http://www.la-psiholog.

ro/info/personalitateahistrionica
Personalitatea histrionica
Personalitatea histrionica este caracterizata de un model de lunga durata
de comportament in cautare de atentie si emotivitate extrema. O
persoana cu personalitate histrionicavrea sa fie in centrul atentiei in
orice grup social si se simte inconfortabil cand nu este asa. Aceste
persoane pot fi percepute ca fiindsubiective si se pot angaja in
comportamente sexuale seductive sau provocatoare pentru a atrage
atentia asupra lor.
Acestor indivizi le poate fi foarte greu sa dezvolte intimitate emotionala
in relatia romantica sau sexuala. Fara sa fie constienti frecvent joaca
un rol: de victima sau printesa in relatiile cu altii. Pot cauta
sa controleze partenerul prin manipularea emotionala sau seductie la un
nivel, si pe de alta parte sa prezinte independenta marcata fata de
acestia.
Au frecvent relatii anormale cu prietenii de acelasi sex deoarece stilul
lor sexual interpersonal provocativ poate ameninta relatia. Plictisesc
apropiatii cu cereri de atentie permanenta. Devin depresivi si suparati cind
nu sunt in centrul interesului.
Cauta mereu noutatea, stimularea si excitarea si au tendinta de a
deveni plictisiti de rutina obisnuita. Acesti indivizi sunt frecvent
intoleranti sau frustrati de situatii care implica o atentie tardiva, actiunile lor
fiind centrate pe obtinerea satisfactiei imediat. Desi adeseori initiaza un job
sau proiect cu mare entuziasm, interesul lor dispare imediat. Relatiile de
lunga durata pot fi neglijate datorita excitarii celor noi.
Ca in toate tulburarile de personalitate, persoana afectata trebuie sa aiba
cel putin peste 18 ani inainte de a se pune diagnosticul. Este mai
prevalenta la femei decit la barbati si apare la 2 - 3 % din populatie.
Severitatea tulburarii va diminua o data cu inaintarea in virsta.
Majoritatea pacientilor nu cauta tratament. Persoanele cu tulburari de
personalitate nu cauta un medic decit atunci cind afectarea incepe sa
interfere semnificativ cu viata personala, adica cind sunt pusi in fata
situatiilor noi si stresante.
Cercetatorii de astazi nu cunosc cauzele tulburarii histrionice. Exista

multiple teorii, totusi majoritatea medicilor accepta un model cauzal

biopsihosocial. Cauzele sunt probabil complexe si cuprind factori
biologici si genetici, sociali (cum ar fi modul cum persoana
interactioneaza in dezvoltarea sa timpurie cu familia si prietenii si alti copii)
si factoripsihosociali (personalitatea si temperamentul individului,
modelate de mediul in care traieste si aptitudinele de adaptare copiate).
Tratamentul implica psihoterapie de lunga durata. Medicatia poate
deasemeni fi prescrisa pentru a ajuta unele simptome debilitante.

Cauze si factori de risc:Exista putine studii obiective ale cauzalitatii

acestei tulburari de personalitate. Investigatiile raportate au rezultate
neconcludente. Explicatiile psihoanalitice fac legatura fie cu esecul
rezolvarii conflictelor oedipiene fie a conflictelor verbale. Aceasta tulburare
de personalitate este rar observata la barbati. In aceste situatii exista si
alte probleme fata de identificarea sexuala a persoanei.
Cauzele neurochimice:
Studiile arata ca pacientii cu aceasta tulburare au sisteme noradrenergice
inalt responsive, cu eliberarea excesiva a neurotransmitatorului denumit
norepinefrina. Neurotransmitatorii sunt substante care comunica
impulsurile de la un neuron la altul in creier, iar aceste impulsuri dicteaza
comportamentul. Tendinta spre o reactive emotionala excesiva la
respingere comuna la pacientii histrionici poate fi atribuita malfunctiei intrun grup de neurotransmitatori denumiti catecolamine. Norepinefrina
apartine acestui grup.
Cauzele de dezvoltare:
Teoria psihoanalitica dezvoltata de Freud sublineaza o serie de stadii
psihosexuale de dezvoltare prin care trece individul. Aceste stadii
determina dezvoltarea psihologica de mai tirziu. S-a propus ca stadiul
genital este determinantul tulburarii. Unii cercetatori considera ca stadiul
oral al lui Freud a fi mai important in dezvoltarea tulburarii. Cei mai multi
psihoanalisti sunt de accord ca o copilarie traumatica contribuie la
dezvoltarea histrionismului.
O alta component din teoria lui Freud este mecanismul de aparare.
Mecanismele de aparare sunt seturi de metode sistematice, inconstiente
pe care le dezvolta oamenii pentru a face fata conflictelor si a reduce
anxietatea. Dupa teoria lui Freud toti oamenii folosesc aceste mecanisme,
dar diferiti oameni folosesc diferite tipuri de mecanisme. Indivizii afectati
difera in severitatea mecanismelor de aparare neadaptate pe care le
folosesc. Cazurile severe folosesc represia, negarea si disocierea.
Cauzele biosociale:

Un model biosocial in psihologie arata cum contribuie factorii biologici la

dezvoltarea personalitatii. Acestea sugereaza ca oamenii dezvolta
tulburarea din aprobarea interpersonala inconstienta oferita de parinti.
Acesti indivizi au invatat sa ia ceea ce vor de la altii prin atragerea atentiei
fata de ei.
Cauzele socioculturale:
Studiile asupra diferitelor culture cu rate crescute de histrionism sugereaza
cauze sociale si culturale ale bolii. Unii cercetatori se asteapta sa
gaseasca aceasta tulburare mai ales printre culturile care tind sa valorize
modul dezinhibat de manifestare a emotiilor.
Variabilele personale:
Cercetatorii au descoperit unele legaturi intre virsta indivizilor afectati si
comportamentul manifestat de acestia. Simptomele sunt de lunga durata,
totusi caracterul histrionic se poate modifica cu virsta. De exemplu,
seductia poate fi manifestata mai frecvent de un adult tinar decit unul
batrin. Pentru a impresiona pe altii unii adulti trec de la seductia sexuala la
una paterna sau materna.

Semne si simptome:Persoanele cu aceasta tulburare pot de obicei

functiona la un nivel normal social si profesional. Au aptitudini
sociale bune, dar tind sa le foloseasca pentru a manipula pe altii si a
intra in centrul atentiei. Mai mult, personalitatea histrionica poate afecta
viata sociala sau romantic,a sau abilitatea de a face fata esecurilor.
Acestor persoane le lipseste empatia. Incep relatiile bine, dar tind sa
greseaca cind este nevoie de durabilitate sau profunzime, alternind intre
extremele idealizarii si dezinteresului. Pot cauta tratament pentru depresie
cind relatia romantica se termina.
Frecvent nu isi percep situatia personala realistic si au tendinta de a
dramatiza si a exagera problemele. Pot schimba diferite job-uri pe
masura ce devin plictisiti si au probleme de a face fata frustrarii. Pentru ca
doresc noutate si excitare se pot pune in situatii riscante. Toti acesti factori
pot conduce la dezvoltarea depresiei.
Alte manifestari cuprind:
- comportament exhibitionist, cautarea constanta a aprobarii si reasigurarii
- dramatism excesiv cu manifestare exagerata a emotiilor cum ar fi
imbratisarea cuiva abia cunoscut sau plinsul incontrolabil in timpul unui film
trist
- sensibilitate excesiva la criticism sau dezaprobare
- aspect seductiv si comportamente inadecvate
- simptome somatice folosite pentru a atrage atentia

- toleranta diminuata la frustrare

- schimbarea rapida a statusului emotional care pot apare superficiale sau
exaggerate pentru altii
- tendinta de a crede ca relatiile sunt mai intime decit in realitate
- decizii luate in graba.

Subtipurile Millon:Un individ histrionic poate prezenta nici unul sau

unul dintre urmatoarele:
Histrionicul teatral: este in special dramatic, romantic si cauta atentia.
Histrionicul infantile: include caracteristici de granita.
Histrionicul vivace: sintetizeaza seductivitatea histrionicului cu nivelul de
energie tipic hipomaniei.
Histrionicul ispititor: include caracteristici compulsive si de dependenta.
Histrionicul temperamental: include caracteristici negativiste (pasivagresive).
Histrionicul viclean: caracteristici antisociale.
Indivizii cu aceasta tulburare fac fata cu greu intimitatii emotionale in
relatiile romantice.

Diagnostic:Aspectul individului, comportamentul, istoricul, alaturi de

evaluarea psihologica, sunt de obicei suficiente pentru a stabili un
diagnostic. Nu exista nici un test pentru a confirma acest diagnostic.
Deoarece criteriile sunt subiective unele persoane pot fi diagnosticate
gresit ca avind tulburarea, in timp ce altele pot sa nu fie diagnosticate
niciodata. Tratamentul este de obicei initiat pentru depresia asociata cu
relatiile romantic terminate. Medicatia ajuta ameliorarea simptomelor,
precum depresia. Psihoterapia poate fi de ajutor.
Criteriile de diagnostic ale tulburarii histrionice de
personalitate cuprind un model de emotivitate excesiva si cautarea
atentiei cu debutul in copilarie si prezentindu-se intr-o varietate de context,
indicate de 5 sau mai multe dintre urmatoarele:
- se simte inconfortabil in situatii in care nu se afla in centrul atentiei
- interactiunile cu altii sunt caracterizate de comportament sexual sau
seductiv inadecvat
- manifesta modificari rapide ale emotiilor si aparenta de superficialitate
- foloseste constant aspectul fizic pentru a atrage atentia
- are un stil de a vorbi excesiv, impresionist si fara detalii
- auto-dramatizeaza, este teatral si exagereaza expresia emotiilor
- este sugestibil, influentabil de catre altii sau de circumstante
- considera relatiile mai intime decit in realitate.

Tratament:Datorita absentei cercetarilor sutinute asupra tulburarilor de

personalitate si a tratamentului de lunga durata prin psihoterapie,
descoperirile empirice aupra tratamentului acestor tulburari ramin bazate
pe metode pe caz si nu studii clinice. Astfel tratamentul de elective este
psihoterapia si/sau terapia conitiv comportamentala, care incearca autodezvoltarea prin rezolvarea conflictelor si a inhibitiilor. Terapia de grup
poate ajuta indivizii histrionici sa invete cum sa nu-si mai manifeste
excesiv comportamentele dramatice, dar trebuie monitorizata atent pentru
ca poate da persoanei o audienta pentru a-si prezenta rolul si
oportunitatea de a perpetua comportamentul histrionic.
Terapia cognitiv-comportamentala:
Este un tratament directionat spre a reduce gindurile disfunctionale ale
individului. Astfel de ginduri includ teme precum faptul ca nu este capabil
sa aiba grija de el insusi. Aceasta terapie incearca sa inlature gindurile
automate de inferioritate. Ii invata pe pacienti sa identifice gindurile
automate, sa lucreze asupra comportamentului impulsiv si sa dezvolte
aptitudini mai bune de a rezolva problemele.
Meditatia:
Este folosita pentru a asista pacientii extrovertiti cu histrionism sa se
relaxeze si sa-si focalizeze emotiile. Unii terapeuti folosesc hipnoza pentru
a ajuta pacientii sa se relaxeze cind experimenteaza o frecventa cardiac
rapida sau palpitatii in cursul unei manifestari de dramatism.
Psihoterapia:
Deoarece personalitatea umana este o parte atit de integranta din ceea ce
defineste identitatea noastra, aceasta tulburare este dificil de tratat.
Psihoterapia individuala focalizata in ameliorarea mecanismelor de copiere
si dezvoltarea aptitudinilor interpersonale pare a fi cea mai eficienta
metoda de tratament. Terapia de grup nu este in general recomandata
persoanelor histrionice deoarece comportamentului lor in cautare de
atentie poate monopoliza sedinta.
Gesturile suicidale si automutilarea, drept comportamente in cautare de
atentie sunt frecvent asociate cu histrionismul. Chiar si decesul nu este
intentia pacientului. Orice planuri de suicid trebuie luate in considerare.
Terapia recomandata este de scurta durata si doreste sa resolve
problemele imediate si dificultatile din viata pacientului.
Medicatia:
Medicatia psihiatrica nu este de obicei folosita pentru a ameliora tulburarea
de personalitate dar poate fi utilizata pentru a trata tulburarile asociate cum

ar fi anxietatea sau depresia. Prescrierea acestor medicamente trebuie

facuta cu atentie datorita posibilitatii ca pacientul sa foloseasca
medicamentele inadecvat cu ginduri auto-distructive.
Caracteristicele acestor indivizi sunt de lunga durata. Ei folosesc serviciile
medicale frecvent, nu ramin in tratamentul psihoterapeutic indeajuns de
mult pentru a face modificari. Tind sa aiba scopuri vagi si sa treaca la ceva
mai interesant. Pe masura ce indivizii imbatrinesc prezinta mai putine
simptome. Cercetatorii pun acest fapt pe seama lipsei de energie la
batrinete.