UNIVERSITATEA DE VEST VASILE GOLDIŞ ARAD

FAMILIA ŞI SĂNĂTATEA FAMILIEI

 DEFINIŢIA FAMILIEI, SCOPUL ŞI NEVOILE ACESTEIA

Familia reprezintă un sistem social, celula de bază a unei societăţi, ce defineşte un

grup de persoane ce au reşedinţă comună, sunt înrudite sau legate biologic sau
afectiv, ce coopereză economic şi care are cel puţin o pereche , ce întreţine relaţii
sexuale acceptate de societate, cu posibilităţi de reproducere sau adoptare de copii.
Din puncte de vedere bio-psiho-social , familia poate fi condierată ca fiind:
-Biologic: un sistem de trasmitere genetică
--Psihologic : un sistem de dezvoltare a personalității și a afectivității
--Social : un sistem durabil, cu funcții de protecție și de satisfacere a nevoilor sociale
-Scopul unei familii este de a asigura membrilor săi satisfacerea nevoilor, prin
acțiunea conjugată a tuturor membrilor pe perioada întregii vieți.
-Nevoile familiei: habitat, alimentație, resurse sanitare, sociale, intelectuale,
spirituale, emoționale.
Societatea modernă, aflată într-o permanentă transformare, are nevoie ca membrii săi să
dispună de flexibilitate și adaptabilitate în continuă creștere, iar familia constituie
matricea acesteai adaptări psiho-sociale. Numeroase studii de ordin psihologic, psihiatric
și populațional atestă faptul că : evenimente majore negative ce pot duce la distrugerea
familiei( moarte, divorț) prin efectele stresante, duc la afectarea stării de sănătate a
celorlalți membrii ai familiei.
Orice problemă apărută într-o familie poate influența starea de sănătate a tuturor
membrilor familiei,afectând funcționalutatea familiei, fapt de depinde de durata și
gravitatea problemei. MF este cel care cunoaște toate problemele de ordin bio-psiho-
sociale ale familiei și poate acționa pentru a preveni și trata orice dezechilibru apărut.
Patologii precum : HTA, AVC, Hipercolesterolemia, Angina pectorală sunt de 3 ori mai
frecvente în cadrul familiilor cu probleme în funcționalitatea familiei. De asemenea,
comportamentul alimentar, consumul de alcool, fumat, sedentarism, stres familial sunt
alți factori de risc de îmbolnăvire de ordin familial pe care MF trebuie să îi cunoască,
putând astfel acționa prin măsuri de profilaxie primară , fapt ce determină scăderea
mortalității generale și creșterea speranței de viață.
 SĂNĂTATEA FAMILIEI
SĂNĂTATEA este definită ca fiind starea de complet bine fizic, mintal,
social, în absenţa bolii sau infirmităţii. Starea de bine depinde de fiecare
membru al familiei, de interacţiunile membrilor familiei şi de interacţiunile
familiei cu alte sisteme sociale. Termenul de complet bine este greu de
apreciat, deoarece odată cu evoluţia societăţii acest termen a suferit
modificări prin creşterea pretenţiilor în legătură cu calitatea vieţii, fapt ce
depinde de fiecare membru al familiei , de pretenţiile familiei, precum şi
de societatea şi comunitatea în care se găseşte familia.
Pentru MF, criteriile care definesc starea de bine ale unei familii sunt:
-bunăstarea fizică
-bunăstarea psihică
-bunăstarea socială
 1.Bunăstarea fizică ( biologică) a familiei este dată de bunăstarea fizică a
fiecărui membru
 -dezvoltarea corporală normală ( biologică) trebuie să corespundă unor
parametri fiziologici ce țin de rasă, sex, vărstă ( atât în perioada de nou-născut
până la perioada de diferențiere, creștere, maturizare, îmbătrînire). Aspecte ce
sunt urmărite sunt atât de ordin exterior, structuri morfologice interne, funcții
și particularități fiziologice, biochimice, endocrine și nervoase.
 -criteriile de apreciere sunt clinice și paraclinice : examen clinic complet
( anamneză și examen fizic), măsurarea unor parametri antropologici;
evidențierea capacității funcționale pasive și active conform standardelor pt
vârstă, sex prin examinări paraclinice
 2. Bunăstarea mentală : dezvoltarea optimă a capacității tuturor membrilor
familiei ( intelectual, emoțional)
- Participarea la sarcini în cadrul familiei, împărțirea sarcinilor
- Odihnă corespunzătoare, relaxare plăcută, folosirea timpului liber
- Relații interpersonale bune ( soț-soție, părinți-copii, bunici-părinți, bunici-
copii)
 -capacitatea de adaptare la schimbări
 -controlul instinctelor, lipsa conflictelor
 -armonie interioară, legături afective solide
 -comunicare eficientă, spontană
 -comportament etico-moral adecvat
 -atmosferă caldă, prietenoasă, plină de optimism
 3. Bunăstarea socială, condiționată de bunăstarea fizică și mentală,
deoarece o familie care se află într-o conviețuire armonioasă, poate să
insufle aceași stare și în comunitate/ societate.
CRITERII DE APRECIERE A BUNĂSTĂRII SOCIALE oglindesc satisfacerea
neoilor fundamentale ale familiei:
-habitat corespunzător, locuință igienică, cu nr suficient de camere, încălzire,
iluminare, aerisire adecvată, dotări igienico-sanitare corespunzătoare numărului de
membrii ai familiei, mediu ecologic și geografic sănătos
-alimentație echilibrată, adecvată vârstei și activității , cu predominanța
produselor naturale
-odihnă, recreere, concedii
-activități profesionale și complementare care să-i aducă satisfacție și sentimentul
de împlinire
-posibilitatea de a apela la instituții de învățământ, organizații culturale,
religioase, științifice, turistice etc
-accesibilitate la serviciile de sănătate
-posibilitatea de a avea medic de familie
-folosirea serviciilor de sînîtate preventivă ( imunizări, vaccinări)
-folosirea serviciilor de specialitate( spitale, ambulator)
-folosirea serviciilor recuperatorii ( fizioterapie, cure balneare)

O familie adecvată întrunește următoarele criterii :

-Țeluri socio-profesionale adecvate fiecărui membru și distracții comune
-Conversații și activități în cadrul familiei și în comunitate
-Contacte active cu grupuri cu interese comune, în funcție de vârstă, profesie
-Participarea în organizații educaționale, politice, recreative
-Roluri maleabile în cadrul familiei prin împarțirea sarcinilor
-Puterea este împărțită, toți membrii participă la decizii
-Autonomie ridicată a fiecărui membru
 ASPECTE DE SĂNĂTATE ALE FAMILIEI
În structura familiei sunt urmăriți 5 parametrii:
1.Intreacțiunea dintre membrii familiei
2.Legăturile familiei cu alte sisteme sociale
3.Eforturile active ale membrilor de a face față problemelor
4.Libertăți și responsabilități ale fiecărui membru
5.Flexibilitate-rigiditate în relațiile de roluri familiale

Din punct de vedere al interacțiunii membrilor familiei ne interesează să existe o

bună colaborare și comunicare eficientă între soți, părinți și copii, bunici și părinți,
bunici și nepoți. De multe ori, în cadrul unei familii locuiesc până la 3 generații, fapt
ce poate creea situații conflictuale datorită diferențelor de mentalitate.
În ceea ce privește interacțiunile sociale, trebuie urmărit frecvența participării în
comunitate ( organizații, cluburi), intensitatea activităților culturale și de recreere,
varietatea activităților copilului, activități combinate alea familiei în societate.
 CLASIFICAREA FAMILIILOR DUPĂ COMPETENŢĂ
1.Familii optime
2.Familii competente, dar îndurerate
3.Familii disfuncţionale
4.Familii puternic disfuncţionale
Familia optimă:
-părinții sunt implicați în relații în care puterea este înpărțită. Fiecare membru în
consideră pe celălalt competent
-părinții au un grad înald de intimitate psiho-socială și o stânsă legătură afectivă
-părinții au un grad înalt de satisfacție sexuală
-părinții au o individualitate foarte evoluată
-părinții nu sunt în competiție
-relațiile părințiilor cu părinții lor și prietenii sunt calde, satisfăcătoare
-sunt absente relațiile extraconjugale
 Familia optimă se bazează pe :
 -discuții eficiente, în situația unor probleme
 -claritate în comunicare, cu un nivel ridicat de spontaninitate
 -membrii familiei își asumă responsabilitatea pentru faptele și acțiunile lor,
încurajându-se reciproc
 -încredere între membrii
 -în cadrul familiei este o atmosferă caldă, adectuoasă, plină de optimism
 -nivele crescute ale maternității psihologice
 -toți membrii familiei au activități individuale în scopuri comune ( țeluri)
și personale ( individualitate)
Familia competenă , dar îndurerată:
-Familia este deprimată emoțional
-Ca grup ( statistic) au tendința la obezitate, multe suferințe de ordin fizic și psihic,
consum de anxiolitice, consulturi repetate la diferiți specialiști în ciuda faptorului
psihic afectat
-Unul dintre părinți tinde să domine moderat. Nu sunt semne de împărțire a autorității
-Unul dintre membrii familiei ( sau toți) consideră mai importantă bunăstarea
materială, fapt ce duce de multe ori la limitarea timpului petrecut în cadrul familiei
=stări conflictuale
-În ciuda conflictelor existente, părinții se ocupă intens de educația copilului și reușesc
să ajungă la un consens în rezolcarea problemelor
-Totuși , copiii crescuți într-o astfel de familie nu reușesc să își exprime sentimentele
într-o manieră satisfăcătoare. Copiii sunt aparent sănătoși, au o dezvoltarea bună și
funcționează educațional, social bine.
Familia disfuncțională:
-familii disfuncționale dominant supuse
-familii disfuncționale conflictuale ( rigiditate, iar în condiții de stres se
exagerează caracterul mut al conflictului)
În familia disfuncțional dominant supusă, părinții controlează și domină fiecare
aspect al vieții de familie. Există puțină intimitate , iar membrii familiei sunt
distanți unul față de celălalt. Multe familii consideră acest model ca fiind normal,
explicând conflictele pe care le au prin intervenția unor factori externi.
-Aceste familii nu se consultă în rezolvarea problemelor
--părintele dominant ia toate deciziile, fără a lua în seamă opinia celorlalți
-Exprimare sentimentelor este mascată
-Mediul familial este trist, ostil
-Simpatia este absentă sau redusă
-Conflictul mut este omniprezent
Familia disfuncțională conflictuală:
-Conflict continuu între părinți
-Fiecare încearcă să îl domine pe celălalt
-Niciunul dintre membrii nu vrea să împartă puterea
-Niciunul nu acceptă să fie subordonat
-Copiii sunt atrași în conflict , de partea unuia dintre părinți
-Nu există apropiere, încredere
-Membrii nu se pot consulta în rezolvarea problemelor, fapt ce determină apariția
unei noi probleme
-Copiii nu vor fi învățați cum se rezolvă corect problemele
-Intimitatea între soți nu mai există
-Le lipsește puterea afectivă de a fi fericiți
Familia sever disfuncțională:
-Nu încurajează independența copiilor
-Apare agresivitatea
-Comunicarea în cadrul familiei este practic absentă
-Încazul apariției unor probleme, acestea sunt ignorate, negate, membrii
familiei neputând a se consulta între ei pentru rezolvarea acestora
-Atmosfera familială este cinică, lipsită de speranță, sentimentele sunt
evitate, întâlnirile membrilor familiei stârnesc de multe ori noi conflicte
-Relațiile cu alte medii sociale sunt mult diminuate
-Apar numeroase patologii de ordin fizic, dar în special psihic
-Caracterele
copiilor- viitorii adulți sunt puternic influențate de
comportamentele familiale din cadrul familiei
FAMILIA SĂNĂTOASĂ:
1.Puterea este împărțită echitabil
2.Organizare flexibilă
3.Problemele se rezolvă în mod adaptiv
4.Interacțiuni de nivel înalt
5.Multiple contacte cu alte sisteme sociale din exteriorul familiei
6.Sprijin pentru dezvoltarea personalității
7.Încurajarea autonomiei în cadrul grupului
 HOMOCULTURA
Homocultura este termenul folosit pentru care sunt implicate următoarele 2
aspecte:
1.Cultivarea factorilor sanogeni ( benefici păstrării sănătății)
-igiena mediului ecologic
-igienă comunitară, locuință sănătoasă, alimentație corespunzătoare, dotări socio-
sanitare
-stabilitatea familiei și adaptarea la stres , la schimbările ciclului vieții de familie
2.Combaterea sau diminuarea factorilor de risc sau potențiali de risc ai sănătății
prin măsuri de profilaxie primară
Strategia de păstrare a sănătății familiei este bazată pe cunoasșterea gradului de
cultură sanitară a membrilor familiei, precum și gradul de disponibilitate ai
acestora de aplica măsurile ce le sunt recomandate în vederea realizării acestui
deziderat.
 Starea de sănătate deplină, ce caracterizează majoritatea populației la
naștere, poate fi pierdută treptat pe parcursul ciclului vieții de familie. O
mică parte a populației are starea de sănătate deplină pierdută incă de la
naștere, prin apariția unor malformații congenitale sau boli genetice.
 Prevența unor factori de risc a căror importanță este deosebită prin
modul lor de acțiune, timpul de expunere, intensitatea acestora sau
asocierea lor, va determina în timp pierderea echilibrului organismului
și evoluția spre starea de boală.
 Sănătatea este considerată acea stare de bine complet a organismului
d.p.v bio-psiho-social determinată de echilibrul între factorii sanogeni și
factorii de risc. Înclinarea balanței spre a doua categorie de factori
determină apariția îmbolnăvirii ( fie prin creșterea efectului factorilir de
risc, fie scăderea celor sanogeni sau combinația celor două mecanisme).
 Astfel , în funcție de acești parametri putem definii și clasifica treptele
de evoluție ale sănătății.
 TREPTELE ( GRADELE ) SĂNĂTĂȚII
Definind SĂNĂTATEA ca acea stare de complet bine bio-psiho-social, nu
doar în lipsa bolii sau infirmităților, în practica medicală aceasta se traduce
prin:
-Lipsa unor acuze, simptome subiective
-Lipsa unor modificări patologice obiective la examenul clinic complet
-Lipsa unor factori de risc de îmbolnăvire sau accident
-Lipsamodificărilor patologice la examenul de laborator, paraclinic,
imagistic etc
Plecând de la acești parametrii, gradul de sănătate al unei persoane va fi
stabilit în funcție de aceștia, definind astfel treptele ( gradele ) sănătății.
O persoană ce întrunește toate condițiile menționate mai sus, este încadrată
ca fiind PACIENT CU SĂNĂTATE DEPLINĂ.
 PACIENTUL CU SĂNĂTATE SATISFĂCĂTOARE întrunește toate
aspectele de definesc absența unei boli ( lipsa simptomelor, semne de boală
la examen clinic general și examinările paraclinice) , însă prezintă unul sau
mai mulți factori de risc de îmbolnăvire.
 ex: Pacient sănătos, cu toate valorile normale chiar și la examene biologice
( TTG, GLICEMIE A JEUN) însă este descendent dintr-un părinte cu Diabet
zaharat.
 PACIENTUL CU SĂNĂTATE ÎNDOIELNICĂ : nu prezintă acuze
subiective sau modificări patologice obiective, examenele funcționale sunt în
limita normalității, prezintă unul sau mai mulți factori de risc de îmbolnăvire
și un anume test pozitiv pentru debutul subclinic al unei afecțiuni ( stadiul
preclinic al bolii).
 ex: pacient din descendent diabetic, nu prezintă semne sau simptome
specifice diabetului ( poliurie, polidipsie, scădere în greutate, polifagie),
examene de laborator sunt în limite normale, inclusiv glicemia a jeun, însă
testul de toleranță a glucozei evidențiază scăderea acestei toleranțe, fără a
avea însă diabet zaharat în acel moment.
SĂNĂTATEA SUBMINATĂ, STADIUL INCIPIENT AL UNEI BOLI este
reprezentată de pacienul care are risc de îmbolnăvire prin prisma unor factori de
risc prezenți, prezintă sau nu acuze în cadrul examenului anamnestic, examenul
clinic obiectiv atent efectuat poate evidenția unele modificări patologice, iar
examenul de laborator confirmă diagnosticul.
Ex: la cazul menționat anterior, adăugam : apariția sau nu simptomelor / semne
de diabet zaharat instalat + glicemie a jeun peste 126 mg/dl.

PACIENTUL CU SĂNĂTATE COMPROMISĂ sau STADIUL CLINIC

MANIFEST AL BOLII : apariția semnelor și simptomelor de boală, atât la nivel
clinic cât și paraclinic, la un pacient cu factori de risc prezenți.
( ex: bolnavi cu afecțiuni acute / cronice)
PACIENTUL CU SĂNĂTATE PIERDUTĂ sau STADIUL DECOMPENSAT
AL BOLII ex: pacient cu HTA și INSUFICIENȚĂ CARDIACĂ GLOBALĂ
PATOLOGIA FAMILIALĂ:
Familia reprezintă mediul primar al ființei umane, un câmp interferențial,
în care se cultivă, crește și se menține sănătatea, sau apar /se agravează
anumite boli.
Patologia familială poate fi datorată următoarelor cauze:
1.EREDITARE : boli cu trasmitere genetică
-patologie cu transmitere genetică
-teren reactic predispozant ( posibil condiționat genetic ) ex: ATOPIA la
persoanele alergice
-patter-uri comportamentale însușit
-fenomenul accelerației patologiei la nivelul generațiilor
-status socio-economico-profesional dobândit
2. CAUZATE DE FACTORI DE MEDIU
A.CAUZE FIZICE:
-Cauze mecanice ( traumatice) : accident de muncă, accident de circulație,
catastrofe naturale
-Cauze termice : șoc termin, insolații, degerături, arsuri
-Electrocutări

-Iradieri : nucleare, iatrogene

B. CAUZE CHIMICE :
-Intoxicații acute profesionale, accidental, voluntar
-Arsuri chimice
-intoxicații cronice profesionale
C.CAUZE BIOLOGICE:
-infecții virale, bacteriene
-parazitare, fungice
-mușcătuiri
-înțepăruri
-alergeni
3. CAUZE FAMILIALE
-divorț
-deces
-conflicte familiale
-violență fizică și psihică
-abandon familial
-comprtament familial învățat
4. CAUZE SOCIALE
-război
-revoluție
-demonstrații
5.FACTORI PREDISPOZANȚI
-factorii de risc
-factori compotamentali
Îmbolnăvirea unui membru al familiei, va avea repercursiuni asupra
celorlalți membri membri, putând fi implicată atât componenta
fizică( biologică) sau doar cea psihică( emoțională).Capacitatea membrilor
familiei de a se adapta acestor modificări este analizată prin prisma mai
multor elemente. Dpv afectiv , abilitatea membrilor familiei de a se adapta
acestor noi situații împarte familia în mai multe categorii.
1.Familia cetripetă, orietntată spre interior, în care mebrii familiei au
dificultăți în a părăsi familia sau a investi sentimente în afara acesteia.
Familia este sursă de satisfacție. Membrii familiei fac front comun în a
ascunde problemele celor din exterior, o disfuncție ce trebuie recunoscută
și corectată.
2.Familia centrifugă, orientată spre exterior,încurajează independența,
satisfacția vine mai ales din exterior, disfuncție ce trebuie corectată,
ameliorată.
3.Familia mixtă, în care ambele mecanisme participă benefic.
După acest model ,familiile pot fi:
-optime
-adecvate :mediu ( centripete); centrigude, mixte
-grav disfuncționale :cetripete, centrifuge.
Dimensiunea de adaptare se referă la asocierea dintre sistemul familial și
componentele variabile ale acestuia. Acest echilibru este necesar și în
procesul de creștere, stabilitate.
Se pot crea modele familiale cu posibilități de adaptare de criză ( stres,
boală) sau la ciclurile vieții de familie. Acestea urmăresc 3 elemente:
1.Familia

2.Mediul (ecologic, geografic, subsistemul social, subsistemul economic,

subsistemul cultural, subsistemul biologic)
3.Agenții(forțe , substanțe, elemente) ce acționează ca stresori ai
sistemului, producând dezechilibru bolii.
Efectul acțiunii agenților în condițiile de mediu pot produce , în funcție de
rezistența sistemului familial, starea de boală sau stabilitatea stării de
sănătate.
 IMPACTUL BOLII ASUPRA FAMILIEI
La nivel FINANCIAR:
-cheltuelile necesare îngrijirii celui în suferință
-reducerea venitului familial ( concediu de boală) atunci când cel în suferință
aducea venituri substanțiale
La nivel HABITUAL:
-acordarea spațiului și condiții optime celui bolnav pt îngrijire
-necesitate redistribuirii și reorganizării spațiului rămas celorlalți membrii
La nivel PSIHIC:
-stresul legat de gravitatea bolii asupra familiei și asupra bolnavului
-dificultăți în înțelegerea cauzelor și realității bolii
La nivel STRUCTURAL:
-sarcinile celui bolnav sunt preluate de ceilalți membrii
La nivel SOCIAL:
-persoană singură cu copii, îngrijirea copiilor rămâne în sarcina familiei
lărgite sau a unor organizații sociale
Modalități de acțiune ale sistemului familial pentru ca impactul bolii să fie
anihilat sunt:
-bună comunicare pacient-medic de familie-membrii familiei
-mecanisme adaptive compensatorii la nivel familial în plan organizatoric,
financiar, structural, emoțional
-o coeziune familială ce necesită a fi întărită în cazul confruntării cu boala
 IMPACTUL FAMILIEI ASUPRA BOLII
Familia poate determina evoluția bolii, gravitatea simptomelor, adaptarea
celui aflat în suferință la boală și creșterea gradului de suport fizic.
Bolnavul nu trebuie niciodată învinuit pentru boală.
Influența familiei asupra bolii depinde de mai mulți factori:
1.Factori culturali: pot influența boala prin complianța la tratament și
disponibilitatea membrilor familiei de a se angaja în acordarea unor
diferite forme de îngrijire
2.Factori tradiționali: obiceiuri empirice, factori tradiționali, etnici
3.Factori sociali: unele boli au o importantă componentă socială sau starea
socială a familiei poate infleunța direct evoluția bolii
 Reacțiile familei în fața bolii sunt diferite, iar medicul de familie
este adesea pus în situația de a le constata:
 -negarea bolii
 -neîncrederea în precia diagnosticului
 -furia și revolta membrilor familiei datorită tensiunii emoționale
 -tristețea, anxietatea, chiar depresia
 -acceptarea bolii și implicarea într-un porgram terapeutic
 Ruperea mecanismelor adaptive poate determina o slabă
coeziune familială și tulburări patologice în plan psihosomatic,
afectând bolnavul sau membrii familiei. Fazeele terminale ale
unor boli pot determina astfel de repercursiuni, determinând
creșterea morbidității și mortalității prin boli cardiovasculare
( determinate de componenta psihică), depresie, anxietate,
patologie ulceroasă etc.
Rolul MF crește prin îngrijirile ce le acordă bolnavului, dar și participarea
activă la păstrarea echilibrului familial în cadrul proceselor adaptive
menționate anterior.
Evenimente stresante de viață și boală induc dereglarea mecanismelor
adaptive și un dezechilibru în sistemul familial, necesitând resurse speciale
din partea membrilor familiei. Dacă familia nu are sau nu găsește resursele
necesare,se instalează criza familială, cu apariția unor mecanisme
patologice precum: evitarea, protecția, somatizarea. MF trebuie să
recunoască membrii familiei cu aceste patologii , deoarece neintervenind
într-o astfel de situație se creează în timp un mediu impropiu dezvoltării
familiei ,care evoluează frecvent spre destrămarea acesteia.
Medicul de familie trebuie să recunoască aceste aspecte și să intervină
activ pentru păstrarea sănătății familiei.