Facultatea de Medicina Dentara

Specializare: AMG

Disciplina: Psihiatrie

Referat: Tulburari de panica

Coordonator:

Student:

AMG:
CUPRINS

I. DEFINIŢIE................................................................................................................................... 3
II. GENERALITĂŢI....................................................................................................................3
III.CAUZE..........................................................................................................................................3
IV.FACTORI DE RISC.............................................................................................................5
V. SIMPTOME................................................................................................................................5
VI.MECANISM FIZIOPATOLOGIC..............................................................................6
VII.CONSULT DE SPECIALITATE..............................................................................7
VIII. CADRE MEDICALE RECOMANDATE....................................................7
IX. TRATAMENT.....................................................................................................................8
X. PROFILAXIE..........................................................................................................................12
XI. BIBLIOGRAFIE..................................................................................................................14

I.DEFINIŢIE
Tulburarea de panică este caracterizată de apari iaț spontană, indiferent de situatie, a atacului de
panică. Atacul de panică este un acces brusc de frica intensa sau anxietate (stare afectiva caracterizata
prin neliniste psihomotorie, teama nedeslusita, fara obiect) care cauzeaza simptome ingrijoratoare, dar
care nu ameninta viata: batai accentuate ale inimii, dificultatea respiratiei, sentimente de pierdere a
controlului sau de moarte iminenta.

Aceste episoade, pot dura câteva minute sau câteva ore, pot să apară din când în când sau frecvent.
De multe ori cauza sau elementul declanşator al acestor atacuri este necunoscut.

II.GENERALITĂŢI

Organismul are un sistem de raspuns la frică, care pregateste individul pentru a face fata unei situatii
sau pentru a se feri de pericol. Atacul de panica survine atunci cand acest sistem reactioneaza exagerat
sau cand nu este necesar. In timpul atacului de panica, sistemul nervos reactioneaza ca atunci cand se
are de a face cu o situatie amenintatoare de viata. Acest raspuns cauzeaza simptome fizice si sentimente
ingrijoratoare.
 Tulburarile legate de panica se diagnosticheaza atunci cand o persoana are atacuri de panica
repetate, este ingrijorata de eventualitatea unuia nou si evita locuri care ii pot cauza un atac. Exista
posibilitatea ca un om sa aiba atacuri de panica fara sa dezvolte o tulburare legata de panica, aceste
atacuri aparand cu tulburari de anxietate.

Tulburarea de panică este una din formele anxietătii clinice, care apare cam la 2-5% din oameni si
debutează de regulă după vârsta de 20 de ani. Vorbim de panică atunci când o persoană are episoade
recurente de frică (anxietate/neliniste/agitatie) foarte intense, care apar brusc si neasteptat, “ca din
senin”.

Aceste episoade, numite atacuri de panică, pot dura câteva minute sau câteva zeci de minute, dar de
regulă ating intensitatea maximă în primele 10 minute.Atacurile de panică pot apărea din când în când
sau, dimpotrivă, foarte frecvent si de multe ori nu pot fi prezise (adică elementul declanşator îi este
necunoscut persoanei în cauză).

De exemplu, se poate întâmpla ca persoana să urce pe scări câteva etaje si dintr o dată să se simtă
coplesită de o senzatie de rău, să ametească si să i se pară că inima îi va ceda. Sau aceleasi senzatii pot
apărea la volanul unei masini, fără ca persoana să fi depus în prealabil un efort fizic.

III.CAUZE

Cauza exacta a tulburarilor legate de panică nu este cunoscută. Se crede că este rezultatul unui
dezechilibru intre substantele chimice ale creierului (neurotransmitatori).

De asemenea, poate fi transmisa de la o generatie la alta (genetic). Copii cu parinti cu astfel de

tulburari au sanse de 8 ori mai mari decat altii sa dezvolte boala.
Un risc crescut il au si cei care au parinti cu depresie sau tulburari bipolare. Tensiunea nervoasa (de
exemplu pierderea unei relatii) poate declansa simptome ale tulburarilor de panica.

Exista posibilitatea ca un om sa aiba atacuri de panica fara sa dezvolte o tulburare legata de panica.
Atacurile de panica pot fi determinate de:

- ingestia unei cantitati mari de alcool sau intreruperea brusca a consumului de alcool
- ingestia unor cantitati mari de bauturi cofeinizate
- fumatul excesiv (creste mult cantitatea de nicotina din sange)
- folosirea unor medicamente (ca cele pentru tratamentul astmului si bolilor de inima) sau intreruperea
brusca a unui tratament medicamentos (pentru anxietate si insomnie)
-folosirea drogurilor, cocaina sau marihuana
- un nivel mare al stresului timp indelungat (stres cronic)
- o nastere in trecutul apropiat
- o operatie cu anestezie generala
Atacurile de panica se pot asocia sau pot fi cauzate de o anumita conditie medicala:

- disfunctii tiroidiene (hipertiroidism - exces de hormoni tiroidieni)

- afectiuni cardiace, prolapsul de valva mitrala (valva mitrala prezinta un defect care ii deterioreaza
functionarea normala)
- tulburari neurologice (epilepsie)
- astm bronsic (stare patologica in care exista o nevoie intensa de aer, evacuarea acestuia din plamani
facandu-se cu greutate)
- afectiuni pulmonare (bronhopneumonia obstructiva cronica)
- intreruperea medicatiei pentru bolile cardiace
- depresia
- anxietate, stres post-traumatic sau tulburare obsesiv-compulsiva. Cauze sociale sau de mediu
Tulburarea de panică se dezvoltă pe fondul percepţiei senzaţiilor corporale ca fiind periculoase. Acest
fapt derivă din experienţe de viaţă aversive (de exemplu o boală pe care individul a avut-o la un moment
dat), prin observaţie vicariantă (de exemplu persoane familiare/semnificative manifestă distres vizavi de
senzaţiile corporale), prin învăţare indirectă (de exemplu hiperprotecţia parental vizavi de ameninţările
fizice) sau prin evenimente de viaţă (de exemplu o naştere în trecutul apropiat). Odată ce individul a
învăţat că senzaţiile corporale pot fi periculoase, atacul de panică poate să apară pe fondul unei boli, a
unei perioade mai stresante sau pur şi simplu din senin.

Cauze psihologice şi biologice

În cadrul tulburării de panică, factorii biologici sunt consideraţi a fi predispoziţii care cresc posibilitatea
activării sistemului nervos vegetativ prin asocierea acestora cu factorii psihologici. Cauzele psihologice,
reprezentate de factorii cognitivi, iau forma interpretărilor catastrofice a senzaţiilor somatice. Aceste
interpretări favorizează intensificarea senzaţiilor care, la rândul lor, sunt interpretate catastrofic,
întreţinându-se astfel un cerc vicios între factorii biologici şi cei psihologici.

IV.FACTORI DE RISC

Printre factorii de risc se numara:

- antecedente familiale de tulburari cauzate de panica. Persoanele care are un membru al familiei cu
astfel de tulburari au sanse de 8 ori mai mari decat altii sa dezvolte boala. Un risc crescut il au si cei
care au parinti cu depresie sau tulburari bipolare.
- consumul de bauturi alcoolice, droguri, fumatul, cafeina si bauturile cafeinizate - anumite
medicamente ce declanseaza atacuri de panica, ca cele pentru tratamentul astmului si bolilor cardiace
- prolapsul de valva mitrala
- atacuri de panica neasteptate in antecedente - episod major de depresie - femeie la menopauza.

V.SIMPTOME

Principalul simptom al atacurilor de panica este sentimentul coplesitor de frica si anxietate

alaturi de alte reactii fizice.
 Simptomele apar brusc, surprinzator si intensitatea maxima dureaza in jur de 10 minute.

In timp ce majoritatea simptomelor dispar in 30 minute, altele au nevoie de o ora sa dispara

complet.

Exista posibilitatea ca o persoana sa aiba atacurile de panica unul dupa altul pe o perioada mai
lunga de timp si sa para un atac continuu. Daca simptomele sunt continue si nu dispar intr-o ora exista
posibilitatea sa nu fie un atac de panica si atunci trebuie consultat imediat medicul specialist.

Atacurile de panica pot debuta in urma unui eveniment stresant sau fara cauza aparenta. Pot fi
asociate cu medicatii (ca cele pentru bolile cardiace) sau cu anumite conditii medicale (hipertiroidism):

- respiratii rapide (hiperventilatie), dispnee (dificultati de respiratie) sau senzatie de sufocare

- batai rapide, puternice sau neregulate ale inimii
- angina pectorala (durere in piept)
- transpiratie
- greata sau epigastralgii (dureri de stomac)
- vertij (ameteala), tremor, nesiguranta
- acufene (tiuituri in urechi)
- frisoane sau valuri de caldura
- frica de moarte si pierderea controlului
- senzatie de detasare de propria persoana sau de realitate.
Atacurile de panica pot incepe fara o cauza sau pot fi legate de anumite situatii, cum ar fi un
restaurant aglomerat sau pe stadion. Cateodata doar gandul la o situatie anume poate cauza anxietate
severa. Oamenii care au frecvente atacuri de panica invata sa evite situatiile de care le este frica ca vor
declansa un atac sau cele din care nu pot scapa usor daca intervine un atac. Daca tiparul de evitare si
anxietate este sever, se poate transforma in agorafobie (fobie de spatii deschise). Simptomele atacului
de panica pot fi similare cu cele ale infarctului miocardic. Din acest motiv, multi oameni cauta tratament
medical de urgenta. Daca cineva are angina pectorala (dureri in piept) sau alte simptome de infarct
miocardic, trebuie dus imediat la serviciul de urgenta pentru tratamentul specific.

Atacurile de panica nu sunt obisnuite la copii sau adolescenti. Copiii care au tulburari legate de panica
sau atacuri de panica au si alte simptome in afara celor prezentate mai sus. Lor le poate fi frica de lucruri
comune, de exemplu insecte sau se ingrijoreaza din cauza unor monstrii sau atunci cand merg la culcare
singuri. Acesti copii pot refuza sa mearga la scoala sau devin foarte suparati cand se despart de parinti.

Tulburarile legate de panica constau in episoade de atacuri de panica. Nu oricine care are atacuri de
panica dezvolta o tulburare. O persoana este diagnosticata cu tulburare daca are cel putin doua atacuri
pe neasteptate plus frica sau ingrijorarea ca poate avea si altele evitand situatiile care le-ar putea
declansa.

VI.MECANISM FIZIOPATOLOGIC
Se poate diagnostica tulburarea legata de panica dupa cateva atacuri neasteptate si frica continua ca
ar putea avea si altele. Primul atac de panica apare fara avertizare in timpul unei activitati normale
(mersul pe strada, mersul la cumparaturi). Senzatia este deconfuzie, ca ceva cumplit se va intampla.
Apare nevoia de a parasi locul si de retragere intr-o zona sigura (masina, casa). Alaturi de acestea apar
simptome fizice: dificultatea respiratiei, batai puternice ale inimii, dureri in piept. Intensitatea maxima a
simptomelor dureaza cam 10 minute. Din acest motiv, multi oameni cauta tratament medical de
urgenta.

Atacurile de panica pot fi declansate de o anumita actiune (se utilizeaza prea multa cofeina), situatie
(mare aglomeratie) sau fara cauza aparenta. Persoanele care au trecut printr-un atac de panica dezvolta
frica de a mai trece prin aceasta experienta (anxietate anticipativa) si evita activitatile sociale
(agorafobia). Aproximativ jumatate din persoanele care au tulburari legate de panica au agorafobie.
Izolarea interfereaza cu serviciul si cu relatiile interpersonale, in special cu rude si prieteni apropiati.

Alte caracteristici comune tulburarilor legate de panica sunt: - folosirea de droguri sau
alcool (pentru inhibarea fricii si creerii unui fals sentiment de curajde a fece fata situatiilor
dificile)

- depresie
- fobii (frici nejustificate)
- tulburari legate de anxietate (stres posttraumatic)
- relatii dificile cu persoane cu pozitii sociale, datorita anxietatii intense
Primul atac de panica survine in timpul unei activitati de rutina si, pentru multe persoane, coincide cu
o perioada a vietii lor incarcata de stres (o boala ce ameninta viata, un accident, terminarea unei relatii,
separarea de familie). Cateodata primul atac de panica apare dupa nastere.

Este posibil ca primul atac sa survina ca o reactie la droguri, nicotina sau cafeina. Dar, odata ce
s-a rezolvat problema ce a determinat atacul, acestea pot reveni.
Expertii considera ca circumstante stresante pot da nastere la un ciclu de atacuri de panica la oamenii cu
predispozitie la tulburari legate de panica.

Atacurile de panica recurente pot fi de la usoare la severe si pot continua ani de zile, in special cand
este asociata siagorafobia. Pot exista perioade lungi de timp fara atacuri, dar si perioade cu atacuri
frecvente. Tulburarile legate de panica pot urma toata viata, dar simptomele se pot controla cu
tratament. Majoritatea oamenilor cu aceasta problema se recupereaza cu tratament si duc o viata
normala.

Poate recidiva in cazul in care tratamentul este intrerupt prea devreme.

VII.CONSULT DE SPECIALITATE

Se face atunci cand:

- atacuri de frica intensa sau anxietate survin fara motiv

- survine un atac de panica sau ingrijorarea ca va apare un viitor atac de panica, ingrijorare care
interfera cu activitatile zilnice
- apar simptome ocazionale fara o cauza anume (ca si dificultatile de respiratie sau dureri precordiale).
VIII. CADRE MEDICALE RECOMANDATE

Urmatorii medici pot diagnostica atacul de panica si pot colabora pentru tratarea lui si a tulburarilor
cauzate de panica: - medicul specialist in medicina de urgenta

- medicul de familie
- medicul generalist
Tratamentul pentru atacul de panica poate fi stabilit si de:

- medicul psihiatru
- psiholog
- asistent social cu pregatire speciala in tulburari cauzate de panica - consilier
Sanatorii, spitale, clinici, agentii familiale au programe de tratament pentru persoane cu tulburari
cauzate de panica.

IX. TRATAMENT

Tratament – generalitati

Tulburarile cauzate de panica pot fi controlate medicamentos (antidepresive) si prin consiliere (terapia
comportamentala). Tratamentul eficace reduce numarul si frecventa atacurilor de panica, scade
anxietatea si imbunatateste calitatea vietii. Daca atacurile de panica au un factor cauzal anume (reactie
medicamentoasa) nu este neaparat necesar tratament, acestea oprindu-se dupa inlaturarea cauzei
(oprirea medicatiei cu ajutorul medicului). Cateodata atacurile de panica pot continua si dupa
inlaturarea factorului cauzal si pot determina tulburari cauzate de panica.

Tratament initial
Depinde de severitatea atacurilor de panica, de frica si anxietatea la gandul unui nou atac, de
prezenta agorafobiei alaturi de tulburarile cauzate de panica.

In general, tratamentul initial include:

1. Consiliere:
- terapie comportamentala, care se concentreaza pe modificarea tiparului de gandire si
comportament (este cea mai eficienta terapie pentru tulburarile cauzate de panica)
- terapie de demascare, un tip deterapie comportamentala, ce se bazeaza pe confruntarea cu
obiectul sau situatia care cauzeaza frica. Este eficienta in tratarea agorafobiei sau anxietatii legate de un
anumit loc sau situatie.
2. Tratament medicamentos
Cele mai utilizate medicamente folosite in tratamentul tulburarilor cauzate de panica sunt:

- inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei: Fluoxetina (Prozac), Sestralin, Paroxetina. Daca

aceste medicamente sunt ineficiente sau nu pot fi administrate din cauza efectelor secundare se pot
incerca alte antidepresive.
- antidrepresive cu efecte neurotransmitatoare combinate, cum ar fi Venlafaxin - benzodiazepine:
Alprazolam (Xanax), Diazepam (Valium), Lorazepam, Clonazepam sunt prescrise singure sau combinate
cu un antidepresiv. Benzodiazepinele sunt folosite pentru combaterea rapida si pe termen scurt a
simptomelor si pot face parte din tratamentul de intretinere singure sau combinate cu antidepresive.
Antidepresive mai putin utilizate in tratamentul tulburarilor cauzate de panica sunt: antidepresive
triciclice precumImipramina, Disipramina sau Clomipramina si inhibitori ai monoaminoxidazei, precum
Izocarboxazid.

Dupa inceperea medicatiei simptomele incep sa se amelioreze dupa cateva saptamani. Daca aceasta
ameliorarea nu este observata in 6-8 saptamani, se poate incerca o doza mai mare de medicament.

3.Tratament de intretinere
Consta in continuarea sau schimbarea masurilor luate initial, consiliere si medicatie. In timpul
tratamentului initial, o medicatie de scurta durata precum benzodiazepinele pot fi prescrise pentru
rezolvarea simptomelor imediate. Medicatia de scurta durata cel mai probabil se va opri atunci cand
intervine medicatia de lunga duratasi starea generala se imbunatateste.

Se va monitoriza in continuare pacientul pentru a se descoperi daca au aparut alte probleme asociate cu
tulburarile cauzate de panica (depresie, probleme cu droguri sau alcool). Aceste situatii vor necesita
tratament.

O parte importanta a tratamentului de intretinere o reprezinta administrarea medicamentelor

conform prescrierii. Adesea oamenii care se simt mai bine dupa o perioada de timp renunta la tratament
nemaivazandu-i utilitatea. Odata cu oprirea medicatiei simptomele revin, deci este importanta
continuarea planului de tratament. Atacurile de panica recurente pot fi de la usoare la severe si pot
continua ani, mai ales cand este prezenta si agorafobia. Pot exista perioade lungi fara atacuri de panica
sau momente cand ele sunt frecvente. Chiar dupa oprirea tratamentului, atacurile parand a fi sub
control, ele pot reveni. Este important ca o persoana sa identifice semnele prevestitoare si factorii ce
declanseaza atacurile de panica si sa caute tratament cat mai devreme.

4. Tratament in cazul agravarii bolii

Daca atacurile devin severe si continua sa revina, este necesara spitalizarea pana pot fi controlate. De
asemenea, poate fi necesara o scurta internare in spital daca atacul de panica se suprapune peste alta
problema medicala, precum agorafobia si depresia, pentru ca aceasta combinatie este dificil de tratat.
Daca medicatia nu ajuta, doctorul poate prescrie alte medicamente sau o combinatie de mai multe
medicamente. Consilierea poate fi adaugata la tratament. Aceasta include terapia comportamentala
care se concentreaza pe modificarea tiparului de gandire si comportament sau terapia de demascare,
care este un tip de terapie comportamentala ce se bazeaza pe confruntarea cu obiectul sau situatia care
cauzeaza frica. Daca consilierea nu functioneaza, este nevoie de una mai intensa, mai frecventa sau de
alt tip de consiliere. Iar daca consilierea este singurul tratament, se adauga medicatie.

De retinut!
Medicamentele folosite pentru tratarea tulburarilor cauzate de panica pot preveni atacurile de
panica, dar nu inlatura frica de un posibil nou atac. Consilierea este cea mai buna pentru inlaturarea
fricii. Frica in sine poate cauza un nou atac de panica.
Dureaza cateva saptamani sau poate chiar mai mult, pentru ca medicatia sa devina pe deplin
eficienta. Poate fi nevoie de incercarea mai multor tratamente pana la gasirea aceluia potrivit.

Cei care sufera de tulburari cauzate de panica au risc de suicid daca sufera si de depresie sau de alta
tulburare de personalitate sau de dispozitie. Acestea au un impact semnificativ asupra relatiilor sociale si
asupra calitatii vietii. Diagnosticul si tratamentul acestor conditii care apar alaturi de tulburarile cauzate
de panica sunt esentiale.

5.Tratament ambulator (la domiciliu)

Pacientul poate sa reduca numarul atacurilor de panica in cazul tulburarilor cauzate de panica si
poate reduce severitatea simptomelor cand chiar se produce un atac prin:
- reducerea anxietatii prin activitati de scadere a tensiunii nervoase si prin scaderea nivelului de stres
din viata zilnica
- efectuarea de exercitii de relaxare care implica 10-20 minute de respiratii profunde si exercitii de
relaxare musculara efectuate in fiecare zi
- exercitii fizice care imbunatatesc respiratia si rata cardiaca de cateva ori pe saptamana
- restrictii la alcool si cofeina (sau eliminarea lor)
- inscrierea la terapie de grup, precum sunt cele organizate de asociatii de specialitate
- o alimentatie echilibrata care include alimente proaspete, hranitoare si evitarea celor cu continut
mare in zahar si grasime.

6. Ajutorul pentru membrii familiei

Cand o persoana are un atac de panica, intreaga familie sufera. Ceilalti membrii se simt frustrati,
obositi (pentru ca preiau unele responsabilitati) sau izolati din punct de vedere social pentru ca persoana
bolnava restrictioneaza activitatile familiei. Terapia familiala, un tip de consiliere care implica intreaga
familie, poate ajuta toti membrii familiei.

7. Tratament medicamentos
Medicatia pentru tulburarile cauzate de panica este folosita pentru tinerea sub control a
simptomelor atacului de panica, reducerea numarului acestora si a severitatii, redecerea anxietatii si
fricii asociate cu aparitia unui atac nou. Medicamentele sunt eficiente atunci cand se asociaza consilierea
si tratamentul ambulator (exercitii de relaxare).

Medicamente folosite:
- inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei
- benzodiazepine
Medicamente folosite pentru tratarea tulburarilor cauzate de panica:
- antidrepresive cu efecte neurotransmitatoare combinate
- antidepresive triciclice
- inhibitori de monoaninoxidaza
Asociatiiile specializate recomanda ca pacientii sa fie tinuti sub observatie daca apar cazuri de
crestere a anxietatii, atacuri de panica, agitatie, iritabilitate, insomnie, impulsivitate, ostilitate si manie.
Copiii trebuie urmariti mai atent pentru aceste manifestari, dat fiind faptul ca ei nu-si pot controla
manifestarile la fel de bine ca si adultii si de aceea au un risc mai crescut de suicid. Antidepresivele sunt
recomandate, dar sub supravegherea medicului si in caz ca apar reactii ingrijoratoare trebuie contactat
un medic.

De retinut!
Tulburarile cauzate de panica sunt tratate atat medicamentos cat si prin consiliere cum ar fi terapia
cognitiv-comportamentala, care se bazeaza pe modificarea unor comportamente si moduri de gandire.
Cand aceste doua terapii sunt combinate, atacurile de panica survin mai rar decat daca s-ar folosi doar o
singura terapie. Dupa inceperea tratamentului, simptomele ar trebui sa se reduca in decurs de cateva
saptamani. Daca nu se observa ameliorari in 6-8 saptamani, atunci trebuie crescute dozele sau schimbat
madicamentul. Majoritatea medicamentelor folosite se vor administra continuu pentru mai mult de un
an si doar dupa aceea se pot reduce dozele gradat pe parcursul catorva saptamani. Daca dupa
intreruperea tratamentului, reapar simptomele, se va relua tratamentul pentru inca cateva luni. Unii
pacienti pot ramane sub medicatie o perioada mai lunga de timp pentru a putea controla simptomele.
De asemenea, se va evalua prezenta unei stari asociate care poate dauna tratamentului, cum ar fi
depresia sau abuzul de substante nocive. Nu exista in momentul actual nici un fel de tratament
chirurgical.

8. Alte tratamente -
consilierea:
Terapia cognitiv-comportamentala este cea mai eficienta in tratamentul atacurilor de panica.

- terapia de expunere , un tip de terapie cognitiv -comportamentala

- terapia familiala, ajuta pe cei apropiati sa inteleaga ce inseamna atacurile de panica si sa mentina
relatii bune. Materiale ajutatoare ca si casete video, carti si materiale audio ajuta in lupta impotriva
atacurilor de panica si anxietatii - grupurile de suport sunt de obicei locuri bune in care se impartasesc
informatii, idei de rezolvare a problemelor si emotii in relatie cu atacurile de panica. Exista si forumuri
de discutie, realizate on-line pe internet.
- exercitii de relaxare. Pot fi folositoare pentru reducerea anxietatii si a stresului.
Acestea includ:
- exercitii de respiratie
- relaxare musculara progresiva, care reduce tensiunea musculara prin relaxarea grupelor individuale de
muschi - masaj, la nivelul umerilor si a gatului
- aromaterapie, care foloseste uleiuri aromatizate (uleiuri esentiale) din plante si care promoveaza
relaxarea
- yoga, tai chi, si qi-gong sunt forme de exercitii de meditare. Acestea necesita de obicei instruiri
speciale.
- activitatile de relaxare psihica, ajuta la relaxarea mintii si sunt de obicei combinate cu cele de relaxare
musculara. Acestea includ:
- antrenamente autogene sunt folosite pentru a aduce corpul intr-o stare normala dupa un stres
- hipnoza pregateste creierul pentru sugestii care inlatura stresul sau schimba modul de reactie la
situatiile stresante
- meditatia implica o respiratie regulata cu frecventa redusa si dureaza 15-20 minute
- imagini artistice ghidate (vizualizare): Prin puterea imaginatiei se ajunge la relaxare si reducerea
tensiunii nervoase cauzate de stres. Corpul raspunde la imaginile proiectate in minte. Se folosesc
exercitii simple pentru relaxare si reinvigorare.
- terapia prin muzica, relaxeaza corpul, imbunatateste starea de spirit si schimba mersul zilei.
- terapia prin umor a devenit tot mai acceptata ca mod de reducere a stresului si pentru stimularea
sistemului imunitar al organismului.

X PROFILAXIE

Tulburarile cauzate de panica nu pot fi prevenite, dar se pot preveni si se pot reduce ca numar
atacurile de panica cu un tratament adecvat. Simpla evitare a unor situatii sau locuri nu garanteaza ca un
atac de panica nu poate aparea in noi circumstante. De fapt, evitarea situatiilor si locurilor unde s-a
petrecut un atac de panica creste anxietatea.

Este posibila reducerea severitatii unui atac viitor prin:

- urmarea unui tratament pentru reducerea anxietatii

- limitarea factorilor declansatori precum cofeina, alcool
-continuarea tratamentului medicamentos si a consilierii (terapia demascarii) -prin contactarea
medicului daca simptomele se inrautatesc.

XI. BIBLIOGRAFIE

1. DSM IV
2. DSM V
3. www.paxonline.ro