PANICA

Tulburarea de panică este una din formele

anxietății clinice, care apare cam la 2-5% din
oameni și debutează de regulă după vârsta de 20
de ani.
Vorbim de panică atunci când o persoană are
episoade recurente de frică
(anxietate/neliniște/agitație) foarte intense, care
apar brusc și neașteptat, “ca din senin”.
Aceste episoade, numite atacuri de panică,
pot dura câteva minute sau câteva zeci de
minute, dar de regulă ating intensitatea
maximă în primele 10 minute.
Atacurile de panică pot apărea din când în
când sau, dimpotrivă, foarte frecvent și de
multe ori nu pot fi prezise .
Atacul de panică singular nu este un diagnostic în sine.
De fapt, multor persoane li se întâmplă ca de-a lungul vieții să
treacă printr-un atac de panică (sau chiar prin mai multe) și nu
dezvoltă o tulburare clinică.
Un diagnostic de tulburare de panică este pus atunci când o
persoană trece în mod recurent prin atacuri de panică și este
copleșită de îngrijorări sau de frică cu privire la acestea.
De exemplu, persoana este preocupată în mod exagerat de
implicațiile pe care atacurile de panică le vor avea asupra vieții
sale. “Dacă într-o zi chiar o să mor? Dacă voi înnebuni? Dacă n-o
să mai pot munci? Dacă n-o să mă mai pot bucura de viață?”
Simptomele atacului de panică pot fi foarte diverse, dar
întotdeauna sunt foarte neplăcute, iar persoana este
convinsă că sănătatea sa (fizică sau mentală) este pusă în
pericol de acestea:
Simptome cardiovasculare:
•Palpitaţii, ritm cardiac accelerat (senzaţia că
inima bate “nebuneşte”)
•Transpiraţii
•Dureri în piept
Simptome respiratorii:
•Senzaţie de sufocare, respiraţie neregulată
Simptome gastrointestinale:
•Senzaţie de greaţă, vomă sau dureri de burtă
Simptome neurovegetative:
•Ameţeli, pierderea echilibrului, senzaţie de leşin
•Senzaţia că pacientul se îneacă
•Tremurături
•Senzaţia de amorţeală sau furnicături
•Frisoane sau puseuri de căldură
Simptome psihologice:
•Sentimentul că lumea nu e reală sau  sentimentul de
detaşare de sine
•Teamă de a nu pierde controlul sau a înnebuni
•Teamă de a nu muri, teama de a nu face un atac de
cord, atac cerebral etc.
 Toate aceste simptome pot avea la bază o condiție medicală

 Vorbim de atac de panică atunci când nu poate fi identificată

nicio cauză somatică pentru simptomele recurente de panică. 

 un diagnostic clinic este luat în vizor atunci când persoana

are mari dificultăți de a-și desfășura activitățile cotidiene,
când viața socială sau activitatea profesională este puternic
deteriorată sau când calitatea vieții per total scade
considerabil.
Diagnosticul de atac de panică se poate pune dacă nu există o
explicaţie somatică pentru simptomele fizice şi dacă apar cel puţin
una dintre următoarele caracteristici:
1.îngrijorare persistentă în legătură cu apariţia unui nou atac,
numită anxietate anticipatorie;
2.îngrijorare despre implicaţiile atacului de panică/ consecinţele
lui (o consecinţă medicală catastrofică – voi face un atac de cord,
voi muri, sau o consecinţă mentală catastrofică – îmi voi pierde
minţile);
3.modificări semnificative în comportament din cauza
atacurilor de panică – evitarea unor situatii sau locuri, folosirea
unor strategii de siguranta sau de asigurare ca nimic rau sa nu se
intample sau ca in caz de ceva, sa existe o salvare imediata.
Atacul de panică. Cauze
Nu se cunoaște cauza exactă pentru atacul de panică, dar
următorii factori pot contribui la apariția sa:
 ereditatea
 temperamentul (o persoană poate fi mai sensibilă la
stres sau mai înclinată spre emoții negative)
 stresul
 anumite modificări la nivelul funcțiilor cerebrale.
Atacul de panică. Factori de risc
Atacul de panică apare mai des la femei decât la
bărbați. Factorii care pot crește riscul acestei afecțiuni sunt:
 istoricul familial
 un factor major de stres (de exemplu, decesul unei
persoane apropiate)
 un eveniment traumatic (de exemplu, un asalt sexual sau
un accident de mașină)
 o schimbare majoră în viață (de exemplu, nașterea unui
copil)
 abuz fizic sau sexual survenit în copilărie
 fumatul
 consumul în exces de cofeină
Stabilirea diagnosticului pentru atacul de panică
 examen fizic și analize de sânge pentru a elimina orice
cauză fiziologică (de exemplu, afecțiuni tiroidiene,
hipoglicemie)
 evaluare psihologică
Tratament pentru atacul de panică
Primul gest
 prezintă-te la medic pentru stabilirea diagnosticului și
recomandarea tratamentului optim pentru atacul de
panică
Tratament clasic pentru atacul de panică
 psihoterapie
 antidepresive
 Tratament naturist pentru atacul de
panică
 Inositol: 
 stimulează producția de serotonină
 Practicarea sportului
 Tehnici de relaxare
 Evitarea consumului de alcool și cafea
 Renunțarea la fumat
 Odihnă
Dacă această tulburare nu este tratată, simptomele
pot lua o formă cronică. Tulburarea de panică
poate constitui un risc pentru dezvoltarea altor
tulburări precum depresia, alte tulburări de
anxietate, abuzul de substanţe, distres marital.
Toate aceste probleme de sănătate mentală
afectează funcţionarea individului în diverse
domenii cum ar fi: cel social, profesional,
familial.
MULȚUMESC PENTRU
ATENȚIE