ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ

GHICA-VODĂ – IAȘI
Anul I – AMG

Obiectul: SOCIOLOGIE ȘI ANTROPOLOGIE

Tema: Asemănări și deosebiri între familia tradițională și cea modernă

Îndrumător: Prof.URSACHI HANGANU IOANA

Student: UNGUREANU (PAVELIUC) MIHAELA

 ASEMĂNĂRI ȘI DEOSEBIRI ÎNTRE FAMILIA TRADIȚIONALĂ ȘI
CEA MODERNĂ
Conform unor studii făcute recent doar 38% din familii se consideră moderne, în timp ce
mai mult de jumătate se declară ca fiind familii tradiţionale.
Familia este cea mai fidelă posesoare a tradiţiilor şi a valorilor naţionale. Ea este una din
cele mai conservatoare (în sensul bun al cuvântului) segmente ale societăţii.
Contrar acestei idei, familia a devenit tot mai sensibilă la toate transformările petrecute în
societate.
Procesul de modernizare a instituţiei familiale este un proces de adaptare la schimbările
produse de revoluţia industrială, de revoluţiile politice - dar, în acelaşi timp, familia a fost un
participant activ, cu un rol esenţial în cristalizarea economiei, valorilor şi comportamentelor
moderne.
Ca exemplu, una din funcţiile tradiţionale, cea de îngrijire a vârstnicilor este pe cale de
dispariţie, iar funcţia de socializare a copiilor, este împărtăşită cu alte instituţii sociale.
În familia tradiţională puterea este inegală. În această familie cel care domina cel mai
mult era bărbatul. Însă, cel puţin din sec. 19 românesc, norma autorităţii masculine pare să nu
servească decât ca faţadă. În familiile boierilor, soţia putea influenţa decizia soţului, chiar şi
copiii, ori de câte ori este în joc un aspect al vieţii familiale.
Este clar că familia tradiţională se bazează pe puterea concretă. Aceste reguli îl obligă pe
bărbat să facă ceea ce ştie, astfel încât femeia acceptă această ordine, deoarece femeia nu avea
niciun drept la opinie.
De-a lungul timpului, puterea în familie a crescut, autoritatea a evoluat spre cel ce ştia
mai mult. Puterea femeii a crescut de asemenea. Femeia avea mai multe drepturi, avea puţină
autoritate asupra copiilor, soţul se sfătuia cu ea în diferite probleme familiale.
Relaţia părinte-copil în familia tradiţională era în general bazată pe înţelegere şi acceptare
şi nu pe conflict şi negare.
Concret, părinţii dintr-o familie modernă nu doar că investesc mai mult în educaţia
propriilor copii, ci îi şi supraveghează mai atent faţă de părinţii care fac parte dintr-o familie
tradiţională.
Părinţii din familiile moderne se declară mai receptivi la dorinţele copiilor, în acelaşi
timp îi supraveghează cu mai multă atenţie. E vorba de o disimulată libertate.
 În limitele impuse de familia tradiţională, copilul are uneori mai multă libertate.
Diferenţele dintre cele două tipuri de familii se observă la nivelul mentalităţilor.
În cazul familiilor tradiţionale, un rol însemnat îl joacă tradiţia, moştenirea culturală, o
mentalitate prezentă în special în mediul rural.
De exemplu, dacă familiile moderne îşi încurajează copiii să îşi aleagă singuri o carieră,
nu acelaşi lucru se poate spune şi despre familiile tradiţionale, unde există tendinţa de a le
impune copiilor o anumită profesie.
Părinţii dintr-o familie modernă investesc în educaţia lor privind rolul de părinte (86%
versus 45%) şi preferă să poarte discuţii pe teme sensibile, cum ar fi naşterea, moartea sau
separarea cu proprii lor copii.
Aceiaşi părinţi nu se sfiesc să apeleze la ajutorul unui psihoterapeut sau psiholog, situaţie
rar întâlnită în cazul părinţilor ce provin din familii tradiţionale (80% versus 23%).
Rolurile într-o familie modernă sunt împărţite în mod egal şi nu ţin cont de gen (80%
versus 57%).
În schimb, într-o familie modernă este mai comun ca familia să trăiască într-o casă
închiriată, să nu fie căsătoriţi, să pună accent pe prieteni, pe care îi consideră parte a familiei.
N-ai cum să nu fii influenţat, factorul migraţiei duce într-o direcţie: societatea modernă a
pătruns în România prin produse, prin obiecte, prin aparate.
În ceea ce priveşte investiţiile pe care le fac familiile tradiţionale în comparaţie cu cele
moderne, un studiu arată că marea majoritate a resurselor financiare merge către articole de
îmbrăcăminte (74% în familiile moderne, respectiv 66% în cele tradiţionale), produse IT şi
electronice (66% vs 60%), în călătorii (65% vs 57%), educaţia copiilor (38% vs 31%), artă şi
cultură (45% vs 39%) şi sport (28% vs 17%).
Lipsa comunicării este şi ea o caracteristică pe care o vedem tot mai des în familia
modernă.
Cele mai multe cupluri divorţează din cauza lipsei de comunicare.
Mulţi nu se înţeleg între ei şi nu discern doleanţele partenerilor deoarece nu se comunică
într-un mod eficient.
În general femeile vorbesc mai subtil şi se aşteaptă ca bărbaţii să le înţeleagă. Bărbaţii nu
prea au chef de vorbă şi de aici izbucnesc adesea conflicte.
 În familia modernă nici copiii nu sunt înţeleşi de părinţi şi nici părinţii nu se fac înţeleşi
de cele mai multe ori.
Dar tradiţionalitatea nu reprezintă numai amintiri din trecut, ea este continuarea trecutului
în prezent şi ca atare amintirile sunt la fel de actuale ca şi relaţiile date în experienţa prezentului.
O alta caracteristică a în familiei moderne este materialismul.
Cei mai mulţi părinţi sunt iresponsabili în ceea ce priveşte educaţia copiilor sau armonia
din casă.
Deoarece suntem şi un popor căruia îi place să aibă tot felul de lucruri pe care nu
ajungem să le folosim niciodată în viaţă, părinţii îşi petrec timpul la muncă, vorbesc aici de
munca în străinătate, departe de casă, sau de orele suplimentare, şi îşi neglijează astfel copiii.
Ei consideră că investiţia financiară este mai importantă pentru copiii lor decât cea
educaţională. Este necesar pentru un copil să îşi petreacă timpul cu părinţii, nu cu banii acestora.
Aceşti părinţi lasă responsabilitatea educării copiilor pe seama bunicilor sau a altor
persoane, crezând că lucrurile materiale vor aduce stabilitate familiei lor.

FAMILIA TRADIŢIONALĂ FAMILIA MODERNĂ

 

1. Dimensiune mare Dimensiune redusă

 
 

2. Număr mare de copii Număr redus de copii

 
 

3. Coabitări Coabitări intergeneraţionale rare

intergeneraţionale frecvente

 
 

4. Autoritate parentală Autonomia individului

 
 

5. Homogamie mai relativă Homogamie mai strictă

 
 

6. Patri sau matrilocalitate Neolocalitate

 
 

7. Funcţie de producţie Limitarea funcţiei economice

 
 

8. Femeile muncesc în cămin Creşterea ratei de ocupare a femeilor (femeile

(muncă casnică, agricultură,
muncesc în afara căminului)
meşteşuguri)

 
 

9 Ce mai mare parte a Distribuţie mai echilibrată a rolurilor în

sarcinilor gospodăreţti revine
gospodărie
femeii

 
 

10. Decalaj mare de nivel de Decalaj redus de şcolaritate între bărbaţi şi

şcolarizare între bărbaţi şi
femei
femei

 
11. Copii participă la
activitatea economică
Copii sunt excluşi din forţa de muncă

 
 

12 .Educaţia copiilor are loc Educaţia se face predominant în instituţii

predominant în familie specializate

 
  

13. Protecţia instrumentală şi Protecţia individului se face prin instituţii

emoţională e asigurată de
exterioare familiei
familie

 
 

14. Stabilitate şi coeziune Conflictualitate frecventă între soţi (divorţuri)

familială şi între generaţii

Acest tablou nu epuizează toate diferenţele şi nici nu statuează obligativitatea lor totală în
conturarea unei multitudini de forme de tranziţie între cele două tipuri ideale - forme care
păstrează doar unele sau altele dintre trăsături.

BIBLIOGRAFIE
1. Ciupercă Cristian, Cuplul modern între emancipare şi disoluţie, Editura Tipoalex,
Alexandria, 2003
2. Constantinescu Maria , Sociologia familiei, Editura Universităţii din Piteşti, 2004
3. Stănciulescu, Elisabeta, Sociologia educaţiei familiale, Iaşi, Editura Polirom, 1998.
4. Voinea Maria, Familia şi evoluţia sa istorică, Bucuresti, 1978.
5. Zamfir Cătălin, Vlăsceanu Lazăr, Dicţionar de Sociologie, Editura Babel, Bucureşti,
1982