PSIHOLOGIE MEDICALA

Suport de Curs

Lect. Univ. Dr. Ligiana Petre

* Nota. Acest suport de curs a fost redactat cu scopul de a prezenta

repere teoretice pentru fixarea cunostintelor diseminate in cadrul
cursurilor si pentru a ajuta studentul sa se orienteze in studiul
individual. Materialul prezentat n continuare este o prezentare
schematic a coninutului i tematicilor abordate la cursuri si
seminarii. Parcurgerea acestui suport de curs este necesara, dar
nu suficienta pentru cunoasterea tematicii, metodologiei si
interventiilor specifice psihologiei medicale si, implicit, nu este
suficient pentru promovarea examenelor de verificare. Studentul
este incurajat sa frecventeze cursurile si seminariile si sa consulte
bibliografia recomandata pentru o perspectiva comprehensiva si
rezultate optime.

SEMESTRUL 2

CURS 1. Psihologia sanatatii. Personalitatea si sanatatea.

Domeniu interdisciplinar axat pe intelegerea
influenteaza sanatatea, boala si tratamentele.

factorilor

care

Definitie. Studiul factorilor sociali, psihologici si fiziologici implicati

in comportamentele, cognitiile si emotiile legate de boala.
Sanatatea = stare de bine din punct de vedere fizic, psihologic,
social, economic, cultural, spiritual si nu neaparat in absenta
maladiei sau a durerii.
Principalii determinanti ai sanatatii:
1. conditiile socioeconomice generale, culturale si de mediu
2. influentele sistemelor sociale ( familie, comunitate, conditie de
mediu, societate)
3. conditiile de viata psihosociale si
asociate unor posibile reactii la stres

materiale

individuale

4. factorii individuali ( emotie, cognitie, motivatie, personalitate)

si sistemele fiziologic si genetic ( varsta, sex, constitutie fizica)
Cele 4 categorii de factori sunt influentati de structura sociala si
economica a unei societati.
Principala cauza de mortalitate in tarile dezvoltate este
reprezentata de maladiile cronice ( afectiunile cardiace,
cancerele, AVC si ale sistemului respirator) si nu de
maladiile infectioase. 2/3 dintre decese sunt legate de
anumiti factori de risc influentati semnificativ de
comportamentele asociate contextelor de viata.

Promovarea sanatatii. 3 abordari principale:

1. Abordarea
sociocognitiva
comportament.

schimbarii

Obiectiv
schimbarea comportamentului
modificarea cognitiilor individuale.

bazata

de

pe

Modelul credintelor referitoare la sanatate HBM, Rosenstock,

1974.
Teoria sociala cognitiva a lui Bandura, 1977, 1986, 1997.
Teoria actiunii rationale (TRA, Fsihbein si Ajzen, 1975)
Teoria comportamentului planificat (TPB, Theory of Planned
Behaviour, Ajzen, 1985, 2002).
2. Modelele de self-empowerment
Obiectiv dezvoltarea capacitatii de a face alegeri pentru
propria sanatate.
Empowerment = capacitatea de a intelege si de a controla
fortele personale, sociale, economice si politice care determina
calitatea vietii, in scopul ameliorarii acesteia. (Fischer si
Tarquinio, 2006).
Sa stii sa spui nu!
3. Abordarea actiunii colective
Obiectiv modificarea cauzelor socioeconomice si de mediu ale
sanatatii prin intermediul organizarii colective a membrilor unei
comunitati (Morin si Apostolidis, 2002).

Personalitatea si sanatatea
Diferiti autori au descris profiluri complexe de personalitate cu
risc pentru diferite maladii, in special cardiovasculare si cancer
(tip A, tip C). In prezent, aceste profile sunt discutabile. Studiile
recente se axeaza pe anumite trasaturi specifice ale
personalitatii (anxietate, depresie, ostilitate, etc) cu rol in
aparitia si dezvoltarea anumitor boli.
Factorii de vulnerabilitate si sanatatea
1. ostilitatea
2. anxietatea

3. afectele depresive
Exprimarea emotiilor si sanatatea
Profilul
de personalitate tip C - reprimarea emotiilor,
resemnare/disperare cu comportament supra-adaptat, cooperare,
evitarea conflictelor.
Cousson Gelie (2001) blocajul exprimarii afectelor apare asociat
cu debutul cancerului, inclusiv in anumite studii longitudinale.
2. Exprimarea emotiilor in maladiile cronice
Panagopoulou, Kersbergen, Maes ( 2002) detresa psihologica se
mareste o data cu nonexprimarea emotiilor.
Exprimarea puternica a emotiilor nu produce un efect pozitiv.
Nonexprimarea poate duce la un efect negativ.
3. Alexitimia (Sifneos, 1973)
Alexitimia = functionarea pacientilor cu afectiuni
organice si o componenta psihosomatica
semnificativa.
Aspecte complementare alexitimiei (Pedinielli, 1992):

incapacitatea persoanei de a-si recunoaste, identifica si

exprima propriile emotii;

limitarea capacitatii de a visa, mai ales a aptitudinii spre

reveria nocturna

tendinta de
conflictelor;

descrierea
detaliata
simptomelor fizice.

actiona

pentru

evitarea

faptelor,

si

rezolvarea

evenimentelor

sau

Instrumente psihodiagnostice: Beth Israel Questionnaire, Toronto

Alexithymic Scale (TAS).

Factorii personali si sanatatea

1. Eficacitatea personala
2. Optimismul
3. Sensul coerentei
4. Rezilienta
Bibliografie: Montreuil, M., Doron, J. ( coord) Tratat de psihologie
clinica si psihopatologie, Trei, Bucuresti, 2009.

C2. Stres sanatate boala. Stresul definitie, manifestari,

mecanisme, modele, tipuri. Teste clinice de evaluare a
stresului
Stres (lat. Stringere = a constrange) raspuns specific al
organismului la solicitarile nespecifice, atat externe cat si interioare,
prin expectatii, credinte, aspiratii, temeri, generatoare de stari
placute sau neplacute.
Definitiile stresului sunt amprentate de diferitele perspective ale
abordarilor specifice
1. Definitii fiziologice, fundamentate pe cercetarile clinice si de
laborator.
2. Definitii bazate pe criterii psihologice
3. Definitii pe criterii sociologice.
Hans Selye (1936) dezvolta si popularizeaza in mediile stiintifice si
medicale conceptul de stress. El descrie sindromul general de
adaptare (SGA) ca efortul organismului de a raspunde la solicitarile
mediului. SGA consta in 3 stadii: reactia de alarma, stadiul de
rezistenta si stadiul de epuizare.
Richard Lazarus (1966) initiaza in cadrul teoriei tranzactionale o
alta teorie despre stres bazata pe 4 concepte:
-

interactiunea ( tranzactia)

sistemul cognitiv

evaluarea

copingul cognitiv.

Stresul reprezinta o tranzactie dinamica specifica

intre persoana si mediu, care este evaluata de
catre persoana ca depasindu-i resursele,
punandu-i in pericol starea de bine. (Lazarus si
Folkman, 1984)

Manifestarile stresului
Nivel de actiune

Manifestarile stresului

Sist. cardiovascular

Tahicardie, aritmii, HTA

Sist. gastrointestinal

Sialoree,
intensificarea
tranzitului intestinal

Sist. muscular

Bruxism, dispee, hiperventilatie,

tensiune
musculara,
ticuri,
fasciculatii

Sist. neuroendocrin

Nivel scazut de CA si CO in
sange si urina, testosteron,
prolactina,
colesterol,
betaendorfine, STH, acizi grasi
liberi

Sist. imun

Moficari
la
nivelul
imunoglobulinei IgA, IgE, IgG,
IgM, cresterea limfocitelor

Derma

Transpiratie excesiva, modificari

in conductanta electrica a pielii

Emotional afectiv

Anxietate, frustrare, ostilitate,

depresie,
labilitate,
culpabilitate, neputinta.

Cognitiv

Afectari
ale MSD si MLD,
capacitate
de
concentrare
scazuta, toleranta la frustrare
redusa, ideatie obsesiva si
irationala, etc.

Comportamental

Pasivitate,
agresivitate,
instabilitate,
evitare,
fuga,
demisie,
afectarea
relatiilor
interpersonale,
accidente,

comportament de tipul totul

sau
nimic,
cresterea
sau
pierderea apetitului, insomnii,
abuz de alcool, tutun, cafea,
medicamente, suicid.

Modele de stres-coping
1. Teoria cognitiva a stresului a lui Lazarus si Folkman
Lazarus a descris stresul ca un proces care include stimuli/stresori si
raspunsurile provocate, dar si relatia dintre persoana si mediu,
relatie aflata intr-o continua dinamica bidirectionala intre cei 2 poli,
persoana si mediul, fiecare actionand asupra celuilalt. Aceasta
relatie este modulata de 2 grupe de procese, respectiv cele de
evalaure cognitiva si procesele de coping.
a. Procesele de evaluare cognitiva. Exista 2 forme majora de
evaluare: 1. prin intermediul careia persoana evaluaeza
impactul evenimentului stresant pentru mentinerea starii sale
de bine( stres perceput, Cohen, Kamarch si Mermelstein,
1983) si 2. Evaluarea de catre persoana a capacitatilor proprii
de control si de a face fata situatiei (control perceput).
b. Procesul de a-face-fata (coping), strategii de adaptare.

Conceptul de coping modul in care persoana se

adapteaza la situatiile stresante si elaboreaza un
raspuns pentru a face fata.

2.

Strategii de coping ansamblul proceselor dezvoltate

de o persoana intr-o situatie perceputa ca stresanta cu
scopul diminuarii, eliminarii sau tolerarii impactului
asupra starii sale de bine.

Modelul extins al stresului si copingului dupa Moss si Schaefer

Moss si Schaefer (1993) introduc diferite grupe de factori care
moduleaza tranzactia intre persoana si mediu, completand notiunile

fundamentale ale teoriei lui Lazarus si Folkman evaluarile

cognitive ale situatiei si strategiile de coping sunt influentate de
resursele si obstacolele specifice contextului situational
( evenimente de viata, sustinere sociala, presiune normativa, etc.),
precum si de caracteristicile biologice ( sex, varsta, bagaj genetic),
fiziologice ( constitutie fizica), dar si de anumiti factori sociopsihologici ( stil de viata si profil de personalitate).
3. Modele de ajustare la maladia cronica de Maes, Leventhal si De
Ridder
Evaluarea unui eveniment este determinata atat de caracteristicile
acestuia, precum si de scopurile personale. Astfel, acest model
considera ca alte evenimente semnificative de viata, independente
de boala, pot sa influenteze modul de a reactiona in gestionarea
bolii, pe langa factorii personali si contextuali, a caracteristicilor
specifice bolii si tratamentului.
Teste clinice de evaluare a stresului: Scala stresului perceput
(PSS), Scala stresului zilnic (DHS), Chestionarul evenimentelor
recente (RLCQ), Scala de evaluare a readaptarii sociale (SRRS)
Bibliografie:
1. Athanasiu A. (1998) Bazele
medicale, Oscar Print, Bucuresti;

psihologice

ale

practicii

2. Cosman D. (2010) Psihologie medicala, Polirom, Iasi;

3. Montreuil, M., Doron, J. ( coord) Tratat de psihologie clinica si
psihopatologie, Trei, Bucuresti, 2009.

10

C3. Psihologia durerii. Aspecte generale. Factori de risc.

Teorii ale durerii.
Psihooncologie. Interventii psihologice medicale.

Durerea este o experienta unica pentru fiecare persoana in parte.

Durerea este o experienta senzoriala asociata cu leziuni
tisulare actuale sau potentiale sau descrisa in termenii unei
astfel de leziuni. Durerea este intotdeauna subiectiva.
(Asociatia Internationala pentru Studiul Durerii)
Durerea implica una sau mai multe persoane si poate afecta atat
familiile, prietenii, cunostintele, dar si profesionistii implicati in
ingrijirea persoanelor care se confrunta cu durerea si boala.
Durerea este ceea ce pacientul
spune ca doare. Este ceea ce
pacientul descrie si nu ceea ce cred
ceilalti ca e!

Clasificari ale durerii

In functie de durata

In functie de fioziopatologie

Acuta

Nociceptiva

Cronica

Somatica

Incidenta

Viscerala
Neuropatica
Centrala
Periferica
Simpatetica
Psihogena

11

Factori

Durerea acuta si durerea cronica au

manifestari fizice si asocieri
psihologice diferite, necesitand
abordari terapeutice diferite.

care

influenteaza perceptia durerii 2 categorii de factori

psihologici:

Factori ce tin de situatie informatiile legate de durere, locul

si modul de aparitie a durerii.

Factori individuali experienta cu durerea, credintele

personale despre sanatate si boala, aptitudinile cognitive,
stilul de gandire.

Factori generali :
1. Durerea severa sau progresiva, care provoaca o limitare
semnificativa a activitatii sau tratarea anterioara
ineficienta/insuficienta vor agrava perceptia durerii; situatiile
Un tratament eficient al durerii va usura tratamentul durerii
viitoare.
opuse o pot usura.
2.

2. Alte simptome fizice: insomnie, extenuare sau fatigabilitate

secundare durerii netratate vor resimti mai acut durerea.
Tusea persistenta, voma repetata sau sughitul pot agrava
durerea, in special durerea osoasa. Dispneea, diareea,
incontinenta sau hemoragia agraveaza perceptia durerii.

12

3. Probleme psihologice cei mai comuni factori de agravare a

perceptiei durerii. Ex. Teama de moarte, de pierdere a
Neidentificarea si ne-tratarea suferintelor psihologice este o
cauza frecventa a durerii.

controlului, depresia, anxietatea, etc.

4. Dificultatile sociale - lipsa sprijinului familial, social, dificultati
economice, financiare, relatii interpersonale conflictuale, etc.
pot conduce la durere netratata.
5. Factori culturali variaza semnificativ in atitudinea asupra
bolii, durerii si mortii, osciland intre acceptare si anxietate
severa si depresie.
6. Spiritualitatea.
Durerea acuta este influentata de:
1. Experienta anterioara cu durerea.
2. Informatiile provenite de la cei din jur cadre medicale,
persoane investite cu o anumita credibilitate de catre pacient
referitoare la boala, evolutie, tratament, prognostic, etc.
3. Tehnicile inductive, imageria dirijata pot avea efect pozitiv in
ameliorarea perceptiei durerii.
4. Atitudinea empatica, calda, deschisa, prestigiul si
profesionalismul ingrijitorului.
Durerea cronica poate fi influentata de:
1. semnificatia acordata durerii
2. dispozitia psihica a persoanei
3. stilul cognitiv

Psihooncologie

13

Cancer concept umbrela, care acopera peste 100 de entitati

nosologice, avand in comun:
-

existenta unor cauze complexe, putin cunoscute;

existenta unei reactivitati individuale;

prezenta unei disfunctii la nivel ADN celular;

formatiunile tumorale au cicluri de crestere lungi si

neregulate, avand un parcurs de 2 -17 ani in care devin
detectabile clinic;

procesele neoplazice prezinta o specificitate la anumite specii

vulnerabile, avand manifestari diferite, ceea ce face dificil
transferul datelor obtinute din studiul pe animale la om.

Factori de risc
1. Comportamentali - stilul de viata, obiceiurile alimentare,
consumul de alcool, comportamentul sexual, expunerea
prelungita la radiatii solare.
2. Genetici
3. Psihosociali stresul, personalitate de tip C.

Interventii psihologice
Abordarea holista include implicarea profesionistilor in tratarea
aspectelor fizice complementata de cele psihosociale.
Suportul de care au nevoie persoanele aflata in durere trebuie sa
includa familia de origine, prieteni si cunostinte.
Tehnicile psihoterapeutice utilizate in domeniul suferintei fizice si
implicit psihologice sunt: interventia in criza, tratamentul suportiv
( grupuri de suport), tehnici de orientare psihanalitica, cognitivcomportamentala si existentiala.

Bibliografie:

14

Athanasiu A. (1998) Bazele psihologice ale practicii medicale,

Oscar Print, Bucuresti;
Cosman D. (2010) Psihologie medicala, Polirom, Iasi;
Montreuil, M., Doron, J. ( coord) Tratat de psihologie clinica si
psihopatologie, Trei, Bucuresti, 2009.

15

C4. Tanatopsihologia. Conceptul de moarte in psihologia

medicala. Definitie, atitudini, asistenta psihologica. Doliul.

Tanatologia este o disciplina relativ noua, fiind introdusa in cadrul

invatamantului american in a doua jumatate a secolului XX.
Obiectul tanatologiei este constituit din studiul comportamentelor,
conceptiilor si a afectelor legate de fenomenul mortii.
Sfarsitul vietii este atat de natura medicala, dar si psihologica,
sociala, juridica, etica si spirituala.

Moartea se manifesta la mai multe nivele, fiind mai degraba un

proces, decat un moment propriu-zis:
-

Fiziologic incetarea activitatii centrilor vitali urmata de cea a

activitatii tisulare.

Genetic inscrisa in programul genetic, moarte apare in urma

mutatiilor semnificative din cadrul deconstructiei programate,
care conduce in final la dereglari in sinteza proteinelor.

Biochimic trecerea de la organic la anorganic.

Biologic forma a selectiei naturale.

Filosofic fenomen natural.

Etapele trecerii de la viata la moarte

In medicina sunt descrise 4 etape ale mortii biologice:
1. preagonia
2. agonia
3. moartea clinica
4. moartea reala

16

Pacientii parcurg 5 faze de constientizare a mortii iminente (KublerRoss):

1. negarea
2. mania
3. negocierea
4. depresia
5. acceptarea

Dinamica vietii este conectata cu cea a mortii. Apropierea mortii

face loc pentru vindecarea emotionala si spirituala, in ritmul
propriu al fiecarei persoane . procesul mortii rearanjeaza
prioritatile de viata si reorganizeaza viziunea asupra valorilor
personale si a relatiilor.

Intrucat perioada terminala este de cele mai multe ori cea mai
bogata in intelesuri ale semnificatiilor personale ale vietii,
tanatologii recomanda sa li se comunice adevarul pacientilor aflati
in stare grava, despre diagnosticul lor si despre sansele de
supravietuire.

Asistenta psihologica a pacientilor terminali

Kubler Ross a formulat 3 scopuri principale:
1. siguranta si protectie
2. moarte demna
3. moarte conforma dorintei persoanei.
N. Cassem recomanda sapte atitudini esentiale in asistarea
pacientilor terminali ( cei 7 C):
1. Concern grija plina de intelegere si compasiune

17

2. Competence competenta
3. Communication comunicare
4. Children reintalnirea cu copiii
5. Cohesion coeziunea familiei in jurul persoanei
6. Ceerfulness - atitudine curajoasa
7. Consistency atentie constant focusata pe nevoiele pacientului.

Asistenta psihologica a persoanei aflata in stadiu terminal este

centrata pe empatie si suport. Kastenbaum, Morris ( 1989)
semnaleaza 3 factori capabili in usurarea suferintei bolnavului:
1. apelul la sentimentele religioase ale acestuia
2. prezenta familiei, a rudelor, prietenilor
3. (auto)centrarea pe realizarile din timpul vietii.
Rolul semnificativ al medicului care asista la ritualul trecerii
investit de catre bolnav si de familie ca un salvator, care hotaraste
si de care depinde destinul pacientului. El are rolul impreuna cu
echipa medicala, de a media sfarsitul inevitabil.
Doliul
Etape:
1. Acceptarea realitatii pierderii
2. Trairea durerii provocata de pierdere
3. Adaptarea la noul context de viata din care persoana
decedata lipseste
4. Reconstruirea de noi relatii emotionale

Interventia psihologica in doliu

18

Worden (1992) a descris 10 principii pentru a ajuta persoana aflata

in suferinta sa depaseasca durerea:
1. actualizarea durerii ( descrierea pierderii, a circumstantelor,
etc.)
2. identificarea si exprimarea sentimentelor ( furie, culpabilizare,
etc)
3. actiunea inceperea procesului de separare ( luarea unor
decizii)
4. stabilirea de noi relatii
5. stabilirea unui termen-limita pt doliu
6. reasigurarea normalitatii sentimentelor
7. recunoasterea diferentelor individuale in procesul durerii
8. accesul la suport non-intensiv pe termen lung
9. explorarea stilurilor de a face fata
10.

identificarea durerii nerezolvate

Interventiile psihologice trebuie insotite de interventiile

farmacologice atunci cand durerea este asociata de tulburari
psihiatrice ( medicatia hipnotica, antidepresiva, sedative, etc.). De
mare ajutor sunt grupurile informale de suport.

Bibliografie:
4. Athanasiu A. (1998) Bazele
medicale, Oscar Print, Bucuresti;

psihologice

ale

practicii

5. Cosman D. (2010) Psihologie medicala, Polirom, Iasi;

6. Mitrofan I., Buzducea D. (2002) Psihologia pierderii si terapia
durerii, Sper, Bucuresti;
7. Woodruff R. (2002) Durerea in cancer, Phoenix, Bucuresti.

19

C5. Fenomenul suicidar. Definitie, cadru conceptual, instante

ale fenomenului suicidar, factori de risc, teorii. Suicidul in
bolile psihice. Tipuri particulare de suicid.

Suicidul orice caz in care moartea rezulta direct sau indirect

dintr-un act pozitiv sau negativ, facut de victima insasi, care stie ca
trebuie sa produca acel rezultat (Durkheim)
Instante ale fenomenului suicidar (G. Ionescu):
Ideea de suicid veleitara reprezinta o dorinta tranzitorie de
autodistrugere, cu proiectia cadrului, dar fara punerea in practica,
fiind generata de moment.
Santajul cu suicidul apare la persoane cu structura psihica mai
labila sau cu un coeficient scazut de inteligenta cu scopul de a
obtine ceva.
Tentativele suicidare reprezinta sinucideri ratate din motive care tin
de context, interventia unor persoane, mijloace de suicid
nepotrivite.
Suicidul presuicidar descris de Ringel prin restrangerea campului
constiintei si afectivitatii cu inclinatii catre fantasmele suicidare.
Suicidul disimulat (travestit) reprezinta disimularea actului suicidar
sub masca unui accident.
Raptusul suicidar este consecinta unui impuls prin care persoana
recurge la suicid, o tendinta greu de stapanit.
Suicidul cronic ( parasuicidul) sunt reprezentate de automutilari,
refuz alimentar sau de tratament, conduite de risc, comportamente
profund autodistructive.
Conduita suicidara presupune organizarea in vederea sinuciderii,
individul pregatindu-se prin scrierea testamentului, vizitarea
prietenilor, a locurilor din copilarie, etc.
Factori de risc

20

Factorii socio-economici:
-

situatiile de criza profunda, somaj, faliment, marginalizarea,

excluderea, instabilitatea familiala si economica.

Statutul marital

Sexul

Habitatul

Statutul profesional

2. Factorii meteorologici mai frecvent primavara si toamna

3. Factorii somatici riscul de suicid creste in bolile somatice.
4. Ereditatea. Nu suicidul este ereditar, ci boala pe fondul careia
apare.

Suicidul in bolile psihice

Suicidul in depresie. Riscul suicidar este prezent la orice depresiv,
dar nu este corelat cu severitatea afectiunii. Cel mai frecvent, poate
aparea la inceputul si finalul episodului depresiv.
Suicidul in schizofrenie. Apare mai frecvent in perioada de debut, iar
modul de realizare prezinta caracteristici profund agresive, brutale.
De cele mai multe ori este un act greu de inteles.
Suicidul in epilepsie. Epilepsia poate prezenta toata gama
comportamentelor suicidare, de la pulsiune pana actul in sine.
Suicidul in intarzierea mintala apare ca expresie a unui
comportament de tip oglinda sau pentru a-i pedepsi pe cei din jur,
individul fiind mai mult sau mai putin constient de consecintele
mortii lui.
Suicidul in demente reprezinta expresia deteriorarii, fiind posibil mai
ales in perioada de debut a bolii.
Suicidul in alcoolism si toxicomanii este cauzat de depresia prezenta
la aprox. 30% dintre alcoolici sau de simptomele psihotice aparute

21

in starile confuzionale de delirium tremens sau in intoxicatiile cu

diferite droguri.
Suicidul in nevroze prezinta o prevalenta relativ egala ca la
populatia normala, fiind efect al decompensarii starii nevrotice.
Suicidul in tulburarile de personalitate prezinta o prevalenta
crescuta, aparand fie in cadrul episoadelor depresive, fie ca expresie
a unei tentative sucidare reusite.
Bibliografie:
Tudose F, Tudose C., Dobranici L Psihopatologie si psihiatrie pentru
psihologi, Ed. Infomedica, Bucuresti, 2002.
DSM-IV Manual de Diagnostic si Statistica a Tulburarilor Mentale,
Asociatia Psihiatrilor Liberi din Romania, Bucuresti, 2000.

22

C6. Psihologia medicala a varstelor si sexelor. Consideratii

generale, etape, stadii, factori psihologici.

Dezvoltarea umana proces care se desfasoara pe toata

durata vietii.
Dezvoltarea umana = obiect de studiu studierea stiintifica a
tiparelor (proceselor) de schimbare si stabilitate in toate sectoarele
sau aspectele dezvoltarii si in toate etapele vietii.
Studierea dezvoltarii umane are ca obiectiv descrierea acesteia,
explicarea, predictia si, cand este cazul interventia in desfasurarea
ei.
Dezvoltarea se refera la 3 sectoare principale, aspecte care
interactioneaza intre ele:
1. fizic: cresterea organismului si a creierului, capacitatile
senzoriale, abilitatile motorii si sanatatea;
2. cognitiv: invatarea, atentia, memoria, limbajul, gandirea,
rationarea si creativitatea;
3. psihosocial: starile emotionale, personalitatea si relatiile
sociale.

Etapele vietii construct social nu exista un moment

definibil in mod obiectiv in care un copil devine adult sau un
adult, batran.
Elementele principale tipice de dezvoltare in 8 etape ale
dezvoltarii umane (Papalia, Olds, Feldman, 2010)
Interval de
varsta
Perioada
prenatala

Dezvoltare
fizica

Dezvoltare
cognitiva

Dezvoltare
psihosociala

Are
loc
conceptia, prin
fertilizare

Se
dezvolta
capacitati
de
invatare si de

Fetusul
reactioneaza la
vocea mamei

23

(de
conceptie
nastere)

la
la

normala
sau
alte mijloace.
Zestrea
genetica
interactioneaz
a
cu
influentele de
mediu inca de
la inceput.

reactie
stimuli
senzoriali.

la

si ajunge sa o
prefere.

Capacitatea de
invatare si cea
de reamintire
exista chiar si
in
primele
saptamani de
viata.

Se
formeaza
atasamentul
fata de parinti
si
alte
persoane.

Se
formeaza
structurile
fundamentale
ale
organismului;
incepe
dezvoltarea
intensiva
a
creierului.
Cresterea
fizica este cea
mai rapida.
Exista o mare
vulnerabilitate
la
influentele
mediului.
Perioada
de
sugar si varsta
invatarii
mersului
(nastere 3
ani)

Toate simturile
si
sistemele
organismului
functioneaza la
nastere
la
diferite nivele.
Creierul capata
complexitate
mai mare si

Spre
celui

sfarsitul
de-al

Se
dezvolta
constiinta
de
sine.
Se

produce

24

este extrem de
sensibil
la
influentele
mediului.
Cresterea
fizica
si
dezvoltarea
abilitatilor
motorii
sunt
rapide.
Prima copilarie
(3 6 ani)

Cresterea este
constanta;
corpul devine
mai suplu si
proportiile se
apropie
mai
mult de cele
adulte.
Apetitul
alimentar
se
reduce
si
problemele de
somn
sunt
frecvente.
Apare tendinta
de
a
folosi
preponderent
o
mana;
abilitatile
motorii fine si
grosiere
se
imbunatatesc
si
sporeste
forta.

doilea an, se
dezvolta
capacitatea de
rezolvare
a
problemelor.
Intelegerea
folosirea
limbajului
evolueaza
rapid.

si

Gandirea este
cumva
egocentrica,
dar se dezvolta
si intelegerea
perspectivei
altor persoane.
Imaturitatea
cognitiva
da
nastere
unor
idei
logice
despre lume.
Memoria
si
limbajul
de
imbunatatesc.
Inteligenta
devine
mai
usor
de
decelat.
Experienta
anului
pregatitor
pentru scoala
este comuna,

trecerea
treptata de la
dependenta la
autonomie.
Creste
interesul fata
de alti copii.

Conceptia
despre sine si
intelegerea
emotiilor devin
mai complexe;
stima de sine
are
caracter
global.
Sporesc
independenta,
initiativa
si
autocontrolul.
Se
dezvolta
identitatea de
gen.
Jocul
devine
mai
imaginativ,
mai
complex
si, de obicei,
mai social.
Altruismul,
agresivitatea si
teama
sunt
frecvent

25

Copilaria
mijlocie (6 11
ani)

Cresterea
incetineste.
Forta
abilitatile
atletice
sporesc.

iar
cea
a
gradinitei
si
mai comuna.

intalnite.

Egocentrismul
se reduce.

Conceptia
despre
sine
devine
mai
complexa,
influentand
stima de sine.

si

Copiii incep sa
gandeasca
logic,
insa
concret.

Bolile
respiratorii
sunt frecvente,
dar sanatatea
este in general
mai
buna
decat
in
oricare
alta
perioada
a
vietii.

Memoria
si
capacitatile
lingvistice
se
imbunatatesc.
Achizitiile
cognitive
le
permit copiilor
sa beneficieze
de pe urma
educatiei
formale.
Unii
copii
manifesta
nevoi
si
avantaje
educative
speciale.

Adolescenta
(11 20 ani)

Cresterea
fizica si alte
schimbari sunt
rapide
si

Se
dezvolta
capacitatea de
gandire
abstracta
si

Familia ramane
centrul
vietii
sociale,
dar
ceilalti
copii
devin
mai
importanti.

Reglarea
in
comun
a
conduitei
reflecta
trecerea
treptata
a
controlului din
sarcina
parintelui
in
cea a copilului.
Grupul celor de
aceeasi varsta
capata
importanta
centrala.

Cautarea
identitatii,
inclusiv a celei
sexuale,

26

profunde.
Survine
maturitatea
reproductiva.
Apar
riscuri
majore
de
sanatate,
ca
urmare
a
problemelor de
comportament
, cum ar fi
tulburarile de
alimentatie si
abuzul
de
droguri.
Inceputul
varstei adulte
si adultul tanar
(20-40 ani)

rationament
stiintific.

capata un rol
central.

Gandirea
imatura
persista
in
anumite
atitudini
si
comportament
e.

Relatiile
cu
parintii sunt in
general bune.

Educatia are in
centru
pregatirea
pentru
facultate
sau
meserie.

Forma
fizica
atinge
apogeul, apoi
scade usor.

Gandirea
si
judecata
morala devin
mai complexe.

Alegerile
privitoare
la
stilul de viata
influenteaza
sanatatea.

Se fac alegeri
in materie de
educatie
si
ocupatie,
uneori dupa o
perioada
de
explorare.

Grupul celor de
aceeasi varsta
poate
sa
exercite
o
influenta
pozitiva
sau
negativa.

Trasaturile de
personalitate si
stilul
devin
relativ stabile,
dar schimbarile
la
nivelul
personalitatii
pot
fi
influentate de
etapele
si
evenimentele
din viata.
Se
stabilesc
relatii intime si
se
creeaza
stilul de viata
personal, insa
acestea pot sa
nu fie durabile.

27

Majoritatea se
casatoresc
si
devin parinti.
Varsta mijlocie
(40-65 de ani)

E posibil sa
inceapa
o
usoara
deteriorare
a
capacitatilor
senzoriale,
a
sanatatii,
a
rezistentei
si
fortei,
dar
exista
mari
diferente intre
indivizi.
Femeile traiesc
experienta
menopauzei.

Capacitatile
mentale ating
apogeul;
experienta
si
abilitatile
practice
de
rezolvare
a
problemelor
sunt
considerabile.
Manifestarile
creative
ar
putea sa se
reduca,
dar
calitatea
lor
sporeste.
Pentru
unii,
succesul
in
cariera
si
capacitatea de
a castiga bani
ating apogeul;
la altii, poate
sa
survina
epuizarea sau
schimbarea
carierei.

Varsta a treia
(peste 65 de
ani)

Majoritatea
oamenilor este
sanatoasa
si
activa, desi, in
general,

Cele mai multe

persoane sunt
active mental.
Desi
inteligenta

si

Sentimentul
identitatii
continua sa se
dezvolte;
poate sa apara
perioada
de
tranzitie
a
varstei mijlocii.
Responsabilitat
ea
dubla
a
ingrijirii copiilor
si
parintilor
poate
sa
provoace stres.
Plecarea
copiilor
lasa
caminul gol.

Poate avea loc

pensionarea,
fapt ce poate
oferi
noi
optiuni
de

28

sanatatea
capacitatile
fizice sunt
declin.

si
in

Cresterea
timpului
de
reactie
afecteaza
unele aspecte
ale
functionarii.

memoria
se
pot
deteriora
in
anumite
sectoare,
majoritatea
oamenilor
gaseste cai de
a
compensa
aceasta.

petrecere
timpului,

Oamenii
isi
elaboreaza
strategii
mai
flexibile pentru
a se confrunta
cu
pierderile
personale si cu
moartea.
Relatiile
cu
rudele si cu
prietenii
apropiati
pot
sa ofere un
sprijin
important.
Cautarea
sensului vietii
capata
importanta
centrala.

29

Perspective asupra dezvoltarii umane (Papalia, Olds, Feldman, 2010)

Perspectiv

Teorii

Postulate

Tehnica

a
Psihanaliti

Teoria

Comportamentul este controlat de

Observatia

ca

psihosexuala a

pulsiuni inconstiente puternice.

clinica

Adaptat

Accent cauzal

Individ

a pe

activ/react

etape

iv

Da

Factorii

Reactiv

innascuti,

lui Freud

modificati de
experienta.

Teoria

Personalitatea este influentata de

Obs. Clinica

Da

Interactiunea

psihosociala a lui

societate si se dezvolta printr-o

dintre factorii

Erikson

serie de crize.

innascuti si

Activ

cei
experientiali.
A invatarii

Comportamental

Oamenii raspund; mediul

Proceduri

ismul sau teoria

controleaza comportamentul.

experimenta

traditionala a

Nu

Experienta

Reactiv

Nu

Experienta

Activ si
reactiv

le riguroase

invatarii (Pavlov,
Skinner, Watson)
Teoria invatarii

Copiii invata intr-un context social,

Proceduri

sociale (social-

prin observarea si imitarea

experimenta

modificata de

cognitiva)

modelelor. Copiii contribuie activ la

le riguroase

factori

(Bandura)

invatare.

innascuti

30

Cognitiva

Teoria stadiilor

Intre pruncie si adolescenta survin

Interviuri

cognitive a lui

schimbari calitative la nivelul

flexibile,

dintre factorii

Piaget

gandirii.

observ.

innascuti si

meticul.

cei

Teoria
socioculturala a

Copiii sunt initiatorii activi ai

Cercetare

lui Vigotki

dezvoltarii. Interactiunea sociala

transcultural

este esentiala pentru dezvoltarea

a; obs

cognitiva.

copilului in

Da

Nu

Interactiunea

experientiali.

Activ

Activ

Experienta

interactiune
Teoria procesarii

Fiintele umane sunt procesatoare de

Cercetare

Nu

Interactiunea

informatiei

simboluri.

de

dintre factorii

laborator;

innascuti si

urmarirea

cei

reactiilor

experientiali.

Activ

fiziologice
prin mijl
tehnol.
Contextual

Teoria bio-

Dezvoltarea se produce prin

Observatia

Nu

Interactiunea

ecologica a lui

interactiunea dintre persoana aflata

si analiza

dintre factorii

Bronfenbrenner

in dezvoltare si 5 sisteme

naturalista

innascuti si

contextuale de influente impletite

cei

intre ele, care o inconjoara de la

experientiali.

Activ

31

microsistem la cronosistem.
Evolutiva /

Teoria

Fiintele umane detin mecanismele

Observatia

socio-

atasamentului a

adaptative necesare supravietuirii;

biologica

lui Bowlby

Nu

Interactiunea

Activ si

naturalista

dintre factorii

reactiv

se pune accent pe perioadele critice

si de

innascuti si

si pe cele sensibile; baza evolutiva

laborator

cei

si cea biologica a comportamentului

experientiali.

si predispozitia la invatare sunt

importante.

Stadiile dezvoltarii
Stadiile psihosexuale (Freud)
Oral ( de la nastere la 12-18 luni).
Principala sursa de placere a
sugarului o constituie activitatile ce
implica gura ( supt si hranit).
Anal ( de la 12-18 luni la 3 ani).
Copilul obtine gratificare senzuala
prin retinerea si eliminarea fecalelor.
Zona de gratificare este cea anala,

Stadiile psihosociale (Erikson)

Stadiile cognitive ( Piaget)

Incredere fundamentala vs.

Neincredere (de la nastere la 12-18
luni). Sugarul dezvolta impresia daca
lumea este sau nu un loc sigur.
Virtute: speranta.

Senzorio-motor ( de la nastere la 2
ani). Sugarul devine treptat capabil
sa isi organizeze activitati raportate
la mediu, acu ajutorul activitatii
senzoriale si motorii.

Autonomie vs. Rusine si Indoiala (de

la 12 18 luni la 3 ani). Copilul
ajunge la un echilibru intre

Preoperational ( de la 2 la 7 ani).
Copilul isi dezvolta un sistem de
reprezentari si foloseste simboluri

32

iar activitatea importanta o

constituie educatia sfincteriana.
Falic ( de la 3 la 6 ani). Copilul se
ataseaza de parintele de sex opus si
ulterior se identifica cu parintele de
acelasi sex. Se dezvolta Supra eul.
Zona genitala devine zona de
gratificare.
Latenta ( de la 6 ani la pubertate).
Perioada de relativ calm intre stadii
mai agitate.
Genital ( de la pubertate la varsta
adulta inclusiv). Reapar pulsiunile
sexuale din stadiul falic, canalizate
spre sexualitatea matura, adulta.

independenta si autonomie, pe de o
parte, si rusine si indoiala, pe de alta
parte. Virtute: vointa.
Initiativa vs. Vinovatie ( 3 6 ani).
Copilul isi dezvolta initiativa cand
incearca activitati noi si nu este
coplesit de vinovatie. Virtute:
orientarea spre scop.
Harnicie vs. Inferioritate ( 6 ani la
pubertate). Copilul tb sa invete
aptitudinile specifice culturii sale.
Altfel, trebuie sa se confrunte cu
sentimentul de incompetenta.
Virtute: abilitatea.
Identitate vs. Confuzia identitatii ( de
la pubertate la inceputul varstei
adulte). Adolescentul trebuie sa isi
clarifice conceptia despre sine ( Cine
sunt?), altfel se loveste de confuzia
privind rolurile. Virtute: fidelitatea.

pentru a reprezenta oameni, locuri si

intamplari. Limbajul si jocul
imaginativ sunt manifestari
importante ale acestui stadiu.
Gandirea inca nu este logica.
Al operatiilor concrete ( de la 7 la 11
ani). Copilul poate sa rezolve logic
probleme, daca acestea se refera la
momentul si locul prezent, dar nu
poate gandi abstract.
Al operatiilor formale ( de la 11 la
varsta adulta inclusiv). Persoana
poate sa gandeasca abstract, sa
lucreze cu situatii ipotetice si sa se
gandeasca la posibilitati.

33

Intimitate vs. Izolare ( inceputul

varstei adulte). Persoana incearca sa
isi ia angajamente fata de altii. Daca
nu reuseste, poate sa sufere din
cauza izolarii si a egocentrismului.
Virtute: iubirea.
Generativitate vs. Stagnare ( varsta
mijlocie). Adultul matur se preocupa
de crearea si indrumarea generatiei
viitoare. Altfel, se simte saracit.
Virtute: ingrijirea.
Integritate vs. Disperare ( varsta a
treia). Adultul varstnic ajunge sa isi
accepte propria viata, ceea ce
permite acceptarea mortii. Altfel,
dispera din cauza incapacitatii de a
retrai viata. Virtute: intelepciunea.

Bibliografie:

34

1. Montreuil, M., Doron, J. ( coord) Tratat de psihologie clinica si psihopatologie, Trei, Bucuresti, 2009;
2. Papalia D., Olds S., Feldman R. Dezvoltarea umana, Trei, Bucuresti, 2010.

35

C7. Intarzierea psihica. Scurta prezentare clinica. Evaluarea

psihologica clinica. Interventii psihologice.
Criterii de diagnostic DSM-IV
A. Functionare intelectuala semnificativa sub medie cu un IQ de
aproximativ 70 sau mai putin la un test individual ( pentru
sugari apreciere clinica)
B. Deteriorare sau deficite concomitente in functionarea
adaptativa prezenta ( eficacitatea persoanei de a satisface
standardele asteptate pentru varsta sa de catre grupul sau
cultural) in cel putin doua din urmatoarele domenii:
comunicare, autoingrijire, viata de familie, aptitudini sociale
interpersonale,
folosirea
resurselor
comunitatii,
autoconducere, aptitudini scolare functionale, munca, timp
liber, sanatate, siguranta.
C. Debut inainte de varsta de 18 ani.
Se codifica pe baza gradului de severitate, care reflecta nivelul
de deteriorare intelectuala:
Retardare mintala usoara QI de la 50-55 pana la 70
Retardare mintala moderata QI de la 35-40 pana la 50 -55
Retardare mintala severa QI de la 20-25 pana la 35-40
Retardare mintala profunda QI sub 20 sau 25
Retardare mintala de severitate nespecificata cand exista
prezumtia ferma de retardare mintala, dar inteligenta persoanei
nu poate fi testata prin testele standard.

Evaluarea psihologica clinica

Exista numeroase teste de inteligenta utilizate in diagnosticarea
retardului mintal.
Test de inteligenta

Etapa de varsta

36

Matricele
Raven

Progresive

Standard 6 80 de ani

Scala de inteligenta pentru copii 6 14 ani

Wechsler (WISC-R)
Scala de inteligenta Wechsler 3-7 ani
pentru prescolari (WPPSI R)
Scala de inteligenta Standford 2 ani- adult
Binet
Testul Goodenough Harris

3 10 ani

Testul desenarii unei persoane 2-6 ani - adult

(DAP)

Evaluarea nivelului de dezvoltare

Scala DENVER

Mai mare de 2 ani

Scala BAYLEY

2 luni 2 ani si 6 luni

Bateria
de
neuropsihologica
(NEPSY)

evaluare 3 12 ani
pentru copii

Interventia psihologica este parte a interventiei in echipa

multidisciplinara fomata din psiholog, asistent social, medic si
terapeut ocupational. Terapia ocupationala joaca un rol importanta
in recuperarea abilitatilor de scris, citit, calcul matematic. Artterapia prin desen, muzica, dans, miscare are efecte semnificative
atat in dezvoltarea aptitudinilor cognitive, cat si a psihomotricitatii,
nivelului emotional afectiv si a competentelor interpersonale,
relationale.

Bibliografie

37

Ligiana Petre 10 Pastile de psihologie clinica, Ed. SPER, Bucuresti,

2012.
Tudose F, Tudose C., Dobranici L Psihopatologie si psihiatrie pentru
psihologi, Ed. Infomedica, Bucuresti, 2002.
DSM-IV Manual de Diagnostic si Statistica a Tulburarilor Mentale,
Asociatia Psihiatrilor Liberi din Romania, Bucuresti, 2000.

38

C8. Tulburarile delirante. Schizofrenia. Scurta prezentare

clinica. Investigatii si interventii psihologice specifice.

Criterii DSM-IV pt schizofrenie

Simptome caracteristice: doua sau mai multe din urmatoarele

simptome, fiecare prezent o portiune semnificativa de timp in cursul
unei perioade de o luna ( sau mai putin daca sunt tratate cu succes):
idei delirante
halucinatii
limbaj dezorganizat -ex. deraieri frecvente, incoerenta
comportament catatonic sau flagrant dezorganizat
simptome negative- aplatizare negativa, alogie sau avolotie.
Nota: este necesar un singur simptom de la criteriul A, daca ideile
delirante sau bizare ori halucinatiile constau dintr-o voce care tine
un comentariu discursiv despre comportamentul/gandurile
persoanei, ori doua sau mai multe voci care converseaza intre ele.
Disfunctie sociala / profesionala.
Durata: semne continue ale perturbarii timp de cel putin 6 luni.
Excluderea tulburarii schizoafective si a tulburarii afective, adica 1.
Nici un fel de episoade depresive majore, maniacale sau mixte nu au
survenit concomitent cu simptomele fazei active ori 2. Daca
episoadele au survenit in timpul fazei active, durata lor totala a fost
mai scurta in raport cu durata perioadelor, activa si reziduala.
Excluderea unei substante/conditii medicale generale.
Relatia cu o tulburare de dezvoltare pervaziva. Daca exista un istoric
de tulburare autista sau alta tulburare pervaziva, diagnosticul aditional
de schizofrenie este pus numai daca idei delirante sau halucinatii
notabile sunt prezent timp de cel putin o luna (sau mai putin, tratate
cu succes).

39

Investigatii si interventii psihologice specifice:

Evaluarea psihodiagnostica. Obiective:
1. Evaluarea personalitatii si implicit a gradului de destructurare
cu efecte in interventia recuperatorie.
2. Evaluarea comportamentului si a cognitiei pentru
identificarea potentialului de reintegrare sociala.

Instrumente psihodiagnostice. Prezentare, aplicativitate, utilizare.

1. Relatia psihologica
2. Teste psihometrice pentru evaluarea intelectului: Raven,
Wechsler.
3. Teste psihometrice pentru evaluarea personalitatii: NPQ, MMPI,
CPI.
4. Teste proiective: Szondi, Luscher, Rorschach, TAT, arbore
KOCH, persoana, testul fetei.
5. Scale clinice: SANS ( Scala de evaluare a simptomelor
negative), SAPS ( Scala de evaluare a simptomelor pozitive).
Interventia psihologica.
Obiective:
1. Identificarea semnelor si simptomelor clinice.
2. Asigurarea compliantei la tratament.
* Psihologul clinician trebuie sa cunoasca caracteristicile, indicatiile
si efectele neurolepticelor ( sedative, anxiolitice, antipsihotice,
stimulator/dezinhibitor), cat si adverse.
3. Facilitarea adaptarii la tratament si la situatia de internare, reintegrarea sociala; Dezvoltarea autonomiei personale si sociale, a
deprinderilor de viata independenta ale bolnavului.

40

4. Terapie de suport pentru familie pentru acceptarea diagnosticului

si identificarea resurselor psihologice individuale si familiale de
adaptare la boala.
5. Grupuri de suport pentru personalul de ingrijire.
Bibliografie
Ligiana Petre 10 Pastile de psihologie clinica, Ed. SPER, Bucuresti,
2012.
Tudose F, Tudose C., Dobranici L Psihopatologie si psihiatrie pentru
psihologi, Ed. Infomedica, Bucuresti, 2002.
DSM-IV Manual de Diagnostic si Statistica a Tulburarilor Mentale,
Asociatia Psihiatrilor Liberi din Romania, Bucuresti, 2000.

41

C9. Tulburarile anxioase. Scurta prezentare clinica. Evaluare

si interventii psihologice specifice in tulburarile anxioase.

Scurta prezentare clinica

Anxietatea = stare patologica = teama fara obiect +
hiperactivitatea sistemului nervos autonom exprimata prin
simptome somatice.
Semne si simptome ale tulburarilor anxioase (Kaplan &
Sadock, 2001)
SEMNE SOMATICE

SIMPTOME PSIHOLOGICE

Tremor, spasme musculare

Senzatie de frica

Dureri lombare

Dificultati de concentrare

Cefalee

Hipervigilenta

Dispnee, hiperventilatie

Libido scazut

Fatigabilitate

Nod in gat (globus)

Hiperactivitate autonoma
(roseata si paloare, tahicardie,
palpitatii, transpiratii, maini reci,
diaree, uscaciunea gurii
(xerostomie), urinari frecvente)

Tulburari stomacale ( fluturi in

stomac)

Parestezii
Dificultati de deglutitie

Conform DSM IV, tulburarile anxioase sunt clasificate in:

1. Tulburarile anxioase fobice ( fobia specifica, fobia
sociala, agorafobia)
2. Atacul de panica

42

3. Tulburarea anxioasa generalizata

4. Tulburarea obsesiv-compulsiva
5. Reactia acuta la stres
6. Tulburarea de stres postraumatica.

Cauze medicale ale anxietatii (Kaplan & Sadock, 2001)

Tulburari neurologice

Neoplasme cerebrale
Traumatisme cerebrale si sindroame
postcontuzionale
Boala cerebro-vasculara
Hemoragie subarahnoidiana
Migrena
Encefalita
Sifilis cerebral
Scleroza multipla
Boala Wilson
Boala Huntington
Epilepsie

Tulburari endocrine

Disfunctie hipofizara, tiroidiana,

paratiroidiana, suprarenala

Tulburari inflamatorii

Lupus eritematos
Artrita reumatoida
Poliarterita nodoasa
Arterita temorapa

Conditii sistemice

Hipoxie

43

Boli cardio-vasculare
Insuficienta pulmonara
Anemie
Stari deficitare

Deficienta de vitamina B12

Pelagra

Conditii toxice

Sevraj alcoolic sau post-droguri

Agenti vasopresori
Penicilina, sulfonamide, mercur, arsenic,
fosform bisulfura de carborn, benzen,
intoleranta la aspirina

Alte cauze

Hipoglicemie
Sindrom carcinoid
Neoplazii sistemice
Sindrom premenstrual
Boli febrile si infectii cronice
Sindrom posthepatic
Uremie

Epidemiologia tulburarilor anxioase

Tulburarea

Prevalen

Raport

Varsta

ta

B/F

debut

1.5 4%

de panica

la Istoric familial

1:1 fara

Sfarsitul

20% din rudele de

agorafobi

decadei 20-

grd.1 ale pacientilor

29

agorafobici sufera de
agorafobie

Fobie

10%

1:2

Sfarsitul

Poate avea caracter

copilariei

familial (tipul injectie,

44

sange, ranire)
Tulburare

2 3%

1:1

obsesiv -

Adolescenta/

35% din rudele de

adult tanar

gradul 1 ale pacientilor

Variabil;

25% din rudele de

adult tanar

gradul intai

compulsiva
Tulburarea

3 8%

1:1

anxioasa
generalizat
a
Tulburare

1 3%;

postraumati

30% din

ca de stres

veteranii

1:2

Orice varsta

Vietnam

Evaluarea psihologica
1. Scale clinice:
Scala Hamilton de evaluare a anxietatii este indicata in
diagnosticarea tulburarii de anxietate generalizata conform DSM IV.
Nu masoara tulburarea de panica. Contine 14 itemi evaluati pe o
scala de la 0 la 4 in functie de severitate, cu un scor de la 0 la 56.
Un scor peste 14 indica o anxietate semnificativa clinic.
Scala pentru Severitatea Tulburarii de Panica ( Panic
Disorder Severity Scale PDSS) contine 7 itemi, fiecare fiind
cotat de la 0 la 4, scorul total fiind cuprins intre 0 si 28. Itemii indica
frecventa atacurilor de panica, disstresul asociat, anxietatea
anticipatorie, evitarea fobica si afectarea functionarii cotidiene a
persoanei ( Tudose si colab., 2002, p.178).
Inventarul Fobiei Sociale ( Social Phobia Inventory SPIN)
contine 17 itemi, cu 5 variante de raspuns: deloc, foarte putin,
putin, foarte mult, extrem ( Tudose si colab., 2002, p.184).
Scala Anxietatii Sociale a lui Liebowitz ( Liebowitz Social
Anxiety Scale -LSAS) evalueaza sentimentele de teama si
comportamentul evitant. Contine 24 de itemi, grupati in 4 subscale.

45

LSAS prezinta modificari la tratament farmacologic si

psihoterapeutic.
Scala Yale Brown de evaluare a obsesiilor si compulsiilor
( Y-BOCS) prezinta un scor total de la 0 la 40, in care 0-7
subclinic, 8-15 redus, 16 -23 moderat, 24-31 sever, 32 40
extrem din punct de vedere al prezentei obsesiilor si compulsiilor.

2. Instrumente psihometrice si proiective

Testul Rorschach. Set standardizat care consta din 10 pete de
cerneala. Raspunsurile anxioase sunt axate pe perceperea crescuta
a culorilor, miscari ale animalelor, formele nestructurate. Formele
anatomice si lezari ale corpului apar in raspunsurile fobice.
Rigiditate, preocupari excesive pentru detalii apar in raspunsurile
obsesiv-compulsive.
Testul de Aperceptie Tematica ( TAT). Serie de 30 de imagini
care infatiseaza situatii si evenimente ambigue. Pacientul creaza o
povestire pentru fiecare scena. Anxiosii creaza povestiri avand
predominante temele agresive si sexuale cu evidente semne de
tensiune, indicatori ai anxietatii crescute.
Testul Bender Gestalt. Utilizarea unor arii mici poate fi un semn al
tulburarii obsesiv-compulsive, gestionare deficitara a spatiului
posibil indicator al tulburarii anxioase.
Testul Draw a Person ( Deseneaza o Persoana). Preocuparea
pentru cap si detaliere poate aparea in tulburarea obsesiv
compulsiva, distorsiuni ale imaginii corporale in fobii si trasatura
rapida in tulburarile anxioase.
Inventarul Multifazic de Personalitate Minnesota ( MMPI)
cresterea scorurilor la scalele de hipocondrie, psihastenie, isterie.
Chestionarul de Personalitate Eysenk (EPQ) cresterea
scorurilor la subscala nevrotica N.

46

Interventia psihologica clinica

Obiective ale interveniei clinice:

Scopul interveniei terapeutice clinice este gestionarea i

transformarea anxietii, NU eliminarea ei. Este nevoie ca pacientul

s contientizeze:
Ce este anxietatea?
Ce rol joac n viaa persoanei? Este ntotdeauna problematic
sau pe lng limitari i aduce i anumite beneficii secundare?
Ce anume i provoac anxietatea? Care sunt cauzele, factorii
declanatori, stimulatori?
Care sunt strategiile prin care gestioneaz anxietatea? Dac
anxietatea este perceput ca fiind problematic, n ce fel o
trateaz?
Acetia sunt paii interveniei clinice care trebuie s nsoeasc orice
proces

de

evaluare

psihodiagnostic

clinic.

Este

nevoie

ca

pacientul s plece din cabinetul clinicianului capabil s dea un sens

tulburrilor sale i astfel, implicit, mai puin anxios. Aceasta
presupune c a neles dinamica simptomelor i a identificat cel
puin o modalitate de a gestiona ceea ce triete. Explorarea
conflictelor psihologice surse ale anxietii se va continua n cadrul
unui

program

de

psihoterapie

realizat

de

un

psihoterapeut

specializat.

Abordari terapeutice
Psihoterapia suportiva are ca obiectiv dezvoltarea coping-ului
adaptativ. Terapeutul asista pacientul pentru restabilirea contactului
cu realitatea, intarirea mecanismelor de aparare adaptative si si

47

identificarea unor alternative comportamentale functionale pentru

inlocuirea celor dez-adaptative .
Psihoterapiile umaniste sunt centrate pe constientizarea si
integrarea conflictelor psihologice, implicit pe modalitatile de
manifestare ale acestora, respectiv anxietate, fobii, obsesii, etc.,
fiind indicate in cazul in care (Kaplan &Sadock, 2001):
-

simptomele anxioase sunt evident secundare unui conflict

nevrotic subiacent;

anxietatea persista dupa ce s-a

comportamental sau farmacologic;

apar noi simptome anxioase dupa rezolvarea celor initiale

( substitutie a simptomelor;

anxietatile sunt mai generalizate si mai putin specifice.

instituit

tratament

Terapia comportamentala se bazeaza pe asumptia conform

careia schimbarea este posibila in absenta constientizarii
psihologice a cauzelor declansatoare a simptomatologiei. Tehnicile
comportamentale
sunt
reintarirea
pozitiva
si
negativa,
desensibilizarea sistematica, expunerea gradata, prevenirea
( impiedicarea) raspunsului, incetarea gandului, tehnicile de
relaxare, terapia de control a panicii, auto-monitorizarea si hipnoza.
Terapia comportamentala este indicata in:
-

comportamentele maladaptative clar delimitate ( ex. atacurile

de panica, fobiile, compulsii si obsesii). Comportamentul
compulsiv raspunde mai bine la tratament decat cel obsesiv.

majoritatea strategiilor includ o combinatie intre interventiile

farmacologice si comportamentale

teoriile
curente
sustin
eficacitatea
tratamentului
medicamentos care reduce rapid anxietatea, dar, neinsotit de
terapie, conduce la recaderi la fel de rapide. Ca urmare,
pacientii tratati medicamentos, dar si cu terapii cognitive si
comportamentala
prezinta
ameliorari
si
recuperari
semnificativ mai bune si constante. (Kaplan &Sadock, 2001)

48

Terapia cognitiva este o terapie de scurta durata si se axeaza pe

corectarea si rezolvarea cognitiilor distorsionate prin teme pentru
acasa si sarcini in cadrul si intre sedintele terapeutice, cu accent pe
confruntarea si evaluarea situatiilor cauzatoare de anxietate si
depresia asociata.
Terapia de grup poate fi focusata atat pe asigurarea suportului,
dezvoltarea unor competente personale si sociale, pentru
ameliorarea si eliminarea simptomelor anxioase, precum si pe
constientizarea, resemnificarea si integrarea anxietatii. Grupurile pot
fi heterogene si omogene din punct de vedere al diagnosticului, cele
omogene fiind indicate pentru pacientii cu tulburare de stres
posttraumatic. (Kaplan &Sadock, 2001)

Bibliografie
Andrews G., Creamer M., Crino R., Hunt C., Lampe L., Page A.
Psihoterapia tulburarilor anxioase. Ghid practic pentru terapeuti si
pacienti, Ed. Polirom, Iasi, 2007;
Kaplan & Sadock Manual de buzunar de Psihiatrie Clinica, Ed.
Medicala, Bucuresti, 2001;
Ligiana Petre 10 Pastile de psihologie clinica, Ed. SPER, Bucuresti,
2012.
Tudose F., Tudose C., Dobranici L. Psihopatologie si psihiatrie
pentru psihologi, Ed. Infomedica, Bucuresti, 2002;
DSM-IV Manual de Diagnostic si Statistica a Tulburarilor Mentale,
Asociatia Psihiatrilor Liberi din Romania, Bucuresti, 2000.

49

C10. Tulburarile afective. Scurta prezentare clinica. Evaluare

si interventii psihologice specifice.

Scurta prezentare clinica

Tulburrile afective includ tulburrile care au ca element predominant o
tulburare de dispoziie. Tulburrile afective se mpart n tulburri depresive, tulburri
bipolare i tulburri diagnosticate pe baza etiologie: tulburarea afectiv datorat unei
condiii medicale generale i tulburarea afectiv indus de o substan. Tulburrile
depresive (tulburarea depresiv major, tulburarea distimic i tulburarea depresiv
fr alt specificaie) se disting de tulburrile bipolare prin faptul c nu exist un
istoric de episod maniacal, mixt sau hipomaniacal. Tulburrile bipolare (de tip I, II,
ciclotimia i tulburarea bipolar fr nici o alt specificaie) implic prezena i/sau
istoric de episoade maniacale, mixte sau hipomaniacale acompaniate de regul de
prezena sau un istoric de episoade depresive majore.
a. Tulburrile depresive
1.

2.

3.

Tulburarea depresiv major se caracterizeaz printr-unul sau mai

multe episoade depresive majore (cel puin 2 sptmni de dispoziie
depresiv sau pierderea interesului plus cel puin patru simptome
suplimentare de depresie).
Tulburarea distimic se caracterizeaz prin cel puin 2 ani de
dispozitie depresiv mai multe zile da dect nu, nsoit de simptome
depresive care nu satisfac criteriile pentru un episod depresiv major.
Tulburarea depresiv fr nici o alt specificaie se refer la
tulburrile cu elemente depresive care nu satisfac criteriile pentru
tulburarea depresiv major, distimic, de adaptare cu dispoziie
depresiv sau tulburare de adaptare cu dispoziie anxioas i
depresiv.

b. Tulburrile bipolare
1. Tulburarea bipolar I se caracterizeaza printr-unul sau mai multe episoade
maniacale sau mixte, acompaniate de regul de episoade depresive majore.
2. Tulburarea bipolar II se caracterizeaz printr-unul sau mai multe episoade
depresive acompaniate de cel puin un episod hipomaniacal.
3. Tulburarea ciclotimic se caracterizeaz prin cel puin 2 ani de numeroase
perioade de simptome hipomaniacale care nu satisfac criteriile pentru un

50

episod maniacal i numeroase perioade de simptome depresive care nu

satisfac criteriile pentru un episod depresiv major
4. Tulburarea bipolar fr nici o alt specificaie se refer la tulburrile cu
elemente bipolare care nu satisfac criteriile pentru nici una din tulburrile
bipolare specifice
c. Alte tulburri afective:

tulburarea afectiv datorat unei condiii medicale generale;

tulburarea afectiv indus de o substan;
tulburarea afectiv fr nici o alt specificaie.

Evaluare si interventii psihologice specifice.

Scale clinice:
1. Scala Hamilton de evaluare a depresiei este formata din
17 sau 21 de itemi pentru depistarea depresiei majore. Itemii
scalei sunt cotati de la 0 la 2 sau de la 0 la 4, scorul variind
intre 0 si 50. Scorurile pana la 7 sunt specifice normalitatii, 8
13 denota depresie usoara, 14-18 depresie moderata, 19 22
depresie severa. Cotarea scalei se realizeaza pe baza
interviului si a observatiilor.
2. Inventarul de depresie Beck contine 21 de itemi cu un scor
total de 60. Intre 0 si 9 se inscrie normalitatea, 10 15
depresia usoara, 16-23 depresia moderata, 24-60 depresia
severa.
3. Scala clinica pentru PTSD (tulburarea posttraumatica
de stres) CAPS, este un instrument clinic structurat centrat
pe evaluarea celor 17 simptome ale PTSD la adult conform
DSM IV.
4. Inventarul evenimentelor traumatizante pentru copil
TESI C (The traumatic events screening inventory
child) este un interviu clinic centrat pe impactul unor
evenimente cu potential traumatizant asurpa copiilor, realizat
cu copilul si adultii. Este format din 16 intrebari ordonate

51

astfel incat sa asigure un cat ma bun confort emotional al

copilului referitor la istoricul traumatic.

Bibliografie:
Ligiana Petre 10 Pastile de psihologie clinica, Ed. SPER, Bucuresti,
2012.
Tudose F., Tudose C., Dobranici L. Psihopatologie si psihiatrie
pentru psihologi, Ed. Infomedica, Bucuresti, 2002;
DSM-IV Manual de Diagnostic si Statistica a Tulburarilor Mentale,
Asociatia Psihiatrilor Liberi din Romania, Bucuresti, 2000.

52

C11. Tulburarile de personalitate. Delimitari conceptuale.

Evaluarea si interventiile psihologice.
Tulburarea de personalitate se definete ca pattern stabil de triri
afective i comportamente, ce deviaz semnificativ de la standardul
culturii de apartenen a respectivului individ, este generalizat i
inflexibil, are debutul n adolescen sau prima parte a vieii adulte,
este stabil n timp i genereaz distres sau dizabilitate.
Tulburrile de personalitate sunt clasificate in:
Grupa A include tulburrile de personalitate de tip paranoid,
schizoid i schizotipal. Trstura comun a acestora este
excentricitatea.
Grupa B include tulburrile de personalitate de tip antisocial,
borderline, histrionic i narcisist. Trsturile comune ale acestora
sunt teatralitatea, emotivitatea, extravagana.
Grupa C include tulburrile de personalitate de tip evitant,
dependent, obsesiv-compulsiv. Trsturile comune ale acestora sunt
anxietatea, teama.
Tulburrile de personalitate nespecificate anterior reprezint o
categorie utilizat n dou situaii:
(a) simptomele indic o tulburare de personalitate, cu trsturi
aparinnd mai multor tulburri din aceast grup
diagnostic, ns nu sunt ndeplinite criteriile pentru a
diagnostica o anumit tulburare de personalitate;
(b)simptomele indic o tulburare de personalitate, dar
trsturile sugereaz o tulburare neinclus n categorizarea
DSM IV (ex. personalitate pasiv-agresiv).
Evaluarea si interventiile psihologice
Testele neuropsihologice pot sa evidentieze organicitate la pacientii
cu tulburare de personalitate.
Testele de personalitate si testele proiective pot identifica patternuri
si trasaturi de personalitate accentuate. Ex. Testul Deseneaza un
om ( Draw a Person), testul fetei, Inventarul Multifazic de

53

Personalitate Minnesota 2 (MMPI-2), Testul de Aperceptie Tematica

(TAT), testul Rorschach.
Majoritatea tulburarilor de personalitate evidentiaza o dinamica
psihologica care implica alterarea functionarii Egoului, alterare a
SupraEului, conflicte la nivelul imaginii de sine si puneri in rol
(enactments) ale conflictelor psihologice interne in baza
experientelor trecute, cu alterari ale judecatii (Kaplan & Sadock,
2001)
Tudose (2002) precizeaza ca asistenta bolnavilor cu tulburari de
personalitate este nevoie sa se bazeze pe tipul de personalitate,
semnificatia bolii si raspunsul bolnavului, factori care influenteaza
comunicarea cu pacientul si modalitatea de interventie, dupa cum
reiese din tabelul de mai jos:

Apud TUDOSE

Surse bibliografice:

54

Ligiana M. Petre
Bucuresti, 2012.

10 Pastile de psihologie clinica, Ed. SPER,

Tudose F., Tudose C., Dobranici L. Psihopatologie si psihiatrie

pentru psihologi, Ed. Infomedica, Bucuresti, 2002;
DSM-IV Manual de Diagnostic si Statistica a Tulburarilor Mentale,
Asociatia Psihiatrilor Liberi din Romania, Bucuresti, 2000.

55

C12. Tulburari legate de consumul de substanta toxicomaniile si alcoolismul. Prezentare clinica. Evaluare si
interventie psihologica clinica.

Termenul de substan se refer la un drog de abuz, la un

medicament sau la un toxic.
Tulburarile consumului de substanta sunt clasificate in:
a)tulburri ale uzului de substan (dependena i abuzul de
substan);
b)tulburri induse de o substan (intoxicaia cu o substan,
abstinena de o substan, delirium indus de o substan, tulburarea
amnestic indus de o substan, tulburrile anxioase induse de o
substan, tulburarea afectiv indus de o substan, i tulburrile
de somn induse de o substan).
Alcoolismul necesita o abordare terapeutica complexa,
multidisciplinara, de lunga durata a pacientului si familiei.

Dezvoltarea motivatiei pacientului pentru recuperare este

principalul obiectiv al interventiei psihologice, atat in alcoolism, cat
si in toxicomanie.
Sistem de evaluare a motivatiei pacientului toxicoman (Prochaska
DiClemente, 1986, in Tudose, 2001, p.255).

56

Surse bibliografice:
Ligiana M. Petre
Bucuresti, 2012.

10 Pastile de psihologie clinica, Ed. SPER,

Tudose F., Tudose C., Dobranici L. Psihopatologie si psihiatrie

pentru psihologi, Ed. Infomedica, Bucuresti, 2002;
DSM-IV Manual de Diagnostic si Statistica a Tulburarilor Mentale,
Asociatia Psihiatrilor Liberi din Romania, Bucuresti, 2000.

57

COPYRIGHT Colegiul Psihologilor din Romnia i International Institute for the Advanced Studies of
Psychotherapy and Applied Mental Health

RAPORT DE PSIHODIAGNOSTIC SI EVALUARE CLINICA

I. Informaii despre Client:

Nume si Prenume (sau Cod):
________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________
__________
II. Obiectivul Psihodiagnosticului i Evalurii:

Psihodiagnosticul

Evaluarea

are

ca

scop

(ncercuiete

X-ul

corespunztor)

identificarea

strilor

psihologice

de

sntate

i/sau

boal

i a

mecanismelor psihologice de etiopatogenez i/sau de sanogenez - X

I/SAU

identificarea factorilor psihologici cu relevan pentru nvare i

contextul psihoeducaional X

cu relevan pentru (descrie situaia pentru care se face evaluarea)

___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
_________________________________
III. Descrierea Succint a Componentelor Psihologice (dac o
component nu se evalueaz, scrie n tabel, sub textul: Ce s-a evaluat?, c:
Nu se aplic):

Nivel Subiectiv/Emoional (inclusiv Satisfacia/Calitatea vieii)

Ce s-a evaluat?

Cu ce s-a evaluat?
(teste/sarcini/probe i/sau interviuri)

58

Nivel Cognitiv
Ce s-a evaluat?

Cu ce s-a evaluat?
(teste/sarcini/probe i/sau interviuri)

Nivel comportamental
Ce s-a evaluat?

Cu ce s-a evaluat?
(teste/sarcini/probe i/sau interviuri)

Nivel psihofiziologic
Ce s-a evaluat?

Cu ce s-a evaluat?
(teste/sarcini/probe i/sau interviuri)

Nivel de personalitate i Mecanisme

Defensive/Adaptare
Ce s-a evaluat?

Cu ce s-a evaluat?
(teste/sarcini/probe i/sau interviuri)

Nivel de relaionare interpersonal (inclusiv, de cuplu,

familie, grup etc.)
Ce s-a evaluat?

Cu ce s-a evaluat?
(teste/sarcini/probe i/sau interviuri)

59

IV. Concluzii (Sumarizarea informaiilor n termeni

psihologici):
n urma Psihodiagnosticului i Evalurii formulm urmtoarele conc luzii
psihologice:
____________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
________________

[Concluziile vor fi derivate deductiv si/sau inductiv din testele/sarcinile/probele

si/sau interviurile utilizate; nu se asum declaraiile clientului ci se citeaz ca
atare. Spre exemplu, nu se spune de ctre psiholog: copilul a fost abuzat de X.,
ci se menioneaz: copilul declar: X m-a abuzat]

V. Recomandri (Implicaii ale Concluziilor pentru Obiectivul

Psihodiagnosticului i Evalurii):
n urma concluziilor Psihodiagnosticului i Evalurii formulm urmtoarele
recomandri asociate obiectivului psihodiagnosticului i evalurii, cu relevan
pentru situaia pentru care se face evaluarea:
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________

60

__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
______________________________________________________________
[Recomandrile vor fi derivate deductiv si/sau inductiv din Concluziile formulate;
vor fi evitai termenii absolutiti, decizii non-psihologice (se fac doar recomandri
asociate Obiectivului Examinrii Psihologice pe baza unor informaii psihologice
formulate n Concluzii, cu relevan pentru situaia pentru care se face
evaluarea); recomandrile fi accesibile, cu acordul clientului, unor tere pri, n
funcie de contextul n care se face Psihodiagnosticul i Evaluarea]

VI. Aviz psihologic* (in cazul in care nu se aplic se anuleaza

formularul cu o linie n diagonal peste formular)
_____________________________________________________________
(Forma de exercitare a profesiei de psiholog cu drept de libera practica)
Nr. __________/__________________

AVIZ PSIHOLOGIC
Dna./Dl.

CNP:

__________________________________________________________,

_____________________,
a fost examinat la data de: ____________________, in baza contractului de prestari servicii psihologice nr.
______/______________,

vederea

obinerii:

______________________________________________________________________________________________.
Concluziile examinarii psihologice:
Apt

psihologic

pentru:

________________________________________________________________________________________
Inapt

psihologic

pentru:

_______________________________________________________________________________________
Alte

concluzii:

________________________________________________________________________________________________
Observatie:
________________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________________________
_____
Recomandri:
______________________________________________________________________________________

61

_______________________________________________________________________________________________________
______

Examinator

(semnatura

si

parafa),

Supervizor (semnatura si parafa),

(pent
ru examinarile realizate de catre PDLP in conditii de supervizare)

*Avizul psihologic este eliberat in cazurile generale, fiind utilizat numai pentru
evaluarile a caror rezultat este solicitat in vederea angajarii/incadrarii sau
mentinerii in functie. Avizul psihologic reprezinta forma binara sau simplificata de
raportare a rezultatelor psihodioagnosticului.

Psiholog
(semnatura si parafa)

62

Surse bibliografice
Andrews G., Creamer M., Crino R., Hunt C., Lampe L., Page A.
Psihoterapia tulburarilor anxioase. Ghid practic pentru terapeuti si
pacienti, Ed. Polirom, Iasi, 2007.
Athanasiu A. (1998) Bazele psihologice ale practicii medicale,
Oscar Print, Bucuresti.
Cosman D. (2010) Psihologie medicala, Polirom, Iasi.
David, D. Metodologia cercetarii clinice. Fundamente, Polirom, Iasi,
2006.
Kaplan & Sadock Manual de buzunar de Psihiatrie Clinica, Ed.
Medicala, Bucuresti, 2001.
Iolanda Mitrofan (coord.) Psihopatologia, psihoterapia si consilierea
copilului. Abordare experientiala, Ed. SPER, 2001, Bucuresti.
Iolanda Mitrofan Psihoterapie ( Repere Teoretice, Metodologice si
Aplicative), Ed. Sper, Bucuresti, 2008.
Ionescu, G. Tratat de Psihologie Medicala si Psihoterapie,
Bucuresti, 1999.
I.B. Iamandescu Elemente de Psihosomatica Generala si Aplicata,
Ed. Infomedica, Bucuresti, 1999.
Franz Alexander Medicina Psihosomatica, Ed. Trei, Bucuresti, 2008;
Jay C. Thomas, Michel Hersen (Eds.) - Handbook of Clinical
Psychology Competencies, Springer Science+Business Media, New
York, 2010.
Montreuil, M., Doron, J. Tratat de psihologie clinica si
psihopatologie, Editura Trei, Bucuresti, 2009.
Petre M. L. 10 Pastile de psihologie clinica, Ed. SPER, Bucuresti,
2012.
Thomas G. Plante Contemporary Clinical Psychology, 2nd ed., John
Wiley & Sons, Inc, Hoboken, New Jersey, 2005.

63

Tudose F, Tudose C., Dobranici L Psihopatologie si psihiatrie pentru

psihologi, Ed. Infomedica, Bucuresti, 2002.
DSM-IV Manual de Diagnostic si Statistica a Tulburarilor Mentale,
Asociatia Psihiatrilor Liberi din Romania, Bucuresti, 2000.

www.copsi.ro
www.apa.org

64