1.

DEFINITIA SI FUNCTIILE MF

1.1 ROLUL MF ÎN SISTEMELE DE SANATATE MODERNE

1. Compensarea unor deficiente generate de procesul de specializare

1.1. Asigurarea accesibilitatii pacientilor la asistenta medicala.
1.2. Asigurarea asistentei medic ale curente a pacientilor.
1.3. Abordarea bolnavului În toata integritatea sa.
1.4. Efectuarea sintezei diagnostice si terapeutice.
1.5. Selectionarea bolnavilor care au nevoie de asistenta medicala de specialitate.
1.6. Coordonarea serviciilor medicale În functie de nevoile concrete ale bolnavului.
1.7. Asigurarea continuitatii asistentei medicale.
1.8. Supravegherea bolnavilor cronici.

2. Indeplinirea unfor functii specifice

2.1. Supravegherea starii de sanatate a populatiei (problemele medicale ale omului sanatos,
bolnavul cu problemele sale medicale)
2.2. Asistenta medicala a omului sanatos.
2.3. Preventia primara.
2.4. Preventia specifica.
2.5. Asistenta medicala a familiei.
2.6. Asistenta medicala a comunitatii.

1.2 OBIECTELE DE ACTIVITATE SPECIFICE MF

1. problemele medicale ale omului sanatos

2. preventia primara
3. preventia specifica
4. bolnavul cu toate problemele sale medicale
5. problemele medicale ale familiei
6. patologia sociala

1.3 PRINCIPIILE MF

1. Asistenta medicala de prim contact

MF asigura accesibilitatea tuturor pacientilor la serviciile sale indiferent de sex, varsta si boala pe
care o au. La MF poate sa vina oricand,orice pacient, cu orice problema de sanatate. La MF poate sa
vina orice pacient pentru ca MF este cel mai accesibil. Apoi MF isi cunoaste cel mai bine pacientii
sai si este dispus sa isi asume responsabilitatea deciziei initiale pentru orice problema medicala ar
avea ei. Apoi, specialistii de profil nu sunt atât de accesibili ca MF. E mai greu sa ajungi la un
neurolog sau la un oftalmolog, decât sa ajungi la un MF. Acesta lucreaza de obicei pe teritoriul
pacientului. Fiind medicul persoanei, MF cunoaste cel mai bine patologia pacientului iar consultatia
la MF este mult mai ieftina, nu solicita deplasari mari, pierderi de timp si investigatii costisitoare.
Astfel, MF rezolva peste 80% din problemele de sanatate ale pacientilor sai.

2. Asistenta medicala continua

MF are grija de pacient nu numai când este bolnav, ci si când este sanatos, tot timpul existentei sale,
de la nastere pâna la moarte. El urmareste dezvoltarea intrauterina a fatului, dezvoltarea
psihosomatica a copilului, adaptarea la mediu a adultului, prevenirea îmbolnavirilor si a procesului
de îmbatrânire etc. Acest lucru este necesar, pentru ca, dupa cum se stie, foarte multe boli, asa cum
sunt ateroscleroza, cancerul, diabetul si HTA, au o evolutie indelungata, cu lungi perioade
asimptomatice sau cu o simptomatologie redusa. De aceea, el urmareste depistarea cât mai precoce
a bolilor si a complicatiilor, internarea la momentul oportun în unitatile de specialitate, continuarea
tratamentului adecvat dupa externare si recuperarea bolnavului. MF este, practic, singurul medic
care acorda asistenta medicala continua. El urmareste bolnavul atât acasa, cât si la spital si este cel
care cunoaste cel mai bine istoria naturala a fiecarui bolnav. Urmarirea continua a bolnavului de
catre MF poate contribui nu numai la cresterea eficientei asistentei medicale, ci si la ieftinirea ei.
Pentru ca, daca bolnavul are acasa un bun MF, el va putea evita internarea sau va putea fi externat
mai repede din spital.

3. Abordarea integrala a pacientului

Spre deosebire de celelalte specialitati, MF este axata pe persoana. Dupa cum vom vedea, MF
plaseaza boala În contextul celorlalte suferinte pe care le are bolnavul. El face un inventar al tuturor
bolilor de care sufera pacientul si chiar o ierarhizare a lor. Pentru ca nu toate bolile pe care le are
bolnavul au aceeasi importanta si nu toate trebuie tratate in acelasi timp. Dimpotriva, unele
reprezinta un pericol mai mare si trebuie tratate imediat, altele reprezinta un pericol mai mic si pot
fi tratate ulterior, De aceea, bolile de care sufera bolnavul trebuie ierarhizate periodic în functie de
evolutia lor.

4. Asistenta medicala a familiei

Spre deosebire de toti ceilalti specialisti care se ocupa de o boala, sau cel mult de pacient ca purtator
al unei boli, MF se ocupa de intreaga familie. Într-o familie se pot intâlni anumite boli genetice,
anumite tulburari determinate de obiceiurile alimentare necorespunzatoare, de existenta unor factori
psiho-sociali necorespunzatori, de existenta unor boli contagioase etc. Pe de alta parte, familia poate
contribui si la vindecarea bolnavului. De aceea, familia trebuie privita ca o unitate, iar individul
trebuie privit ca un element al familiei în care traieste. Si aceasta îl ajuta pe MF nu numai la
stabilirea unui diagnostic etiologic mai complet, ci si la prevenirea si tratarea unor boli.

5. Asistenta medicala comunitara

Daca am lua în considerare faptul ca stresul psiho-social are influente foarte mari asupra starii de
sanatate, ar fi suficient pentru a privi individul în societate a în care traieste, în care detine un
anumit rol, în care se realizeaza sau nu se realizeaza, în care sufera sau este fericit. Dar, pe lânga
stresul psiho-social asupra individului, mai actioneaza si alti factori sociali de ordin economic,
epidemiologic. Societatea poate avea efecte favorabile, dar poate avea si efecte nefavorabile asupra
individului. De aceea, se vorbeste de o adevarata patologie sociala, în care intra, spre exemplu,
somerii, batrânii parasiti, alcoolicii si alte cazuri generate de cauze sociale.

6. Abordarea ecologica a problemelor medicale

Omul traieste într-o comunitate, iar comunitatea umana traieste si ea într-un sistem ecologic.
Sistemul ecologic este format dintr-o multime de plante si de animale care formeaza biocenoza, si
dintr-un mediu de viata care reprezinta biotopul sau habitatul, respectiv, toate formând împreuna o
unitate fundamentala, în care biotopul actioneaza asupra biocenozei si biocenoza actioneaza la
rândul ei asupra biotopului. De aceea, MF trebuie sa priveasca pacientul în toata integritatea lui, în
familie, în societate si în ecosistemul în care traieste.

1.4 FACTORI CARE POT INFLUENTA STAREA DE SANATATE A INDIVIDULUI

1. Factorii familiali care pot influenta starea de sanatate a individului

 factori genetici
 locuinta
 factori de microclimat
 nivelul economic al familiei
  nivelul cullural al familiei
 obiceiurile familiei
 relatiile dintre membrii familiei
 existenta unor boli transmisibile sau parazitare

2. Factorii sociali care pot influenta starea de sanatate a individului

 factori socio-economici
 gradul de civilizatie
 factori socio-culturali
 traditiile sociale
 factorii psihosociali
 factorii etici si morali
 starea epidemiologica a colectivitatii
 raspândirea consumului de droguri

3. Factorii ecologici care pot influenta starea de sanatate a individului

 factori climatici
 structura solului
 calitatea aerului
 calitatea apei
 structura florei
 structura faunei
 factorii de civilizatie
 poluarea

1.5 FUNCTIILE MF

1. Asigurarea accesabilitatii la asistenta medicala a populatiei - MF se afla cel mai aproape de

pacientul sau. Înainte de a pazi poarta de intrare a sistemului medical, sau chiar si pentru a pazi
poarta sistemului medical, MF trebuie sa fie accesibil. Tocmai pentru a putea asigura accesibilitate a
pacientilor la asistenta medicala, numarul de MF este mai mare decât al celorlalti specialisti.
Cabinetele de MF sunt raspândite în teritoriu, cât mai aproape de domiciliul pacientilor, iar la MF se
poate prezenta orice pacient cu orice problema de sanatate.
2. Supravegherea starii de sanatate a populatiei – MF, spre deosebrie de alti specialisti,
îngrijejste pacientii sai chiar înainte de a fi bolnavi si urmareste prevenirea bolilor. Adica, înainte
de a asigura asistenta medicala curenta, sau intrarea bolnavului în sistemul sanitar, MF are grija de
individul sanatos si de starea de sanatate a comunitatii.
3. Preventia primara, secundara si tertiara - MF trebuie sa combata factorii de risc, sa cultive
factorii sanogenetici si sa conttibuie la promovarea sanatatii. Prin combaterea fumatului si a
consumului de alcool s000i cultivând exercitiul fizic si o alimentatie rationala, MF va putea face o
preventie primara. Iar atunci când boala a aparut, MF va încerca sa o depisteze cât mai repede si sa
faca astfel o preventie secundara.
4. Aplicarea masurilor de promovare a sanatatii - aceasta nu inseamna numai combaterea
factorilor patogeni sau a factorilor de risc, ci si promovarea unor factori sanogenetici, prin
implicarea individului si a colectivitatii la promovarea propriei sale sanatati.
5. Efectuarea preventiei specifice - Desigur ca atunci când anumiti factori patogeni au o
raspândire mai mare si exista posibilitatea unei preventii concrete, MF va trebui sa ia o serie de
masuri de prevenire specifica. Daca într-o colectivitate predomina anumite boli, MF trebuie sa ia
anumite masuri specifice de prevenire a acestor boli.
6. Asigurarea ingrijirilor medicale curente – Atunci când promovarea sanatatii si prevenirea
îmbolnavirilor au fost depasite si individul s-a îmbolnavit, MF trebuie sa recurga la o activitatea
curativa de diagnostic si tratam0ent a bolilor respective, o mare parte din activitatea sa curenta.
7. Facilitarea intrarii bolnavului in asistenta medicala secundara - Deoarece MF nu poate
rezolva singur toate problemele 0pacientilor sai, el este obligat sa recurga uneori la trimiterea
bolnavului la specialist, sau chiar la internarea bolnavului în spital. Iar MF ar trebui sa urmareasca
rezultatele investigatiilor, intinerariul pacientului si rezultatele tratamentului.
8. Sinteza diagnostica si terapeutica - Fiind medicul persoanei, MF trebuie sa ia în condsiderare
toate bolile pacientilor sai. Aceasta sinteza este necesara pentru ca MF nu îngrijeste boli, ci bolnavi.
El nu este medicul unei boli, sau al unor categorii de boli, ci este medicul bolnavului si al persoanei.
De aceea, el trebuie sa realizeze o sinteza a tuturor factorilor biologici, psihologi si sociali.
9. Coordonarea serviciilor medicale in functie de nevoile bolnavului - MF stabileste de fiecare
data ce specialisti si ce servicii trebuie sa intervina în functie de nevoile concrete ale bolnavului
respectiv.
10. Supravgherea medicală continuă – MF urmareste tratanlentul, tine evidenta si apreciaza
periodic evolutia bolilor cronice ale individului, precum si evolutia diferitelor boli la nivelul
familiei si a colectivitatii pe care o îngrijeste.
11. Asistenta medicala a familiei - Individul senaste, se dzvolta, traieste, se îmbolnaveste, se
vindeca, sau moare, într-o familie iar starea de sanatate este influentata de factorii familiali. Pe de
alta parte, familia poate avea, ea însasi patologia ei.
12. Asistenta medicala a 0comunitatii – MF trebuie sa tina seama de modul în care factorii sociali
pot influenta starea de sanatate a familiei si a individului, sa evite influentele negative si sa cultive
influentele pozitive ale mediului social asupra starii de sanatate a individului.
13. Recuperarea si reabilitarea bolnavilor - În cadrul supraveghelii continue a bolnavului, MF ia
toate masurile necesare de tratament, din cadrul carora fac parte, desigur, si masurile de recuperare,
de reabilitare si de integrare familiala si sociala a bolnavului.
14. Asigurarea ingrijirilor medicale terminale si paleative - MF trebuie sa faca tot ce este posibil
pentru a asigura o minima calitate a vietii bolnavului, în perioadele de sfârsit, sa combata durerile,
sa asigure desfasurarea functiilor
vitale.
15. Cercetarea stiintifica - cercetarea MF este legata mai ales de abordarea globala a individului,
de problemele persoanei, ale familiei, ale colectivitatii, ale omului sanatos, ale factorilor de risc, ale
mecanismelor de trecere de la starea de sanatate
la starea de boala, de problemele asistentei de prim contact, ale asistentei medicale continui, ale
colaborarii cu ceilalti specialisti etc

1.6 DEFINITIILE SPECIALITATII SI MEDICULUI DE MF

Medicina de familie poate fi considerata ca specialitatea care asigura asistenta medicala primara
si continua populatiei si care, prin actiuni preventive, educationale, terapeutice si de recuperare,
contribuie la promovarea starii de sanatate a individului, a familiei si a colectivitatii.
In 1972, Colegiul de Medicina Generala din Londra a elaborat o definitie in care se arata ca MF
este cel care ofera asistenta medicala primara si continua individului si familiei, la cabinet, la
domiciliul lor si uneori la spital. El accepta responsabilitatea deciziei initiale in orice problema
medicala a pacientului. El poate lucra singur sau in grup cu alti MF si cu o echipa de cadre medii.
Diagnosticul stabilit de MF priveste nu numai aspectul biologic, ci si aspectul psihologic si social.
El aplica metode preventive, educationale si terapeutice necesare promovarii sanatatii pacientilor
sai.
Dupa definitia grupului de la Leeuwenhorst, MG/MF asigura asistenta medicala personala,
primara si continua individului, familiei si comunitatii, indiferent de vârsta, de sex sau de boala. El
acorda asistenta medicala în cabinet, la domicilul pacientului si uneori în spital. Scopul lui este de a
stabili un diagnostic cât mai precoce. El include în consideratiile sale privind starea de sanatate si
diagnosticul pacientului, factorii fizici, psihici si sociali. El ia decizia initiala pe care o comunica
pacientului. El acorda asistenta medicala continua pacientilor cu boli cronice sau în starile
terminale. El stabileste relatii profesionale cu pacientii sai si cu echipa de cadre ajutatoare. El
trebuie sa stie când si cum sa intervina cu mijloacele de tratment, de preventie sau de educatie
pentru a promova sanatatea pacientilor sai si a familiei lor. El are de asemenea responsabilitati
privind asistenta medicala a comunitatii.
In anul 2002, la conferinta Wonca de la Londra, s-a elaborat o definitie in care se arata ca MF
este o disciplina academica si stiintifica, care are propriul sau continut educational, care desfasoara
o activitate clinica si de cercetare bazata pe dovezi si este orientata catre asistenta medicala primara.

2. CABINETUL SI ECHIPA DE LUCRU

2.1 DOTAREA DISPENSARULUI CU APARATE SI INSTRUMENTE

 stetoscop, aparat de tensiune

 masa ginecologica
 cantar adulti, sugari
 taliometre
 trusa de mica chirurgie
 aparat de sterilizare a instrumentarului
 microscop
 hemoglobinometru
 oftalmoscop
 analyser
 ECG
 ecograf
 computer, imprimanta, televizor
 material didactic

2.2 ECHIPA DE LUCRU A MF

Pentru a rezolva problemele medicale cu care se confrunta, MF trebuie sa dispuna de o echipa de

lucru, care in conditii ideale ar trebui sa fie formata din: asistenta de cabinet, asistenta de ocrotire,
asistenta de igiena, o moasa, asistenta pe probleme sociale, secretara, femeie de serviciu, cu norma
intreaga, iar cu norma partiala de un contabil, un administrator, un sofer.

2.3 SARCINILE PERSONALULUI DIN ECHIPA DE LUCRU A MF

 asistenta de cabinet: contribuie la buna desfasurare a consultatiilor, primeste pacientii care
vin la cabinet, identifica problemele pentru care au venit pacientii, face o prima selectionare
a pacientilor, semnaland eventualele urgente medico-chirurgicale, efectueaza tratamente
injectabile prescrise de medic, participa la efectuarea vaccinarilor, sterilizeaza
instrumentarul, pastreaza instrumentarul si aparatele in stare de functionare, face educatie
sanitara, tine evidenta tratamentelor efectuate
 asistenta de ocrotire: impleteste activitatile de asistenta medicala cu cele de promovare a
sanatatii si de asistenta sociala, se ocupa atat de sanatatea individului cat si a familiei si
colectivitatii, urmareste preventia bolilor si depistarea FR, urmareste identificarea precoce a
bolilor, asigura suportul medical, social si familial al bolnavilor, acorda o atentie deosebita
persoanelor cu risc crescut (copii sub 1 an, batrani), tine evidenta bolilor sociale si
problemelor medico-sociale
  moasa: depisteaza cat mai precoce femeile gravide, confirma sarcina si varsta ei (cu ajutorul
specialistului), tine evidenta femeilor insarcinate, examineaza periodic femeia insarcinata,
stabileste data si locul unde va avea loc nasterea, urmareste modul in care evolueaza lauzia

2.4 CONDITIILE DE SPATIU SI CIRCUITELE DE LUCRU

Pentru a asigura indeplinirea optima a functiilor MF, cabinetul ar trebui sa dispuna de urmatoarele
spatii:
 unul sau mai multe cabinete de consultatie
 camera de tratament
 camera pentru asistentele medicale
 camera de sterilizare
 sala de asteptare
 un depozit de materiale, un oficiu, un grup sanitar
 eventual un spatiu de instruire a studentilor si rezidentilor

Toate camerele trebuie sa fie mobilate functional conform destinatiilor lor cu: birouri, dulapuri,
scaune, canapele, rafturi, biblioteci, cuiere, paravane, fisiere. De asemenea, cladirea trebuie sa fie
salubra, suprafata sa fie corespunatoare numarului de persoane si pacienti, camerele sa aiba lumina
naturala, sa dispuna de apa curenta, sa aiba o sursa de incalzire, sa fie racordata la reteaua electrica,
sa respecte conditiile de evacuare a reziduurilor, sa aiba telefon, sa fie intretinuta in perfecta stare de
functionare.

2.5 SERVICIILE ACORDATE DE MF ASIGURATILOR (vezi sub 19.3)

3. ACTIVITATEA PREVENTIVA IN MF

3.1 TIPURI DE PREVENTIE, SCOPURILE SI MIJLOACELE DE REALIZARE

I. Preventia primara – prevenirea aparitiei bolii

 actiuni asupra individului
 actiuni nespecifice (prevenirea bolilor in general)
o educatie sanitara
o combaterea factorilor de risc interni
o satisfacerea nevoi lor organismului
o respectarea limitelor
 actiuni specifice (prevenirea unor anumite boli)
o imunizari
o sterilizarea purtatorilor sanatosi
o prevenirea rahitismului prin adm de vitamina D
o prevenirea gusei endemice tireopate prin adm de iod
o prevenirea anemiei feriprive la gravide/copii prin adm de fier
 actiuni asupra familiei
 factori genetici
 modul de alimentatie
 conditii de locuit
 stilul de viata
 actiuni asupra mediului
 combaterea factorilor patogeni
 combaterea factorilor de risc extern
  cultivarea factorilor sanogenetici
II. Preventia secundara - diagnosticul precoce al bolilor
 depistarea suspectilor
 sesizarea semnelor minore
 efectuarea investigatiilor paraclinice
 controlul periodic
 screeningul

III. Preventia tertiara - prevenirea complicatiilor si recuperarea

 precizarea diagnosticului
 individualizarea tratamentului
 supravegherea tratamentului
 controlul periodic
 sesizarea în timp util a modificarilor
 reconsiderarea tratamentului

3.2 PRINCIPALELE VACCINURI EXISTENTE SI CAILE LOR DE ADMINISTRARE

 tuberculoza – id
 difterie – im / profund sc
 tetanos – im / profund sc
 tusea convulsiva – im / sc
 poliomielita (virus omorât) – im / sc
 poliomielita (virus viu atenuat) – oral
 rubeola - sc
 parotidita – im / sc
 rujeola – im / sc
 hepatita B – im / sc / id
 hepatita A – im / sc
 gripa (cu virus omorât) – sc / im
 infectii cu H. influenzae B – im / sc
 adenoviroze (cu virus viu atenuat/omorât) – oral / sc
 infectii cu pneumococ – im / sc
 febra tifoida, paratifoida A si B – sc / im
 febra tifoida (cu agenti vii atenuati) - oral
 dizenteria bacilara (cu agenti vii atenuati) - oral
 holera cu vibrioni omorâti – sc / im
 holera cu vibrioni vii atenuati - oral
 infectii cu rotavirusuri – oral / sc
 rabie – id / sc
 antrax - im
 pesta – sc / im
 tifos exantematic – sc / im
 meningita meningococica – sc / im
 encefalita japoneza – im / sc
 febra galbena - sc
3.3 FACTORII DE RISC CARE POT CRESTE POSIBILITATEA APARITIEI UNUI
EVENIMENT CORONARIAN

 Antecedente cardiovasculare aterosc1erotice

 Istorie familiala de boli cardiovasculare, hiperlipidemie, diabet zaharat, obezitate
 HVS
 DZ
 Obezitate abdominala
 HDL < 39 mg/dl (barbati), < 43 mg/dl (femei)
 TG > 200 mg/dl
 Microalbuminurie si/sau retinopatie

3.4 CALENDARUL VACCINARILOR

Varsta Vaccinul

La nastere - Vaccin hepatitic B (primele 24 ore)

- Vaccin BCG ( primele 2-7 zile)
2 luni - Vaccinul hexavalent (DTPa-VPI-Hib-Hep. B)
– prima doza
- Vaccinul pneumococic – prima doza
4 luni - Vaccinul hexavalent (DTPa-VPI-Hib-Hep. B)
– a 2 a doza
- Vaccinul pneumococic – a 2 a doza
11 luni - Vaccinul hexavalent (DTPa-VPI-Hib-Hep. B)
– a 3 a doza
- Vaccinul pneumococic – a 3 a doza
12 luni Vaccin rujeolic-rubeolic-urlian, viu atenuat
(ROR) - prima doză
5 ani Vaccin rujeolic-rubeolic-urlian, viu atenuat
(ROR) - a doua doză 
6 ani Vaccinul tetravalent diftero-tetano-pertussis
acelular-poliomielitic (DTPa-VPI) / VPI
* cei care au în antecedentele vaccinale o doză
de DTPa la 4 ani vor fi vaccinați cu VPI, iar cei
care nu au în antecedentele vaccinale o doză de
DPTa vor fi vaccinați cu DTPa-VPI
8 ani Vaccinul poliomielitic (inactivat) VPI
* cei care au în antecedentele vaccinale o doză
de DTPa la 4 ani vor fi vaccinați cu VPI
11-14 ani Vaccinul anti-HPV
14 ani Vaccinul diftero-tetano-pertussis acelular
(DTPa) pentru adulți
Vaccinuri optionale
- vaccinul rotaviral – incepand cu primele 6 saptamani de viata (2-3 doze la interval de minim 30
zile)
- vaccinul varicelic – incepand cu varsta de 9 luni (2 doze la interval de 6 saptamani)
- vaccinul meningococic – 1 sau mai multe doze la varste diferite
- vaccinul hepatitic A – o doza cu revaccinare la 6-12 luni
- vaccinul anti-HPV – si pentru tinerele cu varsta de peste 14 ani care nu intra in campania gratuita
de vaccinare
3.5 PREVENTIA SECUNDARA
Scopul este depistarea precoce a bolilor prin:
 depistarea precoce in cadrul consultatiilor curente - MF dispune de metode simple
( clinice si paraclinie) pentru depistarea precoce a HTA, a DZ, a surditatii, a cancerului de
sân, a cancerelor cutanate si în felul acesta el poate îmbina activitate a curativa cu activitatea
preventiva.
 depistarea precoce prin intermediul controlului periodic - spre exemplu, pacientii care
lucreaza în sectii de sinteza a unor substante chimice nocive, în sectii de vopsitorie sau în
sectiile de turnatorie, cu praf de siliciuvor fi controlati periodic pentru a depista în timp util
apariitia unor tulburari.
 depistare precoce prin intermediul screening-ului - screening-ul reprezinta depistarea
activa, in masa a unor boli, cum ar fi cancerul si tuberculoza, Screening-ul se adreseaza unor
boli care au prevalenta mai mare de 1%, se aplica de o echipa pregatita, întregii populatii, în
cadrul unor campanii organizate.

3.6 PREVENTIA TERTIARA

Urmareste prevenirea aparitiei complicatiilor si a agravarii bolii. se poate realiza prin: precizarea
corectă a diagnosticului
 tratamentul corect si eficace in functie de stadiul clinic al bolii si particularitatea pacientului
 monitorizarea corecta a tratamentului
 controlul periodic al bolnavului pentru a esiza din timp aparitia complicatiilor
 aplicarea masurilor recuperatorii in timp util
 sustinerea psihica, familiala si sociala a bolnavului

4. PROBLEME MEDICALE ALE OMULUI SANATOS

4.1 DEFINITA SANATATII

Desi este foarte greu de definit, sanatatea ar putea fi considerata, în cele din urma, ca o stare de bine
fizic, psihic si social. Sanatatea îi confera omului nu numai posibilitatea de a se opune cu eficacitate
maxima factorilor patogeni si factorilor de risc, ci si posibilitatea de ' a desfasura o activitate
sustinuta si creatoare atât din punct de vedere fizic, cât si din punct de vedere psihic. Sanatatea
reprezinta nu numai rezultatul functionarii si colaborarii armonioase a diferitelor aparate si organe,
ci si rezultatul relatiilor care se stabilesc Intre organism si mediu. Ea reprezinta, In cele din urma,
rezultatul adaptarii organismului la conditiile sale de viata. Cercetarile moderne au aratat ca
echilibrul si colaborarea armonioasa dintre diferitele aparate si organe, În vederea adaptarii
organismului la conditiile schimbatoare ale mediului Inconjurator se face, însa, prin intermediul
unor procese de reglare. De aceea sanatatea poate fi considerata, în cel din urma, ca rezultat al unor
procese de reglare, care apeleaza la organizare, la informatie si la aportul de substante plastice si
energetice din mediul înconjurator.

4.2 NEVOILE FUNDAMENTALE ALE ORGANISMULUI UMAN

1. Nevoia de oxigen
Prin intermediul suprafetei de 120 m patrati pe care îi ofera alveolele pulmonare, organismul uman
îsi ia din atmosfera oxigenul, necesar proceselor de oxido-reducere si elimina în atmosfera CO2,
care rezulta din procesele metabolice. ATP-ul rezultat in cadrul proceselor de oxido-reducere va fi
apoi folosit de mecanismele de reglare ca sursa de energie in reactiile de sinteza, in contractia
musculara, in secretie, in functionarea pompelor ionice care intretin diferenta dintre mediul
intracelular si extracelular. De aceea, organele care au o activitate mai intensa au nevoie de mai
multa energie si de ATP, consuma o cantitate mai mare de oxigen, asa cum se intâmpla in cazul
rinichiului, ficatului, creierului si al inimii. Deoarece organismul nu dispune de rezerve de oxigen,
el depinde, în fiecare moment, de oxigenul pe care il ia din aerul atmosferic. De aceea, aerul, mai
precis oxigenul, reprezinta una din nevoile fundamentale ale organismului.

2. Nevoia de apa
Apa reprezinta un constituent esential al sistemelor biologice, Ea reprezinta de la 60% pâna la 90%
din greutatea celulei. Apa vehiculeaza diferitele substante necesm'e, si reprezinta solventul in cadrul
caruia se desfasoara reactiile biologice. Fiind unul dintre constituentii esentiali ai materiei vii, apa
reprezinta una dintre nevoile fundamentale ale organismului, fara de care nu poate trai mai mult de
câteva zile, omul necesitand 2-3 litri de apa pe zi. Dupa ce este absorbita din tubul digestiv, apa
intra mai întâi în constitutia sectorului circulant. O parte din apa va intra în procesele metabolice, o
parte va fi eliminata prin rinichi, prin piele si prin intermediul respiratiei, împreuna cu substantele
toxice rezultate din procesele metabolice. O alta parte din apa va intra în compozitia celor doua
mari sectoare, intracelular si extracelular între care exista schimburi permanente. Apa din sectorul
intracelular reprezinta aproximativ doua treimi din apa totala a organismului. Apa extracelulara este
împartita, la rândul ei, în doua sectoare, sectorul interstitial (15% din greutate a organismului) si
sectorul circulant (5% din greutatea organismului).

3. Nevoia de substante plastice si energetice

Acestea sunt luate sub forma de hrana prin intermediul tubului digestiv. Prin intermediul
alimentelor organismul îsi asigura materia prima necesara sintezei structurilor proprii, energia
necesara functionarii mecaniemelor sale de reglare si substantele cu rol catalitic necesare
desfasurarii proceselor metabolice.
 Proteinele au mai ales un rol plastic, contribuind în mod deosebit la sinteza si la resinteza
structurilor organismului. Proteinele ingerate sunt descompuse în tubul digestiv pâna la
aminoacizi, care sunt absorbiti prin peretele intestinului si transportati pâna la nivelul
celulelor. Aici ei sunt folositi la sinteza proteinelor proprii, conform informatiei înscrise în
genomul celulei.
 Desi lipidele si glucidele au mai ales un rol energetic, ele au totusi si un anumit rol plastic
(lipidele intra în compozitia membranelor celulare si a SN). În combinatie cu proteinele, ele
dau nastere la lipoproteine si la glucoproteine care intra în structura unor aparate si organe.
 Pe lânga rolul catalitic, sarurile minerale au si ele un rol plastic (calciul si fosforul intra în
constitutia scheletului).
 Fierul intra în constitutiaHb, mioglobinei si a unor enzime.
 Electrolitii au un rol deosebit în stabilirea potentialului de repaus si în transmiterea
informatiilor în celule.

Energia necesara mecanismelor de reglare ale organismului este obtinuta mai ales prin arderea
lipidelor si a glucidelor si mai putin a proteinelor. Organismul uman are nevoie de energie în primul
rând pentru a-si putea asigura desfasurarea proceselor vitale, care stau la baza metabolismului bazal
si în acest scop el consuma aproximativ 1 kcal/ora/kg corp, ceea ce înseamna aproximativ 1500
kcalorii pe zi. O activitate obisnuita necesita un aport energetic suplimentar, care depinde de sex,
vârsta si starea fiziologica. Daca organismul desfasoara o activitate suplimentara, atunci nevoile
energetice sunt mai mari, în eforturile intense, ele fiind de patru ori mai mari decât nevoile bazale,
Pe lânga substantele plastice si energetice, organismul uman mai are nevoie si de anumite substante
cu rol catalitic, care sa controleze procesele metabolice, asa cum sunt vitaminele si elementele
minerale.
4.3 NEVOILE DE VITAMINE SI DE SUBSTANTE MINERALE ALE ORGANISMULUI

Vitamine Minerale

Vit A 1,5 – 2 mg Ca 500 – 1000 mg

Vit B1 1 – 1,5 mg Co 8 – 10 mcg
Vit B2 1 – 2 mg Cr 50 mcg
Vit B5 10 mg Cu 1 – 3 mg
Vit B6 2 mg Fe 10 – 15 mg
Vit B12 2 mcg F 1 – 2 mg
Vit C 60 mg P 500 – 1000 mg
Colina 500 mg I 100 mcg
Vit D 5 – 10 mcg Mg 250 – 300 mg
Vit E 10 ui Mn 2 – 5 mg
Vit H 200 mcg Mb 100 mg
Inozitol 1000 mg K 1000 – 2000 mg
Vit K 60 - 80 mcg Na 500 mg
Vit P 50 – 100 mcg Se 50 mcg
Vit PP 12 - 19 mg Zn 10 – 15 mg

4.4 ALIMENTE CU ROL CITOPROTECTOR

Categoria

Produse vegetale  asigura senzatia de satietate cu un aport

energetic redus
 valoare nutrilionala ridicata
 aport de glucide si de proteine, de acizi
grasi polinesaturati, de saruri minerale si
de vitamine
 contin carotenoizi, bioflavone, acid
linoleic, lecitine
 fitosterolii reduc colesterolemia
 antioxidanti, fenoli, vit. C, viI. E, beta-
caroten
 contribuie la mentinerea pH alcalin
Peste  proteine de calitate superioara
 contin acizi grasi polinesaturali, vitamine
liposolubile, bioelemente
 reducerea colesterolemiei
 cresterea HDL
 scaderea TA
Produse lactate  aport de proteine de calitate superioara,
fosfolipide, sfingmielina,
fosfatidiicolina, minerale si vitamine
 factor hipocolesterolemiant
 acidul orotie scade colesterolul
 scade TA
 inhiba secretia de acid clorhidric
Cereale  substante biologic active
 aport crescut de minerale si vitamine,
 antioxidanti, enzime
 valoare nutritiva crescuta
Fibre alimentare  celuloza, hemiceluloza, lignina
 influenteaza secretiile digestive
 influenteaza tranzitul intestinal
 absorb toxinele intestinale
 reduc colesterolemia

5. ETAPELE DE DEZVOLTARE ALE FIINTEI UMANE.

5.1 ETAPA INTRAUTERINA

Prima etapa in aparitia si in dezvoltarea fiintei umane este reprezentata de etapa intrauterina. Istoria
fiecarei fiintei umane incepe din momentul fecundatiei, adica din momentul in care spermatozoidul
se uneste cu ovulul. Astfel din cele doua celule haploide, care contin fiecare câte o garnitura simpla
de 23 de cromozomi, apare celula ou sau zigotul care este o celula diploida cu un set dublu de
cromozomi. Dupa ce a aparut prin fecundare, în treimea superioara a trompei, oul va coborî în
cavitatea uterina împins de miscarile peristaltice ale trompei si de miscarile cililor vibratili, oul
ajunge în 3-4 zile în cavitatea uterina unde se nideaza si se va dezvolta pâna la nastere.

5.2 PRINCIPALELE ETAPE DE DEZVOLTARE ALE FIINTEI UMANE

I. Intrauterina – de la fecundatie – pana la 9 luni

II. NN: 0-30 de zile
III Copil sub un an: 1-12 l
IV Copil mic: 1-3 ani
V Copil prescolar: 4-6 ani
VI Scolar mic: 7-10 ani
VII Pubertatea: 11-15 ani
VIII Adolescenta: 16-18 ani.
IX Adult tanar: 19-35 ani
X Adult matur: 35-50 ani
XI Presenescenta: 51-60 ani
XII Varstnic: 61-75 ani
XIII Batran: 76-85 ani
XIV Longevivul: peste 85 de ani.

5.3 FACTORII PATOGENI CE INFLUENTEAZA DEZVOLTAREA NORMALA A

FATULUI

 uteroplacentari – placenta praevia, hidramniosul, mola hidatiforma, distociile, ruptura

prematura de membrane
 virali - rubeola, gripa, rujeola, herpesul, CMV, HIV
 microbieni - lues, listerioza, TBC, infectii urinare, gonoree
 parazitari - toxoplasmoza, candidoza, trichomonas
 imunitari - incompatibilitate de Rh, anemia eritroblastica, icterul nuclear
 toxici - alcoolul, fumatul, Hg, Pb, insecticidele
 medicamentosi - testosteronul, progesteronul, cloramlfenicolul, tetraciclinele,
streptomicina, aminopterina
 endocrini - diabetul, boala Addison, hipertiroidia, hipoparatiroidia
  actinici - razele X, razele gama, razele UV

5.4 CAUZELE PREMATURITATII SI DISMATURITATII

Prematuritatea
 cauze materne: talia mica, vârsta sub 20 ani, dezechilibre hormonale, placenta praevia,
hidramnios, ruptura prematura de membrane, toxemia gravidica, boli cronice ( ex TBC),
consumul de alcool si tutun
 cauze fetale: sarcina gemelara, sexul feminin, malformatiile congenitale, incompatibilitatea
antigenica

Dismaturitatea
 cauze fetale: boli genetice, boli infectioase, iradiatii, insuficienta hipofizara
 cauze placentare: placenta mica, reducerea suprafetei de schimb, infarct placentar, mola
hidatiforma, malnutritie severa etc

5.5 PRINCIPALELE TULBURARI CLINICE IN MENOPAUZA

 tulburari neuropsihice: iritabilitate, cefalee, labilitate afectiva, insomnie, depresie,

anxietate, fatigabilitate
 tulburati genitale: menometroragii, hiperplazie endometriala, atrofia uterului,
vulvovaginite, dispareunie, prurit
 tulburari c-v: valuri de caldura, transpiratii, dureri precordiale, cresterea TA
 tulburari metabolice: cresterea lipemiei, a colesterolemiei, scaderea tolerantei la glucide,
cresterea în greutate, osteoporoza

5.6 PRINCIPALELE EVENIMENTE IN DEZVOLTAREA PSIHOMOTORIE A

COPILULUI

Varsta Evenimentul

1 luna - reactioneza la zgomote

- fixeaza cu privirea
2 luni - urmareste cu privirea
- apare surasul
3 luni - tine capul
- gngureste
4 luni - se sprijina pe brate
- apuca obiecte
5 luni - sta in sezut daca este sprijinit
- emite grupuri de sunete
6 luni - sta singur in sezut
- are preferinta pentru unele obiecte
7 luni - examineaza obiectele
- emite grupuri de silabe (ma-ma, pa-pa)
8 luni - isi recunoaste numele
- sta in picioare daca este sprijinit
10 luni - emite unele cuvinte
11 luni - sta in picioare
12 luni - face primii pasi

5.7 PRINCIPALELE MODIFICARI PE CARE LE SUFERA DIFERITE APARATE SI

SISTEME ODATA CU INAINTAREA IN VARSTA

 aparatul respirator
o scad CV, suprafata de schimb, difuziunea gazelor, saturarea cu oxigen
o creste VR
 aparatul circulator
o scad DC, capacitatea de efort, elasticitatea vaselor, permeabilitatea capilara
o creste TA
 aparatul digestiv
o scad secretiile digestive, fluxul sanguin, hepatic, asimilarea
o prelungirea TI
 aparatul excretor
o scad FG, reabsorbtia tubulara, capacitatea de concentrare
 sistemul endocrin
o scad hormonii estrogeni, testosteronul, hormonul de crestere
o cresc FSH, LH
 aparatul locomotor
o scad masa musculara, continutul mineral al osului, glicoproteinele
 SN
o scad viteza de conducere, mediatorii sinaptici, atentia, memoria, ritmul ideativ
o creste rigiditatea in gandire, stereotipia
 organe de simt
o scad acuitatea vizuala, auzul, gustul, mirosul
 pielea
o scad elasticitatea, continutul de apa, vascularizarea
o cresc colagenul, ridurile

6. NEVOILE MEDICALE ALE DIFERITELOR ETAPE DE DEZVOLTARE

6.1 SARCINA CU RISC CRESCUT

Deoarece unii dintre factorii de risc pot fi depistati înainte de sarcina, dar unii dintre ei pot sa apara
pe parcurs, MF trebuie sa depisteze cât mai din timp sarcina si apoi sa o urmareasca periodic pâna
la nastere. Ritmul controalelor prenatale va fi lunar pâna în ultimul trimestru, când va fi de doua ori
pe luna, pâna în ultima luna, când controalele vor fi saptamânale. Cu ocazia controalelor periodice,
medicul poate solicita si alte investigatii în functie de problemele pe care le pune sarcina respectiva.
Sarcina cu risc crescut presupune prezenta urmatorilor factori de risc:
 factori generali - vârsta sub 25 ani sau peste 35 ani, greutate sub 45 kg, înaltime sub 150
cm, peste 5 sarcini
 factori psihosociali - sarcina nedorita, familie dezorganizata, zona izolata, situatie
economica precara
 antecedente ginecologice - uter cicatriceal, avorturi repetate, nascuti morti, nasteri
premature, distocii
 boli asociate - cardiopatii, HTA, anemii, nefropatii, boli infectioase, boli endocrine, boli
metabolice, LES
  intoxicatii cronice - alcoolism, tabagism, stupefiante, saturnism, dependente
medicamentoase
 complicatii ale sarcinii - distocii, gemelaritate, infectii urinare, hemoragii genitale, placenta
praevia, incompetente imunitare, sarcina prelungita
 factori intranatali - hemoragii, apoplexia utero-placentara, ruptura prematura de
membrane, travaliu prelungit, hipoxie fetala

6.2 NEVOILE DE CARE DEPINDE STAREA DE SANATATE A ORGANISMULUI UMAN

 aportul de substante plastice - aport corespunzator de lichide, aer, proteine vegetale si

animale, lipide si glucide, minerale si vitamine
 aportul de substante energetice – aportul de glucide si lipide in functie de consumul
energetic
 aportul de informatie - informatia genetica, informatia generata de mediul extern si intern,
informatia de la nivelul celular
 conditiile de mediu - respectarea unor conditii de mediu extern privind temperatura,
umiditatea, radiatiile etc, corectarea lor prin intermediul microclimatului, locuinta si
îmbracaminte corespunzatoare etc
 cultivarea factorilor sanogenetici - stabilirea unui regim alimentar echilibrat, evitarea
suprasolicitarilor, respectarea perioade lor de odihna, practicarea activitatii fizice si a
sportului, utilizarea factorilor naturali, climatoterapia, evitarea factorilor toxici, un stil de
viata corespunzator
 aplicarea unor masuri specifice – vaccinarea, izolarea în cazul unor boli contagioase,
eradicarea rezervoarelor de virus etc

6.3 PARTICULARITATILE NN

 la nastere, noul nascut are în mod obisnuit o greutate de 3000-4000 g, o lungime de 48-52
cm si un perimetru cranian de 34-36 cm
 capul, care reprezinta 1/4 din lungimea corpului, este proportional mult mai mare decât la
adult, la care el nu reprezinta decât 1/8 din lungimea corpului
 oasele cranliului sunt separate între ele prin suturi membranoase care delimiteaza
fontanelele
 fontanela anterioara de forma rombica urmeaza sa se inchida în jurul vârstei de 1 an si
fontanela posterioara este osificata la nastere sau se osifica în primele 3 saptamâni
 membrele superioare si inferioare sunt mai scurte si egale intre ele, reprezentând
aproximativ 1/3 din talie
 gâtul este scurt, pieptul bombat si abdomentul usor escavat
 pielea este de culoare rosie, acoperita cu un strat grasos cu rol antiinfectios si
termoprotector; poate prezenta un par fin numit lanugo, care cade în primele saptamâni

Imediat ce s-a degajat capul în timpul nasterii se sterge fata fatului cu un câmp steril, iar secretiile
din narine, din gura si din faringe vor fi aspirate cu ajutorul unei sonde flexibile. Apoi se
sectioneaza si se leaga cordonul ombilical la 2-3 cm de la tegument. Imediat, se determina frecventa
cordului fetal care trebuie sa fie mai mare de 100 bpm. Daca respiratia nu se instaleaza în primele
secunde dupa sectionarea cordonului, se va recurge la stimulari blânde (frictiuni sau loviri usoare).
Neinstalarea respiratiei timp de 1-2 minute necesita resuscitarea activa.

6.4 INGRIJIREA NN
În cazul în care noul nascut este normal, atunci i se vor acorda îngrijirile obisnuite, deoarece dupa
nastere temperatura scade foarte rapid si aparatul sau de termoreglare nu este înca bine dezvoltat,
manipularea lui va fi cât mai limitata. Dupa efectuarea toaletei, el va fi înfasat si tinut într-o camera
cu temperatura de 26-27° C. Toaleta zilelor urmatoare include spalarea cu apa calduta, stergerea
ochilor cu comprese sterile, pansarea cordonului ombilical de doua ori pe zi si urmarirea primului
scaun meconial. În zilele urmatoare se va administra vitamina D2 si vaccinul BCG.

6.5 DEZVOLTAREA INTELIGENTEI LA COPIL

Varsta Performante

0-2 - inteligenta senzoriala

- recunoasterea obiectelor
- recunoasterea unor persoane
2-7 - aparitia limbajului
- se constituie cel de al doilea sistem de semnalizare
- inteligenta preoperatorie
7-12 - etapa operatiilor concrete
- operatii de asociere, tranzitivitate si reversibilitate
12-16 - etapa operatiilor. abstracte
- grad mai mare de complexitate
- inteligenta rationala

6.6 SEMNELE CLINICE ALE PUBERTATII

Baieti
 cresterea dimensiunilor penisului si a testiculelor
 secretie prostatica
 aparitia parului pubian si axilar
 aparitia parului facial
 schimbarea vocii

Fete
 cresterea dimensiunilor bazinului
 aparitia parului pubian
 cresterea sânilor si a mameloanelor
 cresterea organelor genitale externe
 cresterea aciditatii secretiei vaginale
 aparitia menarhei

7. PROMOVAREA SANATATII IN MF

7.1 FUNCTIA DE PROMOVARE A SANATATII

Pe lânga masurile de prevenirea bolilor, MF trebuie sa aplice o serie întreaga de masuri de

promovare a sanatatii. Aceasta înseamna nu numai combaterea factorilor patogeni sau a factorilor
de risc, ci si promovarea unor factori sanogenetici, prin implicarea individului si a colectivitatii la
promovarea propriei sale sanatati. Desigur ca, masurile de promovare a sanatatii trebuie adaptate la
problemele concrete ale individului si ale colectivitatii, precum si la etapele de viata ale individului
respectiv.
  Prevenirea imbolnavirilor: identificarea si combaterea factorilor de risc, preventia
specifica, supravegherea medicala a individului, examenele de bilant, imbunatatirea
conditiilor de mediu, combaterea poluarii, combaterea factorilor patogeni.
 Educatia pentru sanatate: respectarea normelor de igiena, evitarea factorilor de risc,
combaterea fumatului si a consumului excesiv de alcool, alimentatia rationala,
prevenirea bolilor infectioase, educatie privind sarcina, cresterea copilului, igiena
scolara.
 Cultivarea factorilor sanogenici: alimentatia rationala, utilizarea factorilor naturali,
practicarea exercitiului fizic, antrenamentul, respectarea perioadelor de odihna.
 Motivarea individului: constientizarea individului, schimbarea stilului de viata,
adoptarea unui stil de viata sanogenetic, responsabilizarea individului.

7.2 MIJLOACE DE PROMOVARE A SANATATII

Prevenirea imbolnavirilor
 identificarea si combaterea FR interni si externi
 combaterea consumului de alcool, fumatului
 preventia specifica
 supravegherea medicala a individului sanatos
 examene de bilant
 supravegherea medicala a colectivitatii
 combaterea poluarii, a rezervoarelor de virus

Cultivarea factorilor sanogenici

 respectarea unei alimentatii rationale
 utilizarea factorilor naturali
 calirea organismului
 practicarea exercitiului fizic
 antenamentul
 respectarea perioadelor de odihna
 adoptarea unui stil de viata car mai adecvat

Educatia pentru sanatate

 privind respectarea normelor de igiena
 prevenirea si combaterea FR
 combaterea fumatului, consumului de alcool
 privind alimentatia rationala
 prevenirea bolior infectioase si cronico-degenerative
 prevenirea si combaterea cancerului
 depistarea precoce a imbolnavirilor
 mijloace de imbunatatire a starii de sanatate

8. DIAGNOSTICUL STARII DE SANATATE

8.1 CRITERII DE STABILIRE A DIAGNOSTICULUI DE SANATATE

Spre deosebire de ceilalti specialisti, MF este de multe ori obligat sa stabileasca nu numai
diagnosticul de boala, ci si diagnosticul de sanatate. La diagnosticul starii de sanatate se pot utiliza
CN, CP si CS.
  Criteriile negative - de multe ori se considera ca pacientul este sanatos daca el nu acuza
nici o boala. Insa absenta bolii nu este un argument suficient din moment ce pot exista boli
care evolueaza asimptomatic. Acesta se refera la:
 absenta bolilor manifeste clinic
 absenta bolilor care evolueaza in crize sau in pusee
 absenta bolilor asimptomatice
 absenta factorilor de risc
 Criteriile pozitive sunt reprezentate de:
 dezvoltarea morfologica normala - valoarea optima dintre inaltime si greutate este
însotita de o morbiditate mai mica decât valorile care se abat de la raportul optimal
 functionarea normala a organelor
 parametrii biologici normali
 comportament normal - un individ sanatos trebuie sa aiba o imagine corecta despre
sine, sa îsi cunoasca limitele si calitatile, sa realizeze o percepere corecta a realitatii,
fara sa o deformeze conform dorintelor sale, sa aiba o mare capacitate de adaptare, sa
aiba o conceptie corecta despre viata si valorile ei
 vigoare si adaptabilitate
 Criterii statistice - se obtin prin studiul unor grupe mari de populatie. Fiind determinate
statistic, valorile considerate normale pot sa difere de la o populatie la alta, nu numai în
functie de factorii genetici, ci si de obiceiurile si stilul de viata din comunitatea respectiva.
 incadrarea parametrilor intre anumite limite statistice
 corespondenta comportamentului cu normele admise in societatea respectiva
 variatii statistice de la o societate la alta

8.2 DIAGNOSTICUL GRADELOR SI FORMELOR DE SANATATE

1. Sanatate ideala = boala absenta (fara semne de boala, fara factori de risc, prezenta
semnelor pozitive, vigoare si rezistenta deosebita)
2. Sanatate deplina = boala absenta (fara semne de boala, fara factori de risc, date clinice si
paraclinice normale, prezenta semnelor pozitive)
3. Sanatate satisfacatoare = stadiul de susceptibilitate (prezenta factorilor de risc, absenta
semnelor de boala, clinic si paraclinic normal)
4. Sanatate indoielnica = stadiu preclinic (prezenta factorilor de risc, semne vagi de boala,
date clinice si paraclinice ating limita superioara a normalului)
5. Sanatate subminata = stadiul incipient (prezenta factorilor de risc, prezenta semnelor de
boala, modificari biologice minore)
6. Sanatate compromisa = stadiu manifest (prezenta factorilor de risc, modificari clinice si
paraclinice caracteristice)
7. Sanatate pierduta = stadiu decompensat (leziuni ireversibile, tulburari de adaptare, aparitia
complicatiilor).

9. TRECEREA DE LA STAREA DE SANATATE LA STAREA DE BOALA

9.1 CLASIFICAREA PRINCIPALELOR MECANISME IMPLICATE

Trecerea de la starea de sanatate la starea de boala se poate face mai repede sau mai încet, prin
afectarea structurii sau prin afectarea functionarii mecanismelor de reglare, uneori printr-o
simptomatologie evidenta, alteori mai putin evidenta.
În functie de timpul necesar pentru aparitia bolii, putem vorbi de urmatoarele modalitati de debut:
acute (pneumonia, urticaria, meningita), supraacute (socul anafilactic, embolia pulmonara,
accidentul vascular) si cronice (HTA, cancerul, ciroza), cu manifestari clinice: asimptomatice,
minime, obisnuite, majore.
Mecanisme implicate în trecerea de la starea de sanatate la starea de boala:
 Genetice: anomalii cromozomiale (sdr Down, sdr Turner), tulburari la nivel molecular
(dominante - sdr Marfan, recesive -fibroza chistica), tulburari poligenice - HTA, DZ, PR.
 Imunitare: tolerarea unor structuri straine sau modificate (lipsa sau absenta unui raspuns –
cancer de piele), intoleranta struturilor proprii (tiroidita Hashimoto, vitiligo, LES, PR),
reactia neadecvata fata de unele antigene straine (reactii exagerate – urticarie, boala serului,
boala Graves )
 Cibernetice: pastrarea homeostaziei, corectarea erorilor, prevenirea erorilor – prin
mecanisme de feedback (implicate mai ales in reglarea parametrilor interni - reglarea TA, a
greutatii corporale) si feedbefore (implicat mai ales in reglarea relatiilor organismului cu
mediul extern unde SN are un rol important – privarea sau suprasolicitarea informationala –
anxietate, insomnii, cefalee, tremor)
 Integrative: solidarizarea aparatelor si organelor, asigurarea integritatii, compensarea
deficientelor, suplinirea functiilor.
 Nesatisfacerea nevoilor: nesatisfacerea substantial-energetica (carenta de Fe, Ca, I,
proteice, carente vitaminice si minerale), excesul substantial-energetic (obezitatea,
ateroscleroza), consumul de substante toxice (droguri, alcool), subsolicitarea informational
(anxietate, tulburari ale schemei corporale, delir, halucinatii), suprasolicitarea informationala
(oboseala, anxietate, iritabilitate, insomnia, depresie)
 Nesatisfacerea nevoilor de ordin superior: nesatisfacerea nevoilor de afectiune,
intimidate, protective, demnitate poate duce la senzatia de frustrare, care poate sta la baza
multor boli psihice si psiho-somatice
 Depasirea limitelor: reglarea temperaturii, greutatii corporale, a glicemiei, a lipemiei etc
care au anumite limite si care, daca sunt depasite, mecanismele de reglare cedeaza, putându-
se ajunge la diferite îmbolnaviri.

9.2 FACTORII DE RISC CE POT DUCE LA APARITIA DISLIPIDEMIILOR

 factori genetici – agregare familiala, AHC, gene de susceptibilitate

 sindromul X metabolic – obezitate abdominala, insulinorezistenta, scaderea tolerantei la
glucoza, DZ tip 2, hipertrigliceridemia, hiperuricemia, HTA
 stilul de viata – alimentatie hipercalorica, consum crescut de lipide animale, zaharuri
rafinate, alcool, fumatul, sedentarismul, stresul psihosocial
 stari fiziologice – vârsta, sexul masculin, menopauza
 alte boli – DZ, sindromul nefrotic, insuficienta renala cronica, hipotiroidismul
 medicamente – tizidice, betablocante neselective, anticonceptionale, corticosteroizi

9.3 AFECTAREA MECANISMELOR DE APARARE IMUNITARA

1.Tolerarea imunologica a unor structuri straine sau modificate

Toleranta imunologica, caracterizata de o lipsa de raspuns sau de un raspuns foarte slab, este
determinata, în primul rând, de o expunere anterioara la atg respectiv. Asa se explica tolerarea
imunologica a structulilor proprii. Toleranta mai depinde de complexitatea moleculei si de doza de
antigen. Moleculele simple pot fi mai usor tolerate decât cele complexe. În ceea ce priveste doza,
atât zonele joase, cât si zonele înalte pot induce toleranta imunitara. Dozele mici intereseaza mai
ales LT, in special LT supresoare, care vor inhiba reactia imuna ( de ex, desensibilizarea cu doze
mici de atg). Dozele mari de atg intereseaza si LT si LT.
Reducerea raspunsului imun mai poate fi produsa de factori stresanti, de iradieri cu razele
ultraviolete, de unele medicamente si altele, care pot duce la aparitia unor boli. Prin eliberarea unor
cantitati mari de radicali liberi, prin aparitia unor inhibitori ai metabolismului energetic, prin
cresterea unor neuropeptide si prin scaderea altora si prin stimularea unor prooncogene, stresul
poate produce o depresie imunitara si poate contribui astfel la aparitia si diseminarea cancerului.
Razele UV stimuleaza dezvoltarea L T supresoare, favorizând astfel aparitia cancerului de piele.

2. Intoleranta structurilor proprii

De multe ori, însa, organismul are o intoleranta la propriile lui structuri, asa cum se întâmpla în
bolile autoimune, în care sistemul imunitar lupta împotriva propriilor sale structuri. Autoagresiunea
imunitara poate determina, astfel, aparitia anumitor boli de organ, asa cum se întâmpla în tiroidita
Hashimoto, mixedemul primar, tireotoxicoza, vitiligo si boala Addison, sau boli generalizate, asa
cum se întâmpla în LES si în PR. Aceste boli apar fie datorita punerii în circulatie, la un moment
dat a unor atg sechestrate anatomic, fie de tulburarea mecanismelor de reglare a raspunsului imun,
cum ar fi, spre exemplu, blocarea LT supresoare, care nu mai pot frâna reactia imunitara.

3. Reactia neadecvata fata de unele antigene straine.

De multe ori, sistemul imunitar are o reactie exagerata fata de unele antigene straine, asa cum se
întâmpla în alergii. De obicei, hipersensibiliatatea apare dupa expunerea repetata la alergenul
respectiv.
a) Reactii de tip I sau de tip reaginic provocate de atc de tip IgE care duc la degranularea
mastocitelor, ce elibereaza histamina, bradikinina, PG D2 si leucotriene, care au o actiune
vasoactiva si spasmogena, putând provoca urticarie, AB, rinita alergica si soc anafilactic.
b) Reactii de tip II în care rolul major îl au moleculele IgM si IgG îndreptate împotriva antigenelor
de pe suprafata propriilor celule putând determina, astfel, aparitia unor boli, cum ar fi hemoliza
postranfuzionala, anemia hemolitica autoimuna, diabetul rezistent la insulina.
c) Reactii de tip III, mediate de complexe imune, care nu mai sunt eliminate, ci depozitate în
rinichi, piele, în articulatii, în artere sau în plamâni, putand duce, astfel, la aparitia unor boli, cum ar
fi GNF, PR, polimiozita, vasculitele cutanate.
d) Reactii de tip IV, mediate celular, situate la locul de actiune al atg. Cand reactiile au loc la
nivelul pielii, pot determina eczema de contact.

9.4 MECANISMELE DE ACTIUNE ALE FR IMPLICATI IN ETIOPATOGENIA

ATEROSCLEROZEI

 fumatul – mobilizarea lipidelor, cresterea AGL,scaderea HDL, cresterea secretiei de

catecolamine
 alcoolul – scaderea HD, cresterea secreliei de catecolamine, perturbarea coagularii
 sedentarismul – scaderea HDL, obezitate, DZ
 obezitatea - scaderea HDL, DZ, perturbarea coagularii
 HTA – stres hemodinamic, leziuni endoteliale, proliferarea celulelor musculare netede
 anticonceptionalele – scaderea HDL, trombogeneza, HTA
 stressul – creste secretia de catecolamine, mobilizeaza lipidele, favorizeaza HTA

10. PARTICULARITATILE CONSULTATIEI IN MF

10.1
Particularitatile consultatiei in MF, depind pe de o parte de conditiile in care lucreaza MF, iar pe de
alta parte de natura problemelor si de structura pacientilor cu care se confrunta. Factorii care
determina particularitatile consultatiei in MF pot fi structurati astfel:
 Locul de desfasurare – consultatia de MF se poate desfasura oriunde, atât în cabinetul
medical, cât si acasa, la scoala, la locul de munca sau oriunde MF este chemat sa asiste o
urgenta. Acest lucru imprima consultati ei de MF anumite particularitati, precum: absenta
 unor conditii optime de consultatie, necesitatea deplasarii la domiciliu, prezenta altor
persoane, abilitatea de a efectua consultatia in orice conditii sau de a folosi conditii minime,
utilizarea avantajelor consultatiei la domiciliu (sesizarea conditiilor de viata, sesizarea
factorilor de risc familiali, aprecierea conditiilor de ingrijire din familie, evaluarea
posibilitatilor de cooperare ale famliliei).
 Structura pacientilor - la MF se poate prezenta orice pacient, cu orice suferinta, de orice
varsta, sex sau rasa. În felul acesta, MF asigura accesibilitatea tuturor pacientilor la asistenta
medicala, avand o arie de activitate larga. De aceea, MF trebuie sa ia in considerare toata
patologia umana, sa cunoasca formele de debut ale bolilor, sa investigheze bolnavul integral
si sa aiba abilitatea de a trece de la un caz la altul.
 Timpul disponibil - în mod paradoxal, MF are la dispozitie mai putin timp pentru o
consultatie decât au ceilalti specialisti. MF trebuie sa aiba abilitatea de a utiliza optim timpul
de care dispune, abilitatea de a conduce dialogul si de a efectua examenul fizic in timp util.
De asemenea, trebuie sa aiba capacitatea de a sesiza la timp problemele pe care le prezinta
bolnavul si de a-si organiza timpul in mod corespunzator.
 Mijloacele tehnice de care dispune medicul - MF dispune de mijloace tehnice reduse, are
mai putine aparate si instrumente decat ceilalti specialisti. De aceea, MF trebuie sa se
descurce cu ce are la dispozitie, cu accent pe metode clinice, pe comunicarea buna cu
pacientul, anamneza corecta si examen clinic integral.
 Scopul consultatiei – pentru MF, diagnosticul nu este singurul scop al consultatiei. Intrucat
pacientul se poate prezenta si pentru alte probleme, MF trebuie sa stabileasca, in primul
rand, care este problema pentru care s-a adresat pacientul. El va trebui sa stabileasca daca
este vorba de un caz nou, de evolutia unei boli vechi, de o problema medicala sau de o
problema sociala.

10.2 SCOPURILE CONSULTATIEI IN MF

 Descoperirea problemelor pacientului

 Stabilirea naturii acestor probleme
 Stabilirea istoriei lor
 Descoperirea cauzelor acestor probleme
 Stabilirea opiniei pacientului
 Stabilirea contextului în care au aparut ele
 Descoperirea unor solutii posibile
 Implicarea pacientului în rezolvarea problemelor
 Utilizarea optima a timpului si resurselor

10.3 INFORMATIILE OFERITE DE ASPECTUL GENERAL AL BOLNAVULUI

 hipertrofia staturala - gigantismul pur, gigantismul acromegalic, gigantismul lipodistrofic

 hipotrofia staturala - nanismul, sindromul Turner,' sindromul adrenogenital, sindromul
suprarenometabolic, acondroplazia, progena
 hipertrofia ponderala - obezitatea, obezitarea hipotalamica, sindromul Cushing,
insuficienta gonadica
 hipotrofia ponderala – denutritia, afectiuni digestive, sindromul de malabsorbtie, hepatita
cronica, ciroza hepatica, infectii sau intoxicatii cronice, colagenoze, neoplasme, diabetul
consomptiv, anorexia nervoasa
 deformari ale corpului - cifoze, scolioze, lordoze, luxatia congenitala de sold
 rigiditatea corpului – boala Parkinson, sindromul pseudobulbar, boala Wilson, hemiplegia
spastica, catatonia, sindromul omului rigid
  tulburari de mers – sindromul pseudobulbar, boala Parkinson, mersul ebrios, mersul
talonat, mersul leganat, distrofiile musculare progresive, hemiplegia, mersul schiopatând
 tremuraturi – emotivitate exagerata, hipertiroidism, alcoolism. delirium tremens,
hipoglicemie, boala Parkinson, boala Wilson, scleroza in placi
 gesticulatia – agitatie psihomotorie, temperament expansiv, depresie psihica, ticuri, consum
de alcool, catatonie
 starea psihica – calm, linistit, orientat, optimist; anxios, agitat, confuz, depresiv; apatic.
trist, deprimat, tulburari de memorie, delir, halucinatii
 imbracamintea – îngrijita, curata, decenta; neîngrijita, murdara, indecenta

10.4 INFORMATII OFERITE DE FATA BOLNAVULUI

 forma fetei
o rotunda: obezitate, sindrom Cushing, mixedem, tratament cu cortizon
o zbarcita: senilitate, progenie, hipopituitarism, etilism
o atrofica: casexie, lipodistrofie, scleroza laterala amiotrofica
o rigida: boala Parkinson, schizofrenie, sclerodermie, mlOpatie
o asimetrica: inflamatii, fracturi, hemipareza, spasm fadal
o dismorfa: acondroplazie, mongolism, acromegalie, talasemie majora
 culoarea fetei
o palida: anemie, intoxicatie cu plumb, cu mercur, cancer, insuficienta renala, stress
o rosie: emotie, consum de alcool, tulburari de menopauza, consumul unor
medicamente, flush carcinoid, poliglobulie, acnee rozacec, LES, cuperoza, urticarle,
rujeola, scarlatina, intoxicatie cu oxid de carbon, aspirina, atropina, vitamina PP
o cianotica: obstructia cailor respiratorii, pneumonie, bronhopneumonie, EPA, TEP,
poliglobulie, cardiopatii congenitale, medicamente methemoglobinizante
o pigmentata: boala Addison, ciroza hepatica, hemocromatoza, porfiria, graviditatea,
urticaria pigmentara, mastocitoza
o icterica: hepatita virala, icter neonatal, sindrom Gilbert, sindrom, hepatita
colestatica, icter obstructiv, litiaza biliara, cancerul de pancreas, cancerul hepatic,
anemia hemolitica
o edematoasa: edem Quinque, tratament cu cortizon, trichineloza, infectii, celulita,
nefrita
 mimica
o hipomimia: depresie psihica, autism, mixedem, boala Parkinson, DM, miopatie
o hipermimie: stare maniacala, isterie, consum de alcool, coree, encefalita

10.5 INFORMATIILE OFERITE DE OCHII BOLNAVULUI

 exoftalmie: boala Basedow, tireotoxicoza, tumori cerebrale, encefalite, leucoze, trichineloza

 enoftalmie: boli consomptive, casexie, deshidratare masiva, sindrom peritoneal, sindrom
Claud Bernard-Horner
 lacrimare: iritatii oculare, infIamatii oculare, conjunctivite, cheratite, iridociclite, blefarite,
glaucom, sinuzite
 ochiul uscat: atrofia glandelor lacrimare, trahom, avitaminoza A, sindrom Sjogren
 ochiul rosu: iritatii oculare, infectii oculare, conjunctivite, cheratite, iridociclite, glaucom,
sinuzite, granuloame dentare, infectii generale, rujeola, gripa, colagenoze
 alte culori: ochiul palid, decolorat (anemie, lipotimie), galben, icteric (hepatita acuta,
hepatita cronica, icter obstructiv, cancer hepatic, cancer de pancreas, anemie hemolitica)
  mioza: coroidite, irite, cheratite, meningite, encefalite, tumori cerebrale, dementa senila,
spondiloza cervicala, tabagism, barbiturice, opiacee
 midriaza: glaucom, encefalite, meningite, tumori cerebrale, migrena oftalmoplegica,
atropina
 miscarile globului ocular: paralizia muschilor oculomotori, deviatia globului ocular,
strabismul, nistagmusul, tumori cerebrale, scleroza în placi, nistagmusul vestibular,
nistagmusul optic, migrena oftalmoplegica

10.6 MANIFESTARI CUTANATE IN BOLILE INTERNE

 paloare: anemie, sideropenie, cancer, hipotensiune arteriala, intoxicatii, TR

 cianoza: bronhopneumonie, pneumoconige, policitemie, bronsectazie, CPC, scleroza AP,
stenoza mitrala, stenoza pulmonara, tetrada FalIot, complexul Eisenmerger,
methemoglobinemia
 icterul: litiaza biliara, cancerul hepatic, hepatita virotica, hepatita cronica, cirozele, cancerul
de cap de pancreas, anemia hemolitica, sindromul Gilbert, icterul neonatal
 hiperpigmentare: boala Addison, hemocromatoza, ciroza hepatica, porfIria, boala Wilson
 eritem facial: LES, lupusul eritematos discoid, DM
 purura: coagulopatii, endocardita, MM, LES, boala lanturilor grele, limforeticuloze,
purpura semla
 pruritul: boala Hodgkin, diabetul, gastrite cronice, colite cronice, paraziti intestinali,
pruritul senil

11. PARTICULARITATILE DIAGNOSTICULUI IN MF

11.1 ORIGINEA DURERILOR PRECORDIALE

 boli cardiace: AP, IMA, pericardita, anevrismul disecant de aorta

 boli pulmonare: EP, pneumonia, pleurita, pleurezia
 boli ale mediastinului: mediastinita, esofagita, tumori mediastinale
 boli ale peretelui toracic: miozita, spondilita, nevralgia intercostala, MM, zona zoster
 boli extratoracice: hernia diafragmatica, UGD, litiaza biliara, pancreatita acuta

11.2 BOLI PE CARE LE EVOCA O DURERE PRECORDIALA IN FUNCTIE DE

PARTICULARITATILE SALE

 dureri prelungite: miozite, spondilite, nevralgii intercostale, zona-zoster, MM, esofagite,

tumori mediastinale, pleurezie, pneumonie, hemia diafragmatica, pericardita
 dureri acute, violente: EP, AP, IMA pneumotorax spontan, anevrismul disecant al acelei,
 survine dupa efort fizic: AP, IMA
 dispare la intreruperea efortului: AP
 nu dispare la repaus: IMA
 insotita de paloare, anxietate, colaps: IMA

11.3 FACTORII CE DETERMINA PARTICULARITATILE DIAGNOSTICE

*I. Primul contact:

  diversitatea pacientilor, necesitatea de a lua in considerare intreaga patologie umana dar
si de a tine cont de bolile cele mai frecvente
 obligatia de a cunoaste formele de debut ale bolilor, debuturile atipice, depistarea
factorilor de risc pentru a pune un diagnostic cat mai precoce dar si de de a face un
diagnostic diferential complet
 necesitatea de a cunoaste toate urgentele medico-chirurgicale si obligatia de a interveni
in toate urgentele
 obligatia de a sesiza trecerea de la starea de sanatate la starea de boala

*II. Asistenta medicala continua – MF urmareste evolutia in timp a bolii, astfel:

 necesitatea supravegherii bolnavilor cronici
 sesizarea in timp util a modificarilor patologice
 stadializarea diagnosticului
 diagnosticul complicatiilor
 revizuirea diagnosticului in functie de modificarile aparute
 sesizarea aparitiei altor boli

III. Dotarea tehnica – deoarece MF nu dispune de prea multe aparate si instrumente, pentru
diagnostic se folosesc predominant metode clinice. Particularitatile diagnosticului clinic sunt:
 dg clinic poate fi stabilit cu mijloace clinice accesibile
 dg clinic nu necesita dotari speciale
 importanta observatiei, anamnezei si al examenului fizic
 dg clinic trebuie confirmat
 dg clinic sugereaza investigatiile paraclinice
 MF dispune de conditiile necesare stabilirii dg clinic
 MF are obligatia de a stabili diagnosticul clinic

*IV. Ingrijirea pacientului in toata integritatea lui - MF trebuie sa ia în considerare toate suferintele
si toate bolile de care sufera bolnavul si sa faca o sinteza diagnostica. Asistenta persoanei presupune:
 necesitatea de a lua in considerare toate modificarile biologice
 necesitatea de a lua in considerare factori psihici, familiali, sociali, profesionali
 necesitatea de a stabili un diagnostic integral
 necesitatea de a diagnostica toate bolile
 necesitatea de a face o sinteza diagnostica

V. Asistenta medicala a familiei - ofera medicului posibilitatea de a obtine despre bolnav si despre
conditiile sale de viata, informatii care nu sunt asa de accesibile celorlalti specialisti. Dar asistenta medicala a
familiei îl obliga în acelasi timp pe MF sa largeasca si sa adapteze diagnosticul la conditiile familiale ale
bolnavului, tinand cont de:
 factorii de risc din familie
 bolile cu agregare familiala
 obiceiurile din familie
 conditiile de viata
 nivelul economic
 relatiile din familie
 nivelul cultural

11.4 PARTICULARITATILE DIAGNOSTICULUI CLINIC

 diagnosticul clinic poate fi stabilit cu mijloace clinice accesibile

 diagnosticul clinic nu necesita dotari speciale
  importanta observatiei, anamnezei si al examenului fizic
 diagnosticul clinic trebuie confirmat
 diagnosticul clinic sugereaza investigatiile paraclinice
 MF dispune de conditiile necesare stabilirii diagnosticului clinic
 MF are obligatia de a stabili diagnosticul clinic

12. PARTICULARITATILE TRATAMENTULUI IN MF:

12.1 FACTORII CE DETERMINA PARTICULARITATILE TRATAMENTULUI

*I. Posibilitati limitate ale MF (existenta unor boli grave, existenta unor bolnavi care necesita
internare in spital, posibilitatile tehnice, cunostiintele si deprinderile limitate ale MF) impun:
 necesitatea de a acorda ingrijiri medicale in diferite afectiuni dar si prim ajutor in
urgente
 obligatia de a efectua tratamentul continuu al bolilor cronice
 obligatia de a ingriji bolnavul in toata integritatea lui
 obligatia de a trata familia
 dependenta tratamentului de cooperarea pacientului dar si de participarea familiei la
procesul terapeutic
 ingrijirea unor bolnavi care nu au conditiile minime necesare
 necesitatea cooperari MF cu alti specialisti

II. Necesitatea de a interveni in urgente (obligatia MF de a acorda primul ajutor medical in toate
urgentele, intretinerea functiilor vitale, prevenirea complicatiilor fatale) - MF trebuie sa fie pregatit,
pe de o parte sa cunosca bine cele mai frecvente urgente, sa stie ce trebuie internat în spital si ce
poate fi tratat la domiciliu, iar pe de alta parte, sa dispuna de o trusa cu medicamentele necesare
acordarii primului ajutor medical în aceste cazuri.

*III. Necesitatea colaborarii cu ceilalti specialisti - existenta unor cazuri mai complicate care
impun colaborarea cu specialistii de profil, intretinerea unor legaturi functionale cu sectiile
respective si colaborarea in timp util. Exista boli care nu se pot trata in ambulator si necesita
internarea in spital:
 boli care pun în pericol iminent viata bolnavului
 boli care afecteaza grav functiile vitale
 boli care necesita o interventie chirurgicala iminenta
 boli care necesita o monitorizare permanenta
 boli grave pentru care nu avem un diagnostic de certitudine
 boli care presupun o evolutie nefavorabila
 boli în care pot interveni complicatii grave
 boli care necesita investigatii deosebite
 boli care necesita tratamente deosebite
 boli psihice foarte grave
 unele boli infectioase

*IV. Tratamentul integral al bolnavului – MF trebuie sa ia in considerare toate bolilor dar si

conditiile familiale, socio-economice si personalitatea sau profesia bolnavului. MF trebuie sa
incerce sa trateze toate bolile, in functie de evolutie, acutizari sau de complicatiile bolilor. Sarcina
de a ingriji pacientii in toata integralitatea lor, obliga MF sa:
 considere toate bolile de care sufera bolnavul si sa stabileasca legaturile patogenice dintre
ele
 ierarhizeze bolile din punct de vedere terapeutic
  considere conditiile de viata ale bolnavului
 elaboreze o sinteza terapeutica si o conduita terapeutica optima
 evite interactiunile medicamentoase si efectele adverse

V. Supravegherea continua a pacientului - spre deosebire de toti ceilalti specialisti care acorda
asistenta medicala episodica, MF acorda asistenta medicala continua, de la nastere sipâna la moarte .
Sarcina cea mai important a MF este de a supraveghea in timp rezultatele tratamentului si sa il adapteze in
functie de evolutia bolii dar si de particularitatile pacientului, prevenirea complicatiilor si a
recidivelor.

VI. Importanta tratamentului nefarmacologic in MF - MF trebuie sa sesizeze deprinderile

necorespunzatoare si sa-l convinga mai întâi pe bolnav si apoi pe ceilalti memebrii ai familiei de
necesitatea respectarii de catre bolnav a regulilor igienico-dietetice corespunzatoare bolii respective.
În afara stilului de viata un rol foarte important în respectarea regimului igieno-dietetic îl joaca
posibilitatile economice ale bolnavului respectiv, MF adaptand tratmentul in functie de aceste
conditii.

VII. Cointeresarea pacientului – MF trebuie sa-l cointereseze pe pacient in procesul de tratament.

In acest sens, trebuie sa-l informeze corect asupra starii sale de sanatate, sa explice bolnavului
avantajele tratamentului corespunzator, sa informeze asupra necesitatii respectarii regimului igieno-
dietetic. Pe de alta parte, pentru a putea întreprinde tratamentul ambulator, MF trebuie saanalizeze
împreuna cu bolnavul care sunt posibilitatile lui materiale de a urma tratamentul corespunzator. De
asemenea, inca din momentul consultatiei, dar mai ales din momentul în care cauta sa-l implice pe
bolnav în tratamentul bolii sale, MF începe tratamentul psihoterapic al bolnavului.

VIII. Cointeresarea familiei – deoarece tratamentul ambulatoriu se desfasoara in familie, este

necesara implicarea familiei pentru respectarea recomandarilor si crearea unui climat favorabil
vindecarii pacientului.

IX. Consilierea pacientului - MF care trateaza bolnavul, trebuie sa devina, de fapt, un fel de
consilier, un fel de avocat al bolnavului respectiv. El trebuie sa devina un fel de interfata care se
interpuneastfel intre sectorul medical si bolnav, între familie si bolnav, între societate si bolnav, pe
care trebuie sa îl protejeze.

X. Necesitatea ingrijirilor terminale - asigurarea unei minime calitati a vietii, combaterea durerii,
usurarea respiratiei, combaterea escarelor, combaterea deshidratarilor, sustinerea psihica a
bolnavului si familiei.

12.2 BOLNAVI CE NU POT FI TRATATI IN AMBULATOR

 bolnavi cu o stare generala alterata

 bolnavi cu o reactivitate deosebita
 bolnavi alergici
 bolnavi care nu coopereaza
 unii bolnavi psihici
 bolnavi care nu au conditii minime de îngrijire la domiciliu
 bolnavi din familii dezorganizate
 bolnavi singuri, parasiti

12.3 URGENTE CARE POT FI TRATATE LA DOMICILIU SI URGENTE CARE

TREBUIE INTERNATE IN SPITAL
Urgente care pot fi tratate la domiciliu

 criza AB
 criza AP
 criza de UD
 colica renala, biliara
 enterocolita acuta
 amigdalita acuta
 entorsele
 pneumonia virala
 lumbago acut

Urgente care trebuie internate in spital

 starea de rau asthmatic
 IMA
 retentia acuta de urina
 hemoragia digestiva
 colecistita acuta
 ocluzia intestinala
 abcesul amigdalian
 fracturile
 insuficienta respiratorie acuta
 lombosciatica paralizanta

13. SUPRAVEGHEREA TRATMENTULUI IN MF

13.1 MODALITATI DE SUPRAVEGHERE A TRATAMENTULUI

Pacientul trebuie informat cât mai clar privind modul de administrare al medicamentelor, când sa se
astepte la efecte favorabile si eventual care ar fi reactiile secundare ale tratamentului. Pacientul are
în tratamentul ambulator un rol mult mai mare decât în spital. De aceea, MF trebuie sa-l implice pe
bolnav în procesul de tratament. Pacientul trebuie sa stie care sunt avantajele tratamentului si
riscurile de a nu urma tratamentul prescris. El trebuie sa stie cum sa urmeze tratamentul si cât timp,
care sunt influentele alimentatiei si ale alcoolului asupra medicamentelor, precum si influenta
medicamentelor asupra activitatii sale socio-profesionale
Supravegherea tratamentului poate fi de doua feluri:
1. Supravegherea ordinara (obsinuita, care se aplica in toate cazurile):
 complianta la tratament poate fi influentata de neincrederea in medic, preparate
greu de administrat, solutii, supozitoare, gust neplacut, scheme complicate,
manifestari secundare, refuzul sau abandonarea tratamentului
 toleranta la tratament poate fi influentata de insuficiente enzimatice, insuficiente
de organ, boli asociate, influentarea absorbtiei, metabolismului si a eliminarii
 eficacitatea depinde de diminuarea sau disparitia simptomelor clinice, ameliorarea
modificarilor umorale, anatomopatologice, electrocardiografice, etc.
2. Supravegherea speciala:
 bolnavi cu risc (NN, copii, batrani, gravide, debilitati, IR, IH, etc.) - medicul
trebuie sa acorde o atentie deosebita atât la prescrierea medicamentelor, cât si în
urmarirea tolerantei si a efectelor terapeutice
 medicamente cu risc - diferenta dintre doza toxica si doza eficace f. mica (ex:
tonicardiace, hipoglicemiante, anticoagulante etc.)
13.2 SUPRAVEGHEREA EXTRAORDINARA

Pe lânga supravegherea ordinara care se aplica fiecarui bolnav, MF mai trebuie sa exercite si o
supraveghere extraordinara. Supravegherea extraordinara se aplica în cazul unor bolnavi cu risc sau
in cazul utilizarii unor medicamente cu marja îngusta, la care diferenta dintre doza eficace si doza
toxica este foarte mica.

1. Supravegherea bolnavilor cu risc

Printre bolnavii cu risc care trebuie supravegheati în mod deosebit se numara nou-nascutul (risc
supradozare relativa), batrânii, femeile însarcinate (medicamentele pot avea efecte negative asupra
fatului), bolnavii cu insuficienta renala (riscul acumularii medicamentelor datorita eliminarii
anormale) sau cu insuficienta hepatica (medicamentele nu pot fi supuse biotransformarilor). în cazul
acestor bolnavi, medicul trebuie sa acorde o atentie deosebita atât la prescrierea
medicamentelor, cât si în urmarirea tolerantei si a efectelor terapeutice.

2. Supravegherea medicamentelor cu risc

Exista o serie întreaga de medicamente, asa cum ar fi tonicardiacele, antiepilepticele si
anticoagulantele, care au o marja terapeutica foarte îngusta si care trebuie urmarite mai atent decât
celelalte medicamente. Urmarirea lor trebuie sa se faca atât pe criterii clinice, cât si pe criterii
biochimice si farmacocinetice. De aceea atunci când prescrie medicamente precum tonicardiacele,
antivitaminele K, unele hipoglicemiante, MF trebuie sa urmareasca mai atent tratamentul, atât prin
metode clinice cât si prin investigatii paraclinice.

14. DIFICULTATILE DE DIAGNOSTIC IN MF

14.1 FACTORII CARE INGREUNEAZA DIAGNOSTICUL IN MF

 Evolutia asimptomatica a unor boli - ateroscleroza, DZ, cancer, pot evolua fara nici un fel
de manifestari clinice o foarte lunga perioada de timp
 Dificultati de culegere a informatiilor -.Pacientul nu expune de obicei toate simptomele
sale, iar atunci cand le expune o poate face deformat
 Dotarea tehnica insuficienta
 Predominanta simptomelor nespecifice - majoritatea bolilor debuteaza cu simptome
nespecifice care aduc in discutie un mare numar de boli posibile
 Necesitatea asocierii simptomelor - MF trebuie sa clarifice simptomele respective si sa
gaseasca asocierile sugestive
 Particularitatile individuale - MF trebuie sa dea dovada de multe cunostinte si de mult tact
pentru a putea constitui acea asociatie de simptome care sa-i permita sa suspecteze boala si
sa efectueze investigatiile paraclinice necesare.
 Debuturile atipice ale unor boli - de multe ori, bolile debuteaza nu numai cu simptome
nespecifice, ci chiar cu simptome de împrumut, care pot sugera cu totul alte boli decât boala
sau grupa de boli, din care boala reala face parte
 Evolutia mascata a unor boli - de multe ori, MF este confruntat nu numai cu debuturi
nespecifice sau cu debuturi atipice, ci si cu boli mascate, în care o boala evolueaza sub
masca unei alte boli (ex: CBP sub forma unei pneumonii sau pleurezii)
 Existenta unor boli asociate - MF nu trebuie sa priveasca boala izolat de restul organelor si
aparatelor, ci dimpotriva, sa urmareasca toate consecintele pe catre aceasta le-ar putea avea
asupra celorlalte aparate sau organe, prin complicatiile sale sau prin bolile pe care le-ar
putea favoriza, stiindu-se ca unele boli, asa cum ar fi HTA, DZ si obezitatea, pot reprezenta
un risc pentru aparitia altor boli.
 Existenta unor boli concomitente - cu toate acestea, nu trebuie ignorat faptul ca de multe ori
bolnavul poate sa aiba mai multe boli relativ independente. Aceste boli trebuie cautate si
 diagnosticate, nu numai pentru ca ele trebuie tratate, ci si pentru ca tratmentul trebuie adaptat la
multiplele comorbiditati.
 Tulburarile de somatizare - unele tulburari psihice sau nevrotice pot determina aparitia
unor tulburari asemanatoare unor boli organice. Pentru a evita orice eroare de diagnostic,
MF trebuie sa recurga de multe ori la investigatia parac1ica foarte atenta a bolnavului.

14.2 DIFICULTATI DE OBTINERE A INFORMATIILOR

Chiar si atunci când apar unele simptome, acestea sunt destul de greu de obtinut. Mai întâi pentru
ca pacientul nu se prezinta la medic pentru toate suferintele sale Prezentarea la medic depinde nu
numai de natura si de gravitatea simptomului, ci si de educatia, de accesibilitatea si de relatiile
dintre pacient si medic. Atunci când se prezinta la medic, ei nu expun simptomele în functie de
gravitate a lor. Apoi în expunerea simptomelor intervine un mare grad de subiectivism. Pacientul
interpreteaza simptomele în functie de cunostintele sale si de personalitatea lui, apeleaza la tot felul
de interpretari banale, la interpretari metaforice care pot sa sugereze dar pot sa si deruteze pe
medic. În sfârsit o mare parte din simptomele bolii sunt relativ ascunse si greu de gasit. Pentru
gasirea lor trebuie sa recurga la o investigare extrem de atenta a bolnavului.

14.3 FORME DE DEBUT ATIPICE ALE UNOR BOLI

 IMA: forme asimptomatice, debut cu sindrom dispeptic, cu EPA, cu TR, cu

manifestari neurologice
 UD: sub forma unui sindrom dispeptic, sub forma unei colecistite, cu HDS
 Hepatita epidemica: debut pseudogripal, pseudoreumatismal, cu infiltrate
pulmonare, cu urticarie
 PNF acuta: debut cu anemie feripriva, cu hematurie, cu HTA
 Boala Hodgkin: debut numai cu prudt, cu tulburari digestive, cu tulburari
pulmonare
 Cancerul bronhopulmonar: debut sub fonna unei BPOC, a unei pneumonii
recidivante, a unei pleurezii, a unui abces pulmonar, sau a unor sindroame
paraneoplazice

14.4 EXISTENTA UNOR BOLI MASCATE

De multe ori, MF este confruntat nu numai cu debuturi nespecifice sau cu debuturi atipice, ci si cu
boli mascate, în care o boala evolueaza sub masca unei alte boli. Spre exemplu, UGD poate evolua,
uneori, sub masca unei pancreatite cronice sau a unei apendicite cronice, tumorile maligne pot
evolua sub masca unei simptomatologii de imprumut sau a unor sindroame paraneoplazice, iar
depresiile psihice sau starile anxioase pot evolua sub masca unor suferinte somatice. De aceea, chiar
si dupa ce a stabilit un diagnostic clinic, medicul trebuie sa se intrebe daca nu cumva evolueaza, de
fapt, in aceasta forma o alta boala, poate chiar mai grava decât cea aparenta clinic. Pentru aceasta
trebuie stabilita cauza bolii, cu ajutorul careia se elimina discrepanta dintre diagnosticul clinic si
diagnosticul etiopatogenic. Pentru acest lucru, MF trebuie sa dea dovada de foarte multa abilitate.
El trebuie sa epuizeze mai întâi toate resursele examenului clinic, sa sesiseze cele mai mici nuante
si cele mai mici semne care l-ar putea îndrepta spre diagnostic etiopatogenic. Spre exemplu,
pneumonia recidivanta la un bolnav care tuseste si a slabit in greutate, trebuie suspectata si de un
eventual cancer pulmonar. Tot asa cum pneumonia unui bolnav cu teren emboligen ar trebui
suspectata si de un infarct pulmonar.

14.5 SINDROAME PARANEOPLAZICE

Sistemul endocrin
  sindromul Cushing prin secretie ectopica de ACTH, sindromul Schwartz-Bartler determinat
de secretia ectopica de ADH (cancer pulmonar)
 ginecomastia prin secretie de ectopica de gonadotrofine (cancer pulmonar, hepatic,
hipofizar)
 hipoglicemia paraneoplazica (cancer gastric, fibrosarcom)
Hematologic
 anemie (cancere digestive, leucemii, metastaze osoase)
 agranulocitoza (cancer gastric, melanom)
 trombocitopenie (leucemie, cancer pulmonar, cancer rectal)
 CID (cancer pulmonar, de prostata, leucemie)
Aparatul c-v
 tromboflebita (cancer pulmonar, pancreas, gastric, ovarian)
 HTA (cancer renal)
 sindrom de ischemie periferica (cancer pulmonar)
Aparat digestiv
 enteropatie nespecifica (cancer pulmonar)
 sindrom de malabsorbtie (cancer pulmonar, hepatic)
Sistem nervos
 polinevrite, sindrom cerebelos (cancer pulmonar)
Renal
 sindrom nefrotic (limfoame)
Piele
 melanoza generalizata (melanom, cancer hepatic)
 polimiozita, dermatomiozita (cancer pulmonar)
 prurit (limfoame, leucemii)
 hirsutism (cancer de suprarenala, ovarian)
Aparat locomotor
 PR (cancer de prostata, esofagian)

14.6 EXISTENTA UNOR BOLI ASOCIATE

 AB poate asocia emfizem pulmonar, HTP, HVS, CPC

 HTA poate asocia HVS, cardiopatie ischemica, IC, encefalopatie hipertensiva, insuficienta
renala
 DZ poate asocia retinopatie diabetica, arteriopatie periferica, nefropatie diabetica,
cardiopatie ischemica
 Litiaza renala poate asocia PNF cronica, hidronefroza, pionefroza
 Obezitatea poate asocia HTA, DZ, guta, artroze, spondiloze

14.7 EXISTENTA MAI MULTOR BOLI CONCOMITENTE

Desi este bine sa interpreteze simptomatologia bolnavului prin cât mai putine boli posibile, MF nu
trebuie sa ignore faptul ca bolnavul poate avea mai multe boli. De foarte multe ori bolnavii pot avea
mai multe boli care sa evolueze relativ independent, fara vreo legatura patogenica importanta. Spre
exemplu, un bolnav poate ave a o HTA, o gastrita si o gonartroza. Desigur ca pentru confirmarea
acestor boli, MF trebuie sa efectueze anumite investigatii paraclinice, adica un tranzit baritat, o
radiografie a genunchiului si asa mai departe. Desigur, nici aceste boli între care nu exista legaturi
patogenice evidente nu pot fi absolut independente, pentru ca organismul uman este un sistem
integrat, care actioneaza unitar. De aceea, chiar si bolile relativ independente pot fi legale intre ele.
Spre exemplu, cataracta si spondiloza pot fi amândoua rezultatul unor procese degenerative. Aceste
boli trebuie cautate si diagnosticate, nu numai pentru ca ele trebuie tratate, ci si pentru ca într-un fel
se va face tratamentul cu antiinflamatoare a unei gonartroze la un bolnav cu UD si în alt fel la un
bolnav fara UD. De aceea, ori de câte ori simptomele prezentate de bolnav nu se pot explica integral
printr-o singura boala, medicul trebuie sa suspecteze existenta unei alte boli.

15. SINTEZA DIAGNOSTICA SI TERAPEUTICA IN MF

15.1 SINTEZA DIAGNOSTICA

Sinteza diagnostica in MF presupune:

 cunoasterea antecedentelor pacientului
 examenul clinic integral al pacientului
 inventarierea tuturor semnelor si simptomelor
 organizarea tuturor semnelor si simptomelor in sindroame
 organizarea tuturor sindroamelor in boli
 diagnosticul tuturor bolilor
 colaborarea cu specialistii de profil
 stabilirea legaturilor pe care le are bolnavul
 ierarhizarea bolilor pe care le are bolnavul
 stabilirea unui diagnostic integral

15.2 CRITERII DE IERARHIZARE A BOLILOR

Pentru a putea institui un tratament corect, MF trebuie sa stabileasca mai intai care boala este mai
importanta, care trebuie trecuta in primul rand si ce influente ar avea tratamentul asupra celorlalte
boli. Prin urmare, MF trebuie sa realizeze o ierarhizare a bolilor de care sufera pacientul:
 vor fi trecute pe primul plan bolile care pun in pericol functiile vitale ale organismului
 de obicei bolile acute trec inaintea bolilor cronice
 bolile cu evolutie mai rapida vor fi trecute înaintea bolilor cu evolutie mai lenta
 bolile cu evolutie imprevizibila vor trece înaintea bolilor cu o evolutie favorabila
 bolile care produc o suferinta mai mare vor trece înaintea bolilor care produc o suferinta mai
mica
 bolile care au un tratament eficace vor trece înaintea bolilor care nu au tratament
 MF are obligatia de a revizui ierarhizarea bolilor ori de cate ori apar modificari in starea
bolnavului

15.3 CLASIFICAREA TERAPIILOR ALTERNATIVE

Fizice: acupunctura, electroacupunctura, acupresura, moxibustia, acupunctura auriculara,

osteopatia, radiestezia, reflexologia, ionizarea negativa
Chimice: homeopatia, aromaterapia, herbalismul, ozonoterapia, mezoterapia
Spirituale: muzicoterapia, umoroterapia, yoga, meditatia, sacroterapia

15.4 PRINCIPALELE MIJLOACE LA CARE APELEAZA MEDICINA NATURISTA

Alimentatia: alimentele ca medicament, regimuri alimentare, suplimente nutritive, vitamine,

minerale, lichide
Fizioterapia: gimnastica, masajul, ultrasunete, magnetocliaflux, bai de lumina, hidroterapia, curele
balneare, exercitiul fizic
Fitoterapia: tratamentul cu ajutorul plantelor, ceaiuri, infuzii, extracte, bai de plante, legume si
fructe
Stilul de viata: combaterea factorilor de risc, ameliorarea stilului de viala, odihna, somnul,
meclicina comportamentala, reducerea stresului

16. ASISTENTA MEDICALA LA DOMICILIU

16.1 PACIENTI CARE TREBUIE VAZUTI DE MEDIC LA DOMICILIU

 copii sub un an – conditiile de viata, modul de ingrijire, de alimentatie, dezvoltarea

somatica si neuropsihica
 batranii si longevivii - conditiile de viata, evolutia bolilor cronice, sesizarea unor
complicatii, alimentatia, factorii de risc, complianta, sustinerea psihica
 bolnavi cronici care si-au abandonat tratamentul – MF trebuie sa constate care
este starea lor de sanatate, sa le explice care sunt riscurile întreruperii tratamentului
si sa le recomande tratamentul necesar
 bolnavi cu boli transmisibile (TIA, difterie, febra tifoida, trichineloza, hepatita
virala, BTS) - trebuie sa efectueze ancheta epidemiologica pentru a descoperi în timp
util celelalte cazuri si a lua masurile de oprire a contagiunii
 boli cu agregare familiala - malformatii congenitale, tulburari inascute de
metabolism, boli psihice, predispozitii mostenite, agregare familiala
 prezenta unor factori de risc (poluarea aerului sau a apei din teritoriul respectiv) -
MF trebuie sa se deplaseze la domiciliul pacientilor pentru a constata daca nu cumva
exista deja anumite semne minore, care sa impuna adoptarea unor masuri terapeutice
 probleme familiale - familii dezorganizate, conditii socio-economice
necorespunzatoare, violenta în familie, batrâni abandonati, copii abandonati

16.2 PARTICULARITATILE CONSULTATIEI LA DOMICILIU

Determinate de deplasarea la domiciliu: distanta mare, conditii dificile de consultatie, în afara

programului, pe timp de noapte
Determinate de conditiile de consultatie: prezenta altor persoane, bolnav parasit, zgomot, miros,
jena pacientului fata de rude
Deterrminate de dificultatea de a obtine informatiile necesare: lipsa unor aparate si instrumente,
lipsa de cooperare a bolnavului, lipsa de cooperare a familiei, dificultatea de a solicita investigatiile
paraclinice, dificultatea de a stabili un diagnostic de certitudine

16.3 AVANTAJELE SI DEZAVANTAJELE CONSULTATIEI LA DOMICILIU

Avantaje
 rezolva operativ problemele medicale ale unui bolnav nedeplasabil
 cunoasterea conditiilor igienico-sanitare ale familiei
 cunoasterea obiceiurilor si a nivelului cultural al familiei
 cunoasterea conditiilor socio-economice ale familiei
 cunoasterea relatiilor dintre membrii familiei
 sesizarea unor FR

Dezavantaje
 necesita mai mult timp si efort pentru deplasarea la domiciliu
 conditii de consultatie mai dificile
 prezenta unor rude, vecini sau prieteni
 membrii de familie necooperanti sau bolnavi psihic
 interventia altor persoane în desfasurarea consultatiei
  dificultati în aplicarea tratamentului necesar

16.4 PROBLEME PE CARE TREBUIE SA LE ELUCIDEZE MF CU OCAZIA VIZITEI LA

DOMICILIU

Diagnosticul bolnavului
 MF trebuie sa stabileasca daca este vorba de o boala acuta, cronica, de o complicatie sau de
o urgenta
 daca este vorba de o boala sau de mai multe boli
 care este legatura dintre aceste boli
 care boala se afla pe primul plan
 care este gradul de afectare al functiilor vitale
 care este prognosticul bolilor respective
Situatia locuintei
 unde este situata locuinta, câte camere are, starea igienica
 daca are bucatarie, baie, toaleta
 daca bolnavul dispune de o camera separata
 daca are apa curenta, încalzire corespunzatoare, curent electric
 posibilitatile de îndepartare a epidemiilor
 liniste
Situatia familiala
 daca bolnavul este casatorit
 daca are copii, câti copii are
 ce vârsta are sotia, ce vârsta au copiii
 care este atmosfera din familie, daca familia este cooperanta
 care este nivelul socio-economic si cultural al familiei
Relatiile cu vecinii
 daca locuinta este izolata sau se afla într-o zona locuita cu multi vecini
 care sunt relatiile bolnavului cu vecinii, daca acestia l-ar putea ajuta
Gradul de mobilitate al pacientului
 daca bolnavul este mobil sau este imobilizat la pat
 daca se poate deplasa la toaleta, daca poate face baie
 daca se poate îmbraca singur, daca se poate hrani singur
 daca ar putea iesi din casa
Alimentatia bolnavului
 daca bolnavul se alimenteaza normal
 daca tine un regim special
 daca îsi poate procura alimentele
 modul de pastrare al alimentelor
 daca îsi prepara singur hrana
 daca i-o pregateste altcineva
Tratamentele pe care le urmeaza pacientul
 daca bolnavul urmeaza un tratament medicamentos
 daca tratamentul a fost prescris de medic sau daca îl urmeaza din proprie initiativa
 daca îsi poate procura medicamentele necesare
 daca are cine sa i le administreze
Viata spirituala
 daca bolnavul este credincios, ce religie are, daca duce o viata spirituala
 daca are legaturi cu comunitatea religioasa
Modul de petrecere al timpului liber
  daca bolnavul are preocupari sau pasiuni deosebite
 daca îi place muzica, lectura, pictura
 daca face sport, plimbari
 daca citeste ziarul
 daca vizioneaza televizorul, cât timp
Posibilitatile de tratament la domiciliu
 daca boala permite tratamentul la domiciliu
 daca bolnavul are posibilitatea de a-si procura medicamentele necesare, daca are cine sa i le
administreze
 daca familia coopereaza, daca îi asigura un climat favorabil
 daca locuinta este corespunzatoare.
 daca bolnavul este cooperant, daca poate tine regimul alimentar corespunzator

16.5 PARTICULARITATILE DIAGNOSTICULUI LA DOMICILIU

 lipsa posibilitatilor de investigatie paraclinica

 dificultatea stabilirii unui diagnostic etiopatogenic
 obligatia de a lucra cu diagnostice clinice
 obligatia de a stabili un diagnostic precoce
 dificultatea de a conflfma diagnosticul clinic

16.6 PARTICULARITATILE TRATAMENTULUI LA DOMICILIU

 depinde de gradul de cooperare al bolnavului

 depinde de cooperarea familiei
 depinde de conditiile socio-economice ale bolnavului
 nu poate fi supravegheat permanent
 nu se poate aplica tuturor bolilor
 nu se poate aplica tuturor bolnavilor

16.7 BOLI CARE POT FI TRATATE LA DOMICILIU

 boli care nu pun în pericol iminent viata bolnavului

 boli care nu afecteaza grav functiile vitale ale organismului
 boli care nu necesita o interventie chirurgicala iminenta
 boli care nu necesita o monitorizare permanenta
 boli care nu presupun o evolutie nefavorabila
 boli pentru care avem un diagnostic de certitudine
 boli în care avem o experienta terapeutica
 boli pe care le putem supraveghea în mod optim
 bolnavi care coopereaza
 bolnavi care au conditii minime de ingrijire la domiciliu

17. SANATATEA SI PATOLOGIA FAMILIEI

17.1 CRITERII DE DIAGNOSTIC ALE STARII DE SANATATE A FAMILIEI

Sanatatea familiei depinde de sanatatea fiecarui membru al sau dar si de interactiunea dintre
membrii familiei si interactiunea familiei cu alte sisteme sociale. Pentru MF, criteriile de diagnostic
a starii de sanatate, parcurg urmatoarele etape:
1. Bunastarea fizica a familiei care este determinata de bunastarea fizica a fiecarui membru al
familiei.
 include aspectul exterior, structuri morfologice interne, functii si particularitati fiziologice,
biochimice, endocrine si nervoase ale fiecarui mebru
 criteriile de apreciere sunt clinice (examen clinic complex, masurarea unor parametrii
antropologici, evidentierea integritatii si armoniei constructiei organismului) si paraclinice
(evidentierea capacitatilor functionale pasive si active conform standardelor pentru varsta,
sex)
2. Bunastarea mentala prin dezvoltarea optima a capacitatii membrilor unei familii si familiei in
intregime intr-un anumit cadru de referinta. Criterii:
 munca folositoare a fiecarui membru, participarea la sarcinile din familie, impartirea
sarcinilor
 relaxare placuta, odihna corespunzatoare, folosirea timpului liber
 relatii interpersonale bune
 capacitatea de adaptare la schimbari
 controlul instincteor, lipsa conflictelor
 armonie interioara, legaturi afective solide
 comunicare eficienta, spontana
 comportament etico-moral adecvat
 atmosfera calda, prietenoasa, plina de optimism
3. Bunastarea sociala conditionata de bunastarea fizica si mentala. Criteriile de apreciere sunt
oglindite in satisfacerea nevoilor fundamentale ale familiei:
 habitat corespunzator, locuinta igienica, cu numar suficient de camere, incalzire, iluminare,
aerisire adecvata, dotari igienico-sanitare corespunzatoare
 alimentatie echilibrata, adecvata varstei si activitatii
 odihna, cu petrecerea placuta a timpului liber, concedii
 activitati profesionale complementare
 educativ – posibilitatea de a apela la institutii de invatamant si organizatii culturale,
stiintifice, turistice, religioase
 sanitar-social
 accesibilitatea la servicii de sanatate, folosirea serviciilor de sanatate preventiva , folosirea
serviciilor specializate si recuperatorii
 institutii sociale pentru copii, camine pentru batrani, bolnavi cronici, handicapati

Comportamentul fata de sanatate a unei familii se poate aprecia prin modul de autoevaluare a
problemelor de sanatate, prin starea de sanatate la zi a mebrilor sai, prin atitudinea pe care familia o
ia in cazul aparitiei unei boli sau a suspiciunii de imbolnavire. Acest comportament fata de propria
sanatate poate fi evaluat prin indici care indica prezentarea din proprie initiativa la controalele
corespunzatoare varstei, a controlului sanatatii, precum si prin frecventa folosirii serviciilor
medicale preentive (teste, analize, imunizari)

17.2 CLASIFICAREA FAMILIILOR DUPA COMPETENTE

1. Familii optime
 parintii sunt implicati in relatii in care puterea este impartita; fiecare parinte il considera pe
celalalt competent
 parintii au un grad inalt de intimitate psiho-sociala si o legatura afectiva neobisnuita si un
grad inalt de satisfactie sexuala
 parintii nu sunt in competitie si au o individualitate foarte evoluata
 sunt absente relatiile incarcate emotional
  familia optima se bazeaza pe discutii in situatiile cu probleme, discutii eficiente, pe claritate
in comunicari, nivel ridicat de spontaneitate
 familia optima are o paleta larga de sentimente, multa simptie si nmic nu sugereaza un
conflict nerezorvabil

2. Familii competente dar indurerate

 femeia este competenta, dar indurerata, iar familia este deprimata emotional prin
indisponibilitatea afectiva a sotului; de multe ori realizeaza o coalitie stransa cu un copil,
parinte, ruda, prieten
 ca grup au tendinta la obezitate , au tot felul de suferinte fizice, multe consultatii la medic,
consuma anxiolitice
 aceste cupluri, in ciuda fizurilor existente, se ocupa intens de copii si sunt convinsi de
importanta familiei
 unul din parinti tinde sa domine moderat, nu sunt semne de impartire a autoritatii
 aceste familii pot negocia bine si rezolva bine problemele familiei daca sunt in afara
 cuplul incurajeaza autonomia si accepta responsabilitatea comportamentului individual

3. Familii disfunctionale
 sunt de 2 tipuri: dominant supuse si conflictuale, caracterizate prin rigiditate
 familia disfunctional dominant supusa
o este tipul in care parintii controleaza si domina fiecare aspect al vietii de familie;
exista putina apreciere sau intimitate iar membrii familiei sunt distanti unul fata de
celalat
o aceste familii nu negociaza, parintele dominant ia toate deciziile, neluand sau luand
foarte putin in considerare opiniile celorlalti
o exprimarea sentimentelor este mascata, mediul este trist sau ostil, simpatia este
redusa sau absenta
 familia disfunctional conflictuala
o se bazeaza pe conflictul continuu dintre parinti, niciunul nu vrea sa imparta puterea,
niciunul nu accepta sa fie subordonat; lupta se da prin toate mijloacele, prin
manipulari
o copiii sunt atrasi in conflict, nu exista incredere, apropiere
o parintii nu pot negocia orice problema care genereaza o noua repriza de conflicte
o parintii nu gandesc niciodata cine are dreptul sa decida iar copiii nu vor invata sa
rezolve probleme

4. Familiile sever disfunctionale

 un prim sablon: influenta unui parinte care are sever perturbata viziunea aspura lumii; apar o
serie de semnificati oscure si agresevitate
 al doilea tip: familia haotica, in care niciunul dintre parinti nu poate prelua conducerea.
Membrii familiei nici nu cunosc semnfiicatia comunicarii in familie, cand apar probleme,
ele sunt evitate, negate; exprimarile sunt neclare, atmosfera familiala este cinica, lipsita de
speranta, sentimentele sunt evitate
 familiile haotice par stranii si bizare pentru altii, nu pot avea relatii cu lumea inconjuratoare,
singurele relatii fiind cu familiile parentale; adunati laolalta, membrii intra intr o lume a
propriilor semnficatii

18. CICLURILE VIETII DE FAMILIE

Etapele de dezvoltare in cursul ciclului familial sunt multiple si nu toate familiile trec prin toate
schimbarile, dar majoritatea familiilor trec prin urmatoarele etape:
 1. Etapa familiei cu adult tanar/a, indragostit/a, ce paraseste nucleul familiei, premiza a
casatoriei - tinerii au nevoie în această etapă de suport emoţional, adesea material şi
întotdeauna educativ medical
2. Etapa casatoriei, de intemeiere a unei noi familii - reprezintă pentru medicul de familie
posibilitatea de evaluare a stării de sănătate a celor doi parteneri şi de consiliere cu
recomandările necesare ocrotirii sănătăţii
3. Etapa nasterii primului copil si apoi de extensie a familiei - poate aduce unele prejudicii
ca tulburări ale ritmului de somn, activităţi noi, reducerea timpului liber, satisfacţie maritală
adesea diminuată, cheltuieli financiare sporite, care pot greva starea de sănătate
4. Etapa familiei cu scolar mic (integrarea sociala) – apar probleme de medicină școlară,
igienă școlară, dar și patologia specifică vârstei, este important procesul de integrare socială
a şcolarului mic într-o comunitate, supravegherea dezvoltării psihosomatice
5. Etapa familiei cu adolescent (dezvoltarea fizica, psihica, sociala si sexuala) - în care
adolescenţii îşi aleg „modele“, adesea cu anumite comportamente de risc, cu crize
conflictuale între generaţii, cu crize sentimentale, toate cu repercusiuni asupra sănătăţii
proprii, dar şi a familiei
6. Etapa de contractie familiala - criza vârstei de la mijlocul vieţii (40-50 de ani) este
declanşată de plecarea, separarea şi îndepărtarea copiilor, cu senzaţia că pierd iubirea lor.
Este agravată adesea de pierderea unor persoane dragi sau poate apărea în unele cupluri prin
discrepanţa din cuplu: bărbaţi activ sexual, femei la menopauză cu libidoul scăzut sau
invers; implicit, apar conflictele şi implicaţiile asupra sănătăţii: scăderea tonusului general,
oboseală, tulburări de atenţie, tulburări de memorie, iritabilitate, nervozitate şi tulburări
organice
7. Etapa cu persoane de varsta a III a (pensionarea, criza sociala) – a parintilor singuri, a
schimbului de roluri – bunici - câmpul preocupărilor se reduce, scade interesul, stilul de
viaţă se modifică, apare o adevărată ,,criză“ pentru individ şi familia ,,moare social“. La
acestea se pot adăuga acumularea de oboseală, modificări de memorie, atenţie, tulburări de
auz, apărând o serie de afecţiuni ale degenerescenţei.
8. Etapa cu persoana ramasa singura (doliu, imbatranirea) - generează modifi cări afective
cu impact asupra familiei, asupra soţului/soţiei rămas/-ă singur/-ă. Adesea, multitudinea
afecţiunilor cronice fac ca şi evoluţia partenerului rămas singur să necesite îngrijiri atât
fizice, cât şi psihice, dar adesea şi sociale, prin prezenţa dependenţelor, handicapului,
infirmităţii
Decesul ultimului partener reprezinta sfarsitul ciclului vietii de familie. Moartea ultimului
partener aduce, odată cu doliul, o componentă de stres cu implicaţii asupra sănătăţii membrilor
familiei lărgite.

19. RELATIILE MF CU ASIGURARILE MEDICALE

19.1 CONTRACTUL CADRU

Relatiile MF cu casa de asigurari medicale se stabilesc pe baza unui contract care se reinnoieste
anual pe baza unui contract cadru. Furnizorii de servicii medicale pot negocia clauzele suplimentare
cu CAS, in imita conditiilor prevazute in contractul cadru. Modalitatile de plata a furnizorilor de
servicii medicale de catre CS se stabilesc prin contractul cadru, in asistenta medicala primara si de
specialitate, plata putandu-se realiza prin tarif pe persoana asigurata si tarif pe serviciu medical,
dupa caz.
Contractul cadru reprezinta cadrul general pe baza caruia se incheie toate celalalte contracte dintre
MF si si CAS. Contractul cadru se refera la modul in care se va asigura asistenta medicala primara
si de specialitate mabulatorie, asistenta stomatologica, spitaliceasca de recuperare, in caz de
accident, modul in care se aisgura asistenta medicala de urgenta si permanenta, asigurarea cu
medicamente, materiale sanitare si proteze (...), modul in care se valorifica cercetarea medicala si
asistenta medicala comunitara si din unitatile de asistenta sociala. Acesta se mai refera la
reglementarea sistemului informational si la modul de raportare al datelor, la modul de conlucrare,
la competentele si responasbilitatile prestatorilor de servicii, la programele nationale, inclusiv
programul de educatie pentru sanatate si de promovare a sanatatii.

19.2 ACREDITAREA PERSONALULUI MEDICAL

In sistemul de asigurari medicale sunt admisi sa lucreze numai medici si personal sanitar acreditat
portrivit legilor in vigoare. In acreditarea personalului medical se tine seama de calificarea obtinuta,
de examenele si concursurile promovate, precum si de performantele obtinute. Pentru a asigura
calitatea asistentei medicale, acreditarea este acordata pentru o perioada limitata, dupa care ea
trebuie reinnoita. La acreditare se iau in considerare progresele obtinute in pregatirea profesionala,
examene, concursuri, participarea la reuniuni stiitifice, elaborarea de lucrari stiintifice, publicarea
de carti etc.

19.3 ASIGURAREA ASISTENTEI MEDICALE PRIMARE + SERVICIILE OFERITE DE

MF CONFORM CONTRACTUL CU CAS

Asistenta medicala primara este asigurata de MF si se poate realiza in cabinete individuale sau de
grup. In cadrul acestor cabinete, MF acorda asistenta medicala primara pacientilor inscrisi pe listele
lor si poate acorsa asiguratilor inscrisi pe listele sale servicii curative si preventive.
 de rezolvare a urgentelor medico-chirurgicale
 de diagnostic si tratament in bolile acute si cronice
 de prevenire si combatere a bolilor transmisibile
 de aplicare a procedurilor de recuperare care se pot efectua in cabinetul medical
 de dispensarizare a femeilor gravide si a lauzelor, inclusiv de asistenta la nastere in caz de
nevoie
 de asistenta medicala a copilului si de urmarire a dezvoltarii sale psihomotorie
 de asigurare a garzilor sau a permanentelor in conformitate cu contractul incheiat
 de vizite la domiciliul pacientului in caz de nevoie
 de informare a pacientului si de educatie pentru sanatate
 de prevenire a imbolnavirii
 de vaccinare a unor grupe de pacienti
 de depistare precoce a bolilor
 de urmarire a contactilor bolilor contagioase
 de urmarire a respectarii normelor de igiena
Pentru realizarea acestor activitati, MF are dreptul sa prescrie medicamente si materiale sanitare
conform normelor in vigoare. El are dreptul de a trimite bolnavul la investigatii paraclinice, clinice
de specialitate sau de a recomanda internarea in spital. De asemnea, are dreptul de a elibera o serie
de certificate medicale

19.4 ELABORAREA PROGRAMULUI ZILNIC SI A CALENDARULUI DE ACTIVITATE

20. RELATIILE MF CU PACIENTII SAI

20.1 TIPURILE DE RELATII CARE SE POT STABILI INTRE MF SI PACIENTII SAI

Relatia medic-pacient este o relatie asimetrica, deoarece pacientul se afla în dificultate, este puternic
implicat afectiv, neputincios si anxios în legatura cu sanatatea si viata lui. În contrast cu pacientul,
MF este competent, nu este implicat afectiv si pe lânga toate acestea, el are acces la pacient, pe care
îl poate investiga atât clinic, cât si instrumental. Toate acestea fac din relatia medic-pacient o relatie
asimetrica în defavoarea bolnavului si în favoarea medicului.
Tipuri de relatii :
1. Activitate - pasivitate: bolnavul lipsit de putere accepta pasiv actiunile medicului asa cum
se intampla in cazul bolnavilor gravi
2. Ghidare – cooperare: bolnavul coopereaza cu medicul in vederea rezolvarii problemelor
sale de sanatate mai putin grave (UGD, hepatita cronica)
3. Participare mutuala: bolnavul joaca un rol activ, fiind ajutat de medic sa inteleaga
problemele si necesitatea investigatiilor paraclinice pentru stabilirea diagnosticului

20.2 CALITATILE PE CARE TREBUIE SA LE AIBA MF PENTRU A PUTEA STABILI

RELATII CAT MAI BUNE CU PACIENTII SAI

 sa aiba o atitudine de intelegere si de empatie fata de pacientii sai

 sa raspunda cu promptitudine solicitarilor pacientilor
 sa le acorde atentia necesara
 sa stie sa asculte pacientul cu interes
 sa se implice in rezolvarea problemelor pacientului
 sa respecte intimitatile pacientului
 sa respecte secretul medical
 sa fie deschis, cinstit si corect
 sa acorde pacientului explicatii necesare
 sa respecte dorintele pacientului
 sa nu manifeste temeri nejustificate
 sa nu se implice in relatii intime cu pacientul

21. DREPTURILE PACIENTILOR SI OBLIGATIILE MF:

21.1 DREPTURILE PACIENTILOR

 Respect ca fiinta umana, la integritate fizica si mentala si la securitatea asistentei persoanei
sale, protectie corespunzatoare a sanatatii prin masuri de prevenire si de ingrijire a sanatatii
 Dreptul la informare: dreptul de a fi informati in mod adecvat capacitatii sale de intelegere
(proceduri medicale, riscuri potentiale, avantaje, eficienta tratamentului, estimare
prognostica), dreptul la a doua opinie, la externare - rezumat asupra diagnosticului,
tratamentului si recomandarilor privind ingrijirea ulterioara.
 Consimtamantul informat: pacientul are dreptul de a refuza sau de a opri orice interventie
medicala sau poate fi presupus la cei care nu sunt capabili sa si-l exprime, daca nu exista
date, anterior exprimate care sa ateste refuzul tratamentului si implicit neacordarea
consimtamantului; cand interventia medicala se impune de urgenta aceasta poate fi efectuata
fara consimtamantul reprezentantului legal al pacientului, in anumite situatii (minori sau
adulti cu responsabilitate diminuata) consimtamantul trebuie acordat de reprezentantul legal
al pacientului. Consimtamantul este necesar pt prezervarea sau utilizarea unor produse
biologice ale corpului sau, in vederea diagnosticului, tratamentului si ingrijirii sale, pt.
participarea pacientului la procesul de invatamant medical sau in cercetarea stiintifica.
 Confidentialitatea si intimitatea: toate informatiile medicale asupra sanatatii pacientului
vor fi pastrate in regim de confidentialitate chiar si dupa moartea pacientului; informatia
confidentiala poate fi divulgata numai pe baza consimtamantului explicit sau unei dispozitii
judiciare, nu este admisa interventia in viata particulara a pacientului sau a vietii sale de
familie cu exceptia cazurilor in care aceasta este justificata de necesitatea diagnosticului,
tratamentului sau ingrijirii pacientului
  Dreptul la ingrijire si tratament: fiecare persoana are dreptul la o ingrijire corespunzatoare
cerintelor sale de sanatate, inclusiv o asistenta preventiva si de promovare a sanatatii.
Pacientii au dreptul la o continuitate in ingrijire, sa-si schimbe medicul sau alt personal de
ingrijire din unitatea medicala, au dreptul la ingrijire umana si dreptul de a muri in
demnitate.

21.2 OBLIGATIILE MF PREVAZUTE IN CONTRACTUL CU CAS

1. Sa acorde ingrijiri medicale asiguratilor in caz de boala sau de accident

2. Sa respecte dreptul asiguratilor de a-si alege MF, medicul specialist si unitatea sanitara
3. Sa ofere asiguratilor relatii despre serviciile oferite
4. Sa furnizeze tratamentul adecvat si sa respecte reglementarile în vigoare
5. Sa utilizeze în conditii de eficiente fondurile primite
6. Sa nu refuze acordarea asistentei medicale asiguratilor în caz de urgente
7. Sa solicite documentele care atesta calitatea de asigurat
8. Sa actualizeze lista cu asigurati ori de câte ori apar modificari
9. Sa informeze în timp util casa de asigurari despre modificarile survenite
10. Sa anunte in scris inscrierea pe lista proprie a unui asigurat
11. Sa acorde servicii medicale fara discriminare folosind formele cele mai eficiente si
economice de tratament
12. Sa trimita, daca este cazul, pacientul la specialist
13. Sa furnizeze servicii medicale la cabinetul sau la domiciliul pacientului, timp de 35 ore/sapt
14. Sa tina la loc vizibil un registru de propuneri si sesizari
15. Sa isi stabileasca programul de activitate, inclusiv modul de organizare a permanentei si sa-l
aduca la cunostinta asiguratilor
16. Sa respecte confidentialitatea tuturor datelor si informatiilor privitoare la asiguratii sai
17. Sa participe la cursuri de formare profesionala continua
18. Sa transmia datele si informatiile solicitate de casa de asigurari
19. Sa accepte controlul din parte casei de asigurari privind modul de desfasurare a activitatii
20. Sa stabileasca programul de lucru si sarcinile de serviciu pentru personalul mediu si auxiliar
21. Sa nominalizeze MF acreditat care îl înlocuieste pe perioada absentei
22. Sa accepte înlocuirea cu un alt medic atunci când nu si-a gasit un inlocuitor pe durata
absentei
23. Sa elibereze certificate medicale conform prevederilor in vigoare
24. Sa anunte casa de asigurari atunci când este suspendat din functie
25. Sa informeze asiguratii despre drepturile pe care le au în calitate de asigurat
26. Sa participe la actiunile profilactice organizate de casa de asigurari
27. Sa sprijine personalul medical angajat sa participe la cursuri de perfectionare continua
28. Sa respecte criteriile medicale de calitate

22. POSIBILITATILE SI LIMITELE MF:

22.1 FACTORII DE CARE DEPIND POSIBILITATILE MF

1. pregatirea medicului (cunostiintele si deprinderile MF de a rezolva problemele cu care

este confruntat, de experienta personala pe care o are in diagnosticul si tratamentul bolii
respective) – MF trebuie sa stabileasca un diagnostic clinic, sa faca un diagnostic
diferential complet, sa confirme diagnosticul clinic cu ajutorul investigatiilor paraclinice,
sa stabileasca un tratament pe care sa-l adapteze la particularitatile si la conditiile de
viata ale bolnavului.
 2. conditiile de lucru de care dispune (dotare cu aparatele si instrumentele necesare,
numarul de pacienti care sa depaseasca conditiile unei asistente normale, suprafata pe
care se intinde comunitatea pe care o asista, medicamentele necesare, posibilitatile de
supraveghere ale bolnavilor).
3. natura bolii (boli care pun in pericol iminent viata bolnavului, boli care presupun
complicatii grave, care pot pune in pericol viata bolnavului, boli care necesita ingrijire
permanenta, boli care necesita investigatii deosebite).
4. particularitatile bolnavului (copii prematuri si distrofici, bolnavi cu boli cronice
debilitante, bolnavi cu boli psihice grave, bolnavi alcoolici, bolnavi cu reactivitate
deosebita).
5. conditiile de viata ale bolnavului (conditii de viata necorespunzatoare, familii
dezorganizate, bolnavi singuri, parasiti si izolati, mame necooperante).

22.2 FACTORII CARE IMPUN DEPASIREA LIMITELOR MF

1. necesitatea interventiei in urgente ( necesitatea de a interveni in toate urgentele, de a

aplica cel putin tratamentul prespitalicesc, de a efectua uneori acte pentru care nu are
suficienta experienta, de a improviza atele, garouri, tampoane)
2. bolnavii care refuza internarea (necesitatea de ingrijiri la domiciliu la bolnavi care
trebuiau internati, de a acorda o atentie sporita acestor bolnavi, obligatia de a explica atat
bolnavului, cat si familiei gravitatea situatiei si riscul refuzului internarii in spital)
3. bolnavii cu stari terminale (necesitatea ingrijirii unor bolnavi terminali – aplicarea
tratamentelor paleative, de combatere a durerii, de prevenire a infectiilor, a escarelor, de
mentinere a functiilor vitale, de sustinere psihologica a bolnavului si a familiei,
recunoasterea de catre familie a stadiului terminal, asigurarea unui sfarsit demn si uman)
4. situatii deosebite (locuri de munca izolate sau indepartate, situatii deosebite, accidente
colective, razboaie, epidemii, deficiente organizatorice ale asistentei medicale
secundare).

23. MANAGEMENTUL CABINETULUI DE FAMILIE:

La nivelul cabinetului medical, MF nu lucreaza singur, ci cu o echipa de lucru formata din asistenta
de cabinet, asistenta de ocrotire, moasa dar si personal nemedical (ingrijitor curatenie,contabil) etc.
MF are rolul de a coordona si de a conduce echipa de lucru in vederea realizarii unei asistente
medicale primare de calitate, de aceea trebuie sa aiba minime cunostinte de management, sa stie sa
planifice, sa delege sarcini si responsabilitati si sa urmareasca realizarea lor. El trebuie sa
organizeze si sa controleze activitatea personalului medical (regulament de organizare si
functionare, fise de post) cu ajutorul carora sa rezolve problemele de sanatate ale pacientilor si ale
comunitatii. Pe lânga problemele legate de activitatea echipei medicale, MF mai trebuie sa rezolve o
serie întreaga de probleme administrative, de întretinere a cabinetului (organizarea fizica, dotarea cu
aparatura si materiale sanitare), de completare a actelor medicale, a evidentelor contabile si de
gestionare a bugetului de practica. De asmenea, MF trebuie sa raporteze activitatea depusa care
CAS, cu care negociaza contractul in fiecare an.

24. PLANIFICAREA FAMILIALA SI METODE CONTRACEPTIVE

24.1 AVANTAJELE ACO SI ALEGEREA UNUI CONTRACEPTIV ORAL

Exista numeroase avantaje ale ACO, in afara contraceptiei:

 flux menstrual mai redus
  anemie consecutiva mai rara
 ameliorarea dismenoreei la majoritatea femeilor
 disparitia chisturilor ovariene functionale; nu mai apar nici altele noi
 reducerea riscului de cancer ovarian si endometrial
 diminuarea riscului de salpingita si de aparitie a unei sarcini ectopice
 la femeile care utilizeaza ACO pe termen lung (peste 4 ani) se reduce frecventa aparitiei
fibroamelor
 efect benefic asupra masei osoase
Pentru majoritatea femeilor, orice contraceptiv oral combinat care contine mai putin de 50 mcg de
estrogen este adecvat. Cele care folosesc ACO cu continut mai mare de 50 mcg estrogen trebuie
reorientate catre formule cu doze mai mici, deoarce multe dintre efectele secundare sunt
proportionale cu doza. Exista unele variatii de eficacitate ale diferitelor progestative continute in
pilule, dar, pentru majoritatea femeilor nu exista diferente clinice semnificative. Femeile cu acnee
sau hirsutism pot beneficia de contraceptivele care contin progestative mai noi (desogestrel sau
norgestimat) deoarece au cele mai reuse efecte androgenizante. Doza de estrogen in ACO este 4x
mai mare decat cea din preparatele estrogenice indicate in menopauza, motiv pentru care sunt de
asteptat efecte secundare mai frecvente.

24.2 CI ABSOLUTE SI RELATIVE CONTRACEPTIVELOR ORALE

Contraindicatii absolute
 tromboflebita sau afectiuni tromboembolice (prezente sau in antecedente)
 AVC sau boala coronariana (prezente sau in antecedente)
 cancer mamar (cunoscut sau suspect)
 hemoragii vaginale anormale nediagnosticate
 cancere estrogen-dependente (cunoscute sau suspecte)
 tumori hepatice benigne sau maligne (prezente sau in antecedente)

Contraindicatii relative
 varsta > 35 ani, mari fumatoare (peste 15 tigarete/zi)
 migrene sau cefalee severa recurenta, persistenta
 HTA
 afectiuni cardiace sau renale
 DZ
 afectiuni biliare
 colestaza pe timpul sarcinii
 hepatita activa sau mononucleoza infectioasa
 anemie drepanocitara
 interventii chirurgicale, fracturi sau traumatisme severe
 lactatie
 depresie profunda

24.3 CI ABSOLUTE SI RELATIVE UTILIZARII DIU

Contraindicatii absolute
 sarcina
 boala inflamatorie pelvina, acuta sau subacuta sau cervicita purulenta

Contraindicatii relative
 antecedente de BIP dupa ultima sarcina
  antecedente de sarcina ectopica (numai pentru DIU cu progestative)
 parteneri sexuali multipli
 nulipare (risc de sterilitate ulterioara)
 lipsa accesului la urmarire medicala regulata
 menoragie sau dismenoree severa
 neoplazii cervicale sau uterine
 malformatii uterine (dimensiune/forma), inclusiv fibroame cu deformarea cavitatii
 valvulopatii

25. EVALUAREA STARII DE SANATATE A UNEI COLECTIVITATI

25.1 PRINCIPALII INDICATORI A STARII DE SANATATE A POPULATIEI

Pentru aprecierea starii de sanatate a unei colectivitati si pentru a-si face o imagine cât mai clara
privind starea de sanatate a colectivitatii, MF va trebui sa cunoasca indicatorii de dezvoltare a
populatiei, morbiditatea, mortalitatea generala, mortalitatea infantila, natalitatea, fertilitatea, sporul
natural al populatiei respective etc:
 factori demografici (natalitatea, fertilitatea, sporul natural, nuptialitatea, divortialitatea)
 mortalitatea (generala, infantila, specifica, dupa cauze medicale)
 morbiditatea (incidenta, prevalenta, morbiditatea individuala)
 dezvoltarea (fizica, inaltime, greutate, neuropsihica, organe de simt, performante
intelectuale)

25.2 FORMULELE DE CALCUL A PRINCIPALILOR INDICATORI DE SANATATE A

UNEI COLECTIVITATI

Natalitatea = nr nascuti vii / nr mediu de locuitori x 1000

Fecunditatea = nr sarcini / nr femei 15-49 ani x 1000
Mortalitatea infantila = nr decese copii 0-1 an / nr nascuti vii interval t x 1000
Rata bruta a mortalitatii generale = nr decese / nr nascutii vii intervl t x 1000
Incidenta = nr cazuri noi din boala x / nr total de persoane x 100 000
Prevalenta = nr cazuri noi + vechi / nr persoane examinate x 100

25.3 CAILE DE TRANSMITERE A HEPATITELOR VIRALE

 VHA: fecal-orala, alimente infectate, apa poluata fecaloid, lapte, fructe de mare infectate
 VHB: percutana. permucoasa, sexuala, perinatala, manopere medic ale, manopere
nemedicale, inoculari oculte, genitala, saliva, transfuzii
 VHC: parenterala, sexuala, manopere medicale. manopere nemedicale, inoculari oculte,
transfuzii
 VHD: percutana, permucoasa, sexuala, manopere medicale. manopere nemedicale, inoculari
oculte, transfuzii
 VHE: fecal-orala, alimente infectate, apa poluata fecaloid, mai rar percutan