UNIVERSITATEA DE VEST VASILE GO

ARAD

NOȚIUNI ELEMENTARE ÎN MEDIC

FAMILIEI
LP-1
 Definiția medicului de familie
și a specialității în sine
Medicul de familie își exercită rolul profesional promovând sănătatea, prevenind îmbolnăvirea și
totodată furnizează tratament curativ și paleativ.

Medicina familiei este o disciplină, o specialitate unică, ce se deosebește de celelalte specialițăți

prin:

- doctrină proprie

- domeniul de activitate specific

- metodologie proprie

- funcțiile sale caracteristice, având o cercetare medicală proprie în domeniul activitatii

sale .

Principiile medicinei de familie

• 1. Asistență medicală primară , de prim contract

( pentru toate problemele de sănătate).
• 2. Asistență medicală integrativă coordonată
( privește problema actuală a pacientului în
ansamblu, tratând pacientul ca pe un întreg).
• 3. Asistență medicală personalizată, orientată
către individ, familie , comunitate.
• 4. Asistență cu un proces unic de desfășurare a
consultație, prin care se stabilește în timp o
relație directă printr-o bună comunicare medic-
pacient.
• 5. Asistență medicală de continuare a îngrijirilor
medicale ( de continuitate, pe perioade lungi de
viață pentru toate problemele pacientului său de
ordin fizic, psihic sau sociale)
• 6. Asistența ce are un proces unic de luare a
deciziilor , determinate de prevalența și incidența
bolii în comunitate.
Asistența ce se ocupă de problemele acute și cronice ale pacinților.

• 8.Asistența ce se ocupă de boli în mod nediferențiat și într-un stadiu precocee , fapt ce implică și
intervenție urgentă necesară uneori.

• 9. Asistență ce promovează sănătatea și starea de bine, prin intervenții adecvate și efective

• - aprecierea gradului de sănătate

• - factori sanogeni

• -factori de risc

• 10. Asistență ce are responsabilități specifice pentru sănătatea comunității ( patologie familială,
modificări de structură familială, factori de risc familiali sau comportamentali).
• 11. Asistență de M..F se ocupă de problemele de sănătate în dimensiunea lor fizică, psihologică,
socială, culturală și existențială.

Starea de bine complet trebuie privită sub aspect fizic, psihic și socia

Obiectul şi domeniul activităţii

MF
• Medicul de familie are ca obiect de studiu omul în totalitate, în condiţiile de viaţă, muncă , de familie
şi de comunitate ale acestuia.

Domeciul activităţii medicului de familie:

-Omul sănătos

-Omul aparent sănătos , dar cu factori de risc de îmbolnăvire

-Omul bolnav

-Familia si cominutatea umană în care trăiește pacientul

• Domeniul de activitate a MF este omul în intregime, fapt ce se referă la persoana pacientului cu

toate problemele sale de ordin socio-psiho-social.

PRAXISUL
• Praxisul de medicinã de familie, denumit în continuare praxis, reuneşte patrimoniul de afectaţiune
profesionalã, infrastructura cabinetului şi clientela reprezentatã de pacienţi şi alţi beneficiari ai
serviciilor oferite de cabinet..

• În sensul celor menționate anterior, MF desfășoară următoarele activități:

• 1.Activitate curativă , pacientul se poate prezenta la MF pentru probleme acute sau pentru multiple
probleme de ordin biologic, psihic sau social.

• 2. Baza sistemului relațional ( comunicare bună MF-pacient, MF- medic specialist, MF-farmacist.

3.Descoperirea unor boli în fază inițială și aplicarea de măsuri de prevenție primară, secundară și terțiară
aferente acesteia.

5. Pacienții cronici ( descoperit, tratat și monitorizat) are tendința în evoluția bolii spre multiple
complicații, însă prevenția acestora ( sau încetinirea progresiei) prin tratament și măsuri de
înlăturare a factorilor de risc precipitanți este un domeniu important de activitate a MF
( prevenția terțiară).

6. Recuperarea la domiciliu sau prin cabinetul de MF a unui pacient externat dintro secție cu profil
specific ( recuperare compleză printr-un proces multidisciplinar).

7. Îngrijiri paleatice și terminale ce se desfășoară la domiciliul pacientului.

8. Aspecte de medicină comunitară

9. Aspecte de promovare a sănătății

COMPETENTE SI
FUNCTII IN MF

• Competențe de bază ale MF reprezintă abilități pe care orice specialist de MF trebuie să le

stăpânească:

1. Managment în asistență primară

2. Îngrijiri centrate pe persoană

3. abilități specifice pentru rezolvarea problemelor

4. Abordare comprehensivă

5. Orientare spre comunitate

6. Abordare holistă ( abilitatea de a utiliza un model biopsihosocial, luând în considerare

dimensiunile culturale și existențiale.

FUNCTIILE MF
• Asigură asistență medicală primară, de prim contact
• Asigură coordonarea pacientului în cadrul sistemului
de sănătate publică, îndrumând întotdeauna când este
necesar , pacienții spre servicii de specialitate, consult
interdisciplinar, sau spre referanță : internare în spital
• Asigură asistență medicală personalizată privind
pacientul ca un tot unitar
• Asigură asistență medicală curativă pentru o
multitudine de afecțiuni
• Asigură supravegherea stării de sănătate a populației
sănătoase , promovând factorii sanogeni
• Participă la activități specifice de prevenție specifică
anumitor afecțiuni cu grad crescut de contagiozitate
 UNIVERSITATEA DE VEST VASILE GOL
ARAD

FAMILIA ŞI SĂNĂTATEA FAMILIEI

LP -2

• Asigură activități cu caracter social : vizita la domiciliu

a pacienților cu handicap, netransportabili,
neinstituționalizați, dispensarizează și prescrie rețete
gratuite unor categorii sociale defavorizat.
DEFINIŢIA FAMILIEI, SCOPUL
ŞI NEVOILE ACESTEIA

Familia reprezintă un sistem social, celula de bază a unei

societăţi, ce defineşte un grup de persoane ce au reşedinţă
comună, sunt înrudite sau legate biologic sau afectiv, ce
coopereză economic şi care are cel puţin o pereche , ce
întreţine relaţii sexuale acceptate de societate, cu
posibilităţi de reproducere sau adoptare de copii

Din puncte de vedere bio-psiho-social , familia poate fi

condierată ca fiind:
-Biologic: un sistem de trasmitere genetică
--Psihologic : un sistem de dezvoltare a personalității și a
afectivității
--Social : un sistem durabil, cu funcții de protecție și de
satisfacere a nevoilor sociale
-Scopul unei familii este de a asigura membrilor săi
satisfacerea nevoilor, prin acțiunea conjugată a tuturor
membrilor pe perioada întregii vieți.
-Nevoile familiei: habitat, alimentație, resurse sanitare,
sociale, intelectuale, spirituale, emoționale.
 SĂNĂTATEA FAMILIEI

SĂNĂTATEA este definită ca fiind starea de complet bine fizic, mintal, social, în absenţa bolii sau
infirmităţii. Starea de bine depinde de fiecare membru al familiei, de interacţiunile membrilor familiei şi
de interacţiunile familiei cu alte sisteme sociale.

Pentru MF, criteriile care definesc starea de bine ale unei familii sunt:

-bunăstarea fizică

-bunăstarea psihică

-bunăstarea socială

CLASIFICAREA
FAMILIILOR DUPĂ
COMPETENŢĂ
1.Familii optime
2.Familii competente, dar îndurerate
3.Familii disfuncţionale
4.Familii puternic disfuncţionale
Familia optimă:
-părinții sunt implicați în relații în care puterea este înpărțită. Fie
pe celălalt competent
-părinții au un grad înald de intimitate psiho-socială și o stânsă l
-părinții au un grad înalt de satisfacție sexuală
-părinții au o individualitate foarte evoluată
Familia competenă , dar îndurerată:

-Familia este deprimată emoțional

-Ca grup ( statistic) au tendința la obezitate, multe suferințe de ordin fizic și psihic, consum de
anxiolitice, consulturi repetate la diferiți specialiști în ciuda faptorului psihic afectat

-Unul dintre părinți tinde să domine moderat. Nu sunt semne de împărțire a autorității

-Unul dintre membrii familiei ( sau toți) consideră mai importantă bunăstarea materială, fapt ce duce de
multe ori la limitarea timpului petrecut în cadrul familiei =stări conflictuale

Totuși , copiii crescuți într-o astfel de familie nu reușesc să își exprime sentimentele într-o manieră
satisfăcătoare. Copiii sunt aparent sănătoși, au o dezvoltarea bună și funcționează educațional, social
bine.

Familia disfuncțională:

-familii disfuncționale dominant supuse

-familii disfuncționale conflictuale ( rigiditate, iar în condiții de stres se exagerează caracterul mut al
conflictului)

În familia disfuncțional dominant supusă, părinții controlează și domină fiecare aspect al vieții de familie.
Există puțină intimitate , iar membrii familiei sunt distanți unul față de celălalt. Multe familii consideră
acest model ca fiind normal, explicând conflictele pe care le au prin intervenția unor factori externi.

Familia disfuncțională conflictuală:

-Conflict continuu între părinți

-Fiecare încearcă să îl domine pe celălalt

-Copiii sunt atrași în conflict , de partea unuia dintre părinți

-Nu există apropiere, încredere

-Copiii nu vor fi învățați cum se rezolvă corect problemele

i
t

i
n

e
l

e
a

f
i

Familia sever disfuncțională:

-Nu încurajează independența copiilor

-Apare agresivitatea

-Apar numeroase patologii de ordin fizic, dar în special psihic

-Caracterele copiilor- viitorii adulți sunt puternic influențate de

comportamentele familiale din cadrul familiei
 TREPTELE ( GRADELE ) SĂNĂTĂȚII
Definind SĂNĂTATEA ca acea stare de complet bine bio-psiho-social, nu doar în lipsa bolii sau
infirmităților, în practica medicală aceasta se traduce prin:

-Lipsa unor acuze, simptome subiective

-Lipsa unor modificări patologice obiective la examenul clinic complet

-Lipsa unor factori de risc de îmbolnăvire sau accident

-Lipsa modificărilor patologice la examenul de laborator, paraclinic, imagistic etc

Plecând de la acești parametrii, gradul de sănătate al unei persoane va fi stabilit în funcție de aceștia,
definind astfel treptele ( gradele ) sănătății.

O persoană ce întrunește toate condițiile menționate mai sus, este încadrată ca fiind PACIENT CU
SĂNĂTATE DEPLINĂ.

PATOLOGIA FAMILIALĂ
Patologia familială poate fi datorată următoarelor cauze:

1.EREDITARE : boli cu trasmitere genetică

2. CAUZATE DE FACTORI DE MEDIU: (mecanice , termice ,electrocutari ,

iradieri ,arsuri, intoxicatii)

3. CAUZE BIOLOGICE:(infectii virale , bacteriene ,muscaturi , intepaturi ,

alergeni )

4. . CAUZE FAMILIALE:(divort, deces,violenta fizica si psihica , abandon

familial)

5.CAUZE SOCIALE:(razboi,revolutie )

6.FACTORI PREDISPOZANȚI:

(factori de risc, factori

comportamentali) IMPACTUL

BOLII ASUPRA FAMILIEI:

-La nivel FINANCIAR

A
L

La nivel STRUCTURAL:
IMPACTUL FAMILIEI ASUPRA BOLII
Familia poate determina evoluția bolii, gravitatea simptomelor, adaptarea celui aflat în suferință la boală
și creșterea gradului de suport fizic.

Bolnavul nu trebuie niciodată învinuit pentru boală.

Influența familiei asupra bolii depinde de mai mulți factori: Factori culturali, Factori tradiționali, Factori
sociali. Reacțiile familei în fața bolii sunt diferite, iar medicul de familie este adesea pus în situația de a le
constata:(negarea bolii, neîncrederea în precia diagnosticului, furia și revolta membrilor familiei datorită
tensiunii emoționale, tristețea, anxietatea, chiar depresia, acceptarea bolii și implicarea într-un porgram
terapeutic)

Rolul MF crește prin îngrijirile ce le acordă bolnavului, dar și participarea activă la păstrarea echilibrului
familial în cadrul proceselor adaptive menționate anterior.

Medicul de familie trebuie să recunoască aceste aspecte și să intervină activ pentru păstrarea sănătății
familiei.
UNIVERSITATEA DE VEST
GOLDIŞ ARAD
ANALIZA STĂRII DE SĂNĂTA
MEDICINA FAMILIEI-lp3
Analiza stării de sănătate a
populaţiei se face prin indici
de apreciere clasificaţi în:
1.Indici demografici
2.Indici de morbiditate
3.Indici de măsurare a
îmbătrânirii populaţiei
4.Indici de mediu, factori de
risc
5.Indici de evaluare a
activităţii în spital

INDICII DEMOGRAFICI:

• Demografia derivă din limba greacă

= demos ( popor) + grafos ( descrie)
-NATALITATEA
-FERTILITATEA
-MORTALITATEA
• Acești parametri înregistrează
frecvența cazurilor și interpretarea
lor, probabilitatea , evoluții, precum
și riscuri la nivel comunitar.

NATALITATEA
-reprezintă frecvența nașterilor dintr-un
teritoriu, pe o anumită perioadă de timp
și este apreciată prin indicele de
natalitate ce reprezintă numărul de nou
născuți vii la 1000 de locuitori.
I.N.T= nr. născuți vii* 1000/ numărul
populației dintr-un anumit teritoriu
Se consideră că valorile indicelui de
natalitate poate fi interpretat astfel:
-Peste 40% : foarte ridicat
-Între 30-39,9% : ridicat
-Între 20-29.9%: mediu
-Între 15-19.9% : scăzut
-Sub 15% : foarte scăzut
FERTILITATEA este un alt indice fidel al
evoluției populației și reprezintă numărul de
născuți vii la 1000 de femei aflat în perioadă
fertilă ( între 15-49 ani).
I.F= nr. născuți vii *1000 / nr femei cu
vârstă între 15-49 ani
Calculată pe grupe de vârstă, fertilitatea cea
mai mare este reprezentată de grupa 20-24
ani, urmează cele cu vârsta cuprinsă între
15-19 ani, apoi cele între 24-35 ani.
FECUNDITATEA reprezintă capacitatea
bilogică a femeilor cu vârsta între 15-49 ani
de a procreea.
Prin sarcină se înțelege produsul de
concepție de a depășit 2 luni si care în
evoluție se termină prin născut viu, mort sau
avort.
NUPȚIALITATEA: este strâns legată de
mișcarea populației și este reprezentată de
numărul de căsătorii * 1000/ nr .populației.
DIVORȚIALITATE: nr de
divorțuri*1000/ nr populației
MORTALITATEA- Mortalitate generală:
nr decese (într-un an) * 1000/ nr populației
într-o comunitate.
Cauzele decesului se stabilesc printr-un
certificat costatator al decesului , care
trebuie să redea afecțiunile, stările
morbide sau accidente , traumatisme ce
au peodus decesul, precum și
imprejurările ce au condus la instalarea
stării morbide. Acest certifcat cuprinde
3 etape esențiale:
I . Cauza directă a decesului :
insuficiență respiratorie
II. Cauza antecedentă: astm bronșic
infectat
 III. Cauza inițială: astm bronșic

• Medicul de familie este cel ce

eliberează de cele mai multe ori
certificatul constatator al decesului,
excepție fiind situații de moarte
suspectă ce impun efectuarea
examenului necroptic.
SPERANȚA DE VIAȚĂ: este un alt indice
important demografic prin prisma vârstei de
deces . Acesta va fi calculat în funcție de sex,
evidențiindu-se diferențele descoperite.
INDICE DE LETALITATE= nr decese de o
anumită cauză * 100/ nr total de decese.
INDICELE DE FATALITATE = nr decese de
o anumită cauză*100/nr cazuri de îmbolnăvire.
MORTINATALITATEA = frecvența nou născut
morți din totalul nașterilor
I.Mn = nr. nou născuți morți*1000/ total nou
născuți vii+ morți
SPORUL NATURAL AL POPULAȚIEI ;
Sporul natural al populației= (nr nou născuți vii-
nr deceselor)*1000/totalul populației.
MORBIDITATEA ȘI CONSECINȚELE SALE:
-Date prinvind morbiditate este necesar a fi
culese de serviciile de asistență medicală
primară , prin cabinetele de medicină de familie
-Este foarte important ca depistarea
bolilor să se facă cât mai precocee
-Majoritatea tărilor investigheză
morbiditate pentru anumite afecțiuni
prin:
Morbiditate prin boli transmisibile
Inca
pacitate
a
tempor
ară de
muncă
Mor
biditate
a
intraspi
taliceas
că
MORB
IDITA
TEA
GENE
RALĂ:
reprezi
ntă
toate
îmboln
ăvirile
produse
într-un
anumit
teritori
u pe o
perioad
ă
determi
nată de
timp,
precum
și
îmboln
ăvirile
anterio
are,
dacă
boala
persită
și pe
perioad
a
analizei
( inclus
ic
îmboln
ăvirile
descop
erite în
urma
examen
ului
necropt
ic în
caz de
deces).
Morbiditatea generală se poate manifesta:
-endemic: când o boală atinge populația unui
teritoriu în mod permanent
-epidemic: când boala se progagă în rândul
populației și dispare relativ rapid
 -pandemic: când boala se propagă la un număr
mare de țări
Măsurarea morbidității generale se face ptrint-o
multitudine de indici, dintre care enumeram:
-Indici de incidență

-Cazul nou de boală

Indicii de prevalență:= ( nr cazuri noi+ nr cazuri

vechi de boală) *1000/ nr persoane examinate.
• Acești indici pot evidenția activitatea medicului de
MF , CARE ÎNGRIJEȘTE TOTALITATEA
BOLNAVILOR AFECTAȚI DE O ANUMITĂ
PATOLOGIE ( EX: hta, boala ischemică), nu doar
cazurile nou descoperite.
Indicele de evidență:= nr cazuri pacienți în evidență
*100/ nr populației
Morbiditatea prin incapacitate temporară de muncă
=concediul medical de boală.

Morbiditatea cu incapacitate definitivă de

muncă:Persoanele bolnave ce depășesc 180 zile de
concediu medical sunt considerate ca fiind nerecuperabile
dpv medical.
1.Persoane pensionate pe caz de boală grI ( invaliditate gr
I): pierderea totală a capacității de muncă+ a posibilității
de autoîngrijire. Necesită îngrijiri din partea altei
persoane.
2.Invaliditate de gr II : persoane cu pierderea totală a
capacității de muncă, dar cu posibilități de îngrijire
personală.
3.Invaliditate gr III: pierderea parțială a capacității de
muncă, cu posibilitatea trecerii la munci mai ușoare,
program redus
CONSECINȚE:
1.Medicale : morbiditate crescută prin perimorbiditate
2.Economic : consum crescut de servicii medicale și
medicamente
3.Social : pierderea autonomie personale la persoanele
vârstnice și aparația unor dependențe
-apariția unei incapacități ( parțiale, totale)

-apariția unor handicapuri severe

-Necesiatea unor servicii
instituționalizate pt vârstnici ( azil,
cămin de zi, cămin spital) • Strategii
sociale pentru vârstnici:
-rețea de servicii sanitare la domiciliu
-evaluare prin screening a persoanelor ce pot fi îngrijire la
domiciliu sau necesită instituționalizare
-centre de îngrijire de zi și de noapte
-integrare la nivel comunitar
( diferite activități culturale, cluburi
pensionari) unități de îngirjiri
paleative
-îngrijiri în familie ( habitat, hrană, igienă personală)
UNIVERSITATEA DE VE
VASILE GOLDIŞ ARAD
ORGANIZAREA CABINETULUI MEDICA
LP3
Managementul
ingrijirilor primare
de sanatate pentru
medicul de familie
►Asigura primul
contact cu problemele
pe care le au pacientii.
►spatiul adecvat,
intr-un cabinet
medical in care sa
acorde consultatiile
si ingrijirile
necesare
pacientilor sai,
precum si primul
ajutor
prespitalicesc in
caz de urgente.
 ► Asigura
posibilitatea,
timpul si mijlocul
de a raspunde
chemarilor si
vizitelor la
domiciliul
pacientilor; de a
raspunde
problemelor
complexe pe care
le ridica pacientii
sai in plan:
- fizic (biologic),
psihic (mintal),
social,
educational.

Functionarea
cabinetului medical:
 Profesia de medic, ca profesie
liberala, poate fi exercitată în
cadrul cabinetului medical în
una dintre următoarele forme:
a) cabinet medical
individual;
b) cabinete medicale
grupate;
c) cabinete medicale
asociate;
d) societate civilă medicală.
Cabinetul medical se înfiinţează la cererea
medicului titular sau a medicilor asociaţi din
cadrul societăţii civile medicale.
Certificatul de
înregistrare
se eliberează
în baza
următoarelor
documente:
a) cerere de
înfiinţare;
b) autorizaţia de libera practica a medicului
titular sau a asociaţilor;
c) dovada deţinerii legale a spaţiului în care
urmează sa funcţioneze cabinetul medical;
d) avizul Colegiului Medicilor din România;
e) actul constitutiv şi statutul societăţii civile
medicale.
Controlul privind respectarea normelor legale
în furnizarea serviciilor de sănătate se exercita
de
Ministerul Sănătăţii şi Familiei prin
unităţile sale subordonate,
- Casa Nationala de Asigurări de Sănătate
- Colegiul Medicilor din România
- Directia de Sanatate Publica
- Alte organisme abilitate, în condiţiile legii
 FORME DE ORGANIZARE
A CABINETELOR
MEDICALE
1. CMI – Cabinet medical individual
În CMI îşi exercita profesia medicul titular, care poate avea
salariaţi sau colaboratori medici sau orice alta categorie
de personal.
► CMI se pot grupa formând cabinete medicale grupate,
pentru a-şi crea facilităţi economice comune,
pastrandu-şi individualitatea în relaţiile cu terţii.
► CMI asocia, formând cabinete medicale asociate, în
scopul exercitării în comun a activităţii şi al asigurării
accesului permanent al pacientilor la servicii medicale
complete.
► Medicii titulari ai unor cabinete asociate îşi păstrează
drepturile şi responsabilităţile individuale prevăzute de
lege.
1. Unităţi medico-sanitare cu personalitate juridică, vor
funcţiona cu îndeplinirea următoarelor condiţii:
a) sa aibă obiect de activitate unic, constând în furnizarea
de servicii medicale, cu sau fără activităţi conexe
acestora,
stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei;
b) administratorul societăţii comerciale sau cel puţin o
treime din numărul membrilor consiliului de
administraţie sa fie
medici;
c) sa fie înregistrate în Registrul unic al cabinetelor
medicale

Functionarea
cabinetului medical
• Cabinetul medical trebuie sa dispună
de:
• dotare minima, stabilită prin ordin al
ministrului sănătăţii
• avizul prealabil al Colegiului Medicilor din
România, în raport cu specialitatea şi profilul
de activitate declarate.
• Cabinetele medicale se pot infiinta în
• cabinete medicale,
 • policlinici în spaţii private, autorizate sau în
alte spaţii puse la dispoziţie de autorităţile
publice centrale sau locale.
Cabinetele medicale, indiferent de forma de organizare, pot
desfasura activităţi de

► consultatii multidisciplinare
►imagistica medicală
►activităţi de învăţământ şi de cercetare,
cu avizul Ministerului Sănătăţii şi
Familiei şi al Ministerului Educaţiei şi
Cercetării.
► alte activităţi medicale şi conexe
actului medical, cu autorizarea lor în
condiţiile legii,
Principii fundamentale de functionale:
a) au dreptul sa lucreze în cabinetele medicale
medici şi personal medical autorizat;
b) medicului i se vor respecta independenta
profesională şi dreptul de initiativa;
 c) raporturile de subordonare privesc doar
aspectele legate de organizarea funcţională şi
administrativă a unităţii
medicale, ordinea interioară şi de disciplina la
locul de munca;
d) activitatea medicală se desfăşoară conform
reglementărilor în vigoare;
e) în cabinetul medical se vor desfasura numai
acele activităţi pentru care a fost autorizat
cabinetul medical;
Medicul sau personalul medical care desfăşoară
activitate medicală în cadrul cabinetului medical
răspunde în mod individual, potrivit legii, pentru
deciziile profesionale, în cazul eventualelor
prejudicii aduse pacientilor.
Soluţionarea litigiilor legate de exercitarea
profesiei de medic este de competenta comisiei de
litigii din cadrul Colegiului Medicilor din
România.
 Conditiile minimale pentru Medicina Familiei:
1.Sala de asteptare cu acces
spre cabinetul de consultatii,
spre sala de tratamente si
 fisier; - mobilier: scaune,
canapele (6-20 locuri)
2.Cabinetul de consultatii cu suprafata minima de
16m² ( una sau doua sali)
3.Sala de tratamente cu suprafata minima de 10m²
cu spatii de sterilizare.
4.Spatiu pentru pastrarea si colectarea pana la
debarasare a reziduurilor rezultate din activitatea
medicala.
 5.Spatiu pentru fisier, statistica, documente, activitate
scriptica
 6. Grup sanitar pentru pacienti, cu suprafata de cel putin
1,2m² cu posibiliitatile de recoltare a probelor de
coprocultura, urocultura.
7. Grup sanitar pentru personnal, cu suprafata de cel putin
1,2m²; dulap special destinat pentru vestiar, dulap pentru
lenjeria curata( halate, prosoape, cearceafuri).
8. Depozit de materiale, instrumentar, aparatura
medicala in stoc, boxa amenajata.
9. Instalatia de apa curenta si canalizare Evidenta
activitatii si raportarea ei:
Fiecare cabinet de medicina familiei, atunci cand este
deservit de un singur medic sau fiecare medic in parte, are
lista de pacienti inscrisi pe grupe de varste. In mediul
rural, daca dispensarul deserveste o singura localitate si
 exista un singur medic, aceasta lista se suprapune
aproximativ pe cartografierea populatiei. Populatia
deservita de un medic de familie este in medie de 1000-
1500 persoane.
a) Fisa
de consultatie cuprinde toate datele necesare pentru
buna cunoastere a pacientilor:
- date personale: nume, prenume, data nasterii,
domiciliu, adresa, telefon;
- date privind antecedentele personale,
heredocolaterale(genograma);
- date despre locul de munca, itinerar profesional;
- date despre stilul de viata: fumat, consum de alcool,
cafea, sedentarism, activitate fizica;
- date generale: inaltimea(cm), greutatea(kg),
IMC(gr/i²), grupa sanguuina, alergii medicamentoase, tip
comportamental, factori de stres;
c) Registrul de consultatii cu urmatoarele date
inregistrate: data, numele si prenumele, varsta,
sexul, ocupatia, adresa, medicul curant,
simptome, diagnostic, recomandari, observatii.
d) Registrul de tratamente unde este inscrisa
intreaga activitate a cadrelor medicale in
cabinet, precum si la domiciliu, notandu-se
amanuntit: data, numele si prenumele, varsta,
sexul, adresa, medicul ce recomanda
 tratamentul, medicamentul, ingrijirea acordata,
observatii.
e) Registrul, caiet cu evidenta vaccinarilor si
revaccinarilor. Acestea se noteaza pe fise, dar
unele revaccinari de urgenta facute la alte
persoane(vaccinare antitetanica pentru diferite
plagi) se noteaza in registru.
f) Registrul de evidenta a bolnavilor cronici care
este necesar a fi doar nominalizati doar cu
numarul de fisier si boala cronica sau cumulul
de boli cronice.
g) Registrul cu bolnavi supravegheati medical
continuu cuprinde grupe din populatia de pe
liste care sufera
de anumite boli ce necesita o supraveghere si
consult periodic ca DZ, cardiopatia ischemica,
astmul bronsic etc, cu datele necesare prezentarii la
control (planificare control).
h) Centralizatorul zilnic al activitatii: cu
morbiditatea si activitatile codificate.
i) Caiet de numerotare a fisierelor( evidenta pe
numar/litere).
j) Carnetul cu certificatele de nastere
 k) Carnetul cu certificatele de deces
l) Carnetul cu certificatele prenuptiale
m) Carnetul cu certificate de concediu medical
n) Carnetul cu fise de declarare a bolilor
profsionale
o) Dosar de obiective in teritoriu(rural, cartier)
p) Dosar cu evolutia familiilor parazitate, boli
transmisibile( grupa A, B)
r) Dosar cu note telefonice, fax
s) Dosar de corespondenta
t) Registru de evidenta a femeilor gravide Raportari
periodice:
Saptamanal: in
sezonu
l rece
–
infecti
i ale
cailor
respira
 torii
superi
oare,
gripa;
in
sezonu
l cald
– boli
diareic
e
acute;
Lunar: statistica medicina
primara activitate si morbiditate;
in relatie cu CJAS Trimestrial:
activitati preventive.
Anual: centralizatorul anual.
UNIVERSITATEA DE VEST
GOLDIŞ ARAD
ANALIZA FACTORILOR DE R
ÎMBOLNĂVIRE
SĂNĂTATEA= conform OMS, este acea stare de complet
bine, din punct de vedere fizic, psihic și social , nu doar
absența bolii sau a infirmităților. Se poate urmări în evoluție
prin gradele de sănătate sau evoluția de la straea de sănătate
la boală.
în plan medical, a apărut odată cu noile concepte apărute
după anul 1948, o nouă ramură a medicinei = MEDICINA
PREVENTIVĂ, ce are ca obiectiv MENȚINEREA ȘI
PROMOVAREA SĂNĂTĂȚII.

Medicul de familie, ca meeic al persoanei , al familiei, al

comunității umane pe care o deservește, nu este numai un
medic ce se ocupă de tratamentul și îngrijiri acordate
persoanelor bolnave , ci și de apărare a sănătății persoanelor
sănătoase, a celor aparent sănătoase , ce nu prezintă acuze
subiective sau clinice de boală, dar care prezintă factori de
risc de îmbolnăvire.
Medicina familiei trebuie să își îndrepte tot mai mult
obiectivele spre apărarea sănătății și prevenirea
îmbolnăvirilor.
RISCUL de îmbolnăvire = probabilitatea statistic crescută
de a face o anumită boală
În evaluarea riscului de îmbolnăvire contribuie mai mulți
factori , precum:
1.Intensitatea expunerii ( concentrația factorului de risc).
 2.Timpul de expunere este direct proporțional cu
creșterea riscului de îmbolnăvire.

1.Teritoriul ( terenul) pe care acționează factorii de risc .

Acest termen poate fi explicat în două feluri diferite: -Terenul
general ca factor extern ( de mediul) = zone puteric expuse
unor anumiți factori patologici deovediți : ex:
CERNOBÎL
-Terenul persoanal ( intern ) al fiecărui individ: succesibilitatea
fiecărei persoane pentru o anumită boală influențează procesul
de îmbolnăvire ( ATOPIA determină risc crecut de boli
alergice față de persoanele ce nu prezintă această predispoziție.

-REZISTENȚA organismului în fața unor factori de risc , cu

caracteristice proprii ale fiecărei persoane, precum și
mecanismele adaptive proprii în caz de îmbolnăvire
influențează de asemenea RISCUL de îmbolnăvire.
-RISCOGRAMELE = umărește implicarea unor factori de risc
pt anumite patologii și urmărirea populației supravegheate pe
perioade de 5-10-15 ani în funcție de acțiunea acestor factori.
Există de asemenea factori de risc comuni mai multor boli,
și atunci strategia de combatere sau diminuarea a riscului de
adresează acestor factori care inflențează benefic activitatea
de prevenție în mai multe afecțiuni. Astfel : FUMATUL
este factor de risc pentru:
-Boli cardiovasculare
 -Neoplazii
-BPOC
-Factor de risc asociat pentru AVC, diabet zaharat,
malformații congenitale

CLASIFICAREA
FACTORILOR DE RISC
1.Factori de risc nemodificabili
2.Factori de risc modificabili ( pot fi evitați)
FACTORII DE RISC NEMODIFICABILI:

1.VÂRSTA
2.SEXUL
3.FACTORI GENETICI
4.ANTECEDENTELE PERSONALE
FACTORI DE RISC MODIFICABILI :
1.Factori sociali
2.Profesia
3.Stresul
 4.Factori de mediu ( solul, apa, aerul, radiațiile, alimentația,
obiceiuri alimentare )
5.Sedentarismul
6.Obiceiuri alimentare
7.Fumatul
8.Consum excesiv de cafea, alcool
9.Nivelul de cultură
10.Consumul excesiv de medicamnte
DEPISTAREA FACTORILOR DE
RISC
• Cumulul factorilor de risc face ca atunci când aceștia
acționează simultan riscul de îmbolnăvire crește ,
chiar și la valorile ale acestora ce nu erau considerate
patologice, procentull de risc crescând direct
proporțional cu fiecare factor de risc adăugat.
Ex: în AVC singurul factor de risc major
cunoscut este HTA, restul fiind factori
asociați în CARDIOPATIA
ISCHEMICĂ în schimb se cunosc 3
factori de risc majori: HTA,
HIPERCOLESTEROLEMIA, FUMATUL
• TIPURI DE DEPISTARE:
• 1.DEPISTARE INDIVIDUALĂ (screening
individual) =depistarea la o persoană a unui factor de
risc, grup de afecțiuni, ce poate determmina
efectuarea și altor investigații suplimentare ,în scopul
depistării și a altor factori de risc implicați.
• 2.DEPISTARE ȚINTITĂ( selectivă)= se aplică unui
grup populațional cu risc crescut. Astfel, glicemia va
fi efectuată: persoane cu antecedente hc de DZ, pers
obeze, supraponderale, femei ce au născut feți
macrosomi, pers cu antec pers de pancreatită, litiază
biliară repetată.
• DEPISTARE ÎN MASĂ ( screening populațional)=
presupune efectuarea unor teste unui întreg grup de
persoane ( ex : toți pacienți înscriși la un MF) în
vederea depistării precocee a unor posibile boli prin
prisma factorilor de risc.
. DEPISTARE MULTIPLĂ= se efectuează un
screening populațional în care se efectuează mai multe
teste, pentru descoperirea unor factori de risc specifici
afecțiunilor multifactoriale.
Un exemplu : Programul național de evaluare a stării
de sănătate a populației din 2008 ce a investigat
simulan valorile TA, IMA, Antec HC și personale ale
persoanelor testate, fumatul, consumul de alcool,
valorile colesterolemiei totale, TGL,
GLICEMIA,TGO,TGP, uree, creatinina,
hemoleucrograma și sideremia.
• Testul folosit pentru depistarea unui factor de risc
trebuie să aibă validitate corespunzătoare, adică
capacitatea de a arăta corect factorul de risc
examinat. ( ex. validitatea folosirii gamaGT ca test pt
determinare etiologici alcoolice a unei patologii.)
Specificitatea testului este dată de capacitatea testului
de a stabili proporția celor ce nu prezintă riscul, adică
proporția rezultatelor negative la cei care nu consumă
alcool.
Sensibilitatea testului este dată de capacitatea acestuia
de a identifica corect pacienții care prezintă riscul de
îmbolnăvire.
Alte calități pe care trebuie să le îndeplinească un test
folosit pentru screening:
• -reproductibilitatea
-acuratețea testului= exactitatea

-să fie cât mai ieftin

-testul să fie ușor acceptat de populație

• Screening-ul este o metodă des folosită în depistarea
factorilor de risc și implicit prin rezultatele depistate
în activități de prevenție primară și secundară.

EXPUNEREA LA RISC ȘI
ÎMBOLNĂVIREA
• EXPUNEREA la un anumit factor de risc are un
deznodământ. Dacă acesta este reprezentat de boală
sau deces, respectivul factor de risc este considerat
ca factor de risc cu rol patogen.

• Expunerea la factorul de risc poate fi de natură:

individuală ( sex, vârstă, genetic)
-de mediu extern( factori fizici, chimici, biologici ce se
găsesc în aer, apă, sol etc)
-de comportament ( fumat, consum excesiv de alcool,
consum de droguri, medicamente excesiv)

• În orice studiu ce cercetare epidemiologică, sunt

importante 3 aspecte:
• 1.Direcționalitatea studiului, adică ordinea în care
sunt analizate expunerea și deznodemântul acesteai
expuneri.
• 2. Alegerea subiecților
• 3. Cronologia
PROGRAME DE
PREVENȚIE
PREVENȚIA ȘI COMBATAREA DIFERITELOR
BOLI IMPLICĂ 3 ETAPE, TOATE ATRIBUITE
MEDICINEI DE FAMILIE:

1.PROFILAXIA PRIMARĂ: depistarea și stoparea

cauzelor ce produc boala, deci a factorilor de risc
( combatere)

2.PROFILAXIA SECUNDARĂ: depistarea precocee a

bolii în stadiul incipient și oprirea evoluției

3.PROFILAXIA TERȚIARĂ: urmărește prevenirea

complicațiilor, a evoluției spre incapacitate,
invaliditate, handicap, dependență sau deces.