ASISTENŢA ÎN BOLI

CRONICE
 Tematica
Asistenţa în bolile cronice
• Sănătatea
• Boala acută şi cronică
• Bolnavul cronic
• Comportamentul medical în bolile cronice
 Obiective
•Definirea caracteristicilor psiho-comportamentale
ale bolnavului cronic

•Înţelegerea particularităţilor comportamentului

medical

•Identificarea unui profil psiho-emoţional al

medicului implicat în asistenţa bolnavilor cronici
Sănătatea:
“o bunăstare completă fizică, psihică şi socială
în lipsa bolii sau infirmităţii ”
OMS 1947
Idealul asistenţei medicale:
menţinerea sau redarea sănătăţii,
a integrităţii bio-psiho-sociale a persoanei.
 Bolile acute

• Sunt în general autolimitate

• Asistenţa are caracter de urgenţă şi sporadic

• Medicul de familie are rol esenţial

•Comportamentul medical:
- Solicitudine
- Eficienţă
 Bolile cronice

• Conduc în mod natural la deteriorarea

organismului .

• Progresele medicinei au schimbat radical

evoluţia şi prognosticul multor îmbolnăviri

• Necesită asistenţă înalt calificată, specifică şi

perseverentă
 Dimensiunea problemei bolilor cronice
după Public Health Service U.S. 1971

• 50% din populaţia SUA avea cel puţin o

boală cronică

=95 milioane de bolnavi din care o mică parte

aveau o activitate limitată datorită bolii iar 2%
erau incapabili de a efectua o activitate
independentă.
 Factorii care influenţează starea de sănătate a
populaţiei

• Economici 
• Demografici 
• Şomajul 
• Conditiile de munca
• Condiţiile de locuit 
• Asigurările 
• Mediul 
• Structurile sociale
• Sistemul sanitar
• Calitatea asistenţei medicale
 Calitatea vieţii bolnavului cronic

• percepţia subiectivă a individului asupra

propriei sale stări de sănătate:
- controlul simptomelor,
- funcţiile biologice ale organismului,
- funcţia de rol (capacitatea de integrare în
muncă, familie şi societate).
Comportamentul sanogen al bolnavului cronic

• Recunoaşterea bolii şi acceptarea ei

• Participarea activă la propria îngrijire

• Complianţa

• Activarea mecanismelor de adaptare

 Mecanismele de adaptare
1. Reacţia de respingere sau de minimalizare a
seriozităţii bolii
2. căutarea de informaţii legate de cauzele,
manifestările bolii, posibilităţile de tratament
şi perspectivele de viitor
3. Consolarea
4. Reluarea progresivă a activităţii
5. Reajustarea planurilor de viitor, luând în
calcul situaţia nou creată şi posibilităţile
evolutive,
 Primul contact cu pacientul

• Stabilirea diagnosticului

• Cunoaşterea particularităţilor psiho-emoţionale,

intelectuale şi sociale ale pacientului

• Stabilirea căilor optime de comunicare reciprocă

• Câştigarea încrederii pacientului prin

competenţă şi răbdare
 Informarea pacientului

• Limbaj cât mai accesibil

• Metoda este cea a dialogului care continuă în

întâlnirile succesive.

• Adaptare la nivelul lui de înţelegere

• Satisface în mod adecvat nevoia lui de

informare
 Informarea pacientului (cont.)

• Consimţământ informat.

•Dialogul este un proces continuu

• Asigură complianţa la tratament

 Controalele periodice

• Este important ca
bolnavul să simtă mediul
spitalicesc ca pe unul
familiar
• Crearea de condiţii ca
pacientul să-şi destăinuie
atât problemele strict
medicale, cât şi pe cele
psiho-sociale
• Medicul curant aste
implicat în mod inerent în
toate problemele
pacientului
 Explorările şi tratamentele invazive,
prin caracterul repetitiv generează anxietate şi repulsie

• Prima experienţă de acest

gen este decisivă
• Mici concesii făcute
bolnavului au efect
benefic, contribuind la
creşterea complianţei
bolnavului.
 Calităţi ale medicului care tratează boli cronice

• Pregătire specială

• Perseverenţă

• Răbdare

• Capacitatea de a evita rutina

• Implicare inerentă în problemele psiho-sociale

ale pacientului