece personalitatea umana este o parte atit de integranta din ceea ce defineste identitatea noastra, aceasta tulburare este dificil de tratat. Psihoterapia individuala focalizata in ameliorarea mecanismelor de copiere si dezvoltarea aptitudinilor interpersonale pare a fi cea mai eficienta metoda de tratament. Terapia de grup nu este in general recomandata persoanelor histrionice deoarece comportamentului lor in cautare de atentie poate monopoliza sedinta. Gesturile suicidale si automutilarea, drept comportamente in cautare de atentie sunt frecvent asociate cu histrionismul. Chiar si decesul nu este intentia pacientului. Orice planuri de suicid trebuie luate in considerare. Terapia recomandata este de scurta durata si doreste sa resolve problemele imediate si dificultatile din viata pacientului. Medicatia: Medicatia psihiatrica nu este de obicei folosita pentru a ameliora tulburarea de personalitate dar poate fi utilizata pentru a trata tulburarile asociate cum ar fi anxietatea sau depresia. Prescrierea acestor medicamente trebuie facuta cu atentie datorita posibilitatii ca pacientul sa foloseasca medicamentele inadecvat cu ginduri auto-distructive. Caracteristicele acestor indivizi sunt de lunga durata. Ei folosesc serviciile medicale frecvent, nu ramin in tratamentul psihoterapeutic indeajuns de mult pentru a face modificari. Tind sa aiba scopuri vagi si sa treaca la ceva mai interesant. Pe masura ce indivizii imbatrinesc prezinta mai putine simptome. Cercetatorii pun acest fapt pe seama lipsei de energie la batrinete.